BETOPTIC
Substanta activa: BETAXOLOLUMClasa ATC: S01ED02Forma farmaceutica: PIC.OFTALMICE,SOL.
Prescriptie: P-6L
Tip ambalaj: Cutie x 1 flacon din PEJD prev. cu picurator x 5 ml pic.oftalmice, sol.
Producator: ALCON COUVREUR NV - BELGIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
BETOPTIC 5 mg/ml, picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml picături oftalmice, soluţie, conţine betaxolol 5 mg sub formă de clorhidrat de betaxolol.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml de suspensie conține clorură de benzalconiu 0,1 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluție.
Soluţie limpede, lipsită de particule în suspensie.
BETOPTIC picături oftalmice, soluție, se prezintă sub forma unei soluții sterile, multidoză, cu
administrare topică oftalmică. Soluție izotonică, pH 7,4.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Scăderea hipertensiunii intraoculare la pacienţii cu glaucom cronic cu unghi deschis. Poate fi folosit în
monoterapie sau asociat cu alte antiglaucomatoase.
4.2 Doze şi mod de administrare
Betoptic este destinat numai uzului oftalmic.
Doze
Utilizarea la adulţi, inclusiv vârstnici
Doza recomandată este o picătură Betoptic în sacul conjunctival al ochiului/ochilor afectat/afectaţi de
două ori pe zi. La unii pacienţi, scăderea presiunii intraoculare ca răspuns la tratamentul cu Betoptic
poate necesita câteva săptămâni până la stabilizare. Se recomandă monitorizare cu atenţie a pacienţilor
cu glaucom.
Dacă presiunea intraoculară a pacientului nu poate fi controlată adecvat la aceste doze, se poate institui
tratament asociat cu pilocarpină şi alte miotice şi/sau adrenalină (epinefrină) şi/sau inhibitori ai
anhidrazei carbonice sau analogi de prostaglandine.
Absorbția sistemică este redusă dacă se aplică ocluzia nazolacrimală sau închiderea pleoapelor timp de
2 minute. Astfel, pot fi reduse reacțiile adverse sistemice, favorizând activitatea locală.
2
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente
trebuie administrate separat la interval de 5 minute. Unguentele oftalmice vor fi ultimele administrate.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa administrării Betoptic la pacienţi cu vârsta mai mică de 18
ani.
Utilizarea în insuficienţa hepatică şi renală
Betoptic nu a fost studiat la aceste categorii de pacienţi.
Mod de administrare
Uz oftalmic
Flaconul trebuie agitat înainte de întrebuinţare.
Dacă după deschiderea flaconului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza produsul.
Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a picăturilor oftalmice, soluție, se va evita atingerea
acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare dintre excipienţii menționați în secțiunea 6.1.
Bradicardie sinusală, sindromul de sinus bolnav, bloc sinoatrial, bloc atrioventricular de grad II-III fătă
pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă sau șoc cardiogen.
Sindromul disfuncției reactive a căilor aeriene, inclusiv astm bronșic sever sau istoric de astm bronșic
sever, afecțiuni pulmonare obstructive cronice severe.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
General
La fel ca în cazul altor agenți cu administrare topică oftalmică, betaxololul este absorbit sistemic. Din
cauza componentei beta-adrenergice, betaxolol, pot apărea același tip de reacții adverse
cardiovasculare, pulmonare și de alte natură ca în cazul blocantelor beta-adrenergice administrate
sistemic. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică
decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2.
La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea
unghiului prin constricţie pupilară cu un miotic. Betaxololul are efect minim sau nul asupra pupilei.
Atunci când Betoptic este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cu
unghi închis, nu trebuie administrat singur, ci împreună cu un miotic.
Tulburări cardiace
La pacienții care suferă de afecțiuni cardiovasculare (de ex. boală coronariană, angina Prinzmetal și
insuficiență cardiacă) și hipotensiune, necesitatea tratamentului cu beta-blocante trebuie analizată în
profunzime, luându-se în considerare și administrarea altor substanțe active. Pacienții care suferă de
afecțiuni cardiovasculare trebuie monitorizați cu atenție pentru a detecta o eventuală înrăutățire a bolii
și a reacțiilor adverse.
S-a demonstrat în studii clinice că, betaxololul, administrat oftalmic are un efect minor asupra
valorilor pulsului şi tensiunii sanguine. Administrarea acestui medicament la pacienţi cu istoric de
insuficienţă cardiacă sau bloc atrio-ventricular trebuie să se facă cu prudenţă. Tratamentul cu Betoptic
trebuie întrerupt la primele semne ale unei insuficienţe cardiace.
Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul
administrării sistemice. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2.
3
Tulburări vasculare
Administrarea tratamentului la pacienții care suferă de tulburări/dereglări severe ale sistemului
circulator periferic (și anume forme severe ale bolii Raynaud și sindromului Raynaud) trebuie realizată
cu precauție.
Tulburări respiratorii
În urma administrării oftalmice de beta-blocante au fost raportate reacții respiratorii, inclusiv deces
cauzat de bronhospasm la pacienții cu astm.
În studii clinice controlate, s-a demonstrat că betaxololul administrat oftalmic are efecte scăzute asupra
funcţiei respiratorii şi a celei cardio-vasculare. Cu toate acestea, este necesară prudenţă în tratamentul
pacienţilor glaucomatoşi cu funcţia pulmonară sever afectată. Au fost raportate cazuri de crize de astm
şi dispnee în timpul tratamentului cu betaxolol. Deşi administrarea oftalmică a betaxololului la unii
dintre aceşti pacienţi nu a afectat rezultatele probelor funcţionale respiratorii, posibilitatea reacţiilor
adverse de acest tip la pacienţii sensibili la beta-blocante trebuie avută în vedere.
