MUCOSOLVAN 30 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mucosolvan 30 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de ambroxol 30 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: 171 mg lactoză monohidrat.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate albe, rotunde, ambele feţe plate; pe una din feţe o linie mediană şi gravat ,,67 C’’
deasupra şi sub linie; pe cealaltă faţă gravat sigla firmei.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mucosolvan este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi episoadelor de
acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu secreţie
anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mucosolvan este rezervat tratamentului la adulţi.
Doze
Doza recomandată este de 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Efectul terapeutic poate fi intensificat prin administrarea a 2 comprimate Mucosolvan (60 mg
clorhidrat de ambroxol) pe zi, administrate oral în două prize.
Dacă simptomele dumneavoastră nu s-au ameliorat după tratamentul cu Mucosolvan pentru afecţiuni
respiratorii acute, trebuie să vă consultaţi medicul.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite cu o cantitate suficientă de lichid.
Mucosolvan poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de ambroxol sau la oricare dintre excipienţii menționați la pct. 6.1.
2
Administrarea acestui medicament este contraindicată dacă aveţi afecţiuni ereditare rare care pot
determina o incompatibilitate cu unul dintre excipienţii acestui medicament (vezi Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au existat raportări privind reacţii cutanate severe, cum sunt eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) şi pustuloză exantematică generalizată acută
(PEGA), asociate cu administrarea clorhidratului de ambroxol. Dacă sunt prezente simptome sau
semne de erupţie cutanată progresivă (uneori asociate cu vezicule sau leziuni mucoase), tratamentul cu
clorhidrat de ambroxol trebuie întrerupt imediat şi se va solicita asistenţă medicală.
În caz de insuficienţă renală sau afecţiune hepatică severă, Mucosolvan trebuie utilizat numai la
recomandarea medicului.
În cazul insuficienţei renale severe, este de aşteptat acumularea metaboliţilor de ambroxol formaţi la
nivel hepatic.
Un comprimat Mucosolvan 30 mg conţine 171 mg lactoză monohidrat, adică 684 mg (0,684 g) lactoză
pe doza maximă zilnică recomandată (120 mg). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost raportate interacţiuni cu alte medicamente, care să fie relevante din punct de vedere clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Clorhidratul de ambroxol traversează bariera fetoplacentară. Studiile la animale nu au indicat efecte
dăunătoare directe sau indirecte privitor la sarcină, dezvoltare embrionară/fetală, naştere sau
dezvoltare postnatală.
Experienţa clinică după a 28 a săptămână de sarcină nu a evidenţiat efecte dăunătoare asupra fătului.
Totuşi, trebuie respectate măsurile uzuale de precauţie privind administrarea medicamentelor în timpul
sarcinii. De aceea, în special în primul trimestru de sarcină nu se recomandă utilizarea Mucosolvan.
Alăptarea
Clorhidratul de ambroxol se excretă în lapte. Deşi nu este de aşteptat apariţia de efecte dăunătoare la
sugarii alăptaţi la sân, nu se recomandă administrarea Mucosolvan mamelor care alăptează.
Fertilitatea
Studiile nonclinice nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privitoare la fertilitate
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date după punerea pe piaţă privind apariţia unui efect asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate studii privind influenţa asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare
(≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile.
3
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă.
Mai puţin frecvente: diaree, vărsături, dispepsie, dureri abdominale
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic, angioedem şi prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Până în prezent nu au fost descrise efecte datorate supradozajuluila om. Pe baza raportărilor unor
cazuri de supradozaj accidental sau/şi din erori în administrare, simptomele observate sunt similare cu
reacţiile adverse cunoscute ale Mucosolvan la doze recomandate şi dacă apar, trebuie administrat
tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: mucolitice, codul ATC: R05CB06
Clorhidratul de ambroxol, substanţa activă a Mucosolvan, s-a demonstrat că măreşte secreţia la nivelul
tractului respirator. Creşte secreţia de surfactant la nivel pulmonar şi creşte activitatea ciliară. Aceste
acţiuni au drept rezultat ameliorarea secreţiei şi transportului mucusului (clearance mucociliar).
