MEDROL A 16 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MEDROL A 16 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine 16 mg metilprednisolon.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 159,00 mg, zahăr 2,80 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate ovale, de culoare albă, cu două linii încrucişate pe una din feţe şi imprimate cu specificaţia
“UPJOHN 73” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Afecţiuni endocrine
- Insuficienţă corticosuprarenaliană primară sau secundară;
Terapia de primă intenţie este hidrocortizon sau cortizon; acolo unde este cazul, pot fi folosiţi analogi
sintetici în asociere cu mineralocorticoizi.
La copii, suplimentarea cu mineralocorticoizi este de o deosebită importanţă.
- Hiperplazie suprarenaliană congenitală;
- Tiroidită nesupurativă subacută;
- Hipercalcemie asociată cu cancerul.
Afecţiuni non-endocrine
Boli reumatice
Medrol este indicat ca terapie adjuvantă pentru administrarea pe termen scurt (pentru controlul pacientului în
timpul unui episod acut sau exacerbarea simptomelor) în:
- Artrita psoriazică;
- Artrita reumatoidă, inclusiv artrita reumatoidă juvenilă (în cazuri selecţionate pot fi necesare doze
mici de întreţinere);
- Spondilită anchilozantă;
- Bursită acută şi subacută;
- Tenosinovită nespecifică acută;
- Artrită gutoasă acută;
- Osteoartrită post-traumatică;
- Sinovita din osteoartrită;
- Epicondilită.
Colagenoze
2
Medrol este indicat în timpul unor exacerbări sau ca tratament de întreţinere la cazuri selecţionate de:
- Lupus eritematos sistemic;
- Dermatomiozită sistemică (polimiozită);
- Cardită reumatismală acută;
- Polimialgia reumatică;
- Arterită cu celule gigante.
Boli dermatologice
- Pemfigus;
- Dermatită buloasă herpetiformă;
- Eritem polimorf sever (sindrom Stevens-Johnson);
- Dermatită exfoliativă;
- Micozis fungoid;
- Psoriazis sever;
- Dermatită seboreică severă.
Stări alergice
Medrol este indicat în controlul stărilor alergice severe sau incapacitante care nu răspund la tratamentul
convenţional cum ar fi:
- Rinită alergică sezonieră sau perenă;
- Boala serului;
- Astm bronşic;
- Reacţii de hipersensibilizare la medicamente;
- Dermatită de contact;
- Dermatită atopică.
Boli oftalmologice
Medrol este indicat în procesele inflamatorii şi alergice severe acute şi cronice care implică ochiul şi anexele
sale, cum sunt:
- Ulceraţii marginale corneene alergice;
- Herpes zoster oftalmic (vezi pct. 4.4);
- Inflamaţia segmentului anterior;
- Coroidită şi uveită posterioară difuză;
- Oftalmie simpatică;
- Conjunctivită alergică;
- Keratită;
- Chorioretinită;
- Nevrită optică;
- Irită şi iridociclită.
Boli respiratorii
- Sarcoidoză simptomatică;
- Sindrom Loeffler care nu poate fi controlat cu alte mijloace terapeutice;
- Tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată – se foloseşte concomitent cu tratamentul
antituberculos corespunzător;
- Pneumonită de aspiraţie;
- Berilioză.
Afecţiuni hematologice
- Purpură trombocitopenică idiopatică la adulţi;
- Trombocitopenie secundară la adulţi;
- Anemie hemolitică dobândită (autoimună);
- Eritroblastopenie (anemie RBC);
- Anemie hipoplastică congenitală (eritroidă).
Boli neoplazice
Medrol este indicat în tratamentul paliativ al:
- Leucemiilor şi limfoamelor la adulţi;
- Leucemia acută la copil.
3
Stări edematoase
- Pentru a induce diureza sau remisiunea proteinuriei în sindromul nefrotic fără uremie, cel idiopatic şi
cel datorat lupusului eritematos.
Boli gastrointestinale
Medrol este indicat pentru stabilizarea pacientului în timpul unor perioade critice ale bolii în:
- Colita ulcerativă;
- Enterita regională.
Sistemul nervos
- Exacerbările acute din scleroza multiplă;
- Controlul edemului asociat cu tumorile cerebrale.
Alte indicaţii
- În meningita tuberculoasă cu bloc subarahnoidian sau iminenţă de blocaj, Medrol se foloseşte
concomitent cu chimioterapia antituberculoasă adecvată;
- Medrol este indicat în trichineloza cu implicare neurologică sau miocardică.
