FLUANXOL DEPOT
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fluanxol Depot 20 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Flupentixol decanoat 20 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, uleioasă, incoloră până la culoare galben-pal, fară prezenţa particulelor în soluţie
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de întreţinere în schizofrenie şi alte psihoze, în special în prezenţa unor simptome cum sunt
halucinaţiile, mania şi tulburările de gândire însoţite de apatie, reactivitate scăzută, depresie şi stări de
abstinenţă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Dozele şi intervalul între injecţii trebuie individualizate pentru a se obţine reducerea maximă a
simptomelor psihotice cu minimum de reacţii adverse.
Fluanxol Depot 20 mg/ml soluţie injectabilă
În tratamentul de întreţinere dozele uzuale variază între 20 şi 40 mg (1-2 ml) la intervale de 2 până la 4
săptămâni în funcţie de reactivitatea pacientului.
Pentru unii pacienţi sunt necesare doze mai mari sau intervale mai scurte între injecţii. Flupentixol
decanoat 20 mg/ml nu este potrivit pentru pacienţii care necesită sedare. Injectarea unui volum de soluţie
mai mare de 2 ml, se va face fracţionat în două locuri diferite.
Dacă sunt necesare volume mai mari de 2-3 ml de soluţie 20 mg/ml este preferabil să se administreze
soluţii mai concentrate (flupentixol decanoat 100 mg/ml sau 200 mg/ml).
În cursul exacerbărilor sau al recăderilor, pot fi necesare injecţii unice de ordinul a 400 mg la 14 zile (sau
la nevoie o dată pe săptămână pentru o perioadă scurtă).
În general un control adecvat al simptomelor psihotice severe prin utilizarea soluţiilor cu concentraţie
mare se face în cursul a 4 până la 6 luni şi poate justifica revenirea treptată la doze mai reduse de
întreţinere.
În cazul trecerii de la medicaţia cu flupentixol administrat oral la tratamentul de întreţinere cu flupentixol
decanoat trebuie respectate următoarele reguli privind dozele:
2
x mg flupentixol oral zilnic
corespund la 4x mg flupentixol decanoat injectat la intervale de 2 săptămâni
x mg flupentixol oral zilnic
corespund la 8x mg flupentixol decanoat injectat la intervale de 4 săptămâni
Administrarea de flupentixol pe cale orală trebuie continuată în cursul primei săptămâni după prima
injecţie, dar micşorând doza.
În cazul trecerii de la tratamentul cu alte preparate neuroleptice depot trebuie avute în vedere următoarele
echivalenţe de doză: 40 mg flupentixol decanoat echivalează cu 25 mg flufenazină decanoat, cu 200 mg
zuclopentixol decanoat sau cu 50 mg haloperidol decanoat.
Dozele următoare de flupentixol decanoat şi intervalul între injectări trebuie sa fie adaptate în funcţie de
reactivitatea pacientului.
Pacienţii în vârstă
La pacienţii în vârstă se recomandă utilizarea celor mai mici doze din cadrul intervalului de dozaj
recomandat.
Insuficienţă renală
Flupentixol decanoat poate fi administrat în doze uzuale pacienţilor cu funcţie renală redusă.
Insuficienţă hepatică
Este necesară prudenţă în stabilirea dozei şi se recomandă verificarea concentraţiei plasmatice a
medicamentului, dacă se poate.
Copii
Flupentixol decanoat nu este recomandat pentru a fi utilizat la copii datorită lipsei de experienţă clinică în
utilizarea medicamentului la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Flupentixol decanoat se injectează intramuscular profund în cadranul supero-extern al regiunii gluteale.
Când este necesar un volum de soluţie care depăşeşte 2 ml, acesta se administrează împărţit în două
injecţii în locuri diferite. Toleranţa locală este bună.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la flupentixol sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Stare de şoc-colaps, stări de deprimare a activităţii sistemului nervos central de diferite etiologii (de
exemplu, intoxicaţie acută cu alcool etilic, barbiturice sau opiacee), stare de comă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru orice medicament neuroleptic există posibilitatea dezvoltării sindromului neuroleptic malign
(manifestat prin hipertermie, rigiditate musculară, fluctuaţii ale stării de conştienţă, instabilitatea
sistemului nervos vegetativ). Este posibil ca riscul să fie mai mare în cazul neurolepticelor cu potenţă
mare. Pacienţii cu afectări cerebrale organice preexistente, retard mintal, persoanele care fac abuz de
alcool etilic şi opiacee sunt preponderente în grupul celor cu risc letal.
Tratament: se întrerupe administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale. Poate fi utilă administrarea de dantrolen şi bromocriptină. Simptomele pot persista mai
mult de o săptămână după întreruperea tratamentului oral cu neuroleptice şi ceva mai mult dacă preparatul
administrat este sub formă retard.
Ca şi celelalte neuroleptice flupentixol decanoat trebuie utili
zat cu prudenţă la pacienţii cu sindrom
organic cerebral, tulburări care predispun la convulsii şi în cazurile de afecţiune hepatică în stadii
avansate.
Flupentixol decanoat în doze reduse nu este recomandat pacienţilor cu stări de excitaţie sau
hiperactivitate, deoarece prin efectul său poate duce la exagerarea acestor manifestări.
3
Similar altor psihotrope, flupentixol decanoat poate modifica răspunsul la insulină şi glucoză, necesitând
uneori modificarea dozelor medicaţiei antidiabetice.
Pacienţii supuşi terapiei pe termen lung, în special la doze mari, trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi
periodic pentru a decide când poate fi redusă doza de întreţinere.
Ca şi alte medicamente aparţinând clasei antipsihotice, decanoatul de flupentixol poate determina
prelungirea intervalului QT. Persistenţa prelungirii intervalului QT poate creşte riscul aritmiilor maligne.
De aceea, decanoatul de flupentixol trebuie utilizat cu precauţie la persoanele susceptibile ( cu
hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispoziţii genetice) şi la pacienţii cu tulburări cardiovasculare în
antecedente, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativă (< 50 bătăi pe minut), infarct miocardic
acut recent, insuficienţă cardiacă decompensată sau aritmie cardiacă. Trebuie evitată asocierea
concomitentă cu alte antipsihotice (vezi pct. 4.5).
Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezinţă un risc dobândit pentru tromboembolism venos,
toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în timpul
tratamentului cu flupentixol depot şi trebuie luate măsuri preventive.
Leucopenia, neutropenia şi agranulocitoza au fost raportate în legătură cu antipsihoticele, inclusiv cu
flupentixol decanoat.
