SUMAMED 250 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sumamed 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine azitromicină 250 mg sub formă de azitromicină dihidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule cu corp de culoare albastru deschis şi capac de culoare albastru închis, conţinând o pulbere cristalină de
culoare albă sau uşor galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sumamed este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se presupune că sunt determinate
de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi pct. 5.1):
- infecţii ale tractului respirator superior, incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită medie;
- infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând bronşită acută şi pneumonie comunitară;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii Lyme), erizipel,
impetigo, piodermită secundară;
- boli cu transmitere sexuală: infecţii genitourinare necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis;
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste 45 kg
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu
excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500 mg, o dată pe zi).
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g azitromicină, distribuită după cum urmează: 1
g azitromicină în prima zi (4 capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din ziua a 2-a până în ziua a 5-a.
În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia trachomatis doza recomandată este de
1000 mg azitromicină (4 capsule), administrată în priză unică.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei. La
pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.
2
Insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se recomandă administrarea la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă. Nu s-au efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Vârstnici
La pacienții vârstnici se recomandă administrarea unor doze similare celor administrate la adulți. Se recomandă
prudență în cazul acestei categorii de pacienți datorită afecțiunilor proaritmogene asociate, crescând astfel riscul de
aritmie cardiacă și torsada vârfurilor.(vezi punctul 4.4)
Mod de administrare
Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează întregi.
Sumamed capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă.
4.3 Contraindicaţii
Azitromicina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice
macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii alergice: similar eritromicinei şi altor macrolide, în cazuri rare, s-au raportat reacţii alergice grave ,cum sunt:
angioedem şi anafilaxia (care, rareori au determinat deces). Câteva dintre acestea au determinat simptomatologie
recurentă, cu necesitatea supravegherii medicale prelungite şi tratament adecvat.
Insuficienţă hepatică: deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, azitromicina trebuie
administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de hepatită fulminantă
asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă hepatică cu potenţial letal (vezi pct.4.8). Este posibil ca
unii pacienţi să fi avut boli hepatice pre-existente sau să fi luat alte medicamente hepatotoxice. În cazul în care apar
semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc, asociată cu icter, urină hipercromă,
tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut
disfuncţia hepatică, administrarea azitromicinei trebuie întreruptă.
Ergotamină: la pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergot, poate fi indus ergotismul la administrarea în
asociere de antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea interacţiunii dintre derivaţii de ergot şi
azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu
trebuie administraţi concomitent.
Suprainfecţii: similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu
microorganisme rezistente, incluzând fungi.
În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând azitromicină, a fost raportată diaree
determinată de Clostridium difficile (DACD) şi poate varia ca severitate de la diaree moderată la colită letală.
Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a
C. difficile.
C. difficile produce toxine de tip A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele care produc tulpini de
C.
difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot prezenta rezistenţă la tratamentul cu
antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în considerare la toţi pacienţii cu diaree după administrarea
de antibiotice. Este necesară anamneza amănunţită, deoarece s-a raportat că DACD apare după două luni de la
administrarea antibioticelor.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min), s-a observat o creştere cu 33% a
expunerii sistemice la azitromicină ( vezi pct. 5.2).
Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT: în timpul tratamentului cu macrolide incluzând și azitromicina
s-a observat riscul dezvoltării aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.8). Prin urmare, astfel de situații pot
3
duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecțiuni proaritmogene curente (în
special femei și vârstnici) cum ar fi cei:
Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT
Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum sunt
antiaritmicele din clasa IA (quinidină și procainamidă) şi III (dofetilidină, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi
terfenadină, agenți antipsihotici ca pimozida, antidepresive ca citalopram și fluorochinolone ca moxifloxacina
și levofloxacina.
Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie
Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă
Miastenia gravis: la pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea simptomelor de
miastenie gravis sau apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (vezi pct.4.8).
Infecţii cu Mycobacterium avium complex: Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în prevenţia sau
tratamentul infecţiilor diseminate provocate de Mycobacterium avium complex (MAC) la copii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot prelungi
intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Antiacide: într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu
azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică maximă a fost
redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi antiacide nu trebuie să utilizeze
concomitent ambele medicamente. Administrate concomitent azitromicina, granule cu eliberare prelungită pentru
soluție orală si comagaldrox ( hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza și gradul de absorbție al
azitromicinei nu au fost afectate.
