LEVOMEPROMAZIN TERAPIA 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
L evomepromazin Terapia 25 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat con ţine maleat de levomep romazină 25 mg
Excipienţi cu efect cunoscut : fiecare comprimat conţine lactoză atomizată 123 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate discoidale, de culoare albă până la slab gălbuie, cu diametr ul de 8 mm şi marcate pe una din feţe
cu ˶ .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Stări psihotice acute .
Stări psihotice cronice (schizofrenie, delir paranoic, psihoze halucinatorii cronice).
Î n asociere cu un antidepresiv în tratamentul de sc urtă durată a unor episoade severe de depresie majoră.
Această asociere se poate face numai la iniţierea tratamentului, fără a depăşi o durată de 4- 6 săptămâni.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală
Doze
Adulţi
Tratamentul se iniţiază cu doze mici care pot fi crescute ulterior. Tratamentul se continuă cu doza minimă
eficace stabilită individual.
Doza zilnică uzuală este de 25 -200 mg. La nevoie doza poate fi crescută până la 400 mg pe zi. Doza zilnică
se poate administra în priză unică se ara la culcare sau se poate fracţiona în 3 prize.
Administrarea dozelor mari se recomandă la pacienţii spitalizaţi.
2
Vârstnici
Nu este recomandată administrarea în ambulatoriu de levomepromazină la persoanele vârstnice (>50 ani)
decât după evaluarea riscul ui de hipotensiune.
Copii şi adolescenţi
Pentru copii se recomandă administrarea formelor farmaceutice şi concentraţiilor adecvate vârstei.
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la levomepromazină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Glaucom cu unghi închis;
Tulburări uretro- prostatice cu risc de retenţie urinară;
Antecedente de agranulocitoză;
Tratament concomit ent cu sultopridă, agonişti dopaminergici cu excepţia pacienţilor parkinsonieni ( vezi pct.
4.5.);
Copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Apariţia febrei sau a infecţiilor impune efectuarea hemogramei (risc de agranuloc itoză). Modificarea
rezultatelor hemogramei (hiperleucocitoză, granulopenie) impune întreruperea tratamentului.
Levomepromazin Terapia 25 mg trebuie evitat sau recomandat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie
hepatică sau cardiacă.
Efectul hipotensor a l Levomepromazin Terapia 25 mg trebuie avut în vedere la pacienţii cu disfuncţie
cardiacă, la vârstnici sau la persoane debilitate. Pacienţii la care iniţierea tratamentului se face cu doze mari
este recomandat repaosul la pat.
Ca şi la alte neuroleptice au fost raportate cazuri foarte rare de interval QT prelungit la administrarea de
levomepromazină .
În consecinţă, dacă condiţia clinică permite, se recomandă să se excludă existenţa următorilor factori de risc
la pacienţii la care urmează să se administrez e levomepromazină:
• Bradicardie,
• Bloc de grad 2 şi 3,
• Tulburări metabolice precum hipokaliemia, hipocalcemia şi hipomagnezemia,
• Anorexie,
• Abuzul de alcool,
• Istoric personal sau familial de interval QT prelungit,
• Aritmii ventriculare,
• Torsada vârfurilor,
• Adm inistrarea concomitentă de neuroleptice,
• Tratament concomitent cu medicamente care produc bradicardie, tulburări electrolitice, tulburări de
conducere cardiacă şi prelungirea intervalului QT.
Înaintea iniţierii tratamentului cu levomepromazină este recomandat să se efectueze pacientului
electrocardiograma (ECG) şi să fie evaluate valorile calciului, potasiului şi magneziului seric. Monitorizarea
ionogramei se va face periodic pe durata tratamentului, mai ales în cazul tratamentelor cronice şi este
necesară corectarea dezechilibrelor ionice când acestea au fost identificate.