Transplant de organe
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Medrol A 16 mg sunt indicate pentru tratamentul copiilor cu vârsta mai mare de 6 ani şi
adulţilor.
Doza iniţială de comprimate de metilprednisolon poate varia în funcţie de boala care este tratată.
În cazurile cu severitate redusă, dozele mai mici vor fi în general suficiente, în timp ce la anumiţi pacienţi pot
fi necesare doze iniţiale mai mari.
Situaţiile clinice în care se pot indica doze mari includ scleroza multiplă (200 mg/zi), edemul cerebral (200-
1000 mg/zi) şi transplantul de organ (până la 7 mg/kg/zi).
Dacă după o perioadă de timp rezonabilă nu apare un răspuns clinic satisfăcător, comprimatele de
metilprednisolon trebuie întrerupte şi pacientului i se va prescrie un alt tratament corespunzător.
Dacă medicamentul trebuie întrerupt după o perioadă lungă de timp, se recomandă retragerea lui graduală
mai degrabă decât bruscă.
După ce s-a constatat apariţia unui răspuns favorabil, doza de întreţinere adecvată trebuie determinată prin
descreşterea dozei iniţiale în trepte mici, la intervale corespunzătoare de timp, până la cea mai mică doză
care menţine un răspuns clinic adecvat.
Trebuie ţinut cont că este necesară monitorizarea constantă a dozei de medicament.
Printre situaţiile care pot necesita ajustarea dozelor se numără modificările status-ului clinic consecutiv
remisiunilor sau exacerbărilor bolii, responsivitatea individuală a fiecărui pacient şi efectul expunerii
pacientului la situaţii stresante care nu sunt legate direct de boala tratată; în această ultimă situaţie poate fi
necesară creşterea dozei de comprimate de metilprednisolon pentru o perioadă de timp, corespunzătoare
stării pacientului.
Trebuie subliniat că dozele necesare sunt variabile şi necesită individualizare în funcţie de boala tratată şi de
răspunsul pacientului la tratament.
Tratamentul la două zile (tratament alternant)
Tratamentul la două zile este un regim de dozare a corticosteroizilor în care doza dublă zilnică de
corticosteroid se administrează dimineaţa, o dată la două zile. Scopul acestui mod de tratament este de a oferi
unui pacient care are nevoie de tratament pe termen lung, efectele benefice ale corticosteroizilor,
minimalizând în acelaşi timp anumite efecte indezirabile, cum sunt inhibarea axului hipofizo-suprarenalian,
starea cushingoidă, simptomele de sevraj la corticoizi şi supresia creşterii la copii.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la metilprednisolon sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- orice stare infecţioasă, cu excepţia celor care constituie indicaţii speciale;
4
- viroze evolutive, mai ales hepatite, varicelă, herpes, zona zoster;
- psihoze insuficient controlate prin tratament;
- administrare de vaccinuri cu germeni vii;
- infecţii fungice sistemice;
- copii cu vârsta sub 6 ani.
Este contraindicată administrarea vaccinurilor vii sau atenuate la pacienţii care primesc corticosteroizi în
doze imunosupresive.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Efecte imunosupresive/Susceptibilitate crescută la infecţii
Corticosteroizii pot creşte susceptibilitatea la infecţii, pot masca anumite semne de infecţie, iar în timpul
tratamentului pot apărea infecţii noi.
Folosirea corticosteroizilor se poate asocia cu o rezistenţă scăzută şi incapacitatea de a limita infecţia.
Legat de folosirea corticosteroizilor singuri sau în asociere cu alţi agenţi imunosupresori care afectează
imunitatea celulară, umorală sau funcţia neutrofilelor, pot apărea infecţii cu orice germen patogen, inclusiv
virale, bacteriene, fungice, cu protozoare sau helminţi, localizate oriunde în corp. Aceste infecţii pot fi
uşoare, dar uneori apar cazuri severe, chiar letale. Cu cât dozele de corticosteroizi folosite sunt mai mari, cu
atât posibilitatea apariţiei complicaţiilor infecţioase este mai mare.
Persoanele care urmează tratamente cu medicamente care suprimă sistemul imunitar sunt mai susceptibile la
infecţii decât indivizii sănătoşi. Spre exemplu, varicela şi rujeola pot avea o evoluţie mai severă sau chiar
letală la copiii fără imunitate sau la adulţi ce urmează tratamente cu corticosteroizi.