Cetirizină: la voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în asociere a
azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru interacţiuni farmacocinetice şi nici
modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină: la 6 voluntari, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină în asociere cu didanozină, nu a
părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo.
Digoxină (substrat pentru glicoproteina P): Au fost raportate creșteri ale nivelurilor serice ale substratului pentru
glicoproteina-P ca urmare a administrării concomitente de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicina, cu substraturi
ale glicoproteinei P, cum ar fi digoxina. Prin urmare, în cazul în care azitromicină și substraturi ale glicoproteinei P,
cum ar fi digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor serice
ale substratului.
Zidovudină
: 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor
asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi
glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai
zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date
este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Se presupune că
azitromicina nu determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării eritromicinei şi a altor
macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin
intermediul complexului citocrom-metabolit.
Derivaţii de ergot: nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, datorită
posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
4
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se cunoaşte că sunt
metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Atorvastatină: administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat
concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activităţii HMG CoA).
Cu toate
acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienții tratați cu azitromicină și statine.
Carbamazepină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi.
Cimetidină: într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la administrarea
cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat
efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă,
au fost raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în asociere a azitromicinei şi a anticoagulantelor
cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului
de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice
orale.
Ciclosporină: într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză
zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s-au observat valori
semnificativ crescute ale C
max şi ale ASC0-5. De aceea, înainte de administrarea concomitentă a acestor medicamente,
se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice
ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate adecvat.
Efavirenz: administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg efavirenz, timp de 7 zile,
nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800 mg fluconazol
nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în asociere a fluconazolului,
valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-
a observat o scădere semnificativă clinic a valorii C
max a azitromicinei (18%).
Indinavir: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg indinavir de trei ori
pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolonă: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.
Midazolam: la voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, cu
o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale proprietăţilor farmacocinetice şi
farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir: Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a determinat
la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate reacţii adverse
semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină: administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia
dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină şi
rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul în asociere cu
azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil: la voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei (administrată în
doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C
max ale sildenafilului şi a principalului său metabolit.
5
Terfenadină: în cadrul studiilor de farmacocinetică nu au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. S-au
raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei interacţiuni; cu toate
acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină: la voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul
administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam: la 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1 şi 250 mg în
Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra oricărui parametru
farmacocinetic al triazolamului, comparând administrarea triazolam cu placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile,
cu 1200 mg azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei plasmatice maxime,
expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale
azitromicinei au fost similare celor observate în celelalte studii.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente cu privire la administrarea azitromicinei la femeile însărcinate. În studiile de toxicitate asupra
funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat ca azitromicina traversează placenta, însă nu au fost observate
efecte teratogene. Siguranța azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul
sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile.
Alăptarea
Exista raportări cu privire la faptul că azitromicina ar fi secretată în laptele matern, dar nu există studii clinice adecvate
și bine controlate la femeile care alăptează, care au caracterizat farmacocinetica excreția azitromicinei în laptele
matern uman.