Antipsihoticele depot cu acţiune prelungită trebuie utilizate cu precauţie în combinaţie cu alte
medicamente cunoscute pentru potenţialul mielosupresiv, deoarece acestea nu pot fi eliminate rapid din
organism în stări când acest lucru ar fi necesar.
Pacienţi în vârstă
Accident vascular cerebral
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu demenţă, cărora li s-au administrat
antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ 3 ori a riscului evenimentelor adverse
cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate fi
exclus şi în cazul administrării altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Flupentixol decanoat
trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Cresterea mortalităţii la pacienţii în vârstă cu dementă
Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu demenţă care sunt trataţi cu
antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu antipsihotice.
Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare fermă şi precisă a gradului de risc şi cauzele creşterii
riscului sunt necunoscute.
Flupentixol decanoat nu are indicaţie aprobată pentru tratamentul tulburărilor de comportament din
demenţă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţi
une
Asocieri care impun precauţii la utilizare
Flupentixol decanoat poate creşte efectul sedativ al alcoolului etilic, barbituricelor şi al altor deprimante
ale sistemului nervos central.
Neurolepticele pot creşte sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul guanetidinei şi al
compuşilor similari este redus.
Utilizarea concomitentă a neurolepticelor şi a litiului s-a asociat cu un risc crescut pentru efecte
neurotoxice.
Antidepresivele triciclice şi neurolepticele îşi inhibă reciproc metabolizarea.
Flupentixol decanoat poate reduce efectul levodopei şi efectul medicamentelor adrenergice.
Utilizarea concomitentă cu metoclopramidă şi piperazină creşte riscul apariţiei tulburărilor
extrapiramidale.
4
Creşterea intervalului QT în legătură cu tratamentul cu antipsihotice poate fi exacerbată prin
administrarea concomitentă a altor medicamente cunoscute pentru creşterea semnificativă a intervalului
QT. Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente trebuie evitată. Clasele relevante includ:
- clasa Ia şi III antiaritmice (de exemplu, chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă);
- unele antipsihotice (de exemplu, tioridazină);
- unele macrolide (de exemplu, eritromicină);
- unele antihistaminice (de exemplu, terfenadină, astemizol);
- unele quinolone (de exemplu, gatifloxacină, moxifloxacină).
Lista de mai sus nu este exhaustivă şi trebuie evitate şi alte medicamente cunoscute pentru creşterea
intervalului QT (de exemplu, cisapridă, litiu).
Medicamentele cunoscute pentru determinarea dezechilibrelor electrolitice, cum sunt diureticele tiazidice
(hipokaliemie) şi medicamentele cunoscute pentru creşterea concentraţiei plasmatice de decanoat de
flupentixol trebuie, de asemenea, utilizate cu precauţie, deoarece pot creşte riscul prelungirii intervalului
QT şi apariţia de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Flupentixol decanoat nu trebuie administrat în cursul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care beneficiul
matern depăşeşte riscul potenţial fetal.
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv flupentixol decanoat) în trimestrul al III-lea de
sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care
pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie
musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În
consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Studii la animale au demonstrat toxicitate reproductivă (a se veda pct. 5.3).
Alăptarea
Flupentixolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici; se presupune că sugarul nu este afectat în cazul
administrării de doze terapeutice mamelor. Doza ingerată de sugar este mai mică de 0,5% din doza
administrată mamei (exprimată în mg/kg).
Alăptarea poate fi continuată pe parcursul tratamentului cu flupentixol decanoat dacă este considerată a fi
de importanţă clinică, dar supravegherea clinică a copilului este recomandată, în mod special în primele 4
săptămâni după naştere.
Fertilitatea
La om, s-au raportat reacţii adverse cum ar fi: hiperprolactinemie, galactoree, amenoree, libido redus,
disfuncţii erectile şi tulburări de ejaculare (vezi pct. 4.8). Acestea pot avea un impact negativ asupra
funcţiei sexuale şi fertilităţii la femei şi/sau bărbaţi.
Dacă apar semne clinice semnificative de hiperprolactinemie, galactoree, amenoree sau disfuncţii sexuale,
trebuie laută în coniderare reducere dozei (dacă se poate) sau oprirea tratamentului. Aceste efecte sunt
reversibile la oprirea tratatmentului.
În studiile preclinice de fertilitate la şobolani, flupentixol a afectat uşor procentul de gestaţii la şobolanii-
femelă. Efectele au fost observate la doze mult mai mari decât cele utilizate în timpul studiului clinic.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fluanxol Depot este un medicament care în doze mici până la moderate (până la 100 mg/la 2 săptămâni)
nu are efect sedativ.
Cu toate acestea în condiţiile prescrierii unei medicaţii psihotrope este de aşteptat ca pacienţii să
manifeste o reducere a capacităţii de atenţie şi concentrare. P
acienţii trebuie avertizaţi cu privire la
posibilitatea modificării capacităţii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
5
Reacţiile adverse sunt în majoritate dependente de doză. Frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse sunt
mai marcate la începutul tratamentului şi diminuă pe parcursul continuării tratamentului.
Pot să apară simptome motorii de tip extrapiramidal, în special în cursul primelor zile după administrarea
injectabilă a medicamentului şi în faza precoce a tratamentului.
În cele mai multe cazuri reacţiile adverse pot fi controlate satisfăcător prin reducerea dozelor şi/sau
administrarea de medicamente antiparkinsoniene. Administrarea de rutină, în scop preventiv, a medicaţiei
antiparkinsoniene nu este recomandată. Antiparkinsonienele nu înlătură diskinezikinezia tardivă şi o pot
agrava. În caz de diskinezie tardivă se recomandă reducerea dozei de neuroleptic sau, dacă este posibil,
oprirea tratamentului. În caz de akatisie persistentă pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.
În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse care au fost menţionate în literatură precum şi cele
rezultate din raportările spontane
Frecvenţa este definită astfel:
Foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1,000, < 1/100); rare
( 1/10,000, < 1/1,000); foarte rare ( 1/10,000); frecvenţă necunoscută (nu se poate evalua din datele
disponibile).
Afecţiuni hematologice şi ale
sistemului limfatic Rare Trombocitopenie, neutropenie, leucopenie,
agranulocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Hipersensibilitate, reacţie anafilactică.
Afecţiuni endocrine
Rare Hiperprolactinemie.
Tulburări de nutriţie şi metabolism Frecvente Creşterea apetitului, creşterea greutăţii
corporale.
Mai puţin
frecventeScăderea apetitului.