La pacienţii care primesc doze imunosupresoare de corticosteroizi se pot administra vaccinuri moarte sau
inactivate, răspunsul la ele putând fi totuşi diminuat.
Procedurile de imunizare indicate pot fi efectuate la pacienţii care primesc doze non-imunosupresive de
corticosteroizi.
Folosirea corticosteroizilor în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile de tuberculoză fulminantă sau
diseminată, unde corticosteroizii sunt folosiţi pentru controlul bolii în asociere cu un regim de tratament
antituberculos adecvat.
În cazul în care corticosteroizii sunt indicaţi la pacienţii cu tuberculoză latentă sau reactivitate la tuberculină,
este necesară observarea atentă, deoarece se poate produce reactivarea bolii. În timpul terapiei pe termen
lung cu corticosteroizi, aceşti pacienţi trebuie să primească chimioprofilaxie.
La pacienţii care primesc tratament cu corticosteroizi s-a raportat apariţia sarcomului Kaposi.
Întreruperea tratamentului poate duce la remisiune clinică.
Rolul corticosteroizilor în şocul septic a fost controversat, studiile iniţiale indicând atât efecte benefice, cât şi
dăunătoare. Mai recent, s-a considerat că terapia adjuvantă cu corticosteroizi este benefică la pacienţi cu şoc
septic dovedit care prezintă insuficienţă suprarenală.
Totuşi, utilizarea lor curentă în şoc septic nu este recomandată, aceasta nefiind susţinută nici de concluziile
unei evaluări sistematice asupra terapiei de scurtă durată cu doze crescute de corticosteroizi. Cu toate
acestea, rezultatele unor meta-analize şi a unei evaluări sugerează că terapiile mai lungi (5-11 zile) cu
corticosteroizi în doze mici pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic ce necesită tratament
vasoconstrictor.
Tulburări ale sistemului imunitar
Pot apărea reacţii alergice (de exemplu, angioedem).
Datorită faptului că au fost raportate cazuri rare de reacţii cutanate şi anafilactice/anafilactoide la pacienţii
aflaţi în tratament cu corticosteroizi, trebuie adoptate măsurile de precauţie necesare înainte de administrare,
în special dacă pacientul are antecedente de alergie la medicamente.
Tulburări endocrine
5
La pacienţii care iau tratament cu corticosteroizi şi sunt supuşi unui stres neobişnuit sunt indicate doze
crescute de corticosteroizi cu acţiune rapidă înaintea, în timpul şi după situaţia stresantă.
Administrarea corticosteroizilor în doze farmacologice pe perioade prelungite poate determina supresia
axului hipotalamic-pituitar-adrenal (HPA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul şi durata
însuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de doză, frecvenţă,
momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. Acest efect poate fi minimizat utilizând
tratamentul alternant (vezi pct. 4.2).
De asemenea, insuficienţa adrenală acută ce conduce la deces poate apărea dacă terapia cu glucocorticoizi
este întreruptă brusc.
Insuficienţa corticosuprarenaliană indusă medicamentos poate fi minimalizată prin reducerea gradată a dozei.
Acest tip de insuficienţă relativă poate persista timp de luni de zile după întreruperea tratamentului; de aceea,
în orice situaţie de stress care apare în această perioadă trebuie reinstituită terapia hormonală.
Un sindrom de „sevraj steroidic”, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de asemenea,
să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome precum: anorexie,
greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie, pierdere în greutate, şi/sau
hipotensiune. Se consideră că aceste efecte apar datorită modificării bruşte a concentraţiei de glucocorticoid
decât datorită concentraţiei scăzute de corticosteroid.
Utilizarea glucocorticoizilor la pacienţii cu boala Cushing trebuie evitată deoarece glucocorticoizii pot
produce sau agrava boala Cushing.
La pacienţii cu hipotiroidism efectul corticosteroizilor este crescut.
Tulburări de metabolism şi nutriţie
Corticosteroizii, incluzând metilprednisolon, pot creşte glicemia, pot agrava un diabet preexistent şi pot crea
predispoziţie la diabet zaharat pentru pacienţii ce urmează un tratament de lungă durată cu corticosteroizi.
