DOXEPIN 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DOXEPIN 25 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un drajeu conţine doxepină 25 mg sub formă de clorhidrat de doxepină 28,26 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat şi zahăr.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeuri
Drajeurile sunt de culoare albă, discoidale, cu suprafaţa convexă, lucioasă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Doxepin 25 mg este indicat în:
sindroame depresive cu componentă anxioasă;
psihoze/nevroze endogene sau de involuţie;
stare depresivă postpartum sau în sindromul de abstinenţă la alcool, sedative sau hipnotice;
afecţiuni organice însoţite de anxietate;
psihoză maniaco-depresivă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doxepin 25 mg se administrează oral.
Doza se stabileşte în funcţie de gravitatea afecţiunii şi de răspunsul individual la tratament.
Adulţi
Se recomandă:
- 75-100 mg doxepină (3-4 drajeuri Doxepin 25 mg) pe zi în tratamentul ambulator
- maxim 300 mg doxepină (12 drajeuri Doxepin 25 mg) pe zi la bolnavii spitalizaţi.
Doza zilnică va fi repartizată în 2-3 prize sau se va administra o priză unică de maxim 100 mg
doxepină (4 drajeuri Doxepin 25 mg) seara, înainte de culcare.
Pentru majoritatea pacienţilor cu simptome moderate sau severe este recomandat ca tratamentul să
înceapă cu o doză zilnică de 75 mg pe zi. Cei mai mulţi pacienţi vor răspunde satisfăcător la acest
nivel de dozare. Pentru pacienţii care nu răspund, doza poate fi ajustată conform necesităţilor fiecărui
pacient. În cazul pacienţilor cu forme severe poate fi necesară administrarea unor doze de până la 300
mg zilnic, divizate în mai multe prize.
2
La pacienţii la care insomnia este principalul simptom, doza va fi repartizată în aşa fel încât o cantitate
mai mare din doza zilnică să fie administrată seara. În cazul apariţiei somnolenţei, ca reacţie adversă,
poate fi redusă doza. În unele cazuri, după obţinerea efectului terapeutic dorit, doza pentru tratamentul
de menţinere poate fi redusă.
Efectul antidepresiv poate fi obţinut după 2-3 săptămâni.
Vârstnici
În general, alegerea dozei pentru un pacient în vârstă trebuie să se facă cu prudenţă începând de la
doza cea mai mică, având în vedere sensibilitatea mai mare a persoanelor în vârstă la efectele adverse
tipice ale medicamentului.
Pentru pacienţii cu vârsta peste 60 de ani, doza recomandată este jumătate din cea a adultului.
Copii
Doxepin nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 12 ani, deoarece nu au fost stabilite
condiţiile de siguranţă pentru administrare.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală
Poate fi necesară reducerea dozelor la aceste categorii de pacienţi (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Doxepin 25 mg este contraindicat în caz de:
hipersensibilitate la doxepină sau la oricare dintre excipienţi;
glaucom cu unghi închis;
afecţiuni însoţite de retenţie urinară;
insuficienţă hepatică severă;
infarct miocardic recent;
sindrom maniacal;
tratament concomitent cu sultopridă (vezi pct. 4.5);
alăptare;
copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că
riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în
cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
3
Ajustarea dozajului trebuie monitorizată în cazul pacienţilor cu patologii concomitente sau care
primesc şi alte medicaţii. Aceasta este importantă mai ales în cazul pacienţilor care primesc
medicamente cu efecte anticolinergice.
Utilizarea doxepin o dată pe zi la pacienţii vârstnici trebuie ajustată cu atenţie în funcţie de starea
pacientului. Persoanele în vârstă sunt deosebit de susceptibile de manifestări ale toxicităţii, în special
agitaţie, confuzie şi hipotensiune arterială ortostatică. Doza iniţială trebuie să fie crescută cu precauţie
sub supraveghere atentă. În cele mai multe cazuri jumătate din doza recomandată la adult este
suficientă pentru obţinerea efectului terapeutic.
Pacienţii trebuie, de asemenea avertizaţi că poate apare somnolenţă.
Se recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu doxepină.
Deşi Doxepin este asociat cu un risc mai scăzut decât alte antidepresive triciclice este necesară o
monitorizare mai atentă a pacienţilor cu disfuncţie cardiacă – pacienţii cu blocuri cardiace, aritmii
cardiace şi cei care au prezentat de curând un infarct miocardic.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică.