Rare Hiperglicemie, modificarea toleranţei la
glucoză.
Tulburări psihice Frecvente Insomnie, depresie, stare de nervozitate,
agitaţie, scăderea libidoului.
Mai puţin
frecvente Stări confuzive.
Afecţiuni ale sistemului nervos Foarte
frecvente Somnolenţă, akatisie, hiperkinezie,
hipokinezie.
Frecvente Tremor, distonie, ameţeli, cefalee.
Mai puţin
frecvente Diskinezie tardivă, diskinezie, parkinsonism,
tulburări de vorbire, convulsii.
Foarte rare Sindrom neuroleptic malign.
Afecţiuni oculare Frecvente Tulburări de acomodare, tulburări de vedere.
Mai puţin
frecvente Crize oculogire.
Tulburări cardiace Frecvente Tahicardie, palpitaţii
Rare Prelungirea intervalului QT.
Afecţiuni vasculare
Mai puţin
frecvente Hipotensiune, bufeuri.
Foarte rare Trombembolism venos
6
Afecţiuni ale aparatului respirator, ale
toracelui şi mediastinului
Frecvente Dispnee
Afecţiuni gastrointestinale Foarte
frecvente Xerostomie.
Frecvente Hipersecreţie salivară, constipaţie, vărsături,
dispepsie, diaree.
Mai puţin
frecvente Durere abdominală, greţuri, flatulenţă.
Afecţiuni hepatobiliare Mai puţin
frecvente Modificări anormale ale testelor funcţionale
hepatice.
Foarte rare Icter.
Afecţiuni ale pielii şi ţesutului
subcutanat Frecvente Hiperhidroză, prurit.
Mai puţin
frecvente Rash cutanat, reacţie de fotosensibilitate,
dermatită.
Afecţiuni musculoscheletale şi ale
ţesutului conjunctiv Frecvente Mialgie.
Mai puţin
frecvente Rigiditate musculară.
Afecţiuni ale aparatului excretor Frecvente Tulburări de micţiune, retenţie urinară.
Condiţii în legătură cu sarcina,
perioada puerperală şi perinatală Necunoscută Sindrom de întrerupere la nou născut (vezi
pct. 4.6)
Afecţiuni ale aparatului reproducător şi
ale sânului Mai puţin
frecvente Tulburări de ejaculare, disfuncţie erectilă.
Rare Ginecomastie, galactoree, amenoree.
Tulburări ale stării generale şi la locul
de administrare Frecvente
Astenie, fatigabilitate.
Similar altor medicamente din clasa antipsihoticelor, au fost raportate pentru flupentixol decanoat
prelungirea intervalului QT, aritmie ventriculară - fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, torsada
vârfurilor şi moarte subită (vezi pct. 4.4).
Întreruperea bruscă a administrării flupentixolului decanoat poate fi însoţită de simptome de
discontinuitate. Cele mai frecvente simptome sunt greaţa, vărsăturile, anorexia, diarea, rinorea,
transpiraţiile, mialgiile, paresteziile, insomnia, neliniştea, anxietatea şi agitaţia. Pacienţii ar putea
manifesta de asemenea vertij, tulburări senzitive cu perceperea alternativă de cald şi rece, precum şi
tremor. Simptomele în mod general debutează la 1 sau 4 zile de la întreruperea medicaţiei şi remit într-un
interval de 7 până la 14 zile de la întrerupere.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Având în vedere forma farmaceutică şi modul de administrare, este puţin probabil să se producă
simptome de supradozaj.
7
Simptome
Somnolenţă, comă, tulburări de mişcare, convulsii, şoc, hipertermie sau hipotermie.
În cazul supradozajului asociat cu medicamente cunoscute pentru afectarea inimii s-au raportat:
modificări de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, stop cardiac şi aritmii ventriculare.
Tratament
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere. Trebuie instituite măsuri pentru susţinerea aparatului
respirator şi cardiovascular. Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizată, deoarece în această situaţie poate
accentua hipotensiunea arterială. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam şi simptomele extrapiramidale cu
biperiden.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice (antipsihotice), codul ATC:
N05AF01.
Mecanism de acţiune
Flupentixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.
Efectul antipsihotic al neurolepticelor este datorat blocării receptorilor dopaminergici, dar poate contribui
şi la blocarea receptorilor 5-HT (5-hidroxitriptaminei). Atât in vitro cât şi in vivo, flupentixolul are
afinitate mare pentru amândouă tipurile de receptori dopaminici D
1 şi D2 , flufenazina având afinitate
selectivă in vivo pentru receptorii D
2. Clozapina un antipsihotic atipic are - ca şi flupentixolul -afinitate
echivalentă pentru receptorii D
1 şi D2 atât in vitro cât şi in vivo.
Flupentixol are afinitate mare pentru α
1-adrenoceptori şi pentru receptorii 5-HT2, deşi mai redusă decât
cea a clorproxitenei, a dozelor mari de fenotiazine şi clozapină, dar nu are afinitate pentru receptorii
colinergici muscarinici. Are numai slabe proprietăţi antihistaminice şi nu are activitate de blocare a
α
2-adrenoceptorilor.
S-a dovedit că flupentixol este un neuroleptic puternic în toate studiile privind comportamentul în cazul
evaluării activităţii neuroleptice (blocarea receptorilor dopaminergici). S-a constatat existenţa unei
corelaţii între modelele de teste in vivo, afinitatea pentru situsurile de legare la nivelul receptorilor D
2
in vitro şi media dozelor orale zilnice de antipsihotice.
Mişcările periorale la şobolan sunt dependente de stimularea receptorilor D
1 sau blocarea receptorilor D2.
Mişcările pot fi prevenite prin administrarea de flupentixol. Ca şi acestea, rezultatele obţinute prin
investigaţii la maimuţe indică faptul că hiperkinezia este mai mult în relaţie cu stimularea receptorilor D
1
şi în mai mică măsură cu hipersensibilitatea receptorilor D
2. Aceasta duce la sugerarea că activarea D1
este responsabilă pentru efectele similare la om, cum ar fi diskinezia. De aceea, blocarea receptorilor D
1
ar putea fi avantajoasă.
Ca majoritatea neurolepticelor, flupentixolul creşte concentraţia serică de prolactină.