Îmbunătăţirea clearance-ului mucociliar a fost dovedită în studii de farmacologie clinică. Stimularea
secreţiei şi a clearance-ului mucociliar facilitează expectoraţia şi uşureză tusea.
La pacienţii care suferă de BPOC , tratamentul pe termen lung (6 luni) cu Mucosolvan (Mucosolvan
Retard capsule 75 mg) a dus la o reducere semnificativă a exacerbărilor , fapt ce a devenit evident
după 2 luni de tratament.. Pacienţii din grupul de tratament cu Mucosolvan au avut semnificativ mai
puţine zile de boală si zile când au avut nevoie de tratament cu antibiotice. Tratamentul cu
Mucosolvan retard induce o îmbunătăţire statistic semnificativa a simptomelor (expectoraţie dificilă,
tuse, dispnee, semne identificate în urma auscultației pulmonare) comparativ cu placebo
A fost observat un efect anestezic local la testul ochiului de iepure care poate fi explicat prin
proprietăţile de blocare a canalelor de sodiu. S-a demonstrat in vitro că clorhidratul de ambroxol
blochează canalele de sodiu de la nivel neuronal; legarea a fost reversibilă şi dependentă de doză.
In vitro s-a demonstrat că eliberarea de citokine din sânge dar şi din celulele mononucleare şi
polimorfonucleare care delimitează ţesuturi a fost redusă semnificativ de clorhidratul de ambroxol.
În studii clinice la pacienţi cu angină, durerile faringeale şi roşeaţa au fost diminuate în mod
semnificativ.
4
Aceste proprietăţi farmacologice sunt în concordanţă cu observaţiile suplimentare din studii clinice
privind eficacitatea administrării clorhidratului de ambroxol pentru simptome ale tractului respirator
superior, care conduc la calmarea rapidă a durerii şi a disconfortului legat de durere în sfera ORL după
inhalare.
Utilizarea concomitentă a clorhidratului de ambroxol şi a antibioticelor (amoxicilină, cefuroximă,
eritromicină) duce la o creştere a concentraţiei de antibiotice în ţesutul pulmonar (secreţiile
bronhopulmonare şi spută).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Clorhidratul de ambroxol este rapid şi complet absorbit după administrarea orală de forme cu eliberare
imediată. Concentraţia plasmatică maximă se atinge la aproximativ 1 până la 2.5 ore după
administrarea formelor farmaceutice cu cedare imediată şi după o medie de 6,5 ore după administrarea
orală a formelor farmaceutice cu eliberare prelungită/modificată. Biodisponibilitatea absolută după
administrarea unui comprimat de 30 mg a fost de 79%. S-a arătat că biodisponibilitate relativă a
capsulelor cu eliberare prelungită a fost de 95% prin comparaţie cu o doză zilnică totală de 60 mg
(30 mg de două ori pe zi) administrate sub formă de comprimate cu eliberare imediată.
Distribuţie
Distribuţia clorhidratului de ambroxol din sânge către ţesuturi este rapidă şi pronunţată, cea mai mare
concentraţie în substanţă activă fiind la nivel pulmonar. Volumul de distribuţie după administrare orală
a fost estimat la 552 l. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 89% la doze terapeutice.
Metabolism şi eliminare
Circa 30% din doza de substanţă administrată oral este metabolizată la trecerea prin primul pasaj
hepatic/metabolic. Altfel, clorhidratul de ambroxol este metabolizat primar în ficat prin glucuronidare
şi o mică porţiune în acid dibromantranilic (aproximativ 10% din doză), cu excepţia unor metaboliţi
minori. Studii pe microzomi din celule hepatice umane au arătat că CYP3A4 este izoforma
predominantă responsabilă pentru metabolizarea clorhidratului de ambroxol în acid dibromantranilic.