3
Accident vascular cerebral
În cadrul studiilor clinice randomizate, comparativ cu placebo efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă şi
tratate cu anumite medicamente antipsihotice a tipice a fost observată o creştere de 3 ori a riscului de
evenimente cerebrovasculare. Mecanismul acestui risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi
exclus pentru alte antipsihotice sau alte populaţii de pacienţi. Levomepromazina trebui e ut ilizat ă cu precauţie
la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Creşterea mortalităţii la persoanele vârstnic e cu demenţă
Datele obţinute din două studii observaţionale mari au arătat că persoanele în vârstă cu demenţă care sunt
tr atate cu antipsihotice convenţionale au, de asemenea, o creştere mică a risc ului de deces comparativ cu cele
care nu sunt trata te.
Nu există date suficiente pentru o estimare fermă privind amploarea precisă a riscului iar cauza riscului
crescut nu este cu noscută.
Levomepromazin Terapia 25 mg nu este indicat pentru tratamentul tulburărilor comportamentale legate de
demenţă.
Tromboembolism venos
La administrarea medicamentelor antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos. Deoarece
pacien ţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă de cele mai multe ori factori de risc pentru
tromboembolismul venos este recomandat să se facă o identificare a acestui tip de factori de risc atât înaintea
iniţierii tratamentului cu levomepromazină cât şi pe durata acestuia şi să se ia toate măsurile preventive
necesare.
Hiperglicemia
A fost raportată hiperglicemia sau intoleranţă la glucoză la pacienţii trataţi cu levomepromazină.
Monitorizarea nivelului glicemiei trebuie avută în vedere la pacienţii cu diabet zaharat sau factori de risc
pentru dezvoltarea diabetului, care primesc tratament cu levomepromazină (vezi pct. 4.8).
Î n cazul hipertermiei inexplicabile se impune întreruperea tratamentului în special la pacienţii care prezintă şi
alte simptome al e sindromului neuroleptic malign (paloare, hipertermie, tulburări vegetative, alterarea stării
de conştienţă, rigitate musculară).
Excipient
Levomepromazi n Terapia 25mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, de ficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Levomepromazina şi metaboliţii săi non -hidroxilaţi sunt inhibitori puter nici ai citocromului P450 2D6.
Administrarea de levomepromazină concomitent cu medicamente metabolizate de acest sistem enzimatic
poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente şi creşte riscul de prelungire a
efectului terapeutic al acestora sau de apariţie a reacţiilor adverse ale acestor medicamente.
Utilizarea concomitentă de neuroleptice şi unele antiaritmice care prelungesc intervalul QT – clasele IA şi III
(chinidină, disopiramidă, procainamidă, amiodaronă, sotalol şi dofe tilid) poate creşte riscul apariţiei
aritmiilor. Creşterea riscului de aritmii este dată şi de asocierea levomepromazinei cu următoarele categorii
de medicamente:
- antimicrobiene (sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină i.v.),
- antidepresive triciclice (a mitriptilină),
- antidepresive tetraciclice (maprotilină),
- alte neuroleptice (fenotiazine, pimozid, sertindol),
- antihistaminice (terfenadină),
- cisapridă,
4
- bretilium,
- antimalarice (chinină, meflochină).
Efectul anticolinergic al neurolepticelor poate fi accen tuat de medicamentele anticolinergice.
Se recomandă e vitarea concomitentă de neuroleptice, precum și de orice alte medicamente care pot
determina dezechilibru electrolitic. Diuretice le, în special cele care cauzează hipopotasemie, trebuie evitate,
dar, da că este necesar, sunt de preferat diuretice care economisesc potasiu.
Administrarea concomitentă de desferioxamină şi proclorperazină a fost asociată cu encefalopatia metabolică
tranzitor ie. Aceasta se caracterizează prin pierderea conştienţei pentru 48 -72 de ore. Deoarece
levomepromazina este structural asemănătoare proclorperazinei, există posibilitatea apariţiei acestei afecţiuni
şi în cazul administrării levomepromazinei.