Betoptic nu trebuie administrat la pacienţi cu astm sau cu afecţiuni obstructive ale căilor respiratorii,
decât în situaţia în care nu există o altă alternativă de tratament.
În cazul pacienților care suferă de astm bronșic ușor/moderat, au istoric de astm bronșic ușor/moderat
sau boală obstructivă pulmonară cronică (BOPC) ușoară/moderată tratamentul trebuie administrat cu
precauție.
Hipoglicemie/diabet
Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu tendinţă la crize hipoglicemice
spontane sau pacienţilor cu diabet labil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele
hipoglicemiei acute.
Hipertiroidism
Beta-blocantele pot de asemenea masca semnele clinice de hipertiroidism. Pacienţii suspectaţi de
tireotoxicoză vor fi urmăriţi cu atenţie, deoarece întreruperea bruscă a beta-blocantului poate precipita
criza tiroidiană.
Hipotonia musculară
Au fost raportate cazuri în care blocantele beta-adrenergice au potenţat hipotonia musculară,
producând simptome asemănătoare celor de miastenie (de exemplu diplopie, ptoză şi slăbiciune
generalizată). Betoptic se va prescrie cu prudenţă pacienţilor cu miastenie.
Reacții anafilactice
În timpul tratamentului cu beta-blocante pacienții cu istoric de atopie sau reacții anafilactice severe la
alergeni pot reacționa mai puternic la expunerea repetată la astfel de alergeni. De asemenea, se poate
ca acești pacienți să nu reacționeze la doza obișnuită de adrenalină utilizată la tratarea reacțiilor
anafilactice.
Anestezie chirurgicală
Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale substanțelor beta-agoniste,de
ex. adrenalina. Anestezistul trebuie informat în cazul în care un pacient este sub tratament cu
betaxolol.
Din cauza capacităţii reduse a inimii de a răspunde la stimuli simpatici mediaţi beta-adrenergic, se va
lua în considerare reducerea progresivă a dozelor de blocante beta-adrenergice în vederea eventualei
întreruperi a tratamentului înaintea anesteziei generale.
Alți agenți beta-blocanți
Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi
accentuate atunci când betaxololul este administrat pacienţilor deja în tratament cu beta-blocante
administrate sistemic. Reacțiile acestor pacienți trebuie atent
monitorizate. Folosirea concomitentă a
4
două blocante beta-adrenergice administrate topic sau a două prostaglandine locale nu este
recomandată (vezi pct. 4.5).
Boli ale corneei
Beta-blocanţii cu administrare oftalmică pot induce uscăciunea ochilor. Pacienţii care au afectare
corneană trebuie trataţi cu precauţie.
Detaşări coroidiene
În cazul tratamentului cu antiglaucomatoase apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă) au fost
raportate detaşări coroidiene după procedurile de filtrare.
Lentile de contact
Betoptic conţine clorură de benzalconiu, care poate produce iritaţii şi cauzează decolorarea lentilelor
de contact moi. Evitați contactul cu lentilele de contact moi. Pacienţii trebuie instruiți să îndepărteze
lentilele de contact înainte de administrarea Betoptic şi să aştepte cel puțin 15 minute înainte de a le
aplica din nou.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În principiu, toate interacţiunile asociate cu administrarea sistemică a beta-blocantelor pot să apară la
administrarea oftalmică a acestora.
Dacă beta-blocantele soluții oftalmice sunt administrate concomitent cu blocante orale ale canalelor de
calciu, blocante beta-adrenergice, antiaritmice (incluzând amiodaronă), glicozide digitalice,
parasimpatomimetice sau guanetidină sunt posibile efecte aditive constând în hipotensiune arterială
şi/sau bradicardie marcată.
Pacienţii sub tratament cu blocante beta-adrenergice administrate oral, concomitent cu Betoptic trebuie
urmăriţi cu atenţie pentru detectarea unui eventual efect aditiv fie asupra presiunii intraoculare, fie
asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Beta-blocantele administrate oral reduc debitul
cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă
a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic
necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
Beta-blocantele pot reduce răspunsul la adrenalina utilizată în tratarea reacțiilor anafilactice. În cazul
pacienților cu istoric de atopie sau anafilaxie se recomandă precauții speciale.
Se recomandă urmărirea cu atenţie a pacienţilor cărora li se administrează beta-blocante concomitent
cu medicamente care au ca efect depleţia de catecolamine (cum ar fi rezerpina), din cauza unor
posibile efecte aditive ce determină hipotensiune arterială şi/sau bradicardie.
Deoarece betaxololul este un blocant beta-adrenergic, pacienţii care sunt sub tratament cu
medicamente psihotrope adrenergice vor fi atent monitorizaţi.
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu betaxolol.
Au fost raportate ocazional cazuri de midriază rezultând din tratamentul concomitent cu beta-blocante
oftalmice şi adrenalină (epinefrină).
În cazul în care este utilizat concomitent încă un medicament cu administrare oftalmică, se recomandă
păstrarea unui interval de 5 minute între administrările acestora. Unguentele oftalmice vor fi ultimele
administrate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Nu există date privind efectele Betoptic asupra fertilității la om.
5
Sarcină
Nu există date adecvate privind utilizarea betaxololului, la gravide. Betaxololul nu va fi utilizat în
timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Pentru a reduce absorbția sistemică vezi pct. 4.2.