Pacienţii cu epilepsie în antecedente vor beneficia de prudenţă la administrarea Doxepin.
Pacienţii depresivi trataţi cu doxepină vor fi supravegheaţi atent la începutul tratamentului datorită
riscului crescut de suicid.
Pacienţii cu hiperplazie benignă a prostatei pot prezenta o creştere a retenţiei urinare (vezi pct. 4.8).
Doxepin 25 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Doxepin 25 mg conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
doxepin, ca şi alte antidepresive triciclice (ATC), este metabolizat de citocromului P450
(CYP) 2D6. Chinidina, inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei – pot creşte nivelul
plasmatic al antidepresivelor triciclice (sunt inhibitori sau substrat al citocromului CYP2D6).
Semnificaţia clinică a interacţiunii cu doxepină nu a fost evaluată.
antidepresive, alcool, anxiolitice – poate apărea o potenţare a efectului.
inhibitorii de monoaminooxidază – administrarea Doxepin concomitent sau în primele 2
săptămâni de la încheierea tratamentului cu inhibitori de monoaminooxidază este interzisă.
cimetidina – produce fluctuaţii ale concentraţie plasmatice la echilibru a doxepinei
efedrină, izoprenalină, noradrenalină, fenilepinefrină, fenilpropanolamină – nu este
recomandată asocierea cu doxepin.
anestezicele locale sau generale care conţin simpatomimetice – administrarea concomitentă cu
antidepresive triciclice creşte riscul de aritmii, hipotensiune sau hipertensiune. În cazul unei
intervenţii chirurgicale medicul anestezist trebuie informat despre tratamentul cu doxepin.
debrisoquina, betanidina, guanetidina, clonidina – administrarea concomitentă cu doxepin
poate scădea efectul antihipertensiv al acestora. Este recomandat să fie revizuit tratamentul
antihipertensiv înaintea iniţierii tratamentului cu antidepresive triciclice.
barbituricele pot creşte rata de metabolizare a doxepinei.
nitraţi cu administrare sublinguală – doxepina poate scădea rata de absorbţie a acestora
deoarece induce uscăciunea mucoasei bucale.
4
doza de hormoni tiroidieni este posibil să necesite reducere pe durata tratamentului cu
Doxepin.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Doxepin traversează placenta. Studiile de reproducere au fost efectuate la şobolani, iepuri şi maimuţe
şi nu au existat dovezi de afectare a fătului la animale. Relevanţa la om nu este cunoscută. Deoarece
nu există suficientă experienţă la femeile gravide care au primit acest medicament, siguranţa în timpul
sarcinii nu a fost stabilită.
Alăptarea
Doxepin şi metabolitul său activ desmetildoxepin sunt excretaţi în laptele matern. A existat un raport
de apnee şi somnolenţă apărute la un copil alăptat de mama care lua doxepin. Utilizarea de doxepin
este contraindicat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece poate să apară somnolenţă la utilizarea de doxepin, pacienţii trebuie avertizaţi de această
posibilitate şi se va evita conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje în timpul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la doxepină sunt: uscăciunea mucoasei bucale, somnolenţă
şi constipaţie.
Tulburări hematologice şi limfatice: cazuri rare de discrazii sanguine (eozinofilie, leucopenie,
agranulocitoză, trombocitopenie, purpură). Anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Manifestări de hipersensibilitate mai puţin frecvente: edem facial, erupţii cutanate, fotosensibilitate,
prurit, urticarie.
Tulburări endocrine: scăderea glicemiei, rareori secreţie inadecvată de hormon antidiuretic.
Tulburări psihice: ideaţie suicidară şi comportament suicidar, manifestări psihotice, manie şi iluzii
paranoide (se pot exacerba în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice).
În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu Doxepin s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos:
Somnolenţa este cea mai frecventă. Aceasta are tendinţa să dispară dacă terapie este continuată. Au
fost de asemenea observate insomnie sau coşmaruri.
Alte reacţii adverse raportate mai puţin frecvent: confuzie, dezorientare, agitaţie, parestezii, tremor
La doze mari, la persoanele sensibile (vârstnici) pot să apară şi alte tulburări extrapiramidale precum
diskinezia tardivă.
