SOLIAN 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Solian 200 mg comprimate
Solian 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Solian 200 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 139,20 mg.
Solian 400 mg
Fiecare comprimat filmat conţine amisulpridă 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 130,25 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solian 200 mg
Comprimat
Comprimate albe până la aproape albe, rotunde, cu o linie mediană (cu rol de divizare în două doze
egale) pe una din fețe şi marcate cu “AMI 200” pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Solian 400 mg
Comprimate filmate de formă ovoidală, de culoare albă, cu un şanţ median pe o faţă şi marcate cu
„AMI 400” pe cealaltă faţă.
Comprimatul filmat poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Solian este indicat în tratamentul tulburărilor schizofrenice acute sau cronice, caracterizate prin
simptome pozitive (de exemplu, iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative
(de exemplu, aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină
simptomele negative.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru episoadele psihotice acute, se recomandă doze orale cuprinse între 400 mg şi 800 mg
amisulpridă pe zi. În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg amisulpridă pe
zi. Nu trebuie utilizate doze mai mari de 1200 mg amisulpridă pe zi, deoarece nu sunt suficiente date
privind siguranţa. La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a
dozei. Dozele trebuie ajustate individualizat.
2
Pentru pacienţii care prezintă simptome mixte, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a
obţine controlul optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Pentru pacienţii care prezintă predominant simptome negative, se recomandă doze cuprinse între 50
mg şi 300 mg amisulpridă pe zi. Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în parte.
Dacă doza zilnică este mai mică de 300 mg amisulpridă, administrarea se poate face în priză unică.
Dacă doza zilnică depăşeşte 300 mg amisulpridă, administrarea trebuie făcută în 2 prize zilnice.
Vârstnici
Siguranţa utilizării amisulpridei a fost evaluată la un număr limitat de pacienţi vârstnici. Amisulprida
trebuie utilizată cu deosebită prudenţă, din cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. De
asemenea, poate fi necesară scăderea dozei, din cauza insuficienţei renale (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu au fost
stabilite; sunt disponibile date limitate privind administrarea amisulpridei la adolescenţi cu
schizofrenie. De aceea, administrarea amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu este
recomandată; administrarea amisulpridei este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârsta
pubertăţii, deoarece siguranţa administrării nu a fost stabilită la acest grup de vârstă (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate, la
pacienţii cu clearance-ul creatininei (Cl
CR) de 30-60 ml/min şi la o treime, la pacienţii cu clearance-ul
creatininei de 10-30 ml/min.
Deoarece nu există experienţă referitoare la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(Cl
CR <10 ml/min), se recomandă prudenţă în administrare la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumori concomitente dependente de prolactină , de exemplu prolactinom al glandei hipofizare sau
cancer de sân (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Feocromocitom.
Copii până la vârsta pubertăţii.
Alăptare.
Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor neuroleptice, este posibilă apariţia sindromului neuroleptic malign, o complicaţie cu
potenţial letal, caracterizată prin hipertermie, rigiditate musculară şi tulburări neurovegetative; de
asemenea, pot să apară afectarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În cazul
apariţiei hipertermiei, în special în cazul administrării de doze zilnice mari, orice tratament cu
medicamente antipsihotice, inclusiv cel cu amisulpridă, trebuie întrerupt.
Similar altor medicamente blocante ale receptorilor dopaminergici, se recomandă prudenţă la
administrarea amisulpridei la pacienţi cu boală Parkinson, deoarece poate determina agravarea bolii.
Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
3
Prelungirea intervalului QT
Este necesară prudenţă atunci când se prescrie amisulprida la pacienţi cu boală cardiovasculară
cunoscută sau cu istoric familial de interval QT prelungit, iar administrarea în asociere cu
medicamente neuroleptice trebuie evitată.
În timpul tratamentului, trebuie evaluată în mod individual necesitatea monitorizării
electrocardiografice (de exemplu, la creşterea dozelor).
Se recomandă monitorizarea periodică a ionogramei, în special la pacienţii care utilizează diuretice sau
care suferă de afecţiuni intercurente.
Trebuie evitată utilizarea în asociere cu alte antipsihotice.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu bradicardie (frecvență cardiacă mai mică de
55 bătăi pe minut).
Accidentul vascular cerebral
În studii clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate la o populaţie de pacienţi vârstnici cu
demenţă şi trataţi cu anumite medicamente antipsihotice atipice, s-a observat o creştere de 3 ori a
riscului evenimentelor cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului nu este cunoscut. O
creştere a acestui risc la alte medicamente antipsihotice sau la altă populaţie de pacienţi nu poate fi
exclusă. Amisulprida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care prezintă factori de risc pentru
accident vascular cerebral.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei, trataţi cu medicamente antipsihotice, au un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii controlate cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni),
efectuate preponderent la pacienţii cărora li se administrau medicamente antipsihotice atipice, a arătat
că pacienţii cărora li s-a administrat medicamentul au avut un risc de deces de 1,6 până la 1,7 ori mai
mare decât riscul de deces la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Pe parcursul unui studiu
controlat, cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la pacienţii care au primit medicamentul a fost de
aproximativ 4,5%, comparativ cu o rată de aproximativ 2,6% în grupul placebo. Deşi în studiile clinice
cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate, cea mai mare parte a deceselor
au fost fie de cauză cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă cardiacă, moarte subită), fie infecţioasă
(de exemplu, pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii observaţionale sugerează că
tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate creşte mortalitatea.
