SUMAMED 125 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sumamed 125 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 125 mg sub formă de azitromicină dihidrat 131,027
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare albastru-deschis, rotunde, biconvexe, inscripționate cu „PLIVA” pe
una din fețe și cu „125” pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sumamed este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se presupune că
sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi punctul 5.1):
- infecţii ale tractului respirator superior, incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită
medie;
- infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând bronşită acută şi pneumonie comunitară;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Sumamed 125 mg comprimate filmate este indicat pentru copiii cu greutate corporală corespunzătoare,
care sunt capabili să înghită un comprimat. Pentru ceilalţi copii, se recomandă Sumamed Forte
suspensie orală. La copiii cu greutate corporală mai mare de 45 kg, se recomandă doza pentru adulţi.
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor
moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 30 mg/kg, administrată timp
de trei zile (10 mg/kg, o dată pe zi).
2
Azitromicina s-a dovedit eficace în tratamentul faringitelor streptococice în doze de 10 mg/kg sau de
20 mg/kg administrate în priză unică, timp de 3 zile. Când aceste două doze au fost comparate în
cadrul studiilor clinice, a fost observată eficacitate clinică similară, chiar dacă eradicarea bacteriană a
fost mai importantă la o doză zilnică de 20 mg/kg. Cu toate acestea, penicilina este medicamentul de
elecţie în tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes şi al febrei reumatoide ca
boală secundară.
În tratamentul eritemului migrator, doza totală de azitromicină este de 60 mg/kg şi trebuie administrată
după cum urmează: 20 mg/kg în prima zi, urmată de 10 mg/kg în zilele 2-5.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară
ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la
administrarea azitromicinei.
Insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest grup de
pacienţi.
Mod de administrare
Sumamed 125 mg comprimate filmate se administrează o dată pe zi, cu cel puţin o oră înainte de sau
cu două ore după masă. Comprimatele se administrează întregi.
4.3 Contraindicaţii
Azitromicina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la
alte antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii alergice
Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raportate reacţii alergice rare grave, inclusiv
angioedem şi anafilaxie (care, rareori, a determinat deces). Unele dintre aceste reacţii apărute în cazul
administrării azitromicinei au determinat simptome recurente şi au necesitat o perioadă mai
îndelungată de monitorizare şi tratament.
Insuficienţă hepatică
Deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, aceasta trebuie administrată cu
prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de hepatită fulminantă
asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă hepatică cu potenţial letal (vezi
pct.4.8). Este posibil ca unii pacienţi să fi avut afecţiuni hepatice pre-existente sau să fi utilizat alte
medicamente hepatotoxice.
În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc,
asociată cu icter, urină hipercromă, tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate
teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut disfuncţia hepatică, administrarea azitromicinei
trebuie întreruptă.
Alcaloizii de ergot
La pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergotamină, poate fi indus ergotismul la
administrarea în asociere de antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea
interacţiunii dintre derivaţii de ergotamină şi azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii
teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate în asociere.
Suprainfecţii: similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, incluzând fungi.
3
În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând azitromicină, a fost
raportată diaree determinată de Clostridium difficile (DACD) şi poate varia ca severitate de la diaree
moderată la colită letală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a
colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a C. difficile.
C. difficile produce toxine de tip A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele care produc
tulpini de C. difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot
prezenta rezistenţă la tratamentul cu antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în
considerare la toţi pacienţii cu diaree după administrarea de antibiotice. Este necesară anamneza
amănunţită, deoarece s-a raportat că DACD apare după două luni de la administrarea antibioticelor.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min), s-a observat o
creştere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).
Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT: în timpul tratamentului cu macrolide
incluzând și azitromicina s-a observat riscul dezvoltării aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi
pct. 4.8). Prin urmare, astfel de situații pot duce la stop cardiac azitromicina trebuie utilizată cu
precauţie la pacienţii cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și vârstnici) cum sunt cei:
Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT
Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum
sunt antiaritmicele din clasa IA (quinidină și procainamidă) şi III (dofetilidină, amiodaronă și
sotalol), cisapridă şi terfenadină agenți antipsihotici ca pimozidă, antidepresive ca citalopram și
fluorochinolone ca moxifloxacină și levofloxacină.
Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie
Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă
Miastenia gravis: la pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea
simptomelor de miastenie gravis sau apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (veti pct.4.8).
Infecţii cu Mycobacterium avium complex: Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în
prevenţia sau tratamentul infecţiilor diseminate provocate de Mycobacterium avium complex (MAC)
la copii.
Infecţ
ii streptococice: în general, penicilina este antibioticul de elecţie în tratamentul
faringitei/amigdalitei bacteriene determinată de Streptococcus pyogenes şi în tratamentul preventiv al
RAA. Azitromicina este în general eficace în infecţiile streptococice orofaringiene, dar până în prezent
nu sunt studii disponibile privitor la eficacitatea acesteia în tratamentul preventiv al RAA.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot
prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu
azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică
maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi
antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente. Prin administrarea în asociere a
azitromicinei granule cu eliberare prelungită pentru solutie orală cu co-magaldrox ( hidroxid de
aluminiu și hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza și gradul de absorbiție al azitromicinei nu au fost
afectate.
Cetirizină
La voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în asociere
a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru interacţiuni
farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.
4
Didanozină
La 6 voluntari, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină în asociere cu didanozină, nu
a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo.
Digoxină (substrat al glicoproteinei P)
S-a raportat că administrarea concomitentă de macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale
glicoproteinei P, cum este digoxina, duce la creșterea concentrațiilor serice ale substraturilor
glicoproteinei P. Ca urmare, în cazul în care azitromicina și substraturile glicoproteinei P, cum este
digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a
concentrațiilor serice ale substraturilor.