Rare: halucinaţii, ataxie, convulsii. Convulsiile sunt puţin probabile cu excepţia cazului în care exista
predispoziţie la convulsii datorită unor leziuni ale creierului sau abuzului de alcool şi de medicamente.
Efecte anticolinergice: sunt relativ frecvente şi pot apare încă de la prima doză de doxepină.
Constipaţia şi uscăciunea mucoasei bucale sunt cele mai frecvente. Vederea înceţoşată şi transpiraţia
apar ocazional. Retenţia urinară este destul de rară şi apare în mod special la pacienţii care au o
hiperplazie benignă a prostatei. Toleranţa creşte odată cu continuarea tratamentului. Dacă aceste
reacţii adverse nu diminuă odată cu continuarea tratamentului sau dacă se accentuează poate fi
necesară reducerea dozelor.
Tulburări oculare: tulburări de vedere (reacţii anticolinergice).
5
Tulburări cardiovasculare: hipo-sau hipertensiune arterială, tahicardie raportate ocazional şi foarte rar
modificări ECG (lărgirea complexului QRS sau a intervalului PR). (vezi pct. 4.4).
Tulburări gastrointestinale: greaţă, vărsături, indigestie, tulburări ale gustului, diaree, anorexie, reacţii
anticolinergice (uscăciune a gurii, constipaţie), stomatită aftoasă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: prurit cutanat, fotosensibilitate, erupţii cutanate,
transpiraţie (reacţie anticolinergică).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Studiile epidemiologice efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 ani şi mai în vârstă, arată un
risc crescut de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei
(ISRS) şi antidepresivele triciclice (ATC). Mecanismul de producere a acestora nu este cunoscut..
Tulburări renale şi ale căilor urinare: retenţie urinară (reacţie anticolinergică).
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului: ocazional tulburări de libido, edem testicular, rareori
ginecomastie, tumefacţia sânilor şi galactoree la femei.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: ameţeli, creşteri în greutate, frisoane,
fatigabilitate, slăbiciune, bufeuri, alopecie, cefalee, exacerbarea astmului sau hiperpirexie (în cazul
asocierii cu clorpromazină). Rareori au fost raportate icter şi tinitus.
Sevraj
Manifestările de sevraj pot să apară la oprirea bruscă a administrării antidepresivelor triciclice:
insomnie, iritabilitate, perspiraţie exacerbată. Sindromul de sevraj poate apare şi la nou născuţii ale
căror mame au luat antidepresive triciclice în cel de-al treilea trimesctru de sarcină, inclusiv detresă
respiratorie, convulsii şi hiperreflexivitate.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie: simptome uşoare cum sunt stupoare, vedere înceţoşată, xerostomie, în cazuri grave
ajungându-se la deprimare respiratorie, hipotensiune arterială, comă, convulsii, aritmie cardiacă şi
tahicardie (în funcţie de gradul intoxicaţiei), retenţie urinară, ileus paralitic, hipo- sau hipertermie,
hipertensiune arterială, midriază, reflexe hiperactive.
Au fost raportate cazuri de decese cu supradozaj de doxepin. Cazurile raportate au implicat
doxepin în monoterapie şi în asociere cu alte medicamente şi/sau alcool.
Tratament: provocare de vărsături şi lavaj gastric, administrare de cărbune activat, anticonvulsivante,
antiaritmice. Aritmiile trebuie tratate cu un antiaritmic corespunzător. A fost raportat faptul că multe
dintre simptomele cardiovasculare şi de deprimare a CNS în intoxicaţiile cu antidepresive triciclice la
adulţi pot fi tratate prin administrarea intravenoasă lentă de 1 mg la 3 mg de salicilat de fizostigmină.
Deoarece fizostigmina este rapid metabolizată, doza trebui repetată la nevoie. Convulsiile pot
răspunde la tratament standard anti-convulsivant. Cu toate acestea, barbituricele, pot potenţa orice
depresie respiratorie. Dializa si diureza forţată, în general, nu au rezultate în gestionarea
supradozajului datorită legării de proteine a doxepinului.
Se impune spitalizare urgentă, monitorizare cardiacă şi respiratorie timp de câteva zile.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
6
Grupă farmacoterapeutică: psihoanaleptice; antidepresive; inhibitori neselectivi ai recaptării
monoaminelor.
Cod ATC: N06A A12.