Studiile epidemiologice nu au evidenţiat niciun efect teratogen, dar au pus în evidenţă un risc de
întârziere a creşterii intrauterine atunci când beta-blocantele se administrează pe cale orală. În
plus,atunci când beta-blocantele s-au administrat până în momentul naşterii, la nou-născuţi s-au
observat semne şi simptome de beta-blocada (de exemplu, bradicardie, hipotensiune, detresă
respiratorie şi hipoglicemie).
Betaxololul nu va fi utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. În cazul administrării
Betoptic până în momentul naşterii, nou-născuţii trebuie monitorizaţi atent în primele zile de viaţă.
Betoptic se poate administra în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte
riscul potenţial pentru făt (vezi pct. 5.3).
Alăptare
Beta-blocantele se elimină în laptele matern, existând riscul unor reacții adverse grave la sugar. Cu
toate acestea, la dozele terapeutice de betaxolol din picăturile oftalmice, cantitatea de betaxolol din
laptele matern este puțin probabil să fie suficientă încât să producă efecte clinice beta-blocante la
sugar. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale vederii pot afecta capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să
aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Betaxololul nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Beta-blocantele administrate topic pot fi absorbite sistemic. În consecinţă, pot să apară aceleaşi reacţii
adverse ca şi în cazul beta-blocantelor administrate sistemic.
În studiile clinice, cu Betaxolol picături oftalmice, cea mai frecventă reacție adversă a fost disconfortul
ocular, la 12,0% dintre pacienți .
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Următoarele reacții adverse au fort raportate în cadrul studiilor clinice și în cadrul raportărilor
spontane apărute după punerea pe piață a Betoptic, acestea fiind clasificate conform următoarei
convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) și foarte rare (<1/10000) sau cu frecvență necunoscută (nu poate
fi determinată pe baza datelor existente). În cadrul fiecărei categorii de frecvență reacțiile adverse sunt
prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse
Tulburări psihice Rare: anxietate
Necunoscute: insomnie, depresie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: dureri de cap
Rare: sincopă
Necunoscute: amețeală
Tulburări oculare Foarte frecvente: disconfort ocular
Frecvente: vedere încețoșată, lacrimație excesivă
6
Mai puțin frecvente: keratită punctată, keratită,
conjunctivită, blefarită, afectarea vederii,
fotofobie, durere oculară, uscăciune, astenopie,
blefarospasm, prurit ocular, secreții oculare,
cruste depuse pe gene, inflamație, iritație oculară,
afecțiuni conjunctivale, edem conjunctival,
hiperemie oculară
Rare: cataractă
Necunoscute: eritem al pleoapei
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente: bradicardie, tahicardie
Necunoscute: aritmie
Tulburări vasculare Rare: hipotensiune
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puțin frecvente: astm, dispnee, rinită
Rare: tuse, rinoree
Tulburări gastrointestinale
Mai puțin frecvente: greață
Rare: disgeuzie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: dermatită, erupție cutanată
Necunoscute: alopecie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Rare: scăderea libidoului
Tulburări ale sistemului imunitar Necunoscute: hipersensibilitate
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare Necunoscute: astenie
La fel ca alte medicamente administrate topic oftalmic, betaxololul este absorbit în circulația
sistemică. Astfel, pot apărea reacții adverse similare celor produse de beta-blocanții administrați
sistemic. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică
decât în cazul administrării sistemice. Reacțiile adverse menționate includ reacții raportate în clasa
beta-blocantelor oftalmice.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Reacțiile alergice sistemice includ angioedemul, urticaria, erupția cutanată localizată sau generalizată,
pruritul, reacţiile anafilactice.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Hipoglicemie
Tulburări psihice:
Insomnie, depresie, coșmaruri, pierderea memoriei.
Tulburări ale sistemului nervos:
Sincopă, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, accentuarea semnelor şi simptomelor de
miastenia gravis, amețeală, parestezie și dureri de cap.
Tulburări oculare:
Semne și simptome de iritație oculară (de ex. senzație de arsură, înțepătură, mâncărime, lăcrimare,
roșeață), blefarită, keratită, încețoșarea vederii și detaşări coroidiene după procedurile chirurgicale de
filtrare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare), scăderea sensibilității corneei,
uscăciune a ochilor, eroziune corneeană, ptoză, diplopie.
Tulburări cardiace:
Bradicardie, durere în piept, palpitații, edem, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc
atrioventricular, stop cardiac, insuficiență cardiacă.
Tulburări vasculare:
Hipotensiune, fenomenul Raynaud, mâini și picioare reci.
.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
7
Bronhospasm (în special la pacienții cu boală bronhospastică pre-existentă) dispnee, tuse.
Tulburări gastrointestinale:
Disgeuzie, greață, dispepsie, diaree, gură uscată, durere abdominală, vomă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Alopecie, rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, erupție cutanată.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Mialgie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Disfuncție sexuală, scăderea libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Astenie/oboseală
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul instilării accidentale a unei doze mai mari decât cea recomandată, Betoptic poate fi îndepărtat
prin spălare cu apă călduţă din abundenţă.
În caz de ingestie accidentală, simptomele supradozajul unui beta-blocant includ bradicardia,
hipotensiunea, insuficienţă cardiacă și bronhospasmul.
În cazul unui supradozaj cu Betoptic, se recomandă tratament simptomatic și de substituție.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi, codul S01ED02.
Betaxololul este un blocant cardioselectiv al receptorilor beta-1-adrenergici, nu are acţiune
semnificativă de stabilizare a membranei (acţiune anestezică locală) şi este lipsit de acţiune
simpatomimetică intrinsecă.