Zidovudină
1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor
asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi
glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor
fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic.
Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Nu
se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării
eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau
inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Derivaţii de ergot
Nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, datorită
posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se
cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Atorvastatină
Administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat
concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activităţii HMG
CoA). Cu toate acestea, la pacienții tratați cu azitromicină și statine au fost raportate cazuri de
rabdomioliză după punerea pe piață.
Carbamazepină
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi.
Cimetidină
Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la
administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu
a modificat efectul anticoagulant al
unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost
raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în asociere a azitromicinei şi a
anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în vedere
monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii
cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporină
Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză
zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s-au observat
valori semnificativ crescute ale C
max şi ale ASC0-5. De aceea, înainte de administrarea concomitentă a
5
acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în asociere a acestor
medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie
ajustate adecvat.
Efavirenz
Administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg efavirenz, timp de
7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol
Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800 mg
fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în
asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al
azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a valorii
C
max a azitromicinei (18%).
Indinavir
Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg indinavir de
trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor
farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolonă
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.
Midazolam
La voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3
zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale
proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a
determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost
observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină
Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia plasmatică a
niciunuia dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în
asociere azitromicină şi rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o
relaţie cauzală în tratamentul în asociere cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil
La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei
(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C
max al sildenafilului şi a
principalului său metabolit.
Terfenadină
În cadrul studiilor de farmacocinetică nu s-au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. S-
au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei
interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină
La voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul
administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam
La 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1 şi 250
mg în Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ
6
asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparând administrarea triazolam cu
placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg
azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei plasmatice maxime,
expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului.
Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în celelalte studii.
4.6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind administrarea azitromicinei la gravide. În studiile de toxicitate asupra
funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat ca azitromicina traversează bariera feto-placentară,
însă nu au fost observate efecte teratogene.
Siguranța administării azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active
în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile
depășesc riscurile.
Alăptarea
S-a raportat că azitromicina se excretă în laptele uman, dar nu există studii clinice adecvate și
controlate în mod corespunzător la femeile care alăptează, privind farmacocinetica excreției
azitromicinei în laptele uman.
Fertilitate
În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, s-au observat rate scăzute de apariție a sarcinii
după administrarea azitromicinei. Nu se cunoaşte relevanța acestei constatări pentru om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe
piaţă, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse observate
după punerea pe piaţă sunt menţionate cu font italic. Frecvenţa este definită utilizând următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi
<1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate
fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt
prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi
după punerea pe piaţă:
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Candidoză,
Infecție vaginală,
Pneumonie,
Infecție fungică,
Infecție bacteriană,
Faringită,
Gastroenterită,
Tulburări respiratorii,
Rinită,
7
Candidoză orală
Cu frecvenţă necunoscută Colită pseudomembranoasă (vezi
pct. 4.4)
Tulburări hematologice şi
limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie,
Neutropenie,
Eozinofilie
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie,
Anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului
imunitar Mai puţin frecvente Angioedem,
Reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică (vezi pct. 4.4)
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Mai puțin frecvente Anorexie
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Nervozitate,
Insomnie
Rare Agitaţie
Cu frecvenţă necunoscută Agresivitate,
Anxietate,
Delir,
Halucinații
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Amețeli,
Somnolenţă,
Disgeuzie,
Parestezie
Cu frecvenţă necunoscută Hipoestezie,
Sincopă,
Convulsii,
Hiperactivitate psihomotorie,
Anosmie,
Ageuzie,
Parosmie
Miastenia gravis (vezi pct. 4.4)
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare Mai puţin frecvente Tulburări ale urechii,
Vertij
Cu frecvenţă necunoscută Tulburări de auz înclusiv surditate
și/sau tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii
Cu frecvenţă necunoscută Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4),
aritmie (vezi pct. 4.4), incluzând
tahicardie ventriculară,
prelungirea intervalului de
repolarizare QT ( vezi pct. 4.4)
Tulburări vasculare Mai puţin frecvente Bufeuri
Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente Dispnee,
Epistaxis
Tulburări gastro-
intestinale Foarte frecvente Diaree
Frecvente Vărsături,
Durere abdominală,
Greață
Mai puţin frecvente Gastrită,
Constipaţie,
Flatulență,
8
Dispepsie,
Disfagie,
Distensie abdominală,
Xerostomie,
Eructații,
Ulcerații bucale,
Hipersecreție salivară
Cu frecvenţă necunoscută Pancreatită,
Modificări de culoare a limbii
Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală,
Icter colestatic
Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă hepatică (vezi
pct. 4.4)*,
Hepatită fulminantă,
Necroză hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Erupție cutanată tranzitorie,
Prurit,
Urticarie,
Dermatită,
Xerodermie,
Hiperhidroză
Rare Reacție de fotosensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută Sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică,
eritem polimorf
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv Mai puţin frecvente Artroză,
Mialgie,
Durere de spate,
Durere nucală
Cu frecvenţă necunoscută Artralgie
Tulburări renale şi ale
căilor urinare Mai puţin frecvente Disurie,
Durere de cauză renală
Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă renală acută,
Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului
genital şi ale sânului Mai puţin frecvente Metroragie,
Tulburări testiculare
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Mai puţin frecvente Durere toracică,