Mecanismul de acţiune al doxepinei nu este complet elucidat. Conform ipotezei actuale, efectele
clinice se datorează, cel puţin în parte, influenţării activităţii adrenergice la nivelul sinapselor,
diminuând recaptarea presinaptică a adrenalinei, a cărei transmisie sinaptică este facilitată.
Efectul sedativ se datorează componentei histaminergice a moleculei. Aceasta este şi cauza exercitării
unui efect anticolinergic central şi periferic, care stă la baza reacţiilor adverse.
Acţiunea adrenolitică poate produce hipotensiune arterială ortostatică. Ameliorarea dispoziţiei survine
mai tardiv în raport cu ameliorarea simptomelor cum ar fi relaxarea psihomotorie, insomnia şi
anxietatea. Acest fapt trebuie luat în considerare înainte de a întrerupe tratamentul pe motivul
ineficacităţii, reajustând dozele eficiente terapeutic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ficatul are un rol important în metabolizarea antidepresivelor imipraminice: fenomenul de prim pasaj
hepatic şi biotransformarea, intense, explică:
- valorile ridicate ale clearance-ului plasmatic în raport cu debitul sanguin hepatic (1,5 l/min);
- procentul mic al metaboliţilor activi ce se regăsesc în urină.
Doxepina este metabolizată prin demetilare, hidroxilare şi oxidare, apoi metaboliţii sunt
glucuronoconjugaţi şi eliminaţi.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 10 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Amidon de porumb,
Lactoză monohidrat,
Povidonă
Talc,
Stearat de magneziu;
Strat de drajefiere:
Zahăr,
Carbonat de calciu,
Talc,
Gumă arabică atomizată,
Dioxid de titan (E 171),
Macrogol 6000,
Ceară carnauba.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
7
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 drajeuri.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TERAPIA S.A.,
Str. Fabricii nr. 124, Cluj – Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6325/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare - aprilie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2012
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DOXEPIN 25 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un drajeu conţine doxepină 25 mg sub formă de clorhidrat de doxepină 28,26 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat şi zahăr.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeuri
Drajeurile sunt de culoare albă, discoidale, cu suprafaţa convexă, lucioasă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Doxepin 25 mg este indicat în:
sindroame depresive cu componentă anxioasă;
psihoze/nevroze endogene sau de involuţie;
stare depresivă postpartum sau în sindromul de abstinenţă la alcool, sedative sau hipnotice;
afecţiuni organice însoţite de anxietate;
psihoză maniaco-depresivă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doxepin 25 mg se administrează oral.
Doza se stabileşte în funcţie de gravitatea afecţiunii şi de răspunsul individual la tratament.
Adulţi
Se recomandă:
- 75-100 mg doxepină (3-4 drajeuri Doxepin 25 mg) pe zi în tratamentul ambulator
- maxim 300 mg doxepină (12 drajeuri Doxepin 25 mg) pe zi la bolnavii spitalizaţi.
Doza zilnică va fi repartizată în 2-3 prize sau se va administra o priză unică de maxim 100 mg
doxepină (4 drajeuri Doxepin 25 mg) seara, înainte de culcare.
Pentru majoritatea pacienţilor cu simptome moderate sau severe este recomandat ca tratamentul să
înceapă cu o doză zilnică de 75 mg pe zi. Cei mai mulţi pacienţi vor răspunde satisfăcător la acest
nivel de dozare. Pentru pacienţii care nu răspund, doza poate fi ajustată conform necesităţilor fiecărui
pacient. În cazul pacienţilor cu forme severe poate fi necesară administrarea unor doze de până la 300
mg zilnic, divizate în mai multe prize.
2
La pacienţii la care insomnia este principalul simptom, doza va fi repartizată în aşa fel încât o cantitate
mai mare din doza zilnică să fie administrată seara. În cazul apariţiei somnolenţei, ca reacţie adversă,
poate fi redusă doza. În unele cazuri, după obţinerea efectului terapeutic dorit, doza pentru tratamentul
de menţinere poate fi redusă.
Efectul antidepresiv poate fi obţinut după 2-3 săptămâni.
Vârstnici
În general, alegerea dozei pentru un pacient în vârstă trebuie să se facă cu prudenţă începând de la
doza cea mai mică, având în vedere sensibilitatea mai mare a persoanelor în vârstă la efectele adverse
tipice ale medicamentului.