Adrenalina nu trebuie administrată la pacienţii cu doze mari de neuroleptice.
Consumul de alcool va fi evitat la pacienţii trataţi cu levomepromazină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Siguranţa administrării levomepromazin ei la gravide nu a fost stabilită.
Nou născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv levomepromazină, în cursul trimestrului 3 de sarcină, au risc
crescut de reacţii adverse de tip extrapiramidal sau simptome de întrerupere, care pot varia ca intensitate şi
durată după naştere. Au fost raporta te agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, deficit respirator
sau tulburări de alimentaţie. În consecinţă nou născuţii trebuie să fie monitorizaţi atent.
Alăptare
Deoarece, nu se ştie dacă levomepromazina se excretă în lapte, se recomandă fi e întreruperea alăptării, fie
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Levomepromazin poate determina reacţii adverse precum: somnolenţă, dezorientare, confuzie sau
hipotensiune severă. Aceste a pot scădea capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1.000 până la < 1/100), rare (≥ 1/10.0000 până la
< 1/1.000) şi foarte rare (< 1/10.000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: agranulocitoză, leucopenie.
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: hiperprolactinemie (manifestată prin amenoree, galactoree, ginecomastie,
impotenţă ).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: hiperglicemie şi scăderea toleranţei la glucoză (vezi pct. 4.4), tulburări ale
te rmoreglării, creştere ponderală .
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: la doze mici pot să apară sedare sau somnolenţă, mai frecvent la începutul
tratamentului; stare de indiferenţă, anxietate, modificări ale dispoziţiei.
5
Tulburări ale sistemului nervos
C u frecvenţă necunoscută :
- la doze mici pot să apară efecte anticolinergice (uscăciunea gurii, constipaţie, ileus paralitic, tulburări de
acomodare, retenţie urinară) ;
- la doze mari, pot să apară: dischinezie precoce (torticolis spasmodic, criză o culogiră, trismus); sindrom
extrapiramidal (akinetic cu sau fără hipertonie care se remite parţial după administrarea de antiparkinsoniene
anticolinergice; hiperkinetic, hipertonic, excitomotor; achatisie); dischinezie tardivă (apare în cazul
tratamentului prelungit). Aceste tulburări pot să apară uneori după întreruperea tratamentului şi dispar după
reluarea acestuia sau după creşterea dozelor. Administrarea antiparkinsonienelor anticolinergice nu este
eficace sau dimpotrivă poate agrava simptomatologia .
- sindrom neuroleptic malign (vezi punctul 4.4).
Tulburări oculare
Cu frecvenţă necunoscută: depozite brune la nivelul polului anterior al globului ocular, în general fără
tulburări de vedere.
Tulburări cardiace
Rare: r eacţii adverse dependente de doză pr ecum alungirea intervalului QT .
Foarte rare: r eacţii adverse dependente de doză precum torsada vârfurilor , tahicardie ventriculară, fibrilaţie
ventriculară, stop cardiac .
A u fost raportate cazuri izolate de moarte subită de etiologie cardiacă (vezi pct. 4. 4), precum şi cazuri de
moarte subită inexplicabilă, la pacienţii trataţi cu neuroleptice fenotiazine.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută:
- hipotensiune arterială mai ales la pacienţii vârstnici,
- accident vascular cerebral (în condiţii de tempe ratură şi umiditate mare, reacţie adversă frecventă
neurolepticelor fenotiazinice) ,
- tromboembolism venos (inclusiv cazuri de embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă).
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: xerostomie
Foarte rare: enterocolită necr otică potenţial letală
Constipaţie severă până la ileus paralitic.
Tulburări hepatobiliare
Rare : icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii alergice, fotosensibilizare.
Condi ţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală ş i perinatală
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de întrerupere la nou -născut (vezi pct. 4.6).