Nu este clar în ce măsură constatarea creşterii mortalităţii în studiile observaţionale poate fi atribuită
medicamentului antipsihotic şi nu unor caracteristici ale pacienţilor.
Tromboembolism venos
La administrarea de medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos
(TEV). Întrucât pacienţii cărora li se administrează tratament cu antipsihotice prezintă frecvent factori
de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în
timpul tratamentului cu Solian şi trebuie iniţiate măsuri de prevenire.
Neoplasm mamar
Amisulprida poate creşte valorile serice ale prolactinei. De aceea, este necesară prudenţă, iar
pacientele cu antecedente personale sau familiale de neoplasm mamar trebuie să fie supravegheate
atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Tumori benigne ale glandei pituitare
Amisulprida poate creşte valorileserice prolactinei. În timpul tratamentului cu amisulpridă a fost
observată apariţia unor cazuri de tumori benigne ale glandei hipofizare, cum este prolactinomul (vezi
pct. 4.8). În cazul unor valori foarte mari ale prolactinei sau al apariţiei semnelor clinice ale unei
tumori hipofizare (cum sunt defect de câmp vizual sau cefalee), trebuie efectuată investigaţia
imagistică a glandei pituitare. Dacă este confirmat diagnosticul de tumoră pituitară, tratamentul cu
amisulpridă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).
4
Diabet zaharat
La pacienţii trataţi cu unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv amisulpridă, s-a raportat
hiperglicemie; de aceea, pacienţii cu diagnostic stabilit de diabet zaharat sau cu factori de risc pentru
diabet zaharat, care încep tratamentul cu amisulpridă, trebuie monitorizaţi adecvat din punct de vedere
al glicemiei.
Epilepsie
Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de crize
epileptice trebuie supravegheaţi atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Insuficiență renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În cazul insuficienţei renale, doza trebuie scăzută sau trebuie
luat în considerare tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, similar altor neuroleptice, amisulprida trebuie utilizată cu deosebită prudenţă din
cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. De asemenea, poate fi necesară scăderea
dozei din cauza insuficienţei renale.
Sindrom de întrerupere
La întreruperea bruscă a tratamentului cu doze mari de medicamente antipsihotice, s-au raportat foarte
rar simptome ale sindromului de abstinenţă, inclusiv greaţă, vărsături, transpiraţii, nelinişte extremă,
rigiditate musculară şi insomnie. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a
fost raportată apariţia tulburărilor caracterizate prin mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi
diskinezie). În consecinţă, se recomandă reducerea treptată a dozelor de amisulpridă.
Modificări hematologice
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie,
neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine
(vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.
Solian conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Tratament cu levodopa, din cauza antagonizării reciproce dintre efectele levodopei şi neurolepticelor.
Amisulprida poate antagoniza efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu amantadină, apomorfină,
bromocriptină, cabergolină, entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă,
ropinirol, selegilină).
Sindromul extrapiramidal indus de către neuroleptice nu trebuie tratat cu un agonist dopaminergic.
Trebuie utilizat un medicament anticolinergic.
Asocieri nerecomandate
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri de care trebuie să se ţ
ină seama
Deprimante ale SNC inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H
1 sedative,
barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.
Medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu efecte hipotensoare (precum diltiazem,
verapamil, guanfacină).
Digoxină.
Aceste asocieri cresc efectul deprimant central.
5
Se recomandă precauţie atunci când amisulprida se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că
determină prelungirea intervalului QT, de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa IA (cum sunt
chinidină, disopiramidă) şi medicamente antiaritmice din clasa III (cum sunt amiodaronă, sotalol),
anumite medicamente antihistaminice, alte medicamente antipsihotice şi anumite medicamente
antimalarice (cum este meflochină) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
La animale, amisulprida nu a dovedit toxicitate asupra funcţiei de reproducere. A fost observată o
scădere a fertilităţii în relaţie cu efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate prin
intermediul prolactinei). Nu au fost observate efecte teratogene ale amisulpridei.
Sunt disponibile date clinice foarte limitate privind sarcinile expuse la amisulpridă. De aceea,
siguranţa amisulpridei în timpul sarcinii nu a fost stabilită la om. Utilizarea medicamentului în timpul
sarcinii nu este recomandată decât dacă beneficiile justifică potenţialele riscuri.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv la amisulpridă, în timpul celui de-al treilea trimestru de
sarcină, prezintă un risc de reacţii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale şi/sau de abstinenţă,
care pot varia în severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau tulburarea aportului alimentar. În consecinţă,
nou-născuţii trebuie supravegheaţi cu atenţie.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amisulprida se excretă în laptele uman, de aceea alăptarea este contraindicată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar dacă este utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate determina somnolenţă şi vedere
înceţoşată, astfel încât capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi
pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Date din studii clinice
Următoarele reacţii adverse au fost observate în studii clinice controlate. Trebuie menţionat că în
anumite situaţii pot fi dificil de diferenţiat evenimentele adverse de simptomele bolii de fond.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice.