Pentru pacienţii cu vârsta peste 60 de ani, doza recomandată este jumătate din cea a adultului.
Copii
Doxepin nu este recomandat copiilor cu vârsta mai mică de 12 ani, deoarece nu au fost stabilite
condiţiile de siguranţă pentru administrare.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau insuficienţă renală
Poate fi necesară reducerea dozelor la aceste categorii de pacienţi (vezi pct. 4.4).
4.3 Contraindicaţii
Doxepin 25 mg este contraindicat în caz de:
hipersensibilitate la doxepină sau la oricare dintre excipienţi;
glaucom cu unghi închis;
afecţiuni însoţite de retenţie urinară;
insuficienţă hepatică severă;
infarct miocardic recent;
sindrom maniacal;
tratament concomitent cu sultopridă (vezi pct. 4.5);
alăptare;
copii cu vârsta mai mică de 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că
riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului.
Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate cu medicamente
antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de comportament suicidar în
cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
3
Ajustarea dozajului trebuie monitorizată în cazul pacienţilor cu patologii concomitente sau care
primesc şi alte medicaţii. Aceasta este importantă mai ales în cazul pacienţilor care primesc
medicamente cu efecte anticolinergice.
Utilizarea doxepin o dată pe zi la pacienţii vârstnici trebuie ajustată cu atenţie în funcţie de starea
pacientului. Persoanele în vârstă sunt deosebit de susceptibile de manifestări ale toxicităţii, în special
agitaţie, confuzie şi hipotensiune arterială ortostatică. Doza iniţială trebuie să fie crescută cu precauţie
sub supraveghere atentă. În cele mai multe cazuri jumătate din doza recomandată la adult este
suficientă pentru obţinerea efectului terapeutic.
Pacienţii trebuie, de asemenea avertizaţi că poate apare somnolenţă.
Se recomandă evitarea consumului de băuturi alcoolice în timpul tratamentului cu doxepină.
Deşi Doxepin este asociat cu un risc mai scăzut decât alte antidepresive triciclice este necesară o
monitorizare mai atentă a pacienţilor cu disfuncţie cardiacă – pacienţii cu blocuri cardiace, aritmii
cardiace şi cei care au prezentat de curând un infarct miocardic.
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică.
Pacienţii cu epilepsie în antecedente vor beneficia de prudenţă la administrarea Doxepin.
Pacienţii depresivi trataţi cu doxepină vor fi supravegheaţi atent la începutul tratamentului datorită
riscului crescut de suicid.
Pacienţii cu hiperplazie benignă a prostatei pot prezenta o creştere a retenţiei urinare (vezi pct. 4.8).
Doxepin 25 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Doxepin 25 mg conţine zahăr. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
doxepin, ca şi alte antidepresive triciclice (ATC), este metabolizat de citocromului P450
(CYP) 2D6. Chinidina, inhibitorii selectivi de recaptare a serotoninei – pot creşte nivelul
plasmatic al antidepresivelor triciclice (sunt inhibitori sau substrat al citocromului CYP2D6).
Semnificaţia clinică a interacţiunii cu doxepină nu a fost evaluată.
antidepresive, alcool, anxiolitice – poate apărea o potenţare a efectului.
inhibitorii de monoaminooxidază – administrarea Doxepin concomitent sau în primele 2
săptămâni de la încheierea tratamentului cu inhibitori de monoaminooxidază este interzisă.
cimetidina – produce fluctuaţii ale concentraţie plasmatice la echilibru a doxepinei
efedrină, izoprenalină, noradrenalină, fenilepinefrină, fenilpropanolamină – nu este
recomandată asocierea cu doxepin.
anestezicele locale sau generale care conţin simpatomimetice – administrarea concomitentă cu
antidepresive triciclice creşte riscul de aritmii, hipotensiune sau hipertensiune. În cazul unei
intervenţii chirurgicale medicul anestezist trebuie informat despre tratamentul cu doxepin.
debrisoquina, betanidina, guanetidina, clonidina – administrarea concomitentă cu doxepin
poate scădea efectul antihipertensiv al acestora. Este recomandat să fie revizuit tratamentul
antihipertensiv înaintea iniţierii tratamentului cu antidepresive triciclice.
barbituricele pot creşte rata de metabolizare a doxepinei.
nitraţi cu administrare sublinguală – doxepina poate scădea rata de absorbţie a acestora
deoarece induce uscăciunea mucoasei bucale.