Tulburări ale aparatului genital ş i ale sânului
Foarte rare : priapism.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie
U n VSH ridicat poa te fi întâlnit ocazional.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesio niştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
6
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Manifestările supradozajului sunt somnolenţa, pierderea conştienţei, hipotensiune, tahicardie, modificări
ECG, aritmii ventriculare şi hipotermie. P ot să apară diskinezii severe extrapirami dale.
Dacă pacientul se prezintă în primele 6 ore de la supradozare, este recomandat lavajul gastric şi
administrarea de cărbune activat. Inducerea farmacologică a emezei nu este de ajutor.
Nu există un antidot specific iar tratamentul este simptomatic.
Vasodilataţia generalizată poate conduce la colaps circulator. Ridicarea membrelor pacientului poate fi
suficientă dar în cazurile severe este necesară umplerea patului vascular prin administrarea de lichide
intravenos. Lichidele administrate trebuie în p realabil încălzite la temperatura corpului pentru a nu accentua
hipotermia.
Agenţii inotropi pozitivi precum dopamina pot fi folosiţi în tratamentul colapsului dacă umplerea vasculară
nu a obţinut rezultat terapeutic. În general nu sunt recomandaţi agenţ ii vasoconstrictori periferici de tip
adrenalină, epinefrină.
Tahiaritmiile ventriculare şi supraventriculare dispar în urma restabilirii temperaturii corpului, a volumului
circulator şi a dezechilibrelor metabolice. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente şi aritmia persistă este
necesară administrarea de medicamente antiaritmice specifice. Este recomandată evitarea pe cât posibilă a
lidocainei ca antiaritmic.
Deprimarea accentuată a sistemului nervos central necesită menţinerea deschisă a căilor respirat orii sau, în
cazurile severe, respiraţie asistată. Reacţiile distonice severe răspund uzual la prociclidină (5 - 10 mg) sau
orfenadrină (20 -40 mg), administrate intramuscular sau intravenos. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam
intravenos.
Sindromul neuroleptic malign necesită scăderea temperaturii corpului şi, eventual, administrare de dantrolen
sodic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice; neuroleptice (antipsihotice); fenotiazinice cu l anţ alifatic lateral,
c odul ATC: N05AA02 .
Levomepromazina, ca şi alte neuroleptice, are proprietăţi antidopaminergice care sunt responsabile de efectul
antipsihotic precum şi de reacţiile adverse (sindrom extrapiramidal, diskinezii, hiperproactinemie).
Ac tivitatea antidopaminergică a levomepromazinei este de intensitate medie. Levomepromazina are şi
proprietăţi antihistaminice, antiemetice, adrenolitice, anticolinergice marcate şi sedative marcate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
După administrare orală, m aleatul de levomepromazină se absoarbe incomplet din intestin.
Metabolizare
M aleatul de levomepromazină este, în parte, metabolizat la primul pasaj hepatic. Unul dintre metaboliţii
levomepromazinei (un derivat demetilat) este activ terapeutic.
7
Concentraţia plasmatică atinge nivelul maxim după 3 – 4 ore de la administrarea orală. Timpul de
înjumătăţire plasmatic este foarte diferit de la un pacient la altul, fiind cuprins între 2 şi 30 de ore.
Eliminare
Eliminarea se face prin urină şi fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină PH 102
D ioxid de siliciu coloidal anhidru
U lei hidrogenat din seminţe de bumbac
S tearat de magneziu
L actoză atomizată
A midonglicolat de sodiu (tip A) .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul am balajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TERAPIA SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj -Napoca,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6676/2014/01
8
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
L evomepromazin Terapia 25 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat con ţine maleat de levomep romazină 25 mg
Excipienţi cu efect cunoscut : fiecare comprimat conţine lactoză atomizată 123 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate discoidale, de culoare albă până la slab gălbuie, cu diametr ul de 8 mm şi marcate pe una din feţe
cu ˶ .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Stări psihotice acute .
Stări psihotice cronice (schizofrenie, delir paranoic, psihoze halucinatorii cronice).