Presiunea intraoculară (PIO) crescută reprezintă un factor de risc major pentru reducerea câmpului
vizual în glaucom. Cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât creşte riscul lezării nervului
optic şi a reducerii câmpului vizual. După administrare oftalmică, betaxololul reduce atât PIO
crescută, cât şi pe cea normală, însoţită sau nu de glaucom, iar mecanismul acţiunii hipotensoare pare
a fi diminuarea producţiei de umoare apoasă, aşa cum s-a demonstrat prin tonografie şi
fluorofotometrie. Efectul începe în general după 30 minute şi este maxim la 2 ore de la administrarea
locală. O singură doză asigură o reducere a PIO timp de 12 ore.
Betoptic picături oftalmice, suspensie (betaxolol 0,25%) asigură o reducere a PIO echivalentă cu cea
demonstrată la Betoptic picături oftalmice, soluţie (betaxolol 0,50%).
Acţiunea vasorelaxantă periferică a betaxololului a fost demonstrată într-un studiu in vivo la câini, în
timp ce acţiunea vasorelaxantă şi cea de blocare a canalelor de calciu ale betaxololului au fost
8
demonstrate în mai multe studii in vitro , utilizând vase de la nivel ocular şi non-ocular de şobolan,
cobai, iepure, câine, porc şi bovine. Acţiunea de agent neuroprotector a betaxololului a fost
demonstrată atât in vivo cât şi in vitro prin experimente efectuate pe retină de iepure, culturi corticale
de şobolan şi culturi retiniene de pui de găină.
Date obţinute pe durata unor studii clinice controlate, la pacienţi suferind de glaucom cronic cu unghi
deschis şi hipertensiune oculară, indică faptul că tratamentul cu betaxolol aduce un plus de beneficiu
pe termen lung asupra câmpului vizual, comparativ cu tratamentul cu timolol, un beta-blocant
neselectiv. În plus, pe durata terapiei cu betaxolol, nu a fost observat nici un efect negativ asupra
irigaţiei sanguine la nivelul nervului optic. Mai mult decât atât, betaxololul menţine sau îmbunătăţeşte
fluxul/perfuzia sanguină oculară.
Betaxololul administrat topic sub formă de picături oftalmice are un efect minim sau nul asupra
constricţiei pupilare şi un efect minim asupra parametrilor pulmonari şi cardio-vasculari.
Betaxololul administrat oftalmic nu are efect semnificativ asupra funcţiei pulmonare, măsurate prin
volumul maxim expirat pe secundă, capacitatea vitală maximă şi relaţia dintre acestea. Nu a fost
observată nici o dovadă a blocadei beta-adrenergice cardio-vasculare în timpul efectuării exerciţiilor.
Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu
afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-
adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
Rezultatele studiilor clinice indică faptul că Betoptic picături oftalmice, suspensie este semnificativ
mai confortabil decât Betoptic picături oftalmice, soluţie. Polaritatea betaxololului poate produce
disconfort ocular aparent. În Betoptic, moleculele de betaxolol sun legate ionic de acidul
poli(stirendivinilbenzen)sulfonic. După instilare, moleculele de betaxolol sunt înlocuite de ionii de
sodiu din filmul lacrimal. Procesul de înlocuire durează câteva minute şi creşte confortul ocular
observat la Betoptic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Betaxolol este foarte lipofil, ceea ce duce la o bună penetrare a corneei, cu nivele intraoculare crescute
ale medicamentului. Expunerea plasmatică la betaxolol este scăzută după administrare topică
oftalmică. În studii clinice de farmacocinetică, concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie
de 2 ng/ml. Betaxolol este caracterizat printr-o bună absorbţie orală, extracţie redusă la primul pasaj
hepatic şi un timp de înjumătăţire relativ mare, de aproximativ 16-22 ore. Eliminarea betaxololului se
face în primul rând prin urină şi mai puţin prin fecale. Căile metabolice majore produc două forme de
acid carboxilic care se elimină prin urină alături de betaxolol nemodificat (aproximativ 16% din doza
administrată).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii cu betaxolol efectuate la şoarece pe toată durata vieţii, în care s-au administrat oral doze de 6,
20 sau 60 mg/kg/zi şi la şobolan la care s-au administrat oral doze de 3, 12 sau 48 mg/kg/zi au
demonstrat absenţa carcinogenităţii.
O varietate de studii in vitro şi in vivo efectuate cu betaxolol la bacterii şi pe culturi de celule de
mamifere au demonstrat absenţa efectelor mutagene.
Studiile asupra reproducerii, teratogenice, peri- şi post-natale, cu clorhidrat de betaxolol administrat
oral la şobolan şi iepure au demonstrat existenţa unei legături între această administrare şi pierderea
sarcinii la doze de peste 12 mg/kg şi, respectiv, 128 mg/kg.
Clorhidratul de betaxolol s-a dovedit a fi lipsit de teratogenitate şi nu s-au semnalat alte reacţii adverse
asupra reproducerii la nivele subtoxice ale dozelor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
9
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu soluţie 50%, clorură de sodiu, edetat disodic, hidroxid de sodiu şi/sau acid
clorhidric, apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD, a 5 mL picături oftalmice, soluţie, prevăzut cu un picurător din PEJD.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.A. ALCON – COUVREUR N.V.
Rijksweg 14, B – 2870 Puurs, Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7197/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei, Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
BETOPTIC 5 mg/ml, picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml picături oftalmice, soluţie, conţine betaxolol 5 mg sub formă de clorhidrat de betaxolol.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml de suspensie conține clorură de benzalconiu 0,1 mg (vezi pct. 4.4).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluție.