4
doza de hormoni tiroidieni este posibil să necesite reducere pe durata tratamentului cu
Doxepin.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Doxepin traversează placenta. Studiile de reproducere au fost efectuate la şobolani, iepuri şi maimuţe
şi nu au existat dovezi de afectare a fătului la animale. Relevanţa la om nu este cunoscută. Deoarece
nu există suficientă experienţă la femeile gravide care au primit acest medicament, siguranţa în timpul
sarcinii nu a fost stabilită.
Alăptarea
Doxepin şi metabolitul său activ desmetildoxepin sunt excretaţi în laptele matern. A existat un raport
de apnee şi somnolenţă apărute la un copil alăptat de mama care lua doxepin. Utilizarea de doxepin
este contraindicat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deoarece poate să apară somnolenţă la utilizarea de doxepin, pacienţii trebuie avertizaţi de această
posibilitate şi se va evita conducerea de vehicule sau folosirea de utilaje în timpul tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la doxepină sunt: uscăciunea mucoasei bucale, somnolenţă
şi constipaţie.
Tulburări hematologice şi limfatice: cazuri rare de discrazii sanguine (eozinofilie, leucopenie,
agranulocitoză, trombocitopenie, purpură). Anemie hemolitică.
Tulburări ale sistemului imunitar
Manifestări de hipersensibilitate mai puţin frecvente: edem facial, erupţii cutanate, fotosensibilitate,
prurit, urticarie.
Tulburări endocrine: scăderea glicemiei, rareori secreţie inadecvată de hormon antidiuretic.
Tulburări psihice: ideaţie suicidară şi comportament suicidar, manifestări psihotice, manie şi iluzii
paranoide (se pot exacerba în timpul tratamentului cu antidepresive triciclice).
În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu Doxepin s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi pct. 4.4).
Tulburări ale sistemului nervos:
Somnolenţa este cea mai frecventă. Aceasta are tendinţa să dispară dacă terapie este continuată. Au
fost de asemenea observate insomnie sau coşmaruri.
Alte reacţii adverse raportate mai puţin frecvent: confuzie, dezorientare, agitaţie, parestezii, tremor
La doze mari, la persoanele sensibile (vârstnici) pot să apară şi alte tulburări extrapiramidale precum
diskinezia tardivă.
Rare: halucinaţii, ataxie, convulsii. Convulsiile sunt puţin probabile cu excepţia cazului în care exista
predispoziţie la convulsii datorită unor leziuni ale creierului sau abuzului de alcool şi de medicamente.
Efecte anticolinergice: sunt relativ frecvente şi pot apare încă de la prima doză de doxepină.
Constipaţia şi uscăciunea mucoasei bucale sunt cele mai frecvente. Vederea înceţoşată şi transpiraţia
apar ocazional. Retenţia urinară este destul de rară şi apare în mod special la pacienţii care au o
hiperplazie benignă a prostatei. Toleranţa creşte odată cu continuarea tratamentului. Dacă aceste
reacţii adverse nu diminuă odată cu continuarea tratamentului sau dacă se accentuează poate fi
necesară reducerea dozelor.
Tulburări oculare: tulburări de vedere (reacţii anticolinergice).
5
Tulburări cardiovasculare: hipo-sau hipertensiune arterială, tahicardie raportate ocazional şi foarte rar
modificări ECG (lărgirea complexului QRS sau a intervalului PR). (vezi pct. 4.4).
Tulburări gastrointestinale: greaţă, vărsături, indigestie, tulburări ale gustului, diaree, anorexie, reacţii
anticolinergice (uscăciune a gurii, constipaţie), stomatită aftoasă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat: prurit cutanat, fotosensibilitate, erupţii cutanate,
transpiraţie (reacţie anticolinergică).
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
Studiile epidemiologice efectuate în principal la pacienţi cu vârsta de 50 ani şi mai în vârstă, arată un
risc crescut de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu inhibitori selectivi de recaptare a serotoninei
(ISRS) şi antidepresivele triciclice (ATC). Mecanismul de producere a acestora nu este cunoscut..
Tulburări renale şi ale căilor urinare: retenţie urinară (reacţie anticolinergică).