Edem,
Stare generală de rău,
Astenie,
Fatigabilitate,
Edem al feței,
Febră,
Durere,
Edem periferic
Investigaţii diagnostice Frecvente Scădere a numărului de limfocite,
Creștere a numărului de
eozinofile,
Scădere a concentraţiei plasmatice
de bicarbonat,
Creștere a numărului de bazofile,
Creștere a numărului de monocite,
Creștere a numărului de neutrofile
9
Mai puţin frecvente Creştere a concentraţiilor
plasmatice ale aspartat
aminotransferazei, ale alanil
aminotransferazei,
Hiperbilirubinemie,
Creşterea concentraţiei serice a
ureei,
Hipercreatininemie şi
valori anormale ale potasemiei,
Creșterea concentrațiilor
plasmatice de fosfatază alcalină,
Creșterea cloremiei,
Creșerea glicemiei,
Creșterea numărului de
trombocite,
Scăderea hematocritului,
Creșterea concentrației plasmatice
de bicarbonat,
Valori anormale ale concentrației
sodiului
Cu frecvenţă necunoscută Prelungirea intervalului QT
observată pe electrocardiogramă
(vezi pct.4.4)
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Mai puţin frecvente Complicații legate de procedurile
utilizate
* care a condus în cazuri rare la deces
Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infecțiilor provocate de
Mycobacterium avium complex (MAC) bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din
supravegherea după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferă de cele raportate la administrarea
formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau prelungită, fie din punct de vedere al tipului, fie din
punct de vedere al frecvenței:
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Frecvente Anorexie
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente Ameţeli,
Cefalee,
Parestezie,
Disgeuzie
Mai puţin frecvente Hipoestezie
Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare Frecvente Surditate
Mai puţin frecvente Afectare a auzului,
Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii
Tulburări gastro-
intestinale Foarte frecvente Diaree,
Durere abdominală,
Greaţă,
Flatulenţă,
Disconfort abdominal,
Incontinență fecală
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie,
10
ţesutului subcutanat Prurit
Mai puţin frecvente Sindrom Stevens-Johnson,
reacţie de fotosensibilizare
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv Frecvente Artralgie
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Frecvente Fatigabilitate
Mai puţin frecvente Astenie,
Stare generală de rău.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele
observate la doze uzuale. În caz de supradozaj, este indicat tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale, în funcție de necesități.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine;
macrolide, codul ATC: J01FA10
Mecanism de acţiune:
Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea
unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea
chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.
Mecanismul de acţiune al azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin
legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic
de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent
(SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing), versiunea 1.4, 2009:
Germen patogen Valorile în funcţie de specie (S)
1
Sensibil Rezistent
Staphylococcus < 1 mg/l > 2 mg/l
Streptococcus A,B,C,G < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
Streptococcus pneumoniae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
11
Haemophilus influenzae 2 < 0,12 mg/l > 4 mg/l
Moraxella catarrhalis < 0,5 mg/l > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae < 0,25 mg/l> 0,5 mg/l
1
Eritromicina poate fi utilizată pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicină,
claritromicină şi roxitromicină) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt
active împotriva Legionella pneumophila (CMI pentru eritromicină ≤1 mg/l pentru tulpinile izolate de
tip sălbatic). Macrolidele au fost utilizate în tratamentul infecţiilor cu Campylobacter jejuni (CMI
pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Azitromicina a fost administrată în
tratamentul infecţiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip
sălbatic) şi Shigella spp.
2Corelaţia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae şi rezultatul clinic este
slabă. De aceea, valorile critice pentru macrolide şi antibioticele înrudite au fost date pentru a
caracteriza sensibilitatea tipului sălbatic al H. influenzae ca intermediar.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât
sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Spectrul antibacterian al azitromicinei:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
meticilino- sensibil
Streptococcus pneumoniae
penicilino-sensibil
Streptococcus pyogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyriomonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococus pneumoniae
intermediar sensibil la penicilină
penicilino-rezistent
Bacterii cu rezistenţă naturală (ereditară)
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
12
Enterococcus faecalis
Stafilococi meticilino—rezistenţi (SAMR, SEMR*)
Micro-organisme anaerobe
Bacteroides fragilis
*Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar
sensibili la azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37 %. Concentraţia
plasmatică maximă se atinge în 2-3 ore de la administrare.
Distribuţie
Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au
demonstrat o concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi
decât cea plasmatică, ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor.
Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml
până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul
aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare
de 2-4 zile.
Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin
urină timp de 3 zile. În special, au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De
asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea
dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor
cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au
activitate antimicrobiană.
În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea
stabilit că în timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele
inactive. În concluzie, în testele la animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost
foarte mare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a
determinat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat
că azitromicina ar determina reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece
medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune
carcinogenă.
Potenţialul mutagen
Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele
testelor in vivo şi in vitro.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoarece şi
şobolan. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară
întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în
13
perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a
tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Hidrogeno fosfat de calciu anhidru
Hipromeloză 15 mPa·s
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Celuloză microcristalină
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magnezi
Film:
Hipromeloză 3 mPa·s
Indigotină, lac de aluminiu (E 132)
Dioxid de titan (E 171)
Polisorbat 80
Talc.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 6 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PLIVA LJUBLJANA d.o.o.
Pot k sejmišču 35, 1231 Ljubljana- Črnuče
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8765/2016/01
14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Sumamed 125 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine azitromicină 125 mg sub formă de azitromicină dihidrat 131,027
mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de culoare albastru-deschis, rotunde, biconvexe, inscripționate cu „PLIVA” pe
una din fețe și cu „125” pe cealaltă față.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Sumamed este indicat în tratamentul următoarelor infecţii, care sunt determinate sau se presupune că
sunt determinate de unul sau mai multe microorganisme sensibile (vezi punctul 5.1):
- infecţii ale tractului respirator superior, incluzând faringită/amigdalită bacteriană, sinuzită şi otită
medie;
- infecţii ale tractului respirator inferior, incluzând bronşită acută şi pneumonie comunitară;
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi, incluzând eritem cronic migrator (primul stadiu al bolii
Lyme), erizipel, impetigo, piodermită secundară.