Î n asociere cu un antidepresiv în tratamentul de sc urtă durată a unor episoade severe de depresie majoră.
Această asociere se poate face numai la iniţierea tratamentului, fără a depăşi o durată de 4- 6 săptămâni.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrare orală
Doze
Adulţi
Tratamentul se iniţiază cu doze mici care pot fi crescute ulterior. Tratamentul se continuă cu doza minimă
eficace stabilită individual.
Doza zilnică uzuală este de 25 -200 mg. La nevoie doza poate fi crescută până la 400 mg pe zi. Doza zilnică
se poate administra în priză unică se ara la culcare sau se poate fracţiona în 3 prize.
Administrarea dozelor mari se recomandă la pacienţii spitalizaţi.
2
Vârstnici
Nu este recomandată administrarea în ambulatoriu de levomepromazină la persoanele vârstnice (>50 ani)
decât după evaluarea riscul ui de hipotensiune.
Copii şi adolescenţi
Pentru copii se recomandă administrarea formelor farmaceutice şi concentraţiilor adecvate vârstei.
Mod de administrare
Comprimatul trebuie înghiţit cu o cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la levomepromazină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Glaucom cu unghi închis;
Tulburări uretro- prostatice cu risc de retenţie urinară;
Antecedente de agranulocitoză;
Tratament concomit ent cu sultopridă, agonişti dopaminergici cu excepţia pacienţilor parkinsonieni ( vezi pct.
4.5.);
Copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Apariţia febrei sau a infecţiilor impune efectuarea hemogramei (risc de agranuloc itoză). Modificarea
rezultatelor hemogramei (hiperleucocitoză, granulopenie) impune întreruperea tratamentului.
Levomepromazin Terapia 25 mg trebuie evitat sau recomandat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie
hepatică sau cardiacă.
Efectul hipotensor a l Levomepromazin Terapia 25 mg trebuie avut în vedere la pacienţii cu disfuncţie
cardiacă, la vârstnici sau la persoane debilitate. Pacienţii la care iniţierea tratamentului se face cu doze mari
este recomandat repaosul la pat.
Ca şi la alte neuroleptice au fost raportate cazuri foarte rare de interval QT prelungit la administrarea de
levomepromazină .
În consecinţă, dacă condiţia clinică permite, se recomandă să se excludă existenţa următorilor factori de risc
la pacienţii la care urmează să se administrez e levomepromazină:
• Bradicardie,
• Bloc de grad 2 şi 3,
• Tulburări metabolice precum hipokaliemia, hipocalcemia şi hipomagnezemia,
• Anorexie,
• Abuzul de alcool,
• Istoric personal sau familial de interval QT prelungit,
• Aritmii ventriculare,
• Torsada vârfurilor,
• Adm inistrarea concomitentă de neuroleptice,
• Tratament concomitent cu medicamente care produc bradicardie, tulburări electrolitice, tulburări de
conducere cardiacă şi prelungirea intervalului QT.
Înaintea iniţierii tratamentului cu levomepromazină este recomandat să se efectueze pacientului
electrocardiograma (ECG) şi să fie evaluate valorile calciului, potasiului şi magneziului seric. Monitorizarea
ionogramei se va face periodic pe durata tratamentului, mai ales în cazul tratamentelor cronice şi este
necesară corectarea dezechilibrelor ionice când acestea au fost identificate.
3
Accident vascular cerebral
În cadrul studiilor clinice randomizate, comparativ cu placebo efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă şi
tratate cu anumite medicamente antipsihotice a tipice a fost observată o creştere de 3 ori a riscului de
evenimente cerebrovasculare. Mecanismul acestui risc crescut nu este cunoscut. Un risc crescut nu poate fi
exclus pentru alte antipsihotice sau alte populaţii de pacienţi. Levomepromazina trebui e ut ilizat ă cu precauţie
la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Creşterea mortalităţii la persoanele vârstnic e cu demenţă
Datele obţinute din două studii observaţionale mari au arătat că persoanele în vârstă cu demenţă care sunt
tr atate cu antipsihotice convenţionale au, de asemenea, o creştere mică a risc ului de deces comparativ cu cele
care nu sunt trata te.