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului: ocazional tulburări de libido, edem testicular, rareori
ginecomastie, tumefacţia sânilor şi galactoree la femei.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare: ameţeli, creşteri în greutate, frisoane,
fatigabilitate, slăbiciune, bufeuri, alopecie, cefalee, exacerbarea astmului sau hiperpirexie (în cazul
asocierii cu clorpromazină). Rareori au fost raportate icter şi tinitus.
Sevraj
Manifestările de sevraj pot să apară la oprirea bruscă a administrării antidepresivelor triciclice:
insomnie, iritabilitate, perspiraţie exacerbată. Sindromul de sevraj poate apare şi la nou născuţii ale
căror mame au luat antidepresive triciclice în cel de-al treilea trimesctru de sarcină, inclusiv detresă
respiratorie, convulsii şi hiperreflexivitate.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie: simptome uşoare cum sunt stupoare, vedere înceţoşată, xerostomie, în cazuri grave
ajungându-se la deprimare respiratorie, hipotensiune arterială, comă, convulsii, aritmie cardiacă şi
tahicardie (în funcţie de gradul intoxicaţiei), retenţie urinară, ileus paralitic, hipo- sau hipertermie,
hipertensiune arterială, midriază, reflexe hiperactive.
Au fost raportate cazuri de decese cu supradozaj de doxepin. Cazurile raportate au implicat
doxepin în monoterapie şi în asociere cu alte medicamente şi/sau alcool.
Tratament: provocare de vărsături şi lavaj gastric, administrare de cărbune activat, anticonvulsivante,
antiaritmice. Aritmiile trebuie tratate cu un antiaritmic corespunzător. A fost raportat faptul că multe
dintre simptomele cardiovasculare şi de deprimare a CNS în intoxicaţiile cu antidepresive triciclice la
adulţi pot fi tratate prin administrarea intravenoasă lentă de 1 mg la 3 mg de salicilat de fizostigmină.
Deoarece fizostigmina este rapid metabolizată, doza trebui repetată la nevoie. Convulsiile pot
răspunde la tratament standard anti-convulsivant. Cu toate acestea, barbituricele, pot potenţa orice
depresie respiratorie. Dializa si diureza forţată, în general, nu au rezultate în gestionarea
supradozajului datorită legării de proteine a doxepinului.
Se impune spitalizare urgentă, monitorizare cardiacă şi respiratorie timp de câteva zile.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
6
Grupă farmacoterapeutică: psihoanaleptice; antidepresive; inhibitori neselectivi ai recaptării
monoaminelor.
Cod ATC: N06A A12.
Mecanismul de acţiune al doxepinei nu este complet elucidat. Conform ipotezei actuale, efectele
clinice se datorează, cel puţin în parte, influenţării activităţii adrenergice la nivelul sinapselor,
diminuând recaptarea presinaptică a adrenalinei, a cărei transmisie sinaptică este facilitată.
Efectul sedativ se datorează componentei histaminergice a moleculei. Aceasta este şi cauza exercitării
unui efect anticolinergic central şi periferic, care stă la baza reacţiilor adverse.
Acţiunea adrenolitică poate produce hipotensiune arterială ortostatică. Ameliorarea dispoziţiei survine
mai tardiv în raport cu ameliorarea simptomelor cum ar fi relaxarea psihomotorie, insomnia şi
anxietatea. Acest fapt trebuie luat în considerare înainte de a întrerupe tratamentul pe motivul
ineficacităţii, reajustând dozele eficiente terapeutic.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ficatul are un rol important în metabolizarea antidepresivelor imipraminice: fenomenul de prim pasaj
hepatic şi biotransformarea, intense, explică:
- valorile ridicate ale clearance-ului plasmatic în raport cu debitul sanguin hepatic (1,5 l/min);
- procentul mic al metaboliţilor activi ce se regăsesc în urină.
Doxepina este metabolizată prin demetilare, hidroxilare şi oxidare, apoi metaboliţii sunt
glucuronoconjugaţi şi eliminaţi.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 10 ore.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Amidon de porumb,
Lactoză monohidrat,
Povidonă
Talc,
Stearat de magneziu;
Strat de drajefiere:
Zahăr,
Carbonat de calciu,
Talc,
Gumă arabică atomizată,
Dioxid de titan (E 171),
Macrogol 6000,
Ceară carnauba.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
7
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 drajeuri.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TERAPIA S.A.,
Str. Fabricii nr. 124, Cluj – Napoca, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6325/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare - aprilie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2012