Fertilitate
În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, ratele de sarcina reduse s-au observat după administrarea
azitromicinei. Relevanța acestei constatări pentru om este necunoscută.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă, în funcţie
de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse observate după punerea pe piaţă sunt
menţionate cu font italic. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥
1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu
frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi după punerea
pe piaţă:
Foarte
frecvente
(≥ 1/10) Frecvente (≥
1/100 şi
<1/10) Mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi
<1/100) Rare (≥ 1/10000
şi <1/1000); Frecvență necunoscută
Infecţii şi
infestări
Candidoză, infecţie
vaginală,pneumoni
a, infecție fungică,
infecție bacteriană,
Colită
pseudomembranoasă
(vezi pct.4.4)
6
Foarte
frecvente
(≥ 1/10) Frecvente (≥
1/100 şi
<1/10) Mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi
<1/100) Rare (≥ 1/10000
şi <1/1000); Frecvență necunoscută
faringită,
gastroenterită,
afecțiuni
respiratorii, rinită
candidoză orală,
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Leucopenie,
neutropenie,
eosinofilia
Trombocitopenie,
anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar Angioedem, reacţii
de
hipersensibilitate
Reacţii anafilactice
(vezi pct.4.4)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Anorexie
Tulburări
psihice
Nervozitate,
insomnie Agitaţie
Agresiune, anxietate,
delir, halucinație
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee Amețeli,
somnolență,
disgeusie,
parestezie
Sincopă, convulsii,
hipoestezie,hiperactivi
tate psihomotorie,
anosmie, ageuzie,
parosmie
Miastenia gravis (vezi
pct.4.4)
Tulburări
oculare Tulburări de vedere
Tulburări
acustice şi
vestibulare Afectarea auzului,
vertij Scăderea auzului
inclusiv surditate și
/sau tinitus
Tulburări
cardiace Palpitaţii
Torsada vârfurilor
(vezi pct.4.4), aritmie
(vezi pct.4.4),
incluzând tahicardie
ventriculară,
prelungirea
intervalului de
repolarizare QT ( vezi
pct. 4.4)
Tulburări
vasculare
Bufeuri
Hipotensiune arterială
Tulburări
Dispnea
7
Foarte
frecvente
(≥ 1/10) Frecvente (≥
1/100 şi
<1/10) Mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi
<1/100) Rare (≥ 1/10000
şi <1/1000); Frecvență necunoscută
respiratorii,
toracice si
mediastinale
Tulburări
gastro-
intestinale
Diaree Vărsături,
dureri
abdominale,
greață Constipaţie,
flatulență,
dispepsie, gastrită,
disfagie, distensie
abdominala,
xerostomie,
ulcerația gurii,
eructație,
hipersecreție
salivară.
Pancreatită,
decolorarea limbii
Tulburări
hepatobiliare
Funcţie hepatică
anormală, icter
colestatic Insuficienţă hepatică
(vezi pct.4.4)*,
hepatită fulminantă,
necroză hepatică
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupție cutanată,
prurit, urticarie,
dermatită, piele
uscată, Reacţii de
fotosensibilizare Sindrom Stevens
Johnson, necroză
epidermică toxică,
eritem polimorf
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Osteoartrită,
mialgie, dureri de
spate, dureri ale
gâtului Artralgie
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Disuria, dureri
renale
Insuficienţă renală
acută, nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Metroragia,
afecțiuni testiculare
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Edem, stare
generală de rău,
astenie, edem al
feței, dureri în
piept, pirexie,
durere, edem
periferic,
Investigaţii
diagnostice Limfopenie,
eozinofilie,
scăderea
concentraţiei
plasmatice de Creşterea
concentraţiilor
serice ale aspartat
aminotransferazei,
ale alanil
8
Foarte
frecvente
(≥ 1/10) Frecvente (≥
1/100 şi
<1/10) Mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi
<1/100) Rare (≥ 1/10000
şi <1/1000); Frecvență necunoscută
bicarbonat,
creșterea
numărului de
bazofile,
creșterea
numărului de
monocite,
neutrofilie. aminotransferazei,
hiperbilirubinemie,
creşterea
concentraţiei serice
a ureei,
hipercreatininemie
şi valori anormale
ale potasemiei,
creșterea fosfatazei
alkaline in sânge,
hipercloremie,
hiperglicemie,
trombocitoză,
hematocrit scăzut,
creșterea
concentrației de
bicarbonat, sodium
anormal.
Leziuni,
intoxicaţii şi
complicaţii
legate de
procedurile
utilizate Complicații
postprocedurale
* care a condus în cazuri rare la deces
Reacții adverse posibil sau probabil datorate profilaxiei si tratamentului bacteriilor patogene de genul Mycobacterium
avium complex, date provenite din studii clinice si evaluare după punerea pe piață.
Aceste reacții diferă față de cele raportate cu produsele cu eliminare imediată sau prelungită prin tipul sau frecvența
lor:
Foarte frecvente (≥
1/10) Frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10) Mai puțin frecvente (≥
1/1000 şi <1/100)
Tulburări metabolice
si de nutriție anorexia
Tulburări ale
sistemului nervos amețeală, cefalee,
parestezie, disgeusie Hipoestezie
Tulburări oculare
scăderea acuității
vizuale
Tulburări acustice şi
vestibulare surditate scăderea auzului,
tinitus
Tulburări cardiace
palpitații
Tulburări
gastrointestinale diaree, dureri
abdominale, greață,
9
flatulență, disconfort
abdominal,
incontinență fecală.