Trebuie avute în vedere ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
antibioticelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Sumamed 125 mg comprimate filmate este indicat pentru copiii cu greutate corporală corespunzătoare,
care sunt capabili să înghită un comprimat. Pentru ceilalţi copii, se recomandă Sumamed Forte
suspensie orală. La copiii cu greutate corporală mai mare de 45 kg, se recomandă doza pentru adulţi.
În tratamentul infecţiilor căilor respiratorii superioare şi inferioare, infecţiilor cutanate şi ale ţesuturilor
moi (cu excepţia eritemului migrator), doza totală de azitromicină este de 30 mg/kg, administrată timp
de trei zile (10 mg/kg, o dată pe zi).
2
Azitromicina s-a dovedit eficace în tratamentul faringitelor streptococice în doze de 10 mg/kg sau de
20 mg/kg administrate în priză unică, timp de 3 zile. Când aceste două doze au fost comparate în
cadrul studiilor clinice, a fost observată eficacitate clinică similară, chiar dacă eradicarea bacteriană a
fost mai importantă la o doză zilnică de 20 mg/kg. Cu toate acestea, penicilina este medicamentul de
elecţie în tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes şi al febrei reumatoide ca
boală secundară.
În tratamentul eritemului migrator, doza totală de azitromicină este de 60 mg/kg şi trebuie administrată
după cum urmează: 20 mg/kg în prima zi, urmată de 10 mg/kg în zilele 2-5.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoră (clearance-ul creatininei > 40 ml/min) nu este necesară
ajustarea dozei. La pacienţi cu clearance al creatininei <40 ml/min, se recomandă prudenţă la
administrarea azitromicinei.
Insuficienţă hepatică
Deoarece azitromicina este metabolizată hepatic şi excretată prin bilă, nu trebuie administrată
pacienţilor cu insuficienţă hepatică severă. Nu au fost efectuate studii cu azitromicină la acest grup de
pacienţi.
Mod de administrare
Sumamed 125 mg comprimate filmate se administrează o dată pe zi, cu cel puţin o oră înainte de sau
cu două ore după masă. Comprimatele se administrează întregi.
4.3 Contraindicaţii
Azitromicina este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină, la eritromicină, la
alte antibiotice macrolide sau ketolide sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţii alergice
Similar eritromicinei şi altor macrolide, au fost raportate reacţii alergice rare grave, inclusiv
angioedem şi anafilaxie (care, rareori, a determinat deces). Unele dintre aceste reacţii apărute în cazul
administrării azitromicinei au determinat simptome recurente şi au necesitat o perioadă mai
îndelungată de monitorizare şi tratament.
Insuficienţă hepatică
Deoarece ficatul este principala cale de eliminare pentru azitromicină, aceasta trebuie administrată cu
prudenţă la pacienţii cu afecţiuni hepatice semnificative. S-au raportat cazuri de hepatită fulminantă
asociate administrării azitromicinei, care conduc la insuficienţă hepatică cu potenţial letal (vezi
pct.4.8). Este posibil ca unii pacienţi să fi avut afecţiuni hepatice pre-existente sau să fi utilizat alte
medicamente hepatotoxice.
În cazul în care apar semne şi simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt astenie cu debut brusc,
asociată cu icter, urină hipercromă, tendinţă de sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate
teste/investigaţii ale funcţiei hepatice. Dacă a apărut disfuncţia hepatică, administrarea azitromicinei
trebuie întreruptă.
Alcaloizii de ergot
La pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergotamină, poate fi indus ergotismul la
administrarea în asociere de antibiotice macrolide. Nu sunt disponibile date privind posibilitatea
interacţiunii dintre derivaţii de ergotamină şi azitromicină. Cu toate acestea, datorită posibilităţii
teoretice de apariţie a ergotismului, azitromicina şi ergotamina nu trebuie administrate în asociere.
Suprainfecţii: similar administrării altor antibiotice, se recomandă observarea semnelor de apariţie a
suprainfecţiilor cu microorganisme rezistente, incluzând fungi.
3
În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor antibacteriene, incluzând azitromicină, a fost
raportată diaree determinată de Clostridium difficile (DACD) şi poate varia ca severitate de la diaree
moderată la colită letală. Tratamentul cu medicamente antibacteriene alterează flora normală a
colonului, conducând la dezvoltarea excesivă a C. difficile.
C. difficile produce toxine de tip A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD. Toxinele care produc
tulpini de C. difficile determină morbiditate şi mortalitate crescută, deoarece aceste infecţii pot
prezenta rezistenţă la tratamentul cu antibiotice şi pot necesita colectomie. DACD trebuie luată în
considerare la toţi pacienţii cu diaree după administrarea de antibiotice. Este necesară anamneza
amănunţită, deoarece s-a raportat că DACD apare după două luni de la administrarea antibioticelor.
Insuficienţă renală: la pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min), s-a observat o
creştere cu 33% a expunerii sistemice la azitromicină (vezi pct. 5.2).
Prelungirea repolarizării cardiace şi a intervalului QT: în timpul tratamentului cu macrolide
incluzând și azitromicina s-a observat riscul dezvoltării aritmiei cardiace și a torsadei vârfurilor (vezi
pct. 4.8). Prin urmare, astfel de situații pot duce la stop cardiac azitromicina trebuie utilizată cu
precauţie la pacienţii cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și vârstnici) cum sunt cei:
Cu prelungirea congenitală sau documentată a intervalului QT
Cărora li se administrează tratament cu alte substanţe active care prelungesc intervalul QT, cum
sunt antiaritmicele din clasa IA (quinidină și procainamidă) şi III (dofetilidină, amiodaronă și
sotalol), cisapridă şi terfenadină agenți antipsihotici ca pimozidă, antidepresive ca citalopram și
fluorochinolone ca moxifloxacină și levofloxacină.