După 3 zile de administrare orală, aproximativ 6% din doză se regăseşte ca atare, în timp ce
aproximativ 26% din doză se regăseşte într-o formă comjugată în urină. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare a clorhidratului de ambroxol este de aproximativ 10 ore. Eliminarea totală
are o medie de 660 ml/min, în timp ce clearance-ul renal reprezintă circa 8% din clearance-ul total.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţi cu insuficienţă hepatică, eliminarea clorhidratului de ambroxol este redusă, rezultând
concentraţii plasmetice mai mari de 1,3 până la 2 ori. Din cauza concentraţiilor terapeutice mari, nu
este necesară o modificare a dozei.
Alte grupe de pacienţi:
Nu s-a dovedit că vârsta şi sexul afectează proprietăţile farmacocinetice ale ambroxolului în mod
semnificativ din punct de vedere clinic şi din această cauză nu este necesară o modificare a dozei.
Nu s-a dovedit că alimentele influenţează biodisponibilitatea clorhidratului de ambroxol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Clorhidratul de ambroxol are un nivel scăzut al toxicităţii acute.
După administrarea de doze orale de 150 mg/kg/zi (şoarece, 4 săptămâni), 50 mg/kg/zi (şobolan, 52 şi
78 săptămâni), 40 mg/kg/zi (iepure, 26 săptămâni) şi 10 mg/kg/zi (cîine, 52 săptămâni) produsul s-a
încadrat în categoria dozelor fără efect advers (“no observed a
dverse effect level – NOAEL”). Pentru
ambroxol nu a fost găsit nici un organ ţintă, din punct de vedere toxicologic.
5
În studii de patru săptămâni cu doze toxice repetate de clorhidrat de ambroxol administrat intravenos
la şobolani (4, 14 şi 64 mg/kg/zi) şi la căini (45, 90 şi 120 mg/kg/zi (în perfuzii la 3 ore/zi)) nu a
dovedit apariţia de efecte toxice grave locale sau sistemice, inclusiv histopatologice. Toate efectele
adverse au fost reversibile.
Nu s-a dovedit că clorhidratul de ambroxol poate fi embriotoxic sau teratogen în studii cu doze
administrate oral de până la 3.000 mg/kg/zi la şobolan şi de până la 200 mg/kg/zi la iepure. La doze de
până la 500 mg/kg/zi nu a fost afectată fertilitatea şobolanilor masculi sau femele.
Nivelul dozei fără efect advers (“NOAEL”) în timpul perioadei de dezvoltare peri- şi postnatală a fost
de 50 mg/kg, în timp ce doza de 500 mg/kg a fost uşor toxică pentru femelele şi puii de câine, aşa cum
a rezultat prin observarea întârzierii creşterii în greutatea corporală şi în reducerea dimensiunilor.
Clorhidratul de ambroxol nu prezintă proprietăţi mutagene, conform studiilor de genotoxicitate in vitro
(testul Ames şi testul aberaţiilor cromozomiale) şi in vivo (testul pe micronuclei).
Clorhidratul de ambroxol nu a evidenţiat un potenţial cancerigen în studiile la şoarece (50, 200 şi 800
mg/kg/zi) şi şobolan (65, 250 şi 1000 mg/kg/zi), după ce au fost supuşi unei diete 105 şi respectiv 116
săptămâni.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Boehringer Ingelheim International GmbH,
Binger Straße 173
55216 Ingelheim am Rhein,
Germania
6
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7694/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Mucosolvan 30 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de ambroxol 30 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: 171 mg lactoză monohidrat.
Pentru lista completă a excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate albe, rotunde, ambele feţe plate; pe una din feţe o linie mediană şi gravat ,,67 C’’
deasupra şi sub linie; pe cealaltă faţă gravat sigla firmei.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Mucosolvan este indicat ca secretolitic în tratamentul afecţiunilor bronşice acute şi episoadelor de
acutizare ale bronhopneumopatiei sau ale altor afecţiuni bronhopulmonare cronice asociate cu secreţie
anormală de mucus şi afectare a transportului mucusului.