Tulburări endocrine
Frecvente: amisulprida determină o creştere a prolactinemiei, reversibilă după întreruperea
tratamentului. Aceasta poate determina: galactoree, amenoree, ginecomastie,
dureri mamare, disfuncţie erectilă.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: pot să apară simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie,
hipersalivaţie, acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, de
intensitate uşoară la dozele optime şi parţial reversibile, fără întreruperea
6
tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care este dependentă de
doză, rămâne foarte mică în cazul tratamentului la pacienţii cu simptome negative
predominante, trataţi cu doze de 50 - 300 mg amisulpridă pe zi.
Frecvente: poate apărea distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus).
Aceasta este reversibilă fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după
administrarea unei medicaţii antiparkinsoniene.
Somnolenţă.
Mai puţin frecvente: a fost raportată diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare,
în principal ale limbii şi/sau ale feţei, în special după administrarea pe termen
lung. Medicamentele antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea
simptomelor.
Crize epileptice.
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: bradicardie.
Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate.
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale transaminazelor.
Date obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului
Suplimentar, au fost raportate următoarele reacţii adverse numai prin raportări spontane:
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvenţă necunoscută: leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză (vezi pct. 4.4).
Tulburări oculare
Frecvenţă necunoscută: vedere încețoșată (vezi pct. 4.7)
Tulburări endocrine
Frecvenţă necunoscută: tumoră benignă a glandei hipofizare, cum este prolactinomul (vezi pct.
4.3 şi 4.4.)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvenţă necunoscută: hipertrigliceridemie şi hipercolesterolemie
hiponatremie, sindrom de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic
(SIADH).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvenţă necunoscută: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicaţie
potenţial letală.
Tulburări psihice
Frecvenţă necunoscută: confuzie.
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută: prelungirea intervalului QT şi aritmii ventriculare, cum sunt torsada
7
vârfurilor, tahicardia ventriculară, care se pot transforma în fibrilaţie
ventriculară sau stop cardiac, moarte subită (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută: tromboembolism venos, inclusiv tromboembolism pulmonar, uneori letal,
şi tromboză venoasă profundă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvenţă necunoscută: angioedem, urticarie.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvenţă necunoscută: osteopenie, osteoporoză.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Frecvenţă necunoscută: sindrom de abstinenţă la nou-născut (vezi pct. 4.6).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvenţă necunoscută: congestie nazală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Au fost raportate creşteri ale efectelor
farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială,
simptome extrapiramidale şi comă. A fost raportată evoluţie letală în special în cazul asocierii cu alte
medicamente psihotrope.
Abordare terapeutică
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor
medicamente. Amisulprida, fiind slab dializabilă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea
medicamentului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de
susţinere adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de
prelungire a intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida este un medicament antipsihotic din clasa benzamidelor substituite.
Amisulprida se leagă selectiv cu afinitate mare de subtipurile de receptori dopaminergici umani D2/D3
şi nu are afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α- adrenergici, H1- histaminergici şi colinergici. În plus, amisulprida nu se leagă de
situs-urile sigma.
8
La doze mari, în studiile efectuate la animale, amisulprida blochează preferenţial receptorii D2 post-
sinaptici localizaţi în structurile sistemului limbic, comparativ cu cei din sistemul striat. Spre deosebire
de neurolepticele clasice nu determină catalepsie şi nu se dezvoltă hipersensibilizare a receptorilor
dopaminergici D2 după tratament repetat. La doze mici, blochează preferenţial receptorii presinaptici
D2/D3, determinând eliberare de dopamină, responsabilă de efectele sale de dezinhibiţie.
Acest profil farmacologic atipic ar putea explica efectele antipsihotice predominante ale amisulpridei,
la doze mari, prin blocarea receptorilor dopaminergici post-sinaptici şi eficacitatea sa asupra
simptomelor negative, la doze mici, prin blocarea receptorilor dopaminergici presinaptici.
În plus, tendinţa scăzută a amisulpridei de a determina reacţii adverse extrapiramidale poate fi legată
de activitatea sa preferenţială la nivelul sistemului limbic.
În studii clinice care au inclus pacienţi cu schizofrenie acută, amisulprida a ameliorat semnificativ
simptomele negative secundare precum şi simptomele afective cum sunt dispoziţia depresivă şi
retardul afectiv.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţie: un prim maxim, care se atinge rapid, la o oră
după administrare şi un al doilea, care se atinge la 3 sau 4 ore după administrare. După o doză de
50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare celor 2 maxime ale absorbţiei sunt de 39 ± 3 ng/ml,
respectiv 54 ± 4 ng/ml.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 5,8 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este mică (16%),
ceea ce nu sugerează interacţiuni medicamentoase la acest nivel.
Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 48%.
Metabolizare
Amisulprida este slab metabolizată: au fost identificaţi 2 metaboliţi inactivi, care reprezintă 4% din
cantitatea totală eliminată. După administrare repetată, amisulprida nu se acumulează iar parametrii
farmacocinetici nu se modifică.
După administrare orală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
½) al amisulpridei este de
aproximativ 12 ore.
Eliminare
Amisulprida este eliminată sub formă nemodificată prin urină. 50% din doza administrată pe cale
intravenoasă se elimină în urină, dintre care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal
este de aproximativ 20 l/h sau 330 ml/min.
Profilul cinetic al amisulpridei nu este influenţat de alimentaţie.