Soluţie limpede, lipsită de particule în suspensie.
BETOPTIC picături oftalmice, soluție, se prezintă sub forma unei soluții sterile, multidoză, cu
administrare topică oftalmică. Soluție izotonică, pH 7,4.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Scăderea hipertensiunii intraoculare la pacienţii cu glaucom cronic cu unghi deschis. Poate fi folosit în
monoterapie sau asociat cu alte antiglaucomatoase.
4.2 Doze şi mod de administrare
Betoptic este destinat numai uzului oftalmic.
Doze
Utilizarea la adulţi, inclusiv vârstnici
Doza recomandată este o picătură Betoptic în sacul conjunctival al ochiului/ochilor afectat/afectaţi de
două ori pe zi. La unii pacienţi, scăderea presiunii intraoculare ca răspuns la tratamentul cu Betoptic
poate necesita câteva săptămâni până la stabilizare. Se recomandă monitorizare cu atenţie a pacienţilor
cu glaucom.
Dacă presiunea intraoculară a pacientului nu poate fi controlată adecvat la aceste doze, se poate institui
tratament asociat cu pilocarpină şi alte miotice şi/sau adrenalină (epinefrină) şi/sau inhibitori ai
anhidrazei carbonice sau analogi de prostaglandine.
Absorbția sistemică este redusă dacă se aplică ocluzia nazolacrimală sau închiderea pleoapelor timp de
2 minute. Astfel, pot fi reduse reacțiile adverse sistemice, favorizând activitatea locală.
2
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente
trebuie administrate separat la interval de 5 minute. Unguentele oftalmice vor fi ultimele administrate.
Utilizarea la copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite eficacitatea şi siguranţa administrării Betoptic la pacienţi cu vârsta mai mică de 18
ani.
Utilizarea în insuficienţa hepatică şi renală
Betoptic nu a fost studiat la aceste categorii de pacienţi.
Mod de administrare
Uz oftalmic
Flaconul trebuie agitat înainte de întrebuinţare.
Dacă după deschiderea flaconului sigiliul este desprins, îndepărtați-l înainte de a utiliza produsul.
Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a picăturilor oftalmice, soluție, se va evita atingerea
acestuia de pleoape, suprafeţe învecinate sau alte suprafeţe.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare dintre excipienţii menționați în secțiunea 6.1.
Bradicardie sinusală, sindromul de sinus bolnav, bloc sinoatrial, bloc atrioventricular de grad II-III fătă
pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă sau șoc cardiogen.
Sindromul disfuncției reactive a căilor aeriene, inclusiv astm bronșic sever sau istoric de astm bronșic
sever, afecțiuni pulmonare obstructive cronice severe.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
General
La fel ca în cazul altor agenți cu administrare topică oftalmică, betaxololul este absorbit sistemic. Din
cauza componentei beta-adrenergice, betaxolol, pot apărea același tip de reacții adverse
cardiovasculare, pulmonare și de alte natură ca în cazul blocantelor beta-adrenergice administrate
sistemic. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică
decât în cazul administrării sistemice. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2.
La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea
unghiului prin constricţie pupilară cu un miotic. Betaxololul are efect minim sau nul asupra pupilei.
Atunci când Betoptic este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cu
unghi închis, nu trebuie administrat singur, ci împreună cu un miotic.
Tulburări cardiace
La pacienții care suferă de afecțiuni cardiovasculare (de ex. boală coronariană, angina Prinzmetal și
insuficiență cardiacă) și hipotensiune, necesitatea tratamentului cu beta-blocante trebuie analizată în
profunzime, luându-se în considerare și administrarea altor substanțe active. Pacienții care suferă de
afecțiuni cardiovasculare trebuie monitorizați cu atenție pentru a detecta o eventuală înrăutățire a bolii
și a reacțiilor adverse.
S-a demonstrat în studii clinice că, betaxololul, administrat oftalmic are un efect minor asupra
valorilor pulsului şi tensiunii sanguine. Administrarea acestui medicament la pacienţi cu istoric de
insuficienţă cardiacă sau bloc atrio-ventricular trebuie să se facă cu prudenţă. Tratamentul cu Betoptic
trebuie întrerupt la primele semne ale unei insuficienţe cardiace.
Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică decât în cazul
administrării sistemice. Pentru a reduce absorbția sistemică, vezi pct. 4.2.
3
Tulburări vasculare
Administrarea tratamentului la pacienții care suferă de tulburări/dereglări severe ale sistemului
circulator periferic (și anume forme severe ale bolii Raynaud și sindromului Raynaud) trebuie realizată
cu precauție.
Tulburări respiratorii
În urma administrării oftalmice de beta-blocante au fost raportate reacții respiratorii, inclusiv deces
cauzat de bronhospasm la pacienții cu astm.
În studii clinice controlate, s-a demonstrat că betaxololul administrat oftalmic are efecte scăzute asupra
funcţiei respiratorii şi a celei cardio-vasculare. Cu toate acestea, este necesară prudenţă în tratamentul
pacienţilor glaucomatoşi cu funcţia pulmonară sever afectată. Au fost raportate cazuri de crize de astm
şi dispnee în timpul tratamentului cu betaxolol. Deşi administrarea oftalmică a betaxololului la unii
dintre aceşti pacienţi nu a afectat rezultatele probelor funcţionale respiratorii, posibilitatea reacţiilor
adverse de acest tip la pacienţii sensibili la beta-blocante trebuie avută în vedere.
Betoptic nu trebuie administrat la pacienţi cu astm sau cu afecţiuni obstructive ale căilor respiratorii,
decât în situaţia în care nu există o altă alternativă de tratament.