Nu există date suficiente pentru o estimare fermă privind amploarea precisă a riscului iar cauza riscului
crescut nu este cu noscută.
Levomepromazin Terapia 25 mg nu este indicat pentru tratamentul tulburărilor comportamentale legate de
demenţă.
Tromboembolism venos
La administrarea medicamentelor antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos. Deoarece
pacien ţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă de cele mai multe ori factori de risc pentru
tromboembolismul venos este recomandat să se facă o identificare a acestui tip de factori de risc atât înaintea
iniţierii tratamentului cu levomepromazină cât şi pe durata acestuia şi să se ia toate măsurile preventive
necesare.
Hiperglicemia
A fost raportată hiperglicemia sau intoleranţă la glucoză la pacienţii trataţi cu levomepromazină.
Monitorizarea nivelului glicemiei trebuie avută în vedere la pacienţii cu diabet zaharat sau factori de risc
pentru dezvoltarea diabetului, care primesc tratament cu levomepromazină (vezi pct. 4.8).
Î n cazul hipertermiei inexplicabile se impune întreruperea tratamentului în special la pacienţii care prezintă şi
alte simptome al e sindromului neuroleptic malign (paloare, hipertermie, tulburări vegetative, alterarea stării
de conştienţă, rigitate musculară).
Excipient
Levomepromazi n Terapia 25mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, de ficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză- galactoză nu trebuie să utilizeze
acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Levomepromazina şi metaboliţii săi non -hidroxilaţi sunt inhibitori puter nici ai citocromului P450 2D6.
Administrarea de levomepromazină concomitent cu medicamente metabolizate de acest sistem enzimatic
poate conduce la creşterea concentraţiei plasmatice a acestor medicamente şi creşte riscul de prelungire a
efectului terapeutic al acestora sau de apariţie a reacţiilor adverse ale acestor medicamente.
Utilizarea concomitentă de neuroleptice şi unele antiaritmice care prelungesc intervalul QT – clasele IA şi III
(chinidină, disopiramidă, procainamidă, amiodaronă, sotalol şi dofe tilid) poate creşte riscul apariţiei
aritmiilor. Creşterea riscului de aritmii este dată şi de asocierea levomepromazinei cu următoarele categorii
de medicamente:
- antimicrobiene (sparfloxacină, moxifloxacină, eritromicină i.v.),
- antidepresive triciclice (a mitriptilină),
- antidepresive tetraciclice (maprotilină),
- alte neuroleptice (fenotiazine, pimozid, sertindol),
- antihistaminice (terfenadină),
- cisapridă,
4
- bretilium,
- antimalarice (chinină, meflochină).
Efectul anticolinergic al neurolepticelor poate fi accen tuat de medicamentele anticolinergice.
Se recomandă e vitarea concomitentă de neuroleptice, precum și de orice alte medicamente care pot
determina dezechilibru electrolitic. Diuretice le, în special cele care cauzează hipopotasemie, trebuie evitate,
dar, da că este necesar, sunt de preferat diuretice care economisesc potasiu.
Administrarea concomitentă de desferioxamină şi proclorperazină a fost asociată cu encefalopatia metabolică
tranzitor ie. Aceasta se caracterizează prin pierderea conştienţei pentru 48 -72 de ore. Deoarece
levomepromazina este structural asemănătoare proclorperazinei, există posibilitatea apariţiei acestei afecţiuni
şi în cazul administrării levomepromazinei.
Adrenalina nu trebuie administrată la pacienţii cu doze mari de neuroleptice.
Consumul de alcool va fi evitat la pacienţii trataţi cu levomepromazină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcină
Siguranţa administrării levomepromazin ei la gravide nu a fost stabilită.