Studiile farmacologice au demonstrat că flupentixol decanoat în soluţie uleioasă are efect neuroleptic
prelungit şi cantitatea de medicament necesară pentru a menţine anumit efect timp îndelungat este
considerabil mai mică cu preparate retard decât cea corespunzătoare preparatului flupentixol administrat
zilnic pe cale orală. S-a demonstrat numai un efect modest şi de scurtă durată de potenţare a somnului
indus prin barbiturice la şoarece şi numai la doze mari. Este greu de crezut de aceea, să apară o
interferenţă semnificativă cu anestezicele la pacienţii care primesc preparatul retard.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Utilizarea clinică a flupentixolului decanoat este utilizat pentru tratamentul de întreţinere a pacienţilor cu
psihoză cronică. Efectul antipsihotic este dependent de doză. La doze mici până la moderate (până la
100 mg/2 săptămâni) flupentixolul decanoat nu are efect sedativ în timp ce dozele mai mari pot determina
sedare.
Flupentixol decanoat este util îndeosebi la pacienţii cu apatie, autism, cu depresie şi puţin motivaţi.
8
Flupentixol decanoat permite un tratament continuu al bolnavilor, în special pentru pacienţii care sunt
necomplianţi la medicaţia orală prescrisă. În felul acesta flupentixolul decanoat previne recăderile
frecvente semnalate la pacienţii necomplianţi la medicaţia orală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Prin esterificarea flupentixolului cu acid decanoic, flupentixolul este transformat într-o substanţă intens
lipofilă, flupentixol decanoat. Când esterul este dizolvat în ulei şi este injectat intramuscular acesta
difuzează lent din ulei în faza apoasă din organismul uman unde este rapid hidrolizat eliberând substanţa
activă flupentixol.
După injectarea intramusculară concentraţia maximă serică este în general obţinută într-o perioadă de
3-7 zile. Având un timp de înjumătăţire plasmatică estimat la 3 săptămâni (luând în considerare eliberarea
din forma farmaceutică retard) starea de echilibru a concentraţiei plasmatice va fi obţinută după
aproximativ 3 luni de administrări repetate.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie al flupentixolului (V
d)β este de aproximativ 14,1 l/kg. Legarea de
proteinele plasmatice se face în proporţie de 99%.
Biotransformare
Metabolizarea flupentixolului se face prin trei căi principale: sulfoxidare, N-dezalchilarea catenei laterale
şi conjugarea cu acid glucuronic. Metaboliţii nu au activitate psihofarmacologică.
Flupentixolul predomină faţă de metaboliţi în creier şi alte ţesuturi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (T
1/2 ) a flupentixolului este de aproximativ
35 ore şi clearance-ul sistemic mediu (Cl
S) este de aproximativ 0,29 l/min.
Flupentixolul este excretat, în special prin fecale şi mai puţin prin urină. Administrându-se la om
flupentixol marcat cu tritiu, s-a evidenţiat că excreţia prin materiile fecale este de 4 ori mai mare decât cea
urinară.
La mamele care alăptează, flupentixolul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Raportul
concentraţiei în lapte/concentraţia serică la femeile tratate este de aproximativ 1,3.
Linearitate
Cinetica flupentixolului este liniară. Concentraţia plasmatică medie de echilibru înaintea injectării,
corespunzătoare unor doze de 40 mg cis(Z)-flupentixol decanoat injectate la intervale 2 săptămâni, este de
aproximativ 6 nmol/l.
Pacienţi în vârstă
Nu au fost efectuate investigaţii privind farmacocinetica flupentixolului la pacienţi vârstnici. Totuşi,
pentru medicamente tioxantene înrudite cum este zuclopentixolul, parametrii farmacocinetici sunt
independenţi de vârstă.
Insuficienţă renală
Având în vedere caracteristicile privind eliminarea, menţionate anterior se poate considera că insuficienţa
renală nu influenţează semnificativ concentraţia plasmatică a substanţei.
Insuficienţă hepatică
Nu există date disponibile.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
O concentraţie serică (plasmatică) de 1-3 ng/ml (2-8 nmol/l) şi o fluctuaţie max./min. < 2,5 înaintea
injectării sunt sugerate drept ghid pentru tratamentul de întreţinere la pacienţii schizofrenici cu o formă
uşoară până la moderată a afecţiunii. Din punct de vedere farmacocinetic o doză de flupentixol decanoat
40 mg/2 săptămâni este echivalentă cu doza zilnică orală de10 mg flupentixol.
9
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Toxicitatea acută flupentixolului este redusă.
Toxicitate cronică
În cursul studiilor privind toxicitatea cronică, nu au fost constatate date semnificative pentru utilizarea
terapeutică a flupentixolului.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile preclinice de fertilitate la şobolani, flupentixol a afectat uşor procentul de gestaţii la şobolanii-
femelă. Efectele au fost observate la doze mult mai mari decât cele utilizate în timpul studiului clinic.
Studiile de reproducere la şoareci, şobolani şi iepuri nu au evidenţiat efecte teratogene. Efecte
embriotoxice în ceea ce priveşte procentul de creştere a pierderilor post-implantare/creştere a procentului
de absorbţie au fost observate la şobolani şi iepuri la doze asociate cu toxicitatea maternă.
Carcinogenitate
Flupentixolul nu are potenţial carcinogen.
Toxicitate locală
Toleranţa locală este bună. În cazul neurolepticelor în soluţie apoasă au fost remarcate leziuni locale după
injectarea intramusculară a acestora. În cazul injectării intramusculare de flupentixol decanoat în soluţie
uleioasă s-a remarcat o uşoară hemoragie şi edem.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Trigliceride cu lanţ mediu
6.2 Incompatibilităţi
Decanoatul de flupentixol nu trebuie amestecat cu preparate retard care conţin ca solvent ulei de susan,
deoarece produsul rezultat are proprietăţi farmacocinetice diferite.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra fiolele în ambalajul original pentru a fi protejate de lumină
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a 1 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau medicament rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
H. Lundbeck A/S
Ottiliavej 9, 2500 Valby,
10
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7443/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fluanxol Depot 20 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Flupentixol decanoat 20 mg/ml.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede, uleioasă, incoloră până la culoare galben-pal, fară prezenţa particulelor în soluţie
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratament de întreţinere în schizofrenie şi alte psihoze, în special în prezenţa unor simptome cum sunt
halucinaţiile, mania şi tulburările de gândire însoţite de apatie, reactivitate scăzută, depresie şi stări de
abstinenţă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi
Dozele şi intervalul între injecţii trebuie individualizate pentru a se obţine reducerea maximă a
simptomelor psihotice cu minimum de reacţii adverse.
Fluanxol Depot 20 mg/ml soluţie injectabilă
În tratamentul de întreţinere dozele uzuale variază între 20 şi 40 mg (1-2 ml) la intervale de 2 până la 4
săptămâni în funcţie de reactivitatea pacientului.