Tulburări
hepatobiliare hepatita
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat erupție cutanată,
prurit Sindrom Stevens
Johnson, reacție de
fotosensibilizare
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv artralgia
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare oboseală astenie, stare generală
de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi
să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt
publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele observate la doze
normale. În caz de supradozaj, sunt necesare măsuri generale simptomatice și de susținere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul
ATC: J01FA10
Mecanism de acţiune:
Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de
azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea chimică a azitromicinei este
9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.
Mecanismul de acțiune al azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de
subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană:
alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic de grup A,
Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină,
azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing),
versiunea 1.4, 2009:
10
Germen patogen Valorile în funcţie de specie (S)1
Sensibil Rezistent
Staphylococcus < 1 mg/l > 2 mg/l
Streptococcus A,B,C,G < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
Streptococcus pneumoniae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
Haemophilus influenzae 2 < 0,12 mg/l > 4 mg/l
Moraxella catarrhalis < 0,5 mg/l > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
1
Eritromicina poate fi utilizată pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicină, claritromicină şi
roxitromicină) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt active împotriva Legionella
pneumophila (CMI pentru eritromicină ≤1 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Macrolidele au fost utilizate în
tratamentul infecţiilor cu Campylobacter jejuni (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip
sălbatic). Azitromicina a fost administrată în tratamentul infecţiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l
pentru tulpinile izolate de tip sălbatic) şi Shigella spp.
2Corelaţia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae şi rezultatul clinic este slabă. De aceea,
valorile critice pentru macrolide şi antibioticele înrudite au fost date pentru a caracteriza sensibilitatea tipului sălbatic
al H. influenzae ca intermediar.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit
informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut
sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin
în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Spectrul antibacterian al azitromicinei:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
meticilino- sensibil
Streptococcus pneumoniae
penicilino-sensibil
Streptococcus pyogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyriomonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococus pneumoniae
intermediar sensibil la penicilină
penicilino-rezistent
Bacterii cu rezistenţă naturală (ereditară)
11
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Stafilococi meticilino—rezistenţi (SAMR, SEMR*)
Micro-organisme anaerobe
Bacteroides fragilis
*Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar sensibili la
azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă se
atinge în 2-3 ore de la administrare.
Distribuţie
Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au demonstrat o
concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi decât cea plasmatică, ceea ce
indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor.
Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml până la 52% la
o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul aparent de distribuţie a fost 31,1
l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare de 2-4 zile.
Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin urină timp de 3
zile. În special, au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De asemenea, au fost detectaţi, tot
în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea
cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că
metaboliţii azitromicinei nu au activitate antimicrobiană.
În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea stabilit că în
timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele inactive. În concluzie, în testele la
animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost foarte mare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a determinat
fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat că azitromicina ar determina
reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece medicamentul
este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune carcinogenă.
Potenţialul mutagen
Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele testelor in vivo şi
in vitro.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoarece şi şobolan. La
şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară întârziere a osificării fetale şi a
creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare
întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.
12
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Gelatină
Dioxid de titan (E 171)
Indigotină (E 132)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 6 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pliva Ljubljana d.o.o.
Pot k sejmišču 35, 1231 Ljubljana- Črnuče,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
730/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Mai 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sumamed 250 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine azitromicină 250 mg sub formă de azitromicină dihidrat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule cu corp de culoare albastru deschis şi capac de culoare albastru închis, conţinând o pulbere cristalină de
culoare albă sau uşor galbenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sumamed este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se presupune că sunt determinate
de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi pct. 5.1):
- infecţii ale tractului respirator superior, incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită medie;
- infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând bronşită acută şi pneumonie comunitară;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii Lyme), erizipel,
impetigo, piodermită secundară;
- boli cu transmitere sexuală: infecţii genitourinare necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis;
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi, inclusiv pacienţi vârstnici, adolescenţi şi copii cu greutatea peste 45 kg
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor moi (cu
excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 1500 mg, timp de 3 zile (500 mg, o dată pe zi).
În tratamentul eritemului migrator: doza totală recomandată este de 3 g azitromicină, distribuită după cum urmează: 1
g azitromicină în prima zi (4 capsule), urmat de 500 mg azitromicină (2 capsule) din ziua a 2-a până în ziua a 5-a.