Nou născuţii expuşi la antipsihotice, inclusiv levomepromazină, în cursul trimestrului 3 de sarcină, au risc
crescut de reacţii adverse de tip extrapiramidal sau simptome de întrerupere, care pot varia ca intensitate şi
durată după naştere. Au fost raporta te agitaţie, hipertonie, hipotonie, tremor, somnolenţă, deficit respirator
sau tulburări de alimentaţie. În consecinţă nou născuţii trebuie să fie monitorizaţi atent.
Alăptare
Deoarece, nu se ştie dacă levomepromazina se excretă în lapte, se recomandă fi e întreruperea alăptării, fie
întreruperea tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Levomepromazin poate determina reacţii adverse precum: somnolenţă, dezorientare, confuzie sau
hipotensiune severă. Aceste a pot scădea capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă după cum urmează: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 până la < 1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1.000 până la < 1/100), rare (≥ 1/10.0000 până la
< 1/1.000) şi foarte rare (< 1/10.000), cu frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile).
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare: agranulocitoză, leucopenie.
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: hiperprolactinemie (manifestată prin amenoree, galactoree, ginecomastie,
impotenţă ).
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Cu frecvenţă necunoscută: hiperglicemie şi scăderea toleranţei la glucoză (vezi pct. 4.4), tulburări ale
te rmoreglării, creştere ponderală .
Tulburări psihice
Cu frecvenţă necunoscută: la doze mici pot să apară sedare sau somnolenţă, mai frecvent la începutul
tratamentului; stare de indiferenţă, anxietate, modificări ale dispoziţiei.
5
Tulburări ale sistemului nervos
C u frecvenţă necunoscută :
- la doze mici pot să apară efecte anticolinergice (uscăciunea gurii, constipaţie, ileus paralitic, tulburări de
acomodare, retenţie urinară) ;
- la doze mari, pot să apară: dischinezie precoce (torticolis spasmodic, criză o culogiră, trismus); sindrom
extrapiramidal (akinetic cu sau fără hipertonie care se remite parţial după administrarea de antiparkinsoniene
anticolinergice; hiperkinetic, hipertonic, excitomotor; achatisie); dischinezie tardivă (apare în cazul
tratamentului prelungit). Aceste tulburări pot să apară uneori după întreruperea tratamentului şi dispar după
reluarea acestuia sau după creşterea dozelor. Administrarea antiparkinsonienelor anticolinergice nu este
eficace sau dimpotrivă poate agrava simptomatologia .
- sindrom neuroleptic malign (vezi punctul 4.4).
Tulburări oculare
Cu frecvenţă necunoscută: depozite brune la nivelul polului anterior al globului ocular, în general fără
tulburări de vedere.
Tulburări cardiace
Rare: r eacţii adverse dependente de doză pr ecum alungirea intervalului QT .
Foarte rare: r eacţii adverse dependente de doză precum torsada vârfurilor , tahicardie ventriculară, fibrilaţie
ventriculară, stop cardiac .
A u fost raportate cazuri izolate de moarte subită de etiologie cardiacă (vezi pct. 4. 4), precum şi cazuri de
moarte subită inexplicabilă, la pacienţii trataţi cu neuroleptice fenotiazine.
Tulburări vasculare
Cu frecvenţă necunoscută:
- hipotensiune arterială mai ales la pacienţii vârstnici,
- accident vascular cerebral (în condiţii de tempe ratură şi umiditate mare, reacţie adversă frecventă
neurolepticelor fenotiazinice) ,
- tromboembolism venos (inclusiv cazuri de embolie pulmonară şi tromboză venoasă profundă).
Tulburări gastrointestinale
Frecvente: xerostomie
Foarte rare: enterocolită necr otică potenţial letală
Constipaţie severă până la ileus paralitic.
Tulburări hepatobiliare
Rare : icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: reacţii alergice, fotosensibilizare.