4.2 Doze şi mod de administrare
Mucosolvan este rezervat tratamentului la adulţi.
Doze
Doza recomandată este de 1 comprimat de 3 ori pe zi.
Efectul terapeutic poate fi intensificat prin administrarea a 2 comprimate Mucosolvan (60 mg
clorhidrat de ambroxol) pe zi, administrate oral în două prize.
Dacă simptomele dumneavoastră nu s-au ameliorat după tratamentul cu Mucosolvan pentru afecţiuni
respiratorii acute, trebuie să vă consultaţi medicul.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghițite cu o cantitate suficientă de lichid.
Mucosolvan poate fi administrat cu sau fără alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de ambroxol sau la oricare dintre excipienţii menționați la pct. 6.1.
2
Administrarea acestui medicament este contraindicată dacă aveţi afecţiuni ereditare rare care pot
determina o incompatibilitate cu unul dintre excipienţii acestui medicament (vezi Atenţionări şi
precauţii speciale pentru utilizare).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au existat raportări privind reacţii cutanate severe, cum sunt eritem polimorf, sindrom Stevens-
Johnson (SSJ), necroliză epidermică toxică (NET) şi pustuloză exantematică generalizată acută
(PEGA), asociate cu administrarea clorhidratului de ambroxol. Dacă sunt prezente simptome sau
semne de erupţie cutanată progresivă (uneori asociate cu vezicule sau leziuni mucoase), tratamentul cu
clorhidrat de ambroxol trebuie întrerupt imediat şi se va solicita asistenţă medicală.
În caz de insuficienţă renală sau afecţiune hepatică severă, Mucosolvan trebuie utilizat numai la
recomandarea medicului.
În cazul insuficienţei renale severe, este de aşteptat acumularea metaboliţilor de ambroxol formaţi la
nivel hepatic.
Un comprimat Mucosolvan 30 mg conţine 171 mg lactoză monohidrat, adică 684 mg (0,684 g) lactoză
pe doza maximă zilnică recomandată (120 mg). Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau malabsorbţie de glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu au fost raportate interacţiuni cu alte medicamente, care să fie relevante din punct de vedere clinic.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Clorhidratul de ambroxol traversează bariera fetoplacentară. Studiile la animale nu au indicat efecte
dăunătoare directe sau indirecte privitor la sarcină, dezvoltare embrionară/fetală, naştere sau
dezvoltare postnatală.
Experienţa clinică după a 28 a săptămână de sarcină nu a evidenţiat efecte dăunătoare asupra fătului.
Totuşi, trebuie respectate măsurile uzuale de precauţie privind administrarea medicamentelor în timpul
sarcinii. De aceea, în special în primul trimestru de sarcină nu se recomandă utilizarea Mucosolvan.
Alăptarea
Clorhidratul de ambroxol se excretă în lapte. Deşi nu este de aşteptat apariţia de efecte dăunătoare la
sugarii alăptaţi la sân, nu se recomandă administrarea Mucosolvan mamelor care alăptează.
Fertilitatea
Studiile nonclinice nu indică efecte dăunătoare directe sau indirecte privitoare la fertilitate
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date după punerea pe piaţă privind apariţia unui efect asupra capacităţii de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje. Nu au fost efectuate studii privind influenţa asupra capacităţii de a
conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 și <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 și <1/100), rare
(≥1/10000 și <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile.
3
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: greaţă.