Pentru unii pacienţi sunt necesare doze mai mari sau intervale mai scurte între injecţii. Flupentixol
decanoat 20 mg/ml nu este potrivit pentru pacienţii care necesită sedare. Injectarea unui volum de soluţie
mai mare de 2 ml, se va face fracţionat în două locuri diferite.
Dacă sunt necesare volume mai mari de 2-3 ml de soluţie 20 mg/ml este preferabil să se administreze
soluţii mai concentrate (flupentixol decanoat 100 mg/ml sau 200 mg/ml).
În cursul exacerbărilor sau al recăderilor, pot fi necesare injecţii unice de ordinul a 400 mg la 14 zile (sau
la nevoie o dată pe săptămână pentru o perioadă scurtă).
În general un control adecvat al simptomelor psihotice severe prin utilizarea soluţiilor cu concentraţie
mare se face în cursul a 4 până la 6 luni şi poate justifica revenirea treptată la doze mai reduse de
întreţinere.
În cazul trecerii de la medicaţia cu flupentixol administrat oral la tratamentul de întreţinere cu flupentixol
decanoat trebuie respectate următoarele reguli privind dozele:
2
x mg flupentixol oral zilnic
corespund la 4x mg flupentixol decanoat injectat la intervale de 2 săptămâni
x mg flupentixol oral zilnic
corespund la 8x mg flupentixol decanoat injectat la intervale de 4 săptămâni
Administrarea de flupentixol pe cale orală trebuie continuată în cursul primei săptămâni după prima
injecţie, dar micşorând doza.
În cazul trecerii de la tratamentul cu alte preparate neuroleptice depot trebuie avute în vedere următoarele
echivalenţe de doză: 40 mg flupentixol decanoat echivalează cu 25 mg flufenazină decanoat, cu 200 mg
zuclopentixol decanoat sau cu 50 mg haloperidol decanoat.
Dozele următoare de flupentixol decanoat şi intervalul între injectări trebuie sa fie adaptate în funcţie de
reactivitatea pacientului.
Pacienţii în vârstă
La pacienţii în vârstă se recomandă utilizarea celor mai mici doze din cadrul intervalului de dozaj
recomandat.
Insuficienţă renală
Flupentixol decanoat poate fi administrat în doze uzuale pacienţilor cu funcţie renală redusă.
Insuficienţă hepatică
Este necesară prudenţă în stabilirea dozei şi se recomandă verificarea concentraţiei plasmatice a
medicamentului, dacă se poate.
Copii
Flupentixol decanoat nu este recomandat pentru a fi utilizat la copii datorită lipsei de experienţă clinică în
utilizarea medicamentului la această grupă de vârstă.
Mod de administrare
Flupentixol decanoat se injectează intramuscular profund în cadranul supero-extern al regiunii gluteale.
Când este necesar un volum de soluţie care depăşeşte 2 ml, acesta se administrează împărţit în două
injecţii în locuri diferite. Toleranţa locală este bună.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la flupentixol sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Stare de şoc-colaps, stări de deprimare a activităţii sistemului nervos central de diferite etiologii (de
exemplu, intoxicaţie acută cu alcool etilic, barbiturice sau opiacee), stare de comă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru orice medicament neuroleptic există posibilitatea dezvoltării sindromului neuroleptic malign
(manifestat prin hipertermie, rigiditate musculară, fluctuaţii ale stării de conştienţă, instabilitatea
sistemului nervos vegetativ). Este posibil ca riscul să fie mai mare în cazul neurolepticelor cu potenţă
mare. Pacienţii cu afectări cerebrale organice preexistente, retard mintal, persoanele care fac abuz de
alcool etilic şi opiacee sunt preponderente în grupul celor cu risc letal.
Tratament: se întrerupe administrarea neurolepticului. Se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale. Poate fi utilă administrarea de dantrolen şi bromocriptină. Simptomele pot persista mai
mult de o săptămână după întreruperea tratamentului oral cu neuroleptice şi ceva mai mult dacă preparatul
administrat este sub formă retard.
Ca şi celelalte neuroleptice flupentixol decanoat trebuie utili
zat cu prudenţă la pacienţii cu sindrom
organic cerebral, tulburări care predispun la convulsii şi în cazurile de afecţiune hepatică în stadii
avansate.
Flupentixol decanoat în doze reduse nu este recomandat pacienţilor cu stări de excitaţie sau
hiperactivitate, deoarece prin efectul său poate duce la exagerarea acestor manifestări.
3
Similar altor psihotrope, flupentixol decanoat poate modifica răspunsul la insulină şi glucoză, necesitând
uneori modificarea dozelor medicaţiei antidiabetice.
Pacienţii supuşi terapiei pe termen lung, în special la doze mari, trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi
periodic pentru a decide când poate fi redusă doza de întreţinere.
Ca şi alte medicamente aparţinând clasei antipsihotice, decanoatul de flupentixol poate determina
prelungirea intervalului QT. Persistenţa prelungirii intervalului QT poate creşte riscul aritmiilor maligne.
De aceea, decanoatul de flupentixol trebuie utilizat cu precauţie la persoanele susceptibile ( cu
hipokaliemie, hipomagneziemie sau predispoziţii genetice) şi la pacienţii cu tulburări cardiovasculare în
antecedente, de exemplu, QT prelungit, bradicardie semnificativă (< 50 bătăi pe minut), infarct miocardic
acut recent, insuficienţă cardiacă decompensată sau aritmie cardiacă. Trebuie evitată asocierea
concomitentă cu alte antipsihotice (vezi pct. 4.5).
Cazuri de tromboembolism venos au fost raportate la administrarea de medicamente antipsihotice.
Deoarece pacienţii trataţi cu antipsihotice adesea prezinţă un risc dobândit pentru tromboembolism venos,
toţi factorii posibili pentru riscul de tromboembolism venos trebuie identificaţi înainte şi în timpul
tratamentului cu flupentixol depot şi trebuie luate măsuri preventive.
Leucopenia, neutropenia şi agranulocitoza au fost raportate în legătură cu antipsihoticele, inclusiv cu
flupentixol decanoat.
Antipsihoticele depot cu acţiune prelungită trebuie utilizate cu precauţie în combinaţie cu alte
medicamente cunoscute pentru potenţialul mielosupresiv, deoarece acestea nu pot fi eliminate rapid din
organism în stări când acest lucru ar fi necesar.