În infecţiile necomplicate cu transmitere sexuală determinate de Chlamydia trachomatis doza recomandată este de
1000 mg azitromicină (4 capsule), administrată în priză unică.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară ajustarea dozei. La
pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la administrarea azitromicinei.
2
Insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată în ficat şi excretată prin bilă, nu se recomandă administrarea la pacienţii cu
insuficienţă hepatică severă. Nu s-au efectuat studii cu azitromicină la pacienţii cu insuficienţă hepatică severă.
Vârstnici
La pacienții vârstnici se recomandă administrarea unor doze similare celor administrate la adulți. Se recomandă
prudență în cazul acestei categorii de pacienți datorită afecțiunilor proaritmogene asociate, crescând astfel riscul de
aritmie cardiacă și torsada vârfurilor.(vezi punctul 4.4)
Mod de administrare
Capsulele se administrează în doză zilnică unică. Capsulele se administrează întregi.
Sumamed capsule se administrează cu cel puţin o oră înainte de masă sau la două ore după masă.
4.3 Contraindicaţii
Azitromicina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la alte antibiotice
macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii alergice: similar eritromicinei şi altor macrolide, în cazuri rare, s-au raportat reacţii alergice grave ,cum sunt:
angioedem şi anafilaxia (care, rareori au determinat deces). Câteva dintre acestea au determinat simptomatologie
recurentă, cu necesitatea supravegherii medicale prelungite şi tratament adecvat.
Insuficienţă hepatică: deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, azitromicina trebuie
administrată cu prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de hepatită fulminantă
asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă hepatică cu potenţial letal (vezi pct.4.8). Este posibil ca
unii pacienţi să fi avut boli hepatice pre-existente sau să fi luat alte medicamente hepatotoxice. În cazul în care apar
semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc, asociată cu icter, urină hipercromă,
tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut
disfuncţia hepatică, administrarea azitromicinei trebuie întreruptă.
Ergotamină: la pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergot, poate fi indus ergotismul la administrarea în
asociere de antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea interacţiunii dintre derivaţii de ergot şi
azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii teoretice a ergotismului, azitromicina şi derivaţii de ergot nu
trebuie administraţi concomitent.
Suprainfecţii: similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a suprainfecţiilor cu
microorganisme rezistente, incluzând fungi.
În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând azitromicină, a fost raportată diaree
determinată de Clostridium difficile (DACD) şi poate varia ca severitate de la diaree moderată la colită letală.
Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a
C. difficile.
C. difficile produce toxine de tip A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele care produc tulpini de
C.
difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot prezenta rezistenţă la tratamentul cu
antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în considerare la toţi pacienţii cu diaree după administrarea
de antibiotice. Este necesară anamneza amănunţită, deoarece s-a raportat că DACD apare după două luni de la
administrarea antibioticelor.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min), s-a observat o creştere cu 33% a
expunerii sistemice la azitromicină ( vezi pct. 5.2).
Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT: în timpul tratamentului cu macrolide incluzând și azitromicina
s-a observat riscul dezvoltării aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi pct. 4.8). Prin urmare, astfel de situații pot
3
duce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu afecțiuni proaritmogene curente (în
special femei și vârstnici) cum ar fi cei:
Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT
Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum sunt
antiaritmicele din clasa IA (quinidină și procainamidă) şi III (dofetilidină, amiodaronă și sotalol), cisapridă şi
terfenadină, agenți antipsihotici ca pimozida, antidepresive ca citalopram și fluorochinolone ca moxifloxacina
și levofloxacina.
Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie
Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă
Miastenia gravis: la pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea simptomelor de
miastenie gravis sau apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (vezi pct.4.8).
Infecţii cu Mycobacterium avium complex: Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în prevenţia sau
tratamentul infecţiilor diseminate provocate de Mycobacterium avium complex (MAC) la copii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot prelungi
intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Antiacide: într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu
azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică maximă a fost
redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi antiacide nu trebuie să utilizeze
concomitent ambele medicamente. Administrate concomitent azitromicina, granule cu eliberare prelungită pentru
soluție orală si comagaldrox ( hidroxid de aluminiu și hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza și gradul de absorbție al
azitromicinei nu au fost afectate.