În cazul pacienților care suferă de astm bronșic ușor/moderat, au istoric de astm bronșic ușor/moderat
sau boală obstructivă pulmonară cronică (BOPC) ușoară/moderată tratamentul trebuie administrat cu
precauție.
Hipoglicemie/diabet
Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă pacienţilor cu tendinţă la crize hipoglicemice
spontane sau pacienţilor cu diabet labil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi simptomele
hipoglicemiei acute.
Hipertiroidism
Beta-blocantele pot de asemenea masca semnele clinice de hipertiroidism. Pacienţii suspectaţi de
tireotoxicoză vor fi urmăriţi cu atenţie, deoarece întreruperea bruscă a beta-blocantului poate precipita
criza tiroidiană.
Hipotonia musculară
Au fost raportate cazuri în care blocantele beta-adrenergice au potenţat hipotonia musculară,
producând simptome asemănătoare celor de miastenie (de exemplu diplopie, ptoză şi slăbiciune
generalizată). Betoptic se va prescrie cu prudenţă pacienţilor cu miastenie.
Reacții anafilactice
În timpul tratamentului cu beta-blocante pacienții cu istoric de atopie sau reacții anafilactice severe la
alergeni pot reacționa mai puternic la expunerea repetată la astfel de alergeni. De asemenea, se poate
ca acești pacienți să nu reacționeze la doza obișnuită de adrenalină utilizată la tratarea reacțiilor
anafilactice.
Anestezie chirurgicală
Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale substanțelor beta-agoniste,de
ex. adrenalina. Anestezistul trebuie informat în cazul în care un pacient este sub tratament cu
betaxolol.
Din cauza capacităţii reduse a inimii de a răspunde la stimuli simpatici mediaţi beta-adrenergic, se va
lua în considerare reducerea progresivă a dozelor de blocante beta-adrenergice în vederea eventualei
întreruperi a tratamentului înaintea anesteziei generale.
Alți agenți beta-blocanți
Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi
accentuate atunci când betaxololul este administrat pacienţilor deja în tratament cu beta-blocante
administrate sistemic. Reacțiile acestor pacienți trebuie atent
monitorizate. Folosirea concomitentă a
4
două blocante beta-adrenergice administrate topic sau a două prostaglandine locale nu este
recomandată (vezi pct. 4.5).
Boli ale corneei
Beta-blocanţii cu administrare oftalmică pot induce uscăciunea ochilor. Pacienţii care au afectare
corneană trebuie trataţi cu precauţie.
Detaşări coroidiene
În cazul tratamentului cu antiglaucomatoase apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă) au fost
raportate detaşări coroidiene după procedurile de filtrare.
Lentile de contact
Betoptic conţine clorură de benzalconiu, care poate produce iritaţii şi cauzează decolorarea lentilelor
de contact moi. Evitați contactul cu lentilele de contact moi. Pacienţii trebuie instruiți să îndepărteze
lentilele de contact înainte de administrarea Betoptic şi să aştepte cel puțin 15 minute înainte de a le
aplica din nou.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
În principiu, toate interacţiunile asociate cu administrarea sistemică a beta-blocantelor pot să apară la
administrarea oftalmică a acestora.
Dacă beta-blocantele soluții oftalmice sunt administrate concomitent cu blocante orale ale canalelor de
calciu, blocante beta-adrenergice, antiaritmice (incluzând amiodaronă), glicozide digitalice,
parasimpatomimetice sau guanetidină sunt posibile efecte aditive constând în hipotensiune arterială
şi/sau bradicardie marcată.
Pacienţii sub tratament cu blocante beta-adrenergice administrate oral, concomitent cu Betoptic trebuie
urmăriţi cu atenţie pentru detectarea unui eventual efect aditiv fie asupra presiunii intraoculare, fie
asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Beta-blocantele administrate oral reduc debitul
cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă
a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic
necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
Beta-blocantele pot reduce răspunsul la adrenalina utilizată în tratarea reacțiilor anafilactice. În cazul
pacienților cu istoric de atopie sau anafilaxie se recomandă precauții speciale.
Se recomandă urmărirea cu atenţie a pacienţilor cărora li se administrează beta-blocante concomitent
cu medicamente care au ca efect depleţia de catecolamine (cum ar fi rezerpina), din cauza unor
posibile efecte aditive ce determină hipotensiune arterială şi/sau bradicardie.
Deoarece betaxololul este un blocant beta-adrenergic, pacienţii care sunt sub tratament cu
medicamente psihotrope adrenergice vor fi atent monitorizaţi.
Nu au fost efectuate studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu betaxolol.
Au fost raportate ocazional cazuri de midriază rezultând din tratamentul concomitent cu beta-blocante
oftalmice şi adrenalină (epinefrină).
În cazul în care este utilizat concomitent încă un medicament cu administrare oftalmică, se recomandă
păstrarea unui interval de 5 minute între administrările acestora. Unguentele oftalmice vor fi ultimele
administrate.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitate
Nu există date privind efectele Betoptic asupra fertilității la om.
5
Sarcină
Nu există date adecvate privind utilizarea betaxololului, la gravide. Betaxololul nu va fi utilizat în
timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. Pentru a reduce absorbția sistemică vezi pct. 4.2.
Studiile epidemiologice nu au evidenţiat niciun efect teratogen, dar au pus în evidenţă un risc de
întârziere a creşterii intrauterine atunci când beta-blocantele se administrează pe cale orală. În
plus,atunci când beta-blocantele s-au administrat până în momentul naşterii, la nou-născuţi s-au
observat semne şi simptome de beta-blocada (de exemplu, bradicardie, hipotensiune, detresă
respiratorie şi hipoglicemie).