Un prânz bogat în carbohidraţi (conţinând 68% lichide) scade semnificativ valorile ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice
maxime (T
max) şi concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) ale amisulpridei, în timp ce un prânz bogat
în lipide nu modifică aceşti parametri. Totuşi, semnificaţia acestor rezultate în practica clinică
obişnuită nu este cunoscută.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este slab metabolizată, nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu
insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este nemodificat la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Valorile ASC pentru
amisulpridă cresc de 2 ori la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi de aproximativ 10 ori în
9
insuficienţa renală moderată (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu sunt
disponibile date pentru doze mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
Datele farmacocinetice limitate, disponibile, cu privire la vârstnici (vârsta peste 65 ani) arată o creştere
cu 10-30% a valorilor C
max, t½ şi ASC după o singură doză orală de 50 mg. Nu sunt disponibile date
pentru administrarea repetată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O reevaluare globală a studiilor de siguranţă finalizate indică faptul că Solian este lipsit de orice risc
general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la
şobolan şi câine la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de
semnificaţie toxicologică importantă în aceste condiţii. Comparativ cu doza maximă recomandată la
om, doza maximă tolerată la şobolan şi la câine este de 2 ori mai mare (200 mg/kg şi zi), respectiv de
7 ori mai mare (120 mg/kg şi zi) în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost identificat risc carcinogen,
relevant pentru om, la şoarece (până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolan (până la 240 mg/kg şi zi), ceea ce
corespunde pentru şobolan la 1,5 – 4,5 ori ASC aşteptată la om.
Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi şoarece nu au arătat potenţial
teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Solian 200 mg
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Hipromeloză (6 mPa·s)
Stearat de magneziu
Solian 400 mg
Nucleu
Amidonglicolat de sodiu tip A
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Celuloză microcristalină
Stearat de polietilenglicol
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
10
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Solian 200 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Solian 400 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
sanofi-aventis France
82, avenue Raspail
94250 Gentilly
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Solian 200 mg
9817/2017/01
Solian 400 mg
722/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Solian 200 mg
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017.
Solian 400 mg
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2008.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Solian 200 mg comprimate
Solian 400 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Solian 200 mg
Fiecare comprimat conţine amisulpridă 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 139,20 mg.
Solian 400 mg
Fiecare comprimat filmat conţine amisulpridă 400 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 130,25 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Solian 200 mg
Comprimat
Comprimate albe până la aproape albe, rotunde, cu o linie mediană (cu rol de divizare în două doze
egale) pe una din fețe şi marcate cu “AMI 200” pe cealaltă faţă.
Comprimatul poate fi divizat în doze egale.
Solian 400 mg
Comprimate filmate de formă ovoidală, de culoare albă, cu un şanţ median pe o faţă şi marcate cu
„AMI 400” pe cealaltă faţă.
Comprimatul filmat poate fi divizat în doze egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Solian este indicat în tratamentul tulburărilor schizofrenice acute sau cronice, caracterizate prin
simptome pozitive (de exemplu, iluzii, halucinaţii, tulburări de gândire) şi/sau prin simptome negative
(de exemplu, aplatizare afectivă, izolare emoţională şi socială), inclusiv în cazurile în care predomină
simptomele negative.
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru episoadele psihotice acute, se recomandă doze orale cuprinse între 400 mg şi 800 mg
amisulpridă pe zi. În cazuri individuale, doza zilnică poate fi crescută până la 1200 mg amisulpridă pe
zi. Nu trebuie utilizate doze mai mari de 1200 mg amisulpridă pe zi, deoarece nu sunt suficiente date
privind siguranţa. La iniţierea tratamentului cu amisulpridă nu este necesară ajustarea specifică a
dozei. Dozele trebuie ajustate individualizat.
2
Pentru pacienţii care prezintă simptome mixte, pozitive şi negative, dozele trebuie ajustate pentru a
obţine controlul optim al simptomelor pozitive.
Tratamentul de întreţinere trebuie stabilit individual, utilizând doza minimă eficace.
Pentru pacienţii care prezintă predominant simptome negative, se recomandă doze cuprinse între 50
mg şi 300 mg amisulpridă pe zi. Dozele trebuie ajustate pentru fiecare pacient în parte.
Dacă doza zilnică este mai mică de 300 mg amisulpridă, administrarea se poate face în priză unică.
Dacă doza zilnică depăşeşte 300 mg amisulpridă, administrarea trebuie făcută în 2 prize zilnice.
Vârstnici
Siguranţa utilizării amisulpridei a fost evaluată la un număr limitat de pacienţi vârstnici. Amisulprida
trebuie utilizată cu deosebită prudenţă, din cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. De
asemenea, poate fi necesară scăderea dozei, din cauza insuficienţei renale (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu au fost
stabilite; sunt disponibile date limitate privind administrarea amisulpridei la adolescenţi cu
schizofrenie. De aceea, administrarea amisulpridei de la pubertate până la vârsta de 18 ani nu este
recomandată; administrarea amisulpridei este contraindicată la copiii care nu au ajuns la vârsta
pubertăţii, deoarece siguranţa administrării nu a fost stabilită la acest grup de vârstă (vezi pct. 4.3).
Insuficienţă renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În insuficienţa renală, doza trebuie redusă la jumătate, la
pacienţii cu clearance-ul creatininei (Cl
CR) de 30-60 ml/min şi la o treime, la pacienţii cu clearance-ul
creatininei de 10-30 ml/min.