Cu tulburări ale echilibrului electrolitic, în special hipokaliemie şi hipomagnezemie
Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă
Miastenia gravis: la pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea
simptomelor de miastenie gravis sau apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (veti pct.4.8).
Infecţii cu Mycobacterium avium complex: Nu s-au stabilit eficacitatea şi siguranţa azitromicinei în
prevenţia sau tratamentul infecţiilor diseminate provocate de Mycobacterium avium complex (MAC)
la copii.
Infecţ
ii streptococice: în general, penicilina este antibioticul de elecţie în tratamentul
faringitei/amigdalitei bacteriene determinată de Streptococcus pyogenes şi în tratamentul preventiv al
RAA. Azitromicina este în general eficace în infecţiile streptococice orofaringiene, dar până în prezent
nu sunt studii disponibile privitor la eficacitatea acesteia în tratamentul preventiv al RAA.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Se recomandă precauţie la administrarea azitromicinei la pacienţi trataţi cu alte medicamente care pot
prelungi intervalul QT (vezi pct. 4.4).
Antiacide
Într-un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu
azitromicină, nu s-au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică
maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromicină şi
antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente. Prin administrarea în asociere a
azitromicinei granule cu eliberare prelungită pentru solutie orală cu co-magaldrox ( hidroxid de
aluminiu și hidroxid de magneziu) 20 ml, viteza și gradul de absorbiție al azitromicinei nu au fost
afectate.
Cetirizină
La voluntarii sănătoşi, în cadrul unei scheme terapeutice cu durata de 5 zile, administrarea în asociere
a azitromicinei şi cetirizinei în doză de 20 mg, nu a determinat la starea de echilibru interacţiuni
farmacocinetice şi nici modificări semnificative ale intervalului QT.
4
Didanozină
La 6 voluntari, administrarea unei doze zilnice de 1200 mg azitromicină în asociere cu didanozină, nu
a părut să influenţeze proprietăţile farmacocinetice ale didanozinei, comparativ cu placebo.
Digoxină (substrat al glicoproteinei P)
S-a raportat că administrarea concomitentă de macrolide, inclusiv azitromicină, cu substraturi ale
glicoproteinei P, cum este digoxina, duce la creșterea concentrațiilor serice ale substraturilor
glicoproteinei P. Ca urmare, în cazul în care azitromicina și substraturile glicoproteinei P, cum este
digoxina, sunt administrate concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea de creștere a
concentrațiilor serice ale substraturilor.
Zidovudină
1000 mg în doză unică sau 600 mg şi 1200 mg în doze repetate de azitromicină au avut un efect minor
asupra farmacocineticii plasmatice sau asupra excreţiei urinare a zidovudinei sau a metaboliţilor săi
glucuronoconjugaţi. Cu toate acestea, administrarea azitromicinei a crescut concentraţiile metaboliţilor
fosforilaţi ai zidovudinei (metaboliţi activi clinic) în celulele mononucleare din sângele periferic.
Semnificaţia clinică a acestor date este încă incertă, dar poate fi benefică pacienţilor.
Azitromicina nu interacţionează în mod semnificativ cu sistemul enzimatic al citocromului P450. Nu
se presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării
eritromicinei şi a altor macrolide. În cazul administrării azitromicinei nu apare inducerea sau
inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom-metabolit.
Derivaţii de ergot
Nu se recomandă administrarea concomitentă a azitromicinei şi a derivaţilor de ergot, datorită
posibilităţii teoretice de apariţie a ergotismului (vezi pct. 4.4).
S-au efectuat studii de farmacocinetică cu azitromicină şi următoarele medicamente despre care se
cunoaşte că sunt metabolizate prin intermediul sistemului enzimatic al citocromului P450.
Atorvastatină
Administrarea în asociere de atorvastatină (10 mg pe zi) şi azitromicină (500 mg pe zi) nu a modificat
concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a activităţii HMG
CoA). Cu toate acestea, la pacienții tratați cu azitromicină și statine au fost raportate cazuri de
rabdomioliză după punerea pe piață.
Carbamazepină
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei sau ale metaboliţilor săi.
Cimetidină
Într-un studiu de farmacocinetică în care s-au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la
administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.
Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu
a modificat efectul anticoagulant al
unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost
raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea în asociere a azitromicinei şi a
anticoagulantelor cumarinice orale. Deşi nu s-a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în vedere
monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la pacienţii
cărora li se administrează anticoagulante cumarinice orale.
Ciclosporină
Într-un studiu de farmacocinetică efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s-a administrat oral o doză
zilnică de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză de 10 mg/kg ciclosporină, s-au observat
valori semnificativ crescute ale C
max şi ale ASC0-5. De aceea, înainte de administrarea concomitentă a
5
acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară administrarea în asociere a acestor
medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie monitorizate, iar dozele trebuie
ajustate adecvat.
Efavirenz
Administrarea unor doze unice de 600 mg azitromicină pe zi în asociere cu 400 mg efavirenz, timp de
7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic.
Fluconazol
Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză unică de 800 mg
fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în
asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înjumătăţire plasmatică al
azitromicinei nu s-au modificat, cu toate acestea, s-a observat o scădere semnificativă clinic a valorii
C
max a azitromicinei (18%).
Indinavir
Administrarea unei doze unice de 1200 mg azitromicină în asociere cu o doză de 800 mg indinavir de
trei ori pe zi, timp de 5 zile, nu a avut un efect semnificativ statistic asupra proprietăţilor
farmacocinetice ale indinavirului.