Betaxololul nu va fi utilizat în timpul sarcinii decât dacă este absolut necesar. În cazul administrării
Betoptic până în momentul naşterii, nou-născuţii trebuie monitorizaţi atent în primele zile de viaţă.
Betoptic se poate administra în timpul sarcinii numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte
riscul potenţial pentru făt (vezi pct. 5.3).
Alăptare
Beta-blocantele se elimină în laptele matern, existând riscul unor reacții adverse grave la sugar. Cu
toate acestea, la dozele terapeutice de betaxolol din picăturile oftalmice, cantitatea de betaxolol din
laptele matern este puțin probabil să fie suficientă încât să producă efecte clinice beta-blocante la
sugar. Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale vederii pot afecta capacitatea de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje. Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să
aştepte până când vederea revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Betaxololul nu are nicio influență sau are o influență neglijabilă asupra capacității de a conduce
vehicule sau de a folosi utilaje
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranță
Beta-blocantele administrate topic pot fi absorbite sistemic. În consecinţă, pot să apară aceleaşi reacţii
adverse ca şi în cazul beta-blocantelor administrate sistemic.
În studiile clinice, cu Betaxolol picături oftalmice, cea mai frecventă reacție adversă a fost disconfortul
ocular, la 12,0% dintre pacienți .
Lista tabelară a reacțiilor adverse
Următoarele reacții adverse au fort raportate în cadrul studiilor clinice și în cadrul raportărilor
spontane apărute după punerea pe piață a Betoptic, acestea fiind clasificate conform următoarei
convenții: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi
<1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000) și foarte rare (<1/10000) sau cu frecvență necunoscută (nu poate
fi determinată pe baza datelor existente). În cadrul fiecărei categorii de frecvență reacțiile adverse sunt
prezentate în ordinea descrescătoare a gravității.
Clasificarea pe aparate, sisteme şi organe Reacții adverse
Tulburări psihice Rare: anxietate
Necunoscute: insomnie, depresie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: dureri de cap
Rare: sincopă
Necunoscute: amețeală
Tulburări oculare Foarte frecvente: disconfort ocular
Frecvente: vedere încețoșată, lacrimație excesivă
6
Mai puțin frecvente: keratită punctată, keratită,
conjunctivită, blefarită, afectarea vederii,
fotofobie, durere oculară, uscăciune, astenopie,
blefarospasm, prurit ocular, secreții oculare,
cruste depuse pe gene, inflamație, iritație oculară,
afecțiuni conjunctivale, edem conjunctival,
hiperemie oculară
Rare: cataractă
Necunoscute: eritem al pleoapei
Tulburări cardiace Mai puțin frecvente: bradicardie, tahicardie
Necunoscute: aritmie
Tulburări vasculare Rare: hipotensiune
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale Mai puțin frecvente: astm, dispnee, rinită
Rare: tuse, rinoree
Tulburări gastrointestinale
Mai puțin frecvente: greață
Rare: disgeuzie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat Rare: dermatită, erupție cutanată
Necunoscute: alopecie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului Rare: scăderea libidoului
Tulburări ale sistemului imunitar Necunoscute: hipersensibilitate
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare Necunoscute: astenie
La fel ca alte medicamente administrate topic oftalmic, betaxololul este absorbit în circulația
sistemică. Astfel, pot apărea reacții adverse similare celor produse de beta-blocanții administrați
sistemic. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este mai mică
decât în cazul administrării sistemice. Reacțiile adverse menționate includ reacții raportate în clasa
beta-blocantelor oftalmice.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Reacțiile alergice sistemice includ angioedemul, urticaria, erupția cutanată localizată sau generalizată,
pruritul, reacţiile anafilactice.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Hipoglicemie
Tulburări psihice:
Insomnie, depresie, coșmaruri, pierderea memoriei.
Tulburări ale sistemului nervos:
Sincopă, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, accentuarea semnelor şi simptomelor de
miastenia gravis, amețeală, parestezie și dureri de cap.
Tulburări oculare:
Semne și simptome de iritație oculară (de ex. senzație de arsură, înțepătură, mâncărime, lăcrimare,
roșeață), blefarită, keratită, încețoșarea vederii și detaşări coroidiene după procedurile chirurgicale de
filtrare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare), scăderea sensibilității corneei,
uscăciune a ochilor, eroziune corneeană, ptoză, diplopie.
Tulburări cardiace:
Bradicardie, durere în piept, palpitații, edem, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc
atrioventricular, stop cardiac, insuficiență cardiacă.
Tulburări vasculare:
Hipotensiune, fenomenul Raynaud, mâini și picioare reci.
.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
7
Bronhospasm (în special la pacienții cu boală bronhospastică pre-existentă) dispnee, tuse.
Tulburări gastrointestinale:
Disgeuzie, greață, dispepsie, diaree, gură uscată, durere abdominală, vomă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Alopecie, rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, erupție cutanată.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Mialgie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Disfuncție sexuală, scăderea libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Astenie/oboseală
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În cazul instilării accidentale a unei doze mai mari decât cea recomandată, Betoptic poate fi îndepărtat
prin spălare cu apă călduţă din abundenţă.
În caz de ingestie accidentală, simptomele supradozajul unui beta-blocant includ bradicardia,
hipotensiunea, insuficienţă cardiacă și bronhospasmul.
În cazul unui supradozaj cu Betoptic, se recomandă tratament simptomatic și de substituție.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi, codul S01ED02.