Deoarece nu există experienţă referitoare la utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(Cl
CR <10 ml/min), se recomandă prudenţă în administrare la aceşti pacienţi (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este metabolizată în proporţie mică, nu este necesară reducerea dozei.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Tumori concomitente dependente de prolactină , de exemplu prolactinom al glandei hipofizare sau
cancer de sân (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Feocromocitom.
Copii până la vârsta pubertăţii.
Alăptare.
Asociere cu levodopa (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Similar altor neuroleptice, este posibilă apariţia sindromului neuroleptic malign, o complicaţie cu
potenţial letal, caracterizată prin hipertermie, rigiditate musculară şi tulburări neurovegetative; de
asemenea, pot să apară afectarea stării de conştienţă şi creşterea creatinfosfokinazei (CPK). În cazul
apariţiei hipertermiei, în special în cazul administrării de doze zilnice mari, orice tratament cu
medicamente antipsihotice, inclusiv cel cu amisulpridă, trebuie întrerupt.
Similar altor medicamente blocante ale receptorilor dopaminergici, se recomandă prudenţă la
administrarea amisulpridei la pacienţi cu boală Parkinson, deoarece poate determina agravarea bolii.
Amisulprida trebuie utilizată numai dacă tratamentul neuroleptic nu poate fi evitat.
3
Prelungirea intervalului QT
Este necesară prudenţă atunci când se prescrie amisulprida la pacienţi cu boală cardiovasculară
cunoscută sau cu istoric familial de interval QT prelungit, iar administrarea în asociere cu
medicamente neuroleptice trebuie evitată.
În timpul tratamentului, trebuie evaluată în mod individual necesitatea monitorizării
electrocardiografice (de exemplu, la creşterea dozelor).
Se recomandă monitorizarea periodică a ionogramei, în special la pacienţii care utilizează diuretice sau
care suferă de afecţiuni intercurente.
Trebuie evitată utilizarea în asociere cu alte antipsihotice.
De asemenea, este necesară prudenţă la pacienţii cu bradicardie (frecvență cardiacă mai mică de
55 bătăi pe minut).
Accidentul vascular cerebral
În studii clinice randomizate, controlate cu placebo, efectuate la o populaţie de pacienţi vârstnici cu
demenţă şi trataţi cu anumite medicamente antipsihotice atipice, s-a observat o creştere de 3 ori a
riscului evenimentelor cerebrovasculare. Mecanismul acestei creşteri a riscului nu este cunoscut. O
creştere a acestui risc la alte medicamente antipsihotice sau la altă populaţie de pacienţi nu poate fi
exclusă. Amisulprida trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii care prezintă factori de risc pentru
accident vascular cerebral.
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Pacienţii vârstnici cu psihoză asociată demenţei, trataţi cu medicamente antipsihotice, au un risc
crescut de deces. Analiza a 17 studii controlate cu placebo (cu durata medie de 10 săptămâni),
efectuate preponderent la pacienţii cărora li se administrau medicamente antipsihotice atipice, a arătat
că pacienţii cărora li s-a administrat medicamentul au avut un risc de deces de 1,6 până la 1,7 ori mai
mare decât riscul de deces la pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Pe parcursul unui studiu
controlat, cu durata de 10 săptămâni, rata de deces la pacienţii care au primit medicamentul a fost de
aproximativ 4,5%, comparativ cu o rată de aproximativ 2,6% în grupul placebo. Deşi în studiile clinice
cu medicamente antipsihotice atipice cauzele de deces au fost variate, cea mai mare parte a deceselor
au fost fie de cauză cardiovasculară (de exemplu, insuficienţă cardiacă, moarte subită), fie infecţioasă
(de exemplu, pneumonie). Similar antipsihoticelor atipice, studii observaţionale sugerează că
tratamentul cu medicamente antipsihotice convenţionale poate creşte mortalitatea.
Nu este clar în ce măsură constatarea creşterii mortalităţii în studiile observaţionale poate fi atribuită
medicamentului antipsihotic şi nu unor caracteristici ale pacienţilor.
Tromboembolism venos
La administrarea de medicamente antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos
(TEV). Întrucât pacienţii cărora li se administrează tratament cu antipsihotice prezintă frecvent factori
de risc dobândiţi pentru TEV, toţi factorii de risc posibili pentru TEV trebuie identificaţi înainte şi în
timpul tratamentului cu Solian şi trebuie iniţiate măsuri de prevenire.
Neoplasm mamar
Amisulprida poate creşte valorile serice ale prolactinei. De aceea, este necesară prudenţă, iar
pacientele cu antecedente personale sau familiale de neoplasm mamar trebuie să fie supravegheate
atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Tumori benigne ale glandei pituitare
Amisulprida poate creşte valorileserice prolactinei. În timpul tratamentului cu amisulpridă a fost
observată apariţia unor cazuri de tumori benigne ale glandei hipofizare, cum este prolactinomul (vezi
pct. 4.8). În cazul unor valori foarte mari ale prolactinei sau al apariţiei semnelor clinice ale unei
tumori hipofizare (cum sunt defect de câmp vizual sau cefalee), trebuie efectuată investigaţia
imagistică a glandei pituitare. Dacă este confirmat diagnosticul de tumoră pituitară, tratamentul cu
amisulpridă trebuie întrerupt (vezi pct. 4.3).