Pacienţi în vârstă
Accident vascular cerebral
În studiile clinice randomizate, controlate cu placebo, la pacienţi cu demenţă, cărora li s-au administrat
antipsihotice atipice a fost observată o creştere de aproximativ 3 ori a riscului evenimentelor adverse
cerebro-vasculare. Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Acest risc crescut nu poate fi
exclus şi în cazul administrării altor antipsihotice sau la alte grupuri de pacienţi. Flupentixol decanoat
trebuie administrat cu precauţie pacienţilor cu factori de risc pentru accidente vasculare cerebrale.
Cresterea mortalităţii la pacienţii în vârstă cu dementă
Date din două studii observaţionale arată că pacienţii vârstnici cu demenţă care sunt trataţi cu
antipsihotice prezintă un risc uşor crescut de deces comparativ cu cei care nu sunt tratati cu antipsihotice.
Nu sunt date suficiente pentru a prezenta o estimare fermă şi precisă a gradului de risc şi cauzele creşterii
riscului sunt necunoscute.
Flupentixol decanoat nu are indicaţie aprobată pentru tratamentul tulburărilor de comportament din
demenţă.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţi
une
Asocieri care impun precauţii la utilizare
Flupentixol decanoat poate creşte efectul sedativ al alcoolului etilic, barbituricelor şi al altor deprimante
ale sistemului nervos central.
Neurolepticele pot creşte sau reduce efectul medicamentelor antihipertensive; efectul guanetidinei şi al
compuşilor similari este redus.
Utilizarea concomitentă a neurolepticelor şi a litiului s-a asociat cu un risc crescut pentru efecte
neurotoxice.
Antidepresivele triciclice şi neurolepticele îşi inhibă reciproc metabolizarea.
Flupentixol decanoat poate reduce efectul levodopei şi efectul medicamentelor adrenergice.
Utilizarea concomitentă cu metoclopramidă şi piperazină creşte riscul apariţiei tulburărilor
extrapiramidale.
4
Creşterea intervalului QT în legătură cu tratamentul cu antipsihotice poate fi exacerbată prin
administrarea concomitentă a altor medicamente cunoscute pentru creşterea semnificativă a intervalului
QT. Administrarea concomitentă a unor astfel de medicamente trebuie evitată. Clasele relevante includ:
- clasa Ia şi III antiaritmice (de exemplu, chinidină, amiodaronă, sotalol, dofetilidă);
- unele antipsihotice (de exemplu, tioridazină);
- unele macrolide (de exemplu, eritromicină);
- unele antihistaminice (de exemplu, terfenadină, astemizol);
- unele quinolone (de exemplu, gatifloxacină, moxifloxacină).
Lista de mai sus nu este exhaustivă şi trebuie evitate şi alte medicamente cunoscute pentru creşterea
intervalului QT (de exemplu, cisapridă, litiu).
Medicamentele cunoscute pentru determinarea dezechilibrelor electrolitice, cum sunt diureticele tiazidice
(hipokaliemie) şi medicamentele cunoscute pentru creşterea concentraţiei plasmatice de decanoat de
flupentixol trebuie, de asemenea, utilizate cu precauţie, deoarece pot creşte riscul prelungirii intervalului
QT şi apariţia de aritmii maligne (vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Flupentixol decanoat nu trebuie administrat în cursul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care beneficiul
matern depăşeşte riscul potenţial fetal.
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică (inclusiv flupentixol decanoat) în trimestrul al III-lea de
sarcină, pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care
pot varia ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie
musculară, hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În
consecinţă, nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Studii la animale au demonstrat toxicitate reproductivă (a se veda pct. 5.3).
Alăptarea
Flupentixolul se excretă în laptele matern în cantităţi mici; se presupune că sugarul nu este afectat în cazul
administrării de doze terapeutice mamelor. Doza ingerată de sugar este mai mică de 0,5% din doza
administrată mamei (exprimată în mg/kg).
Alăptarea poate fi continuată pe parcursul tratamentului cu flupentixol decanoat dacă este considerată a fi
de importanţă clinică, dar supravegherea clinică a copilului este recomandată, în mod special în primele 4
săptămâni după naştere.
Fertilitatea
La om, s-au raportat reacţii adverse cum ar fi: hiperprolactinemie, galactoree, amenoree, libido redus,
disfuncţii erectile şi tulburări de ejaculare (vezi pct. 4.8). Acestea pot avea un impact negativ asupra
funcţiei sexuale şi fertilităţii la femei şi/sau bărbaţi.
Dacă apar semne clinice semnificative de hiperprolactinemie, galactoree, amenoree sau disfuncţii sexuale,
trebuie laută în coniderare reducere dozei (dacă se poate) sau oprirea tratamentului. Aceste efecte sunt
reversibile la oprirea tratatmentului.
În studiile preclinice de fertilitate la şobolani, flupentixol a afectat uşor procentul de gestaţii la şobolanii-
femelă. Efectele au fost observate la doze mult mai mari decât cele utilizate în timpul studiului clinic.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fluanxol Depot este un medicament care în doze mici până la moderate (până la 100 mg/la 2 săptămâni)
nu are efect sedativ.
Cu toate acestea în condiţiile prescrierii unei medicaţii psihotrope este de aşteptat ca pacienţii să
manifeste o reducere a capacităţii de atenţie şi concentrare. P
acienţii trebuie avertizaţi cu privire la
posibilitatea modificării capacităţii lor de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
5
Reacţiile adverse sunt în majoritate dependente de doză. Frecvenţa şi intensitatea reacţiilor adverse sunt
mai marcate la începutul tratamentului şi diminuă pe parcursul continuării tratamentului.
Pot să apară simptome motorii de tip extrapiramidal, în special în cursul primelor zile după administrarea
injectabilă a medicamentului şi în faza precoce a tratamentului.
În cele mai multe cazuri reacţiile adverse pot fi controlate satisfăcător prin reducerea dozelor şi/sau
administrarea de medicamente antiparkinsoniene. Administrarea de rutină, în scop preventiv, a medicaţiei
antiparkinsoniene nu este recomandată. Antiparkinsonienele nu înlătură diskinezikinezia tardivă şi o pot
agrava. În caz de diskinezie tardivă se recomandă reducerea dozei de neuroleptic sau, dacă este posibil,
oprirea tratamentului. În caz de akatisie persistentă pot fi utile benzodiazepinele sau propranololul.
În tabelul de mai jos sunt prezentate reacţiile adverse care au fost menţionate în literatură precum şi cele
rezultate din raportările spontane
Frecvenţa este definită astfel:
Foarte frecvente ( 1/10); frecvente ( 1/100, < 1/10); mai puţin frecvente ( 1/1,000, < 1/100); rare
( 1/10,000, < 1/1,000); foarte rare ( 1/10,000); frecvenţă necunoscută (nu se poate evalua din datele
disponibile).