Betaxololul este un blocant cardioselectiv al receptorilor beta-1-adrenergici, nu are acţiune
semnificativă de stabilizare a membranei (acţiune anestezică locală) şi este lipsit de acţiune
simpatomimetică intrinsecă.
Presiunea intraoculară (PIO) crescută reprezintă un factor de risc major pentru reducerea câmpului
vizual în glaucom. Cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât creşte riscul lezării nervului
optic şi a reducerii câmpului vizual. După administrare oftalmică, betaxololul reduce atât PIO
crescută, cât şi pe cea normală, însoţită sau nu de glaucom, iar mecanismul acţiunii hipotensoare pare
a fi diminuarea producţiei de umoare apoasă, aşa cum s-a demonstrat prin tonografie şi
fluorofotometrie. Efectul începe în general după 30 minute şi este maxim la 2 ore de la administrarea
locală. O singură doză asigură o reducere a PIO timp de 12 ore.
Betoptic picături oftalmice, suspensie (betaxolol 0,25%) asigură o reducere a PIO echivalentă cu cea
demonstrată la Betoptic picături oftalmice, soluţie (betaxolol 0,50%).
Acţiunea vasorelaxantă periferică a betaxololului a fost demonstrată într-un studiu in vivo la câini, în
timp ce acţiunea vasorelaxantă şi cea de blocare a canalelor de calciu ale betaxololului au fost
8
demonstrate în mai multe studii in vitro , utilizând vase de la nivel ocular şi non-ocular de şobolan,
cobai, iepure, câine, porc şi bovine. Acţiunea de agent neuroprotector a betaxololului a fost
demonstrată atât in vivo cât şi in vitro prin experimente efectuate pe retină de iepure, culturi corticale
de şobolan şi culturi retiniene de pui de găină.
Date obţinute pe durata unor studii clinice controlate, la pacienţi suferind de glaucom cronic cu unghi
deschis şi hipertensiune oculară, indică faptul că tratamentul cu betaxolol aduce un plus de beneficiu
pe termen lung asupra câmpului vizual, comparativ cu tratamentul cu timolol, un beta-blocant
neselectiv. În plus, pe durata terapiei cu betaxolol, nu a fost observat nici un efect negativ asupra
irigaţiei sanguine la nivelul nervului optic. Mai mult decât atât, betaxololul menţine sau îmbunătăţeşte
fluxul/perfuzia sanguină oculară.
Betaxololul administrat topic sub formă de picături oftalmice are un efect minim sau nul asupra
constricţiei pupilare şi un efect minim asupra parametrilor pulmonari şi cardio-vasculari.
Betaxololul administrat oftalmic nu are efect semnificativ asupra funcţiei pulmonare, măsurate prin
volumul maxim expirat pe secundă, capacitatea vitală maximă şi relaţia dintre acestea. Nu a fost
observată nici o dovadă a blocadei beta-adrenergice cardio-vasculare în timpul efectuării exerciţiilor.
Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu
afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-
adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
Rezultatele studiilor clinice indică faptul că Betoptic picături oftalmice, suspensie este semnificativ
mai confortabil decât Betoptic picături oftalmice, soluţie. Polaritatea betaxololului poate produce
disconfort ocular aparent. În Betoptic, moleculele de betaxolol sun legate ionic de acidul
poli(stirendivinilbenzen)sulfonic. După instilare, moleculele de betaxolol sunt înlocuite de ionii de
sodiu din filmul lacrimal. Procesul de înlocuire durează câteva minute şi creşte confortul ocular
observat la Betoptic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Betaxolol este foarte lipofil, ceea ce duce la o bună penetrare a corneei, cu nivele intraoculare crescute
ale medicamentului. Expunerea plasmatică la betaxolol este scăzută după administrare topică
oftalmică. În studii clinice de farmacocinetică, concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie
de 2 ng/ml. Betaxolol este caracterizat printr-o bună absorbţie orală, extracţie redusă la primul pasaj
hepatic şi un timp de înjumătăţire relativ mare, de aproximativ 16-22 ore. Eliminarea betaxololului se
face în primul rând prin urină şi mai puţin prin fecale. Căile metabolice majore produc două forme de
acid carboxilic care se elimină prin urină alături de betaxolol nemodificat (aproximativ 16% din doza
administrată).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studii cu betaxolol efectuate la şoarece pe toată durata vieţii, în care s-au administrat oral doze de 6,
20 sau 60 mg/kg/zi şi la şobolan la care s-au administrat oral doze de 3, 12 sau 48 mg/kg/zi au
demonstrat absenţa carcinogenităţii.
O varietate de studii in vitro şi in vivo efectuate cu betaxolol la bacterii şi pe culturi de celule de
mamifere au demonstrat absenţa efectelor mutagene.
Studiile asupra reproducerii, teratogenice, peri- şi post-natale, cu clorhidrat de betaxolol administrat
oral la şobolan şi iepure au demonstrat existenţa unei legături între această administrare şi pierderea
sarcinii la doze de peste 12 mg/kg şi, respectiv, 128 mg/kg.
Clorhidratul de betaxolol s-a dovedit a fi lipsit de teratogenitate şi nu s-au semnalat alte reacţii adverse
asupra reproducerii la nivele subtoxice ale dozelor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
9
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de benzalconiu soluţie 50%, clorură de sodiu, edetat disodic, hidroxid de sodiu şi/sau acid
clorhidric, apă purificată.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD, a 5 mL picături oftalmice, soluţie, prevăzut cu un picurător din PEJD.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.A. ALCON – COUVREUR N.V.
Rijksweg 14, B – 2870 Puurs, Belgia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7197/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei, Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