4
Diabet zaharat
La pacienţii trataţi cu unele medicamente antipsihotice atipice, inclusiv amisulpridă, s-a raportat
hiperglicemie; de aceea, pacienţii cu diagnostic stabilit de diabet zaharat sau cu factori de risc pentru
diabet zaharat, care încep tratamentul cu amisulpridă, trebuie monitorizaţi adecvat din punct de vedere
al glicemiei.
Epilepsie
Amisulprida poate să scadă pragul convulsivant. Prin urmare, pacienţii cu antecedente de crize
epileptice trebuie supravegheaţi atent în timpul tratamentului cu amisulpridă.
Insuficiență renală
Amisulprida se elimină pe cale renală. În cazul insuficienţei renale, doza trebuie scăzută sau trebuie
luat în considerare tratamentul intermitent (vezi pct. 4.2).
Vârstnici
La pacienţii vârstnici, similar altor neuroleptice, amisulprida trebuie utilizată cu deosebită prudenţă din
cauza riscului posibil de hipotensiune arterială şi sedare. De asemenea, poate fi necesară scăderea
dozei din cauza insuficienţei renale.
Sindrom de întrerupere
La întreruperea bruscă a tratamentului cu doze mari de medicamente antipsihotice, s-au raportat foarte
rar simptome ale sindromului de abstinenţă, inclusiv greaţă, vărsături, transpiraţii, nelinişte extremă,
rigiditate musculară şi insomnie. Se poate produce, de asemenea, recurenţa simptomelor psihotice şi a
fost raportată apariţia tulburărilor caracterizate prin mişcări involuntare (cum sunt acatizie, distonie şi
diskinezie). În consecinţă, se recomandă reducerea treptată a dozelor de amisulpridă.
Modificări hematologice
La administrarea medicamentelor antipsihotice, inclusiv amisulpridă, au fost raportate leucopenie,
neutropenie şi agranulocitoză. Infecţiile şi febra inexplicabile pot fi dovezi ale unor discrazii sanguine
(vezi pct. 4.8) şi necesită investigaţii hematologice imediate.
Solian conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
Tratament cu levodopa, din cauza antagonizării reciproce dintre efectele levodopei şi neurolepticelor.
Amisulprida poate antagoniza efectul agoniştilor dopaminergici (de exemplu amantadină, apomorfină,
bromocriptină, cabergolină, entacaponă, lisuridă, pergolidă, piribedil, pramipexol, quinagolidă,
ropinirol, selegilină).
Sindromul extrapiramidal indus de către neuroleptice nu trebuie tratat cu un agonist dopaminergic.
Trebuie utilizat un medicament anticolinergic.
Asocieri nerecomandate
Amisulprida poate potenţa efectele centrale ale alcoolului etilic.
Asocieri de care trebuie să se ţ
ină seama
Deprimante ale SNC inclusiv narcotice, anestezice, analgezice, antihistaminice H
1 sedative,
barbiturice, benzodiazepine şi alte anxiolitice, clonidină şi derivaţi.
Medicamente antihipertensive sau alte medicamente cu efecte hipotensoare (precum diltiazem,
verapamil, guanfacină).
Digoxină.
Aceste asocieri cresc efectul deprimant central.
5
Se recomandă precauţie atunci când amisulprida se prescrie în asociere cu medicamente cunoscute că
determină prelungirea intervalului QT, de exemplu, medicamente antiaritmice din clasa IA (cum sunt
chinidină, disopiramidă) şi medicamente antiaritmice din clasa III (cum sunt amiodaronă, sotalol),
anumite medicamente antihistaminice, alte medicamente antipsihotice şi anumite medicamente
antimalarice (cum este meflochină) (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
La animale, amisulprida nu a dovedit toxicitate asupra funcţiei de reproducere. A fost observată o
scădere a fertilităţii în relaţie cu efectele farmacologice ale medicamentului (efecte mediate prin
intermediul prolactinei). Nu au fost observate efecte teratogene ale amisulpridei.
Sunt disponibile date clinice foarte limitate privind sarcinile expuse la amisulpridă. De aceea,
siguranţa amisulpridei în timpul sarcinii nu a fost stabilită la om. Utilizarea medicamentului în timpul
sarcinii nu este recomandată decât dacă beneficiile justifică potenţialele riscuri.
Nou-născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv la amisulpridă, în timpul celui de-al treilea trimestru de
sarcină, prezintă un risc de reacţii adverse, inclusiv de simptome extrapiramidale şi/sau de abstinenţă,
care pot varia în severitate şi durată după naştere (vezi pct. 4.8). Au fost raportate agitaţie, hipertonie,
hipotonie, tremor, somnolenţă, detresă respiratorie sau tulburarea aportului alimentar. În consecinţă,
nou-născuţii trebuie supravegheaţi cu atenţie.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă amisulprida se excretă în laptele uman, de aceea alăptarea este contraindicată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Chiar dacă este utilizată conform recomandărilor, amisulprida poate determina somnolenţă şi vedere
înceţoşată, astfel încât capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată (vezi
pct. 4.8).
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse au fost clasificate pe grupe de frecvenţă utilizând următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Date din studii clinice
Următoarele reacţii adverse au fost observate în studii clinice controlate. Trebuie menţionat că în
anumite situaţii pot fi dificil de diferenţiat evenimentele adverse de simptomele bolii de fond.