Mai puţin frecvente: diaree, vărsături, dispepsie, dureri abdominale
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: erupţie cutanată tranzitorie, urticarie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută: reacţii anafilactice, inclusiv şoc anafilactic, angioedem şi prurit.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Până în prezent nu au fost descrise efecte datorate supradozajuluila om. Pe baza raportărilor unor
cazuri de supradozaj accidental sau/şi din erori în administrare, simptomele observate sunt similare cu
reacţiile adverse cunoscute ale Mucosolvan la doze recomandate şi dacă apar, trebuie administrat
tratament simptomatic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: mucolitice, codul ATC: R05CB06
Clorhidratul de ambroxol, substanţa activă a Mucosolvan, s-a demonstrat că măreşte secreţia la nivelul
tractului respirator. Creşte secreţia de surfactant la nivel pulmonar şi creşte activitatea ciliară. Aceste
acţiuni au drept rezultat ameliorarea secreţiei şi transportului mucusului (clearance mucociliar).
Îmbunătăţirea clearance-ului mucociliar a fost dovedită în studii de farmacologie clinică. Stimularea
secreţiei şi a clearance-ului mucociliar facilitează expectoraţia şi uşureză tusea.
La pacienţii care suferă de BPOC , tratamentul pe termen lung (6 luni) cu Mucosolvan (Mucosolvan
Retard capsule 75 mg) a dus la o reducere semnificativă a exacerbărilor , fapt ce a devenit evident
după 2 luni de tratament.. Pacienţii din grupul de tratament cu Mucosolvan au avut semnificativ mai
puţine zile de boală si zile când au avut nevoie de tratament cu antibiotice. Tratamentul cu
Mucosolvan retard induce o îmbunătăţire statistic semnificativa a simptomelor (expectoraţie dificilă,
tuse, dispnee, semne identificate în urma auscultației pulmonare) comparativ cu placebo
A fost observat un efect anestezic local la testul ochiului de iepure care poate fi explicat prin
proprietăţile de blocare a canalelor de sodiu. S-a demonstrat in vitro că clorhidratul de ambroxol
blochează canalele de sodiu de la nivel neuronal; legarea a fost reversibilă şi dependentă de doză.
In vitro s-a demonstrat că eliberarea de citokine din sânge dar şi din celulele mononucleare şi
polimorfonucleare care delimitează ţesuturi a fost redusă semnificativ de clorhidratul de ambroxol.
În studii clinice la pacienţi cu angină, durerile faringeale şi roşeaţa au fost diminuate în mod
semnificativ.
4
Aceste proprietăţi farmacologice sunt în concordanţă cu observaţiile suplimentare din studii clinice
privind eficacitatea administrării clorhidratului de ambroxol pentru simptome ale tractului respirator
superior, care conduc la calmarea rapidă a durerii şi a disconfortului legat de durere în sfera ORL după
inhalare.
Utilizarea concomitentă a clorhidratului de ambroxol şi a antibioticelor (amoxicilină, cefuroximă,
eritromicină) duce la o creştere a concentraţiei de antibiotice în ţesutul pulmonar (secreţiile
bronhopulmonare şi spută).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Clorhidratul de ambroxol este rapid şi complet absorbit după administrarea orală de forme cu eliberare
imediată. Concentraţia plasmatică maximă se atinge la aproximativ 1 până la 2.5 ore după
administrarea formelor farmaceutice cu cedare imediată şi după o medie de 6,5 ore după administrarea
orală a formelor farmaceutice cu eliberare prelungită/modificată. Biodisponibilitatea absolută după
administrarea unui comprimat de 30 mg a fost de 79%. S-a arătat că biodisponibilitate relativă a
capsulelor cu eliberare prelungită a fost de 95% prin comparaţie cu o doză zilnică totală de 60 mg
(30 mg de două ori pe zi) administrate sub formă de comprimate cu eliberare imediată.
Distribuţie
Distribuţia clorhidratului de ambroxol din sânge către ţesuturi este rapidă şi pronunţată, cea mai mare
concentraţie în substanţă activă fiind la nivel pulmonar. Volumul de distribuţie după administrare orală
a fost estimat la 552 l. Legarea de proteinele plasmatice este de aproximativ 89% la doze terapeutice.