Metilprednisolonă
Într-un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitromicina nu a avut
efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.
Midazolam
La voluntarii sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3
zile, cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale
proprietăţilor farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.
Nelfinavir
Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) a
determinat la starea de echilibru creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost
observate reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.
Rifabutină
Administrarea concomitentă a rifabutinei cu azitromicină nu afectează concentraţia plasmatică a
niciunuia dintre medicamente. S-a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s-a administrat în
asociere azitromicină şi rifabutină. Deşi neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, o
relaţie cauzală în tratamentul în asociere cu azitromicina nu a fost stabilită (vezi pct. 4.8).
Sildenafil
La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s-a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei
(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C
max al sildenafilului şi a
principalului său metabolit.
Terfenadină
În cadrul studiilor de farmacocinetică nu s-au raportat interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. S-
au raportat cazuri rare în care nu s-a putut exclude în totalitate posibilitatea de apariţie a unei
interacţiuni; cu toate acestea, nu s-a demonstrat că au apărut astfel de interacţiuni.
Teofilină
La voluntarii sănătoşi, nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul
administrării în asociere a azitromicinei şi teofilinei.
Triazolam
La 14 voluntari sănătoşi, administrarea în asociere a azitromicinei, în doză de 500 mg în Ziua 1 şi 250
mg în Ziua 2 concomitent cu 0,125 mg triazlolam, în Ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ
6
asupra oricărui parametru farmacocinetic al triazolamului, comparând administrarea triazolam cu
placebo.
Trimetoprim/sulfametoxazol
Administrarea în asociere a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800 mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg
azitromicină în Ziua 7, nu a determinat un efect semnificativ asupra concentraţiei plasmatice maxime,
expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului.
Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în celelalte studii.
4.6 Fertilitate, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind administrarea azitromicinei la gravide. În studiile de toxicitate asupra
funcției de reproducere la animale, s-a demonstrat ca azitromicina traversează bariera feto-placentară,
însă nu au fost observate efecte teratogene.
Siguranța administării azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea substanței active
în timpul sarcinii. Prin urmare, azitromicina trebuie utilizată în timpul sarcinii numai dacă beneficiile
depășesc riscurile.
Alăptarea
S-a raportat că azitromicina se excretă în laptele uman, dar nu există studii clinice adecvate și
controlate în mod corespunzător la femeile care alăptează, privind farmacocinetica excreției
azitromicinei în laptele uman.
Fertilitate
În cadrul studiilor de fertilitate efectuate la șobolan, s-au observat rate scăzute de apariție a sarcinii
după administrarea azitromicinei. Nu se cunoaşte relevanța acestei constatări pentru om.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date care să demonstreze că azitromicina poate influenţa capacitatea pacientului de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe
piaţă, în funcţie de aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă. Reacţiile adverse observate
după punerea pe piaţă sunt menţionate cu font italic. Frecvenţa este definită utilizând următoarea
convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥ 1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi
<1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000); cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate
fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt
prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Reacţiile adverse posibile sau probabil asociate administrării azitromicinei, conform studiilor clinice şi
după punerea pe piaţă:
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Infecţii şi infestări Mai puţin frecvente Candidoză,
Infecție vaginală,
Pneumonie,
Infecție fungică,
Infecție bacteriană,
Faringită,
Gastroenterită,
Tulburări respiratorii,
Rinită,
7
Candidoză orală
Cu frecvenţă necunoscută Colită pseudomembranoasă (vezi
pct. 4.4)
Tulburări hematologice şi
limfatice Mai puţin frecvente Leucopenie,
Neutropenie,
Eozinofilie
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie,
Anemie hemolitică
Tulburări ale sistemului
imunitar Mai puţin frecvente Angioedem,
Reacţii de hipersensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută Reacţie anafilactică (vezi pct. 4.4)
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Mai puțin frecvente Anorexie
Tulburări psihice Mai puţin frecvente Nervozitate,
Insomnie
Rare Agitaţie
Cu frecvenţă necunoscută Agresivitate,
Anxietate,
Delir,
Halucinații
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente Cefalee
Mai puţin frecvente Amețeli,
Somnolenţă,
Disgeuzie,
Parestezie
Cu frecvenţă necunoscută Hipoestezie,
Sincopă,
Convulsii,
Hiperactivitate psihomotorie,
Anosmie,
Ageuzie,
Parosmie
Miastenia gravis (vezi pct. 4.4)
Tulburări oculare Mai puţin frecvente Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare Mai puţin frecvente Tulburări ale urechii,
Vertij
Cu frecvenţă necunoscută Tulburări de auz înclusiv surditate
și/sau tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii
Cu frecvenţă necunoscută Torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4),
aritmie (vezi pct. 4.4), incluzând
tahicardie ventriculară,
prelungirea intervalului de
repolarizare QT ( vezi pct. 4.4)
Tulburări vasculare Mai puţin frecvente Bufeuri
Cu frecvenţă necunoscută Hipotensiune arterială
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale Mai puţin frecvente Dispnee,
Epistaxis
Tulburări gastro-
intestinale Foarte frecvente Diaree
Frecvente Vărsături,
Durere abdominală,
Greață
Mai puţin frecvente Gastrită,