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente: reacţii alergice.
Tulburări endocrine
Frecvente: amisulprida determină o creştere a prolactinemiei, reversibilă după întreruperea
tratamentului. Aceasta poate determina: galactoree, amenoree, ginecomastie,
dureri mamare, disfuncţie erectilă.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Mai puţin frecvente: hiperglicemie (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: pot să apară simptome extrapiramidale: tremor, rigiditate, hipokinezie,
hipersalivaţie, acatizie, diskinezie. Aceste simptome sunt, în general, de
intensitate uşoară la dozele optime şi parţial reversibile, fără întreruperea
6
tratamentului cu amisulpridă, după administrarea unui medicament
antiparkinsonian. Incidenţa simptomelor extrapiramidale, care este dependentă de
doză, rămâne foarte mică în cazul tratamentului la pacienţii cu simptome negative
predominante, trataţi cu doze de 50 - 300 mg amisulpridă pe zi.
Frecvente: poate apărea distonie acută (torticolis spasmodic, crize oculogire, trismus).
Aceasta este reversibilă fără întreruperea tratamentului cu amisulpridă, după
administrarea unei medicaţii antiparkinsoniene.
Somnolenţă.
Mai puţin frecvente: a fost raportată diskinezie tardivă caracterizată prin mişcări ritmice, involuntare,
în principal ale limbii şi/sau ale feţei, în special după administrarea pe termen
lung. Medicamentele antiparkinsoniene sunt ineficace sau pot provoca agravarea
simptomelor.
Crize epileptice.
Tulburări psihice
Frecvente: insomnie, anxietate, agitaţie, tulburări ale orgasmului.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente: bradicardie.
Tulburări vasculare
Frecvente: hipotensiune arterială.
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: constipaţie, greaţă, vărsături, xerostomie.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: creştere în greutate.
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor serice ale enzimelor hepatice, în special ale transaminazelor.
Date obţinute după punerea pe piaţă a medicamentului
Suplimentar, au fost raportate următoarele reacţii adverse numai prin raportări spontane:
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvenţă necunoscută: leucopenie, neutropenie şi agranulocitoză (vezi pct. 4.4).
Tulburări oculare
Frecvenţă necunoscută: vedere încețoșată (vezi pct. 4.7)
Tulburări endocrine
Frecvenţă necunoscută: tumoră benignă a glandei hipofizare, cum este prolactinomul (vezi pct.
4.3 şi 4.4.)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvenţă necunoscută: hipertrigliceridemie şi hipercolesterolemie
hiponatremie, sindrom de secreţie inadecvată a hormonului antidiuretic
(SIADH).
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvenţă necunoscută: sindrom neuroleptic malign (vezi pct. 4.4), care este o complicaţie
potenţial letală.
Tulburări psihice
Frecvenţă necunoscută: confuzie.
Tulburări cardiace
Frecvenţă necunoscută: prelungirea intervalului QT şi aritmii ventriculare, cum sunt torsada
7
vârfurilor, tahicardia ventriculară, care se pot transforma în fibrilaţie
ventriculară sau stop cardiac, moarte subită (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Frecvenţă necunoscută: tromboembolism venos, inclusiv tromboembolism pulmonar, uneori letal,
şi tromboză venoasă profundă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvenţă necunoscută: angioedem, urticarie.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvenţă necunoscută: osteopenie, osteoporoză.
Condiţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală şi perinatală
Frecvenţă necunoscută: sindrom de abstinenţă la nou-născut (vezi pct. 4.6).
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvenţă necunoscută: congestie nazală.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Datele referitoare la supradozajul cu amisulpridă sunt limitate. Au fost raportate creşteri ale efectelor
farmacologice ale medicamentului. Acestea includ somnolenţă, sedare, hipotensiune arterială,
simptome extrapiramidale şi comă. A fost raportată evoluţie letală în special în cazul asocierii cu alte
medicamente psihotrope.
Abordare terapeutică
În cazul supradozajului acut, trebuie luată în considerare posibilitatea administrării mai multor
medicamente. Amisulprida, fiind slab dializabilă, hemodializa nu este utilă pentru eliminarea
medicamentului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru amisulpridă. De aceea, trebuie să se instituie măsuri de
susţinere adecvate: supraveghere atentă a funcţiilor vitale şi monitorizare cardiacă continuă (risc de
prelungire a intervalului QT), care trebuie menţinută până la restabilirea pacientului.
Dacă apar simptome extrapiramidale severe, trebuie să se administreze medicamente anticolinergice.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antipsihotice, benzamide, codul ATC: N05AL05.
Amisulprida este un medicament antipsihotic din clasa benzamidelor substituite.
Amisulprida se leagă selectiv cu afinitate mare de subtipurile de receptori dopaminergici umani D2/D3
şi nu are afinitate pentru subtipurile de receptori D1, D4 şi D5.
Spre deosebire de neurolepticele clasice şi atipice, amisulprida nu are afinitate pentru receptorii
serotoninergici, α- adrenergici, H1- histaminergici şi colinergici. În plus, amisulprida nu se leagă de
situs-urile sigma.