Metabolism şi eliminare
Circa 30% din doza de substanţă administrată oral este metabolizată la trecerea prin primul pasaj
hepatic/metabolic. Altfel, clorhidratul de ambroxol este metabolizat primar în ficat prin glucuronidare
şi o mică porţiune în acid dibromantranilic (aproximativ 10% din doză), cu excepţia unor metaboliţi
minori. Studii pe microzomi din celule hepatice umane au arătat că CYP3A4 este izoforma
predominantă responsabilă pentru metabolizarea clorhidratului de ambroxol în acid dibromantranilic.
După 3 zile de administrare orală, aproximativ 6% din doză se regăseşte ca atare, în timp ce
aproximativ 26% din doză se regăseşte într-o formă comjugată în urină. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare a clorhidratului de ambroxol este de aproximativ 10 ore. Eliminarea totală
are o medie de 660 ml/min, în timp ce clearance-ul renal reprezintă circa 8% din clearance-ul total.
Grupe speciale de pacienţi
La pacienţi cu insuficienţă hepatică, eliminarea clorhidratului de ambroxol este redusă, rezultând
concentraţii plasmetice mai mari de 1,3 până la 2 ori. Din cauza concentraţiilor terapeutice mari, nu
este necesară o modificare a dozei.
Alte grupe de pacienţi:
Nu s-a dovedit că vârsta şi sexul afectează proprietăţile farmacocinetice ale ambroxolului în mod
semnificativ din punct de vedere clinic şi din această cauză nu este necesară o modificare a dozei.
Nu s-a dovedit că alimentele influenţează biodisponibilitatea clorhidratului de ambroxol.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Clorhidratul de ambroxol are un nivel scăzut al toxicităţii acute.
După administrarea de doze orale de 150 mg/kg/zi (şoarece, 4 săptămâni), 50 mg/kg/zi (şobolan, 52 şi
78 săptămâni), 40 mg/kg/zi (iepure, 26 săptămâni) şi 10 mg/kg/zi (cîine, 52 săptămâni) produsul s-a
încadrat în categoria dozelor fără efect advers (“no observed a
dverse effect level – NOAEL”). Pentru
ambroxol nu a fost găsit nici un organ ţintă, din punct de vedere toxicologic.
5
În studii de patru săptămâni cu doze toxice repetate de clorhidrat de ambroxol administrat intravenos
la şobolani (4, 14 şi 64 mg/kg/zi) şi la căini (45, 90 şi 120 mg/kg/zi (în perfuzii la 3 ore/zi)) nu a
dovedit apariţia de efecte toxice grave locale sau sistemice, inclusiv histopatologice. Toate efectele
adverse au fost reversibile.
Nu s-a dovedit că clorhidratul de ambroxol poate fi embriotoxic sau teratogen în studii cu doze
administrate oral de până la 3.000 mg/kg/zi la şobolan şi de până la 200 mg/kg/zi la iepure. La doze de
până la 500 mg/kg/zi nu a fost afectată fertilitatea şobolanilor masculi sau femele.
Nivelul dozei fără efect advers (“NOAEL”) în timpul perioadei de dezvoltare peri- şi postnatală a fost
de 50 mg/kg, în timp ce doza de 500 mg/kg a fost uşor toxică pentru femelele şi puii de câine, aşa cum
a rezultat prin observarea întârzierii creşterii în greutatea corporală şi în reducerea dimensiunilor.
Clorhidratul de ambroxol nu prezintă proprietăţi mutagene, conform studiilor de genotoxicitate in vitro
(testul Ames şi testul aberaţiilor cromozomiale) şi in vivo (testul pe micronuclei).
Clorhidratul de ambroxol nu a evidenţiat un potenţial cancerigen în studiile la şoarece (50, 200 şi 800
mg/kg/zi) şi şobolan (65, 250 şi 1000 mg/kg/zi), după ce au fost supuşi unei diete 105 şi respectiv 116
săptămâni.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Lactoză monohidrat
Stearat de magneziu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Boehringer Ingelheim International GmbH,
Binger Straße 173
55216 Ingelheim am Rhein,
Germania
6
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7694/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Ianuarie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2016