Afecţiuni hematologice şi ale
sistemului limfatic Rare Trombocitopenie, neutropenie, leucopenie,
agranulocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Hipersensibilitate, reacţie anafilactică.
Afecţiuni endocrine
Rare Hiperprolactinemie.
Tulburări de nutriţie şi metabolism Frecvente Creşterea apetitului, creşterea greutăţii
corporale.
Mai puţin
frecventeScăderea apetitului.
Rare Hiperglicemie, modificarea toleranţei la
glucoză.
Tulburări psihice Frecvente Insomnie, depresie, stare de nervozitate,
agitaţie, scăderea libidoului.
Mai puţin
frecvente Stări confuzive.
Afecţiuni ale sistemului nervos Foarte
frecvente Somnolenţă, akatisie, hiperkinezie,
hipokinezie.
Frecvente Tremor, distonie, ameţeli, cefalee.
Mai puţin
frecvente Diskinezie tardivă, diskinezie, parkinsonism,
tulburări de vorbire, convulsii.
Foarte rare Sindrom neuroleptic malign.
Afecţiuni oculare Frecvente Tulburări de acomodare, tulburări de vedere.
Mai puţin
frecvente Crize oculogire.
Tulburări cardiace Frecvente Tahicardie, palpitaţii
Rare Prelungirea intervalului QT.
Afecţiuni vasculare
Mai puţin
frecvente Hipotensiune, bufeuri.
Foarte rare Trombembolism venos
6
Afecţiuni ale aparatului respirator, ale
toracelui şi mediastinului
Frecvente Dispnee
Afecţiuni gastrointestinale Foarte
frecvente Xerostomie.
Frecvente Hipersecreţie salivară, constipaţie, vărsături,
dispepsie, diaree.
Mai puţin
frecvente Durere abdominală, greţuri, flatulenţă.
Afecţiuni hepatobiliare Mai puţin
frecvente Modificări anormale ale testelor funcţionale
hepatice.
Foarte rare Icter.
Afecţiuni ale pielii şi ţesutului
subcutanat Frecvente Hiperhidroză, prurit.
Mai puţin
frecvente Rash cutanat, reacţie de fotosensibilitate,
dermatită.
Afecţiuni musculoscheletale şi ale
ţesutului conjunctiv Frecvente Mialgie.
Mai puţin
frecvente Rigiditate musculară.
Afecţiuni ale aparatului excretor Frecvente Tulburări de micţiune, retenţie urinară.
Condiţii în legătură cu sarcina,
perioada puerperală şi perinatală Necunoscută Sindrom de întrerupere la nou născut (vezi
pct. 4.6)
Afecţiuni ale aparatului reproducător şi
ale sânului Mai puţin
frecvente Tulburări de ejaculare, disfuncţie erectilă.
Rare Ginecomastie, galactoree, amenoree.
Tulburări ale stării generale şi la locul
de administrare Frecvente
Astenie, fatigabilitate.
Similar altor medicamente din clasa antipsihoticelor, au fost raportate pentru flupentixol decanoat
prelungirea intervalului QT, aritmie ventriculară - fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, torsada
vârfurilor şi moarte subită (vezi pct. 4.4).
Întreruperea bruscă a administrării flupentixolului decanoat poate fi însoţită de simptome de
discontinuitate. Cele mai frecvente simptome sunt greaţa, vărsăturile, anorexia, diarea, rinorea,
transpiraţiile, mialgiile, paresteziile, insomnia, neliniştea, anxietatea şi agitaţia. Pacienţii ar putea
manifesta de asemenea vertij, tulburări senzitive cu perceperea alternativă de cald şi rece, precum şi
tremor. Simptomele în mod general debutează la 1 sau 4 zile de la întreruperea medicaţiei şi remit într-un
interval de 7 până la 14 zile de la întrerupere.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Având în vedere forma farmaceutică şi modul de administrare, este puţin probabil să se producă
simptome de supradozaj.
7
Simptome
Somnolenţă, comă, tulburări de mişcare, convulsii, şoc, hipertermie sau hipotermie.
În cazul supradozajului asociat cu medicamente cunoscute pentru afectarea inimii s-au raportat:
modificări de ECG, prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor, stop cardiac şi aritmii ventriculare.
Tratament
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere. Trebuie instituite măsuri pentru susţinerea aparatului
respirator şi cardiovascular. Adrenalina (epinefrina) nu trebuie utilizată, deoarece în această situaţie poate
accentua hipotensiunea arterială. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam şi simptomele extrapiramidale cu
biperiden.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: neuroleptice (antipsihotice), codul ATC:
N05AF01.
Mecanism de acţiune
Flupentixol este un neuroleptic din grupul tioxantenelor.
Efectul antipsihotic al neurolepticelor este datorat blocării receptorilor dopaminergici, dar poate contribui
şi la blocarea receptorilor 5-HT (5-hidroxitriptaminei). Atât in vitro cât şi in vivo, flupentixolul are
afinitate mare pentru amândouă tipurile de receptori dopaminici D
1 şi D2 , flufenazina având afinitate
selectivă in vivo pentru receptorii D
2. Clozapina un antipsihotic atipic are - ca şi flupentixolul -afinitate
echivalentă pentru receptorii D
1 şi D2 atât in vitro cât şi in vivo.
Flupentixol are afinitate mare pentru α
1-adrenoceptori şi pentru receptorii 5-HT2, deşi mai redusă decât
cea a clorproxitenei, a dozelor mari de fenotiazine şi clozapină, dar nu are afinitate pentru receptorii
colinergici muscarinici. Are numai slabe proprietăţi antihistaminice şi nu are activitate de blocare a
α
2-adrenoceptorilor.
S-a dovedit că flupentixol este un neuroleptic puternic în toate studiile privind comportamentul în cazul
evaluării activităţii neuroleptice (blocarea receptorilor dopaminergici). S-a constatat existenţa unei
corelaţii între modelele de teste in vivo, afinitatea pentru situsurile de legare la nivelul receptorilor D
2
in vitro şi media dozelor orale zilnice de antipsihotice.
Mişcările periorale la şobolan sunt dependente de stimularea receptorilor D
1 sau blocarea receptorilor D2.