8
La doze mari, în studiile efectuate la animale, amisulprida blochează preferenţial receptorii D2 post-
sinaptici localizaţi în structurile sistemului limbic, comparativ cu cei din sistemul striat. Spre deosebire
de neurolepticele clasice nu determină catalepsie şi nu se dezvoltă hipersensibilizare a receptorilor
dopaminergici D2 după tratament repetat. La doze mici, blochează preferenţial receptorii presinaptici
D2/D3, determinând eliberare de dopamină, responsabilă de efectele sale de dezinhibiţie.
Acest profil farmacologic atipic ar putea explica efectele antipsihotice predominante ale amisulpridei,
la doze mari, prin blocarea receptorilor dopaminergici post-sinaptici şi eficacitatea sa asupra
simptomelor negative, la doze mici, prin blocarea receptorilor dopaminergici presinaptici.
În plus, tendinţa scăzută a amisulpridei de a determina reacţii adverse extrapiramidale poate fi legată
de activitatea sa preferenţială la nivelul sistemului limbic.
În studii clinice care au inclus pacienţi cu schizofrenie acută, amisulprida a ameliorat semnificativ
simptomele negative secundare precum şi simptomele afective cum sunt dispoziţia depresivă şi
retardul afectiv.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
La om, amisulprida prezintă două maxime de absorbţie: un prim maxim, care se atinge rapid, la o oră
după administrare şi un al doilea, care se atinge la 3 sau 4 ore după administrare. După o doză de
50 mg, concentraţiile plasmatice corespunzătoare celor 2 maxime ale absorbţiei sunt de 39 ± 3 ng/ml,
respectiv 54 ± 4 ng/ml.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie este de 5,8 l/kg. Legarea de proteinele plasmatice este mică (16%),
ceea ce nu sugerează interacţiuni medicamentoase la acest nivel.
Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 48%.
Metabolizare
Amisulprida este slab metabolizată: au fost identificaţi 2 metaboliţi inactivi, care reprezintă 4% din
cantitatea totală eliminată. După administrare repetată, amisulprida nu se acumulează iar parametrii
farmacocinetici nu se modifică.
După administrare orală, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (t
½) al amisulpridei este de
aproximativ 12 ore.
Eliminare
Amisulprida este eliminată sub formă nemodificată prin urină. 50% din doza administrată pe cale
intravenoasă se elimină în urină, dintre care 90% se elimină în primele 24 de ore. Clearance-ul renal
este de aproximativ 20 l/h sau 330 ml/min.
Profilul cinetic al amisulpridei nu este influenţat de alimentaţie.
Un prânz bogat în carbohidraţi (conţinând 68% lichide) scade semnificativ valorile ariei de sub curba
concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC), timpului până la atingerea concentraţiei plasmatice
maxime (T
max) şi concentraţiei plasmatice maxime (Cmax) ale amisulpridei, în timp ce un prânz bogat
în lipide nu modifică aceşti parametri. Totuşi, semnificaţia acestor rezultate în practica clinică
obişnuită nu este cunoscută.
Insuficienţă hepatică
Deoarece amisulprida este slab metabolizată, nu este necesară reducerea dozelor la pacienţii cu
insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare este nemodificat la pacienţii cu insuficienţă renală, în
timp ce clearance-ul sistemic este redus cu un factor cuprins între 2,5 şi 3. Valorile ASC pentru
amisulpridă cresc de 2 ori la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară şi de aproximativ 10 ori în
9
insuficienţa renală moderată (vezi pct. 4.2). Cu toate acestea, experienţa este limitată şi nu sunt
disponibile date pentru doze mai mari de 50 mg.
Amisulprida este foarte puţin dializabilă.
Vârstnici
Datele farmacocinetice limitate, disponibile, cu privire la vârstnici (vârsta peste 65 ani) arată o creştere
cu 10-30% a valorilor C
max, t½ şi ASC după o singură doză orală de 50 mg. Nu sunt disponibile date
pentru administrarea repetată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
O reevaluare globală a studiilor de siguranţă finalizate indică faptul că Solian este lipsit de orice risc
general, cu specificitate de organ, teratogen, mutagen sau carcinogen. Modificările observate la
şobolan şi câine la doze sub dozele maxim tolerate sunt fie efecte farmacologice, fie sunt lipsite de
semnificaţie toxicologică importantă în aceste condiţii. Comparativ cu doza maximă recomandată la
om, doza maximă tolerată la şobolan şi la câine este de 2 ori mai mare (200 mg/kg şi zi), respectiv de
7 ori mai mare (120 mg/kg şi zi) în ceea ce priveşte ASC. Nu a fost identificat risc carcinogen,
relevant pentru om, la şoarece (până la 120 mg/kg şi zi) şi la şobolan (până la 240 mg/kg şi zi), ceea ce
corespunde pentru şobolan la 1,5 – 4,5 ori ASC aşteptată la om.
Studiile asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan, iepure şi şoarece nu au arătat potenţial
teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Solian 200 mg
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Hipromeloză (6 mPa·s)
Stearat de magneziu
Solian 400 mg
Nucleu
Amidonglicolat de sodiu tip A
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină
Hipromeloză
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză
Celuloză microcristalină
Stearat de polietilenglicol
Dioxid de titan (E171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
10
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Solian 200 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Solian 400 mg
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
sanofi-aventis France
82, avenue Raspail
94250 Gentilly
Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Solian 200 mg
9817/2017/01
Solian 400 mg
722/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Solian 200 mg
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017.
Solian 400 mg
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2008.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro/.