Cetirizină: la voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în asociere a
azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru interacţiuni farmacocinetice şi nici
modificări semnificative ale intervalului QT.
Didanozină: la 6 voluntari, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină în asociere cu didanozină, nu a
părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo.
Digoxină (substrat pentru glicoproteina P): Au fost raportate creșteri ale nivelurilor serice ale substratului pentru
glicoproteina-P ca urmare a administrării concomitente de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicina, cu substraturi
ale glicoproteinei P, cum ar fi digoxina. Prin urmare, în cazul în care azitromicină și substraturi ale glicoproteinei P,
cum ar fi digoxina sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor serice
ale substratului.
Zidovudină
: 1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor
asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi
glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor fosforilaţi ai
zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestor date
este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Se presupune că
azitromicina nu determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării eritromicinei şi a altor
macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau inactivarea enzimelor citocromului P450 prin
intermediul complexului citocrom-metabolit.
Derivaţii de ergot: nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, datorită
posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
4
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se cunoaşte că sunt
metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Atorvastatină: administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat
concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activităţii HMG CoA).
Cu toate
acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de rabdomioliză la pacienții tratați cu azitromicină și statine.
Carbamazepină: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi.
Cimetidină: într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la administrarea
cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat
efectul anticoagulant al unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă,
au fost raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în asociere a azitromicinei şi a anticoagulantelor
cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în vedere monitorizarea frecventă a timpului
de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii cărora li se administrează anticoagulante cumarinice
orale.
Ciclosporină: într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză
zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s-au observat valori
semnificativ crescute ale C
max şi ale ASC0-5. De aceea, înainte de administrarea concomitentă a acestor medicamente,
se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice
ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie ajustate adecvat.
Efavirenz: administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg efavirenz, timp de 7 zile,
nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800 mg fluconazol
nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în asociere a fluconazolului,
valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-
a observat o scădere semnificativă clinic a valorii C
max a azitromicinei (18%).
Indinavir: administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg indinavir de trei ori
pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolonă: într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.
Midazolam: la voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, cu
o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale proprietăţilor farmacocinetice şi
farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir: Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a determinat
la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate reacţii adverse
semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină: administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia plasmatică a niciunuia
dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în asociere azitromicină şi
rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o relaţie cauzală în tratamentul în asociere cu
azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil: la voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei (administrată în
doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C
max ale sildenafilului şi a principalului său metabolit.
5
Terfenadină: în cadrul studiilor de farmacocinetică nu au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. S-au
raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei interacţiuni; cu toate
acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină: la voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul
administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam: la 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1 şi 250 mg în
Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra oricărui parametru
farmacocinetic al triazolamului, comparând administrarea triazolam cu placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol: administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile,
cu 1200 mg azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei plasmatice maxime,
expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului. Concentraţiile plasmatice ale
azitromicinei au fost similare celor observate în celelalte studii.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date suficiente cu privire la administrarea azitromicinei la femeile însărcinate. În studiile de toxicitate asupra
funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat ca azitromicina traversează placenta, însă nu au fost observate
efecte teratogene. Siguranța azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active în timpul
sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile depășesc riscurile.
Alăptarea
Exista raportări cu privire la faptul că azitromicina ar fi secretată în laptele matern, dar nu există studii clinice adecvate
și bine controlate la femeile care alăptează, care au caracterizat farmacocinetica excreția azitromicinei în laptele
matern uman.