Mişcările pot fi prevenite prin administrarea de flupentixol. Ca şi acestea, rezultatele obţinute prin
investigaţii la maimuţe indică faptul că hiperkinezia este mai mult în relaţie cu stimularea receptorilor D
1
şi în mai mică măsură cu hipersensibilitatea receptorilor D
2. Aceasta duce la sugerarea că activarea D1
este responsabilă pentru efectele similare la om, cum ar fi diskinezia. De aceea, blocarea receptorilor D
1
ar putea fi avantajoasă.
Ca majoritatea neurolepticelor, flupentixolul creşte concentraţia serică de prolactină.
Studiile farmacologice au demonstrat că flupentixol decanoat în soluţie uleioasă are efect neuroleptic
prelungit şi cantitatea de medicament necesară pentru a menţine anumit efect timp îndelungat este
considerabil mai mică cu preparate retard decât cea corespunzătoare preparatului flupentixol administrat
zilnic pe cale orală. S-a demonstrat numai un efect modest şi de scurtă durată de potenţare a somnului
indus prin barbiturice la şoarece şi numai la doze mari. Este greu de crezut de aceea, să apară o
interferenţă semnificativă cu anestezicele la pacienţii care primesc preparatul retard.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Utilizarea clinică a flupentixolului decanoat este utilizat pentru tratamentul de întreţinere a pacienţilor cu
psihoză cronică. Efectul antipsihotic este dependent de doză. La doze mici până la moderate (până la
100 mg/2 săptămâni) flupentixolul decanoat nu are efect sedativ în timp ce dozele mai mari pot determina
sedare.
Flupentixol decanoat este util îndeosebi la pacienţii cu apatie, autism, cu depresie şi puţin motivaţi.
8
Flupentixol decanoat permite un tratament continuu al bolnavilor, în special pentru pacienţii care sunt
necomplianţi la medicaţia orală prescrisă. În felul acesta flupentixolul decanoat previne recăderile
frecvente semnalate la pacienţii necomplianţi la medicaţia orală.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Prin esterificarea flupentixolului cu acid decanoic, flupentixolul este transformat într-o substanţă intens
lipofilă, flupentixol decanoat. Când esterul este dizolvat în ulei şi este injectat intramuscular acesta
difuzează lent din ulei în faza apoasă din organismul uman unde este rapid hidrolizat eliberând substanţa
activă flupentixol.
După injectarea intramusculară concentraţia maximă serică este în general obţinută într-o perioadă de
3-7 zile. Având un timp de înjumătăţire plasmatică estimat la 3 săptămâni (luând în considerare eliberarea
din forma farmaceutică retard) starea de echilibru a concentraţiei plasmatice va fi obţinută după
aproximativ 3 luni de administrări repetate.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie al flupentixolului (V
d)β este de aproximativ 14,1 l/kg. Legarea de
proteinele plasmatice se face în proporţie de 99%.
Biotransformare
Metabolizarea flupentixolului se face prin trei căi principale: sulfoxidare, N-dezalchilarea catenei laterale
şi conjugarea cu acid glucuronic. Metaboliţii nu au activitate psihofarmacologică.
Flupentixolul predomină faţă de metaboliţi în creier şi alte ţesuturi.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare (T
1/2 ) a flupentixolului este de aproximativ
35 ore şi clearance-ul sistemic mediu (Cl
S) este de aproximativ 0,29 l/min.
Flupentixolul este excretat, în special prin fecale şi mai puţin prin urină. Administrându-se la om
flupentixol marcat cu tritiu, s-a evidenţiat că excreţia prin materiile fecale este de 4 ori mai mare decât cea
urinară.
La mamele care alăptează, flupentixolul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Raportul
concentraţiei în lapte/concentraţia serică la femeile tratate este de aproximativ 1,3.
Linearitate
Cinetica flupentixolului este liniară. Concentraţia plasmatică medie de echilibru înaintea injectării,
corespunzătoare unor doze de 40 mg cis(Z)-flupentixol decanoat injectate la intervale 2 săptămâni, este de
aproximativ 6 nmol/l.
Pacienţi în vârstă
Nu au fost efectuate investigaţii privind farmacocinetica flupentixolului la pacienţi vârstnici. Totuşi,
pentru medicamente tioxantene înrudite cum este zuclopentixolul, parametrii farmacocinetici sunt
independenţi de vârstă.
Insuficienţă renală
Având în vedere caracteristicile privind eliminarea, menţionate anterior se poate considera că insuficienţa
renală nu influenţează semnificativ concentraţia plasmatică a substanţei.
Insuficienţă hepatică
Nu există date disponibile.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
O concentraţie serică (plasmatică) de 1-3 ng/ml (2-8 nmol/l) şi o fluctuaţie max./min. < 2,5 înaintea
injectării sunt sugerate drept ghid pentru tratamentul de întreţinere la pacienţii schizofrenici cu o formă
uşoară până la moderată a afecţiunii. Din punct de vedere farmacocinetic o doză de flupentixol decanoat
40 mg/2 săptămâni este echivalentă cu doza zilnică orală de10 mg flupentixol.
9
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Toxicitatea acută flupentixolului este redusă.
Toxicitate cronică
În cursul studiilor privind toxicitatea cronică, nu au fost constatate date semnificative pentru utilizarea
terapeutică a flupentixolului.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
În studiile preclinice de fertilitate la şobolani, flupentixol a afectat uşor procentul de gestaţii la şobolanii-
femelă. Efectele au fost observate la doze mult mai mari decât cele utilizate în timpul studiului clinic.
Studiile de reproducere la şoareci, şobolani şi iepuri nu au evidenţiat efecte teratogene. Efecte
embriotoxice în ceea ce priveşte procentul de creştere a pierderilor post-implantare/creştere a procentului
de absorbţie au fost observate la şobolani şi iepuri la doze asociate cu toxicitatea maternă.
Carcinogenitate
Flupentixolul nu are potenţial carcinogen.
Toxicitate locală
Toleranţa locală este bună. În cazul neurolepticelor în soluţie apoasă au fost remarcate leziuni locale după
injectarea intramusculară a acestora. În cazul injectării intramusculare de flupentixol decanoat în soluţie
uleioasă s-a remarcat o uşoară hemoragie şi edem.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Trigliceride cu lanţ mediu
6.2 Incompatibilităţi
Decanoatul de flupentixol nu trebuie amestecat cu preparate retard care conţin ca solvent ulei de susan,
deoarece produsul rezultat are proprietăţi farmacocinetice diferite.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra fiolele în ambalajul original pentru a fi protejate de lumină
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 fiole din sticlă incoloră a 1 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Orice medicament neutilizat sau medicament rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
H. Lundbeck A/S
Ottiliavej 9, 2500 Valby,
10
Danemarca
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7443/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