Condi ţii în legătură cu sarcina, perioada puerperală ş i perinatală
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom de întrerupere la nou -născut (vezi pct. 4.6).
Tulburări ale aparatului genital ş i ale sânului
Foarte rare : priapism.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: astenie
U n VSH ridicat poa te fi întâlnit ocazional.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesio niştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
6
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Manifestările supradozajului sunt somnolenţa, pierderea conştienţei, hipotensiune, tahicardie, modificări
ECG, aritmii ventriculare şi hipotermie. P ot să apară diskinezii severe extrapirami dale.
Dacă pacientul se prezintă în primele 6 ore de la supradozare, este recomandat lavajul gastric şi
administrarea de cărbune activat. Inducerea farmacologică a emezei nu este de ajutor.
Nu există un antidot specific iar tratamentul este simptomatic.
Vasodilataţia generalizată poate conduce la colaps circulator. Ridicarea membrelor pacientului poate fi
suficientă dar în cazurile severe este necesară umplerea patului vascular prin administrarea de lichide
intravenos. Lichidele administrate trebuie în p realabil încălzite la temperatura corpului pentru a nu accentua
hipotermia.
Agenţii inotropi pozitivi precum dopamina pot fi folosiţi în tratamentul colapsului dacă umplerea vasculară
nu a obţinut rezultat terapeutic. În general nu sunt recomandaţi agenţ ii vasoconstrictori periferici de tip
adrenalină, epinefrină.
Tahiaritmiile ventriculare şi supraventriculare dispar în urma restabilirii temperaturii corpului, a volumului
circulator şi a dezechilibrelor metabolice. Dacă aceste măsuri nu sunt suficiente şi aritmia persistă este
necesară administrarea de medicamente antiaritmice specifice. Este recomandată evitarea pe cât posibilă a
lidocainei ca antiaritmic.
Deprimarea accentuată a sistemului nervos central necesită menţinerea deschisă a căilor respirat orii sau, în
cazurile severe, respiraţie asistată. Reacţiile distonice severe răspund uzual la prociclidină (5 - 10 mg) sau
orfenadrină (20 -40 mg), administrate intramuscular sau intravenos. Convulsiile pot fi tratate cu diazepam
intravenos.
Sindromul neuroleptic malign necesită scăderea temperaturii corpului şi, eventual, administrare de dantrolen
sodic.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice; neuroleptice (antipsihotice); fenotiazinice cu l anţ alifatic lateral,
c odul ATC: N05AA02 .
Levomepromazina, ca şi alte neuroleptice, are proprietăţi antidopaminergice care sunt responsabile de efectul
antipsihotic precum şi de reacţiile adverse (sindrom extrapiramidal, diskinezii, hiperproactinemie).
Ac tivitatea antidopaminergică a levomepromazinei este de intensitate medie. Levomepromazina are şi
proprietăţi antihistaminice, antiemetice, adrenolitice, anticolinergice marcate şi sedative marcate.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie şi distribuţie
După administrare orală, m aleatul de levomepromazină se absoarbe incomplet din intestin.
Metabolizare
M aleatul de levomepromazină este, în parte, metabolizat la primul pasaj hepatic. Unul dintre metaboliţii
levomepromazinei (un derivat demetilat) este activ terapeutic.
7
Concentraţia plasmatică atinge nivelul maxim după 3 – 4 ore de la administrarea orală. Timpul de
înjumătăţire plasmatic este foarte diferit de la un pacient la altul, fiind cuprins între 2 şi 30 de ore.
Eliminare
Eliminarea se face prin urină şi fecale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină PH 102
D ioxid de siliciu coloidal anhidru
U lei hidrogenat din seminţe de bumbac
S tearat de magneziu
L actoză atomizată
A midonglicolat de sodiu (tip A) .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25° C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul am balajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
TERAPIA SA
Str. Fabricii nr. 124, Cluj -Napoca,
România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6676/2014/01
8
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014.