Fertilitate
În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, ratele de sarcina reduse s-au observat după administrarea
azitromicinei. Relevanța acestei constatări pentru om este necunoscută.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe piaţă, în funcţie
de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse observate după punerea pe piaţă sunt
menţionate cu font italic. Frecvenţa este definită utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥
1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu
frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile
adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi după punerea
pe piaţă:
Foarte
frecvente
(≥ 1/10) Frecvente (≥
1/100 şi
<1/10) Mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi
<1/100) Rare (≥ 1/10000
şi <1/1000); Frecvență necunoscută
Infecţii şi
infestări
Candidoză, infecţie
vaginală,pneumoni
a, infecție fungică,
infecție bacteriană,
Colită
pseudomembranoasă
(vezi pct.4.4)
6
Foarte
frecvente
(≥ 1/10) Frecvente (≥
1/100 şi
<1/10) Mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi
<1/100) Rare (≥ 1/10000
şi <1/1000); Frecvență necunoscută
faringită,
gastroenterită,
afecțiuni
respiratorii, rinită
candidoză orală,
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Leucopenie,
neutropenie,
eosinofilia
Trombocitopenie,
anemie hemolitică
Tulburări ale
sistemului
imunitar Angioedem, reacţii
de
hipersensibilitate
Reacţii anafilactice
(vezi pct.4.4)
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Anorexie
Tulburări
psihice
Nervozitate,
insomnie Agitaţie
Agresiune, anxietate,
delir, halucinație
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee Amețeli,
somnolență,
disgeusie,
parestezie
Sincopă, convulsii,
hipoestezie,hiperactivi
tate psihomotorie,
anosmie, ageuzie,
parosmie
Miastenia gravis (vezi
pct.4.4)
Tulburări
oculare Tulburări de vedere
Tulburări
acustice şi
vestibulare Afectarea auzului,
vertij Scăderea auzului
inclusiv surditate și
/sau tinitus
Tulburări
cardiace Palpitaţii
Torsada vârfurilor
(vezi pct.4.4), aritmie
(vezi pct.4.4),
incluzând tahicardie
ventriculară,
prelungirea
intervalului de
repolarizare QT ( vezi
pct. 4.4)
Tulburări
vasculare
Bufeuri
Hipotensiune arterială
Tulburări
Dispnea
7
Foarte
frecvente
(≥ 1/10) Frecvente (≥
1/100 şi
<1/10) Mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi
<1/100) Rare (≥ 1/10000
şi <1/1000); Frecvență necunoscută
respiratorii,
toracice si
mediastinale
Tulburări
gastro-
intestinale
Diaree Vărsături,
dureri
abdominale,
greață Constipaţie,
flatulență,
dispepsie, gastrită,
disfagie, distensie
abdominala,
xerostomie,
ulcerația gurii,
eructație,
hipersecreție
salivară.
Pancreatită,
decolorarea limbii
Tulburări
hepatobiliare
Funcţie hepatică
anormală, icter
colestatic Insuficienţă hepatică
(vezi pct.4.4)*,
hepatită fulminantă,
necroză hepatică
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupție cutanată,
prurit, urticarie,
dermatită, piele
uscată, Reacţii de
fotosensibilizare Sindrom Stevens
Johnson, necroză
epidermică toxică,
eritem polimorf
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Osteoartrită,
mialgie, dureri de
spate, dureri ale
gâtului Artralgie
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare Disuria, dureri
renale
Insuficienţă renală
acută, nefrită
interstiţială
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului Metroragia,
afecțiuni testiculare
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Edem, stare
generală de rău,
astenie, edem al
feței, dureri în
piept, pirexie,
durere, edem
periferic,
Investigaţii
diagnostice Limfopenie,
eozinofilie,
scăderea
concentraţiei
plasmatice de Creşterea
concentraţiilor
serice ale aspartat
aminotransferazei,
ale alanil
8
Foarte
frecvente
(≥ 1/10) Frecvente (≥
1/100 şi
<1/10) Mai puţin frecvente
(≥ 1/1000 şi
<1/100) Rare (≥ 1/10000
şi <1/1000); Frecvență necunoscută
bicarbonat,
creșterea
numărului de
bazofile,
creșterea
numărului de
monocite,
neutrofilie. aminotransferazei,
hiperbilirubinemie,
creşterea
concentraţiei serice
a ureei,
hipercreatininemie
şi valori anormale
ale potasemiei,
creșterea fosfatazei
alkaline in sânge,
hipercloremie,
hiperglicemie,
trombocitoză,
hematocrit scăzut,
creșterea
concentrației de
bicarbonat, sodium
anormal.
Leziuni,
intoxicaţii şi
complicaţii
legate de
procedurile
utilizate Complicații
postprocedurale
* care a condus în cazuri rare la deces
Reacții adverse posibil sau probabil datorate profilaxiei si tratamentului bacteriilor patogene de genul Mycobacterium
avium complex, date provenite din studii clinice si evaluare după punerea pe piață.