Constipaţie,
Flatulență,
8
Dispepsie,
Disfagie,
Distensie abdominală,
Xerostomie,
Eructații,
Ulcerații bucale,
Hipersecreție salivară
Cu frecvenţă necunoscută Pancreatită,
Modificări de culoare a limbii
Tulburări hepatobiliare Rare Funcţie hepatică anormală,
Icter colestatic
Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă hepatică (vezi
pct. 4.4)*,
Hepatită fulminantă,
Necroză hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente Erupție cutanată tranzitorie,
Prurit,
Urticarie,
Dermatită,
Xerodermie,
Hiperhidroză
Rare Reacție de fotosensibilitate
Cu frecvenţă necunoscută Sindrom Stevens-Johnson,
necroliză epidermică toxică,
eritem polimorf
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv Mai puţin frecvente Artroză,
Mialgie,
Durere de spate,
Durere nucală
Cu frecvenţă necunoscută Artralgie
Tulburări renale şi ale
căilor urinare Mai puţin frecvente Disurie,
Durere de cauză renală
Cu frecvenţă necunoscută Insuficienţă renală acută,
Nefrită interstiţială
Tulburări ale aparatului
genital şi ale sânului Mai puţin frecvente Metroragie,
Tulburări testiculare
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Mai puţin frecvente Durere toracică,
Edem,
Stare generală de rău,
Astenie,
Fatigabilitate,
Edem al feței,
Febră,
Durere,
Edem periferic
Investigaţii diagnostice Frecvente Scădere a numărului de limfocite,
Creștere a numărului de
eozinofile,
Scădere a concentraţiei plasmatice
de bicarbonat,
Creștere a numărului de bazofile,
Creștere a numărului de monocite,
Creștere a numărului de neutrofile
9
Mai puţin frecvente Creştere a concentraţiilor
plasmatice ale aspartat
aminotransferazei, ale alanil
aminotransferazei,
Hiperbilirubinemie,
Creşterea concentraţiei serice a
ureei,
Hipercreatininemie şi
valori anormale ale potasemiei,
Creșterea concentrațiilor
plasmatice de fosfatază alcalină,
Creșterea cloremiei,
Creșerea glicemiei,
Creșterea numărului de
trombocite,
Scăderea hematocritului,
Creșterea concentrației plasmatice
de bicarbonat,
Valori anormale ale concentrației
sodiului
Cu frecvenţă necunoscută Prelungirea intervalului QT
observată pe electrocardiogramă
(vezi pct.4.4)
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Mai puţin frecvente Complicații legate de procedurile
utilizate
* care a condus în cazuri rare la deces
Reacții adverse posibil sau probabil legate de profilaxia sau tratamentul infecțiilor provocate de
Mycobacterium avium complex (MAC) bazate pe experiența acumulată din studiile clinice și din
supravegherea după punerea pe piață. Aceste reacții adverse diferă de cele raportate la administrarea
formelor farmaceutice cu eliberare imediată sau prelungită, fie din punct de vedere al tipului, fie din
punct de vedere al frecvenței:
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări metabolice şi de
nutriţie Frecvente Anorexie
Tulburări ale sistemului
nervos Frecvente Ameţeli,
Cefalee,
Parestezie,
Disgeuzie
Mai puţin frecvente Hipoestezie
Tulburări oculare Frecvente Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi
vestibulare Frecvente Surditate
Mai puţin frecvente Afectare a auzului,
Tinitus
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Palpitaţii
Tulburări gastro-
intestinale Foarte frecvente Diaree,
Durere abdominală,
Greaţă,
Flatulenţă,
Disconfort abdominal,
Incontinență fecală
Tulburări hepatobiliare Mai puţin frecvente Hepatită
Afecţiuni cutanate şi ale Frecvente Erupţie cutanată tranzitorie,
10
ţesutului subcutanat Prurit
Mai puţin frecvente Sindrom Stevens-Johnson,
reacţie de fotosensibilizare
Tulburări musculo-
scheletice şi ale ţesutului
conjunctiv Frecvente Artralgie
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Frecvente Fatigabilitate
Mai puţin frecvente Astenie,
Stare generală de rău.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare cu cele
observate la doze uzuale. În caz de supradozaj, este indicat tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale, în funcție de necesități.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic, macrolide, lincosamide şi streptogramine;
macrolide, codul ATC: J01FA10
Mecanism de acţiune:
Azitromicina este un antibiotic macrolidic, din grupa azalidelor. Molecula s-a constituit prin adăugarea
unui atom de azot la lanţul lactonic al eritromicinei A. Greutatea moleculară este de 749 D. Denumirea
chimică a azitromicinei este 9-dezoxi-9a-aza-9a-metil-9a-homoeritromicina A.
Mecanismul de acţiune al azitromicinei se bazează pe supresia sintezei proteinelor bacteriene prin
legarea de subunitatea ribozomală 50 S, împiedicând translocarea peptidelor.
Mecanismul rezistenţei
Rezistenţa la azitromicină poate fi înnăscută sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă bacteriană: alterarea locului ţintă, alterarea transportului antibioticului şi modificări ale
antibioticului.
Există rezistenţă totală încrucişată în cazul: Steptococcus pneumoniae, streptococului beta-hemolitic
de grup A, Enterococcus faecalis si Staphylococcus aureus, incluzând pe cel meticilino-rezistent
(SAMR) la eritromicină, azitromicină şi alte macrolide şi lincosamide.
Valori critice
Valorile critice ale CMI recomandate de EUCAST (the European Committee on Antimicrobial
Susceptibility Testing), versiunea 1.4, 2009:
Germen patogen Valorile în funcţie de specie (S)
1
Sensibil Rezistent
Staphylococcus < 1 mg/l > 2 mg/l
Streptococcus A,B,C,G < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
Streptococcus pneumoniae < 0,25 mg/l > 0,5 mg/l
11
Haemophilus influenzae 2 < 0,12 mg/l > 4 mg/l
Moraxella catarrhalis < 0,5 mg/l > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae < 0,25 mg/l> 0,5 mg/l
1
Eritromicina poate fi utilizată pentru a determina sensibilitatea la alte macrolide (azitromicină,
claritromicină şi roxitromicină) a bacteriilor enumerate. Macrolidele administrate intravenos sunt
active împotriva Legionella pneumophila (CMI pentru eritromicină ≤1 mg/l pentru tulpinile izolate de
tip sălbatic). Macrolidele au fost utilizate în tratamentul infecţiilor cu Campylobacter jejuni (CMI
pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip sălbatic). Azitromicina a fost administrată în
tratamentul infecţiilor cu S. typhi (CMI pentru eritromicină ≤4 mg/l pentru tulpinile izolate de tip
sălbatic) şi Shigella spp.