Aceste reacții diferă față de cele raportate cu produsele cu eliminare imediată sau prelungită prin tipul sau frecvența
lor:
Foarte frecvente (≥
1/10) Frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10) Mai puțin frecvente (≥
1/1000 şi <1/100)
Tulburări metabolice
si de nutriție anorexia
Tulburări ale
sistemului nervos amețeală, cefalee,
parestezie, disgeusie Hipoestezie
Tulburări oculare
scăderea acuității
vizuale
Tulburări acustice şi
vestibulare surditate scăderea auzului,
tinitus
Tulburări cardiace
palpitații
Tulburări
gastrointestinale diaree, dureri
abdominale, greață,
9
flatulență, disconfort
abdominal,
incontinență fecală.
Tulburări
hepatobiliare hepatita
Afecţiuni cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat erupție cutanată,
prurit Sindrom Stevens
Johnson, reacție de
fotosensibilizare
Tulburări musculo-
scheletice şi ale
ţesutului conjunctiv artralgia
Tulburări generale şi
la nivelul locului de
administrare oboseală astenie, stare generală
de rău
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt rugaţi
să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui detalii sunt
publicate pe web-site-ul Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele observate la doze
normale. În caz de supradozaj, sunt necesare măsuri generale simptomatice și de susținere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine; macrolide, codul
ATC: J01FA10
Mecanism de acţiune:
Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea unui atom de
azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea chimică a azitromicinei este
9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.
Mecanismul de acțiune al azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin legarea de
subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de rezistenţă bacteriană:
alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic de grup A,
Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent (SAMR) la eritromicină,
azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing),
versiunea 1.4, 2009:
10
Germen patogen Valorile în funcţie de specie (S)1
Sensibil Rezistent
Staphylococcus < 1 mg/l > 2 mg/l
Streptococcus A,B,C,G < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
Streptococcus pneumoniae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
Haemophilus influenzae 2 < 0,12 mg/l > 4 mg/l
Moraxella catarrhalis < 0,5 mg/l > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
1
Eritromicina poate fi utilizată pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicină, claritromicină şi
roxitromicină) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt active împotriva Legionella
pneumophila (CMI pentru eritromicină ≤1 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Macrolidele au fost utilizate în
tratamentul infecţiilor cu Campylobacter jejuni (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip
sălbatic). Azitromicina a fost administrată în tratamentul infecţiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l
pentru tulpinile izolate de tip sălbatic) şi Shigella spp.
2Corelaţia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae şi rezultatul clinic este slabă. De aceea,
valorile critice pentru macrolide şi antibioticele înrudite au fost date pentru a caracteriza sensibilitatea tipului sălbatic
al H. influenzae ca intermediar.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât sunt de dorit
informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe. Dacă este necesar, trebuie cerut
sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin
în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul întrebării.
Spectrul antibacterian al azitromicinei:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
meticilino- sensibil
Streptococcus pneumoniae
penicilino-sensibil
Streptococcus pyogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyriomonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococus pneumoniae
intermediar sensibil la penicilină
penicilino-rezistent
Bacterii cu rezistenţă naturală (ereditară)
11
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis
Stafilococi meticilino—rezistenţi (SAMR, SEMR*)
Micro-organisme anaerobe
Bacteroides fragilis
*Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar sensibili la
azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37%. Concentraţia plasmatică maximă se
atinge în 2-3 ore de la administrare.
Distribuţie
Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au demonstrat o
concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi decât cea plasmatică, ceea ce
indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor.
Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml până la 52% la
o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul aparent de distribuţie a fost 31,1
l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare de 2-4 zile.
Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin urină timp de 3
zile. În special, au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De asemenea, au fost detectaţi, tot
în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea
cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că
metaboliţii azitromicinei nu au activitate antimicrobiană.
În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea stabilit că în
timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele inactive. În concluzie, în testele la
animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost foarte mare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a determinat
fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat că azitromicina ar determina
reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece medicamentul
este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune carcinogenă.
Potenţialul mutagen
Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele testelor in vivo şi
in vitro.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoarece şi şobolan. La
şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară întârziere a osificării fetale şi a
creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare
întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.
12
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Gelatină
Dioxid de titan (E 171)
Indigotină (E 132)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC-PVDC/Al a 6 capsule
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pliva Ljubljana d.o.o.
Pot k sejmišču 35, 1231 Ljubljana- Črnuče,
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
730/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Mai 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