2Corelaţia dintre valorile critice ale CMI pentru macrolide a H. influenzae şi rezultatul clinic este
slabă. De aceea, valorile critice pentru macrolide şi antibioticele înrudite au fost date pentru a
caracteriza sensibilitatea tipului sălbatic al H. influenzae ca intermediar.
Sensibilitatea
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în timp pentru specii selecţionate, astfel încât
sunt de dorit informaţii locale despre rezistenţă, în special atunci când trebuie tratate infecţii severe.
Dacă este necesar, trebuie cerut sfatul unui expert atunci când prevalenţa locală a rezistenţei este de
aşa natură, încât utilitatea azitromicinei, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, este pusă sub semnul
întrebării.
Spectrul antibacterian al azitromicinei:
Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus
meticilino- sensibil
Streptococcus pneumoniae
penicilino-sensibil
Streptococcus pyogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae
Haemophilus parainfluenzae
Legionella pneumophila
Moraxella catarrhalis
Pasteurella multocida
Microorganisme anaerobe
Clostridium perfringens
Fusobacterium spp.
Prevotella spp.
Porphyriomonas spp.
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis
Specii în cazul cărora rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Streptococus pneumoniae
intermediar sensibil la penicilină
penicilino-rezistent
Bacterii cu rezistenţă naturală (ereditară)
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
12
Enterococcus faecalis
Stafilococi meticilino—rezistenţi (SAMR, SEMR*)
Micro-organisme anaerobe
Bacteroides fragilis
*Stafilococii meticilino-rezistenţi au o prevalenţă mare rezistenţei dobândite la macrolide şi sunt rar
sensibili la azitromicină.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare orală, azitromicina are o biodisponibilitate de aproximativ 37 %. Concentraţia
plasmatică maximă se atinge în 2-3 ore de la administrare.
Distribuţie
Azitromicina administrată oral are o largă distribuţie în organism. Studiile farmacocinetice au
demonstrat o concentrare a azitromicinei semnificativ mai mare (de 50 de ori mai mare) în ţesuturi
decât cea plasmatică, ceea ce indică o legare puternică la nivelul ţesuturilor.
Legarea de proteinele plasmatice variază de la 12% la o concentraţie plasmatică de 0,5 micrograme/ml
până la 52% la o concentraţie plasmatică de 0,05 micrograme/ml. La starea de echilibru, volumul
aparent de distribuţie a fost 31,1 l/kg.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare reflectă timpul de înjumătăţire tisular prin eliminare
de 2-4 zile.
Aproximativ 12 % din doza de azitromicină administrată intravenos este excretată nemetabolizată prin
urină timp de 3 zile. În special, au fost găsite cantităţi mari de azitromicină nemetabolizată în bilă. De
asemenea, au fost detectaţi, tot în bilă, 10 metaboliţi formaţi prin N- şi O-demetilare, hidroxilarea
dezoxaminei şi agliconarea lanţurilor şi clivarea cladinozei conjugate. Compararea rezultatelor
cromatografiei lichide şi analizelor microbiologice au arătat că metaboliţii azitromicinei nu au
activitate antimicrobiană.
În studiile la animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. A fost de asemenea
stabilit că în timpul activării fagocitozei, doze mari de azitromicină sunt eliberate din fagocitele
inactive. În concluzie, în testele la animale concentraţia azitromicinei măsurată la locul infecţiei a fost
foarte mare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studiile efectuate la animale cu doze de 40 ori mai mari decât dozele terapeutice, azitromicina a
determinat fosfolipidoză reversibilă, în general, fără consecinţe toxicologice clare. Nu s-a demonstrat
că azitromicina ar determina reacţii toxice la pacienţi în tratament cu dozele recomandate.
Potenţialul carcinogen
Nu s-au efectuat studii de lungă durată la animale pentru evaluarea potenţialului carcinogen, deoarece
medicamentul este indicat numai în tratamentul de scurtă durată şi nu există dovezi de acţiune
carcinogenă.
Potenţialul mutagen
Nu s-au evidenţiat dovezi privind potenţialul pentru mutaţii genetice sau cromozomiale în modelele
testelor in vivo şi in vitro.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile de embriotoxicitate efectuate la animale nu s-a observat nici un efect teratogen la şoarece şi
şobolan. La şobolan, doze de azitromicină de 100 mg şi 200 mg/kg şi zi au determinat o uşoară
întârziere a osificării fetale şi a creşterii materne în greutate. În studiile efectuate la şobolan în
13
perioada peri- şi post-natală au fost observate uşoare întârzieri ale dezvoltării, ca urmare a
tratamentului cu azitromicină în doze de 50 mg/kg şi zi şi mai mari.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Hidrogeno fosfat de calciu anhidru
Hipromeloză 15 mPa·s
Amidon de porumb
Amidon pregelatinizat
Celuloză microcristalină
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magnezi
Film:
Hipromeloză 3 mPa·s
Indigotină, lac de aluminiu (E 132)
Dioxid de titan (E 171)
Polisorbat 80
Talc.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a 6 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PLIVA LJUBLJANA d.o.o.
Pot k sejmišču 35, 1231 Ljubljana- Črnuče
Slovenia
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8765/2016/01
14
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016.