Tulburări psihice
În cazul folosirii corticosteroizilor pot apărea tulburări psihice care variază de la euforie, insomnie, schimbări
de dispoziţie, modificări de personalitate şi depresie severă, la manifestări psihotice clinic evidente. De
asemenea, instabilitatea emoţională sau tendinţele psihotice existente pot fi agravate de corticosteroizi.
La administrarea sistemică de steroizi pot apărea reacţii adverse potenţial grave de natură psihică (vezi pct.
4.8). De obicei simptomele debutează în câteva zile sau săptămâni de la iniţierea tratamentului. Majoritatea
reacţiilor dispar fie la micşorarea dozei sau la retragerea medicamentului, deşi poate fi necesar tratament
specific. Au fost raportate efecte psihologice la retragerea corticosteroizilor; frecvenţa este necunoscută.
Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie încurajate să se adreseze medicului dacă pacientul manifestă
simptome psihologice, în mod special dacă se suspectează instalarea unei stării depresive sau a ideaţiei
suicidare. Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie să fie atenţi la posibile tulburări psihice care pot apărea în
timpul sau imediat după scăderea dozei sau întreruperea steroizilor sistemici.
Tulburări ale sistemului nervos
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu tulburări convulsive.
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu
miastenie gravis.
Deşi studiile clinice controlate au demonstrat eficacitatea corticosteroizilor în accelerarea rezoluţiei
exacerbărilor acute în scleroza multiplă, nu arată că tratamentul cu corticosteroizi ar afecta rezultatul final
sau istoria naturală a bolii. Studiile demonstrează că sunt necesare doze relativ crescute de corticosteroizi
pentru a avea un efect semnificativ (vezi pct. 4.2).
6
Au fost raportate cazuri de lipomatoză epidurală la pacienţii aflaţi în tratament cu corticosteroizi, în special
pe termen lung cu doze crescute.
Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie în:
- infarct miocardic recent, predispoziţie la tromboze;
- epilepsie, migrenă;
- hipertiroidism;
Tulburări oculare
Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie la pacienţii cu herpes simplex ocular, deoarece pot induce
perforaţie corneană.
Utilizarea prelungită a corticosteroizilor poate produce cataractă subcapsulară posterioară şi cataractă
nucleară (în special la copii), exoftalmie, presiune intraoculară crescută, care pot determina glaucom cu
posibilă distrugere a nervilor optici. Riscul de instalare a infecţiilor secundare de origine fungică sau virală la
nivelul ochiului este crescut la pacienţii care primesc glucocorticoizi.
Tratamentul cu corticosteroizi a fost asociat cu corioretinopatie, care ar putea determina dezlipire de retină.
Tulburări cardiace
În cazul tratamentului îndelungat cu corticosteroizi şi a utilizării unor doze crescute, reacţiile adverse ale
glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia şi hipertensiunea, pot predispune
pacienţii trataţi cu factori de risc cardiovascular preexistenţi la efecte cardiovasculare suplimentare. În
consecinţă, corticosteroizii trebuie utilizaţi judicios la aceşti pacienţi, fiind necesară atenţie la modificarea
gradelor de risc şi monitorizare cardiacă suplimentară. Dozele mici şi tratamentul în zile alternative pot
reduce incidenţa complicaţiilor tratamentului cu corticosteroizi.
În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, corticosteroizii sistemici trebuie utilizaţi cu precauţie şi doar dacă
este strict necesar.
Tulburări vasculare
S-a raportat apariţia trombozei, incluzând tromboembolie venoasă, în asociere cu corticosteroizi. În
consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau cu
predispoziţie pentru tulburări tromboembolice.
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii hipertensivi.
Tulburări gastrointestinale
Dozele crescute de corticosteroizi pot duce la apariția pancreatitei acute.
Nu există un consens de păreri în ce măsură corticosteroizii în sine sunt răspunzători de apariţia ulcerelor
peptice întâlnite în timpul tratamentului; totuși, tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomele
ulcerului peptic, astfel încât perforaţia şi hemoragia se pot produce fără durere semnificativă. Tratamentul cu
glucocorticoizi poate masca peritonita sau alte semne sau simptome asociate tulburărilor gastrointestinale,
precum perforația, ocluzia intestinală sau pancreatita. În cazul administrării concomitente de AINS, riscul de
apariţie a ulcerelor gastrointestinale este crescut.
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie în colita ulcerativă nespecifică dacă există o probabilitate de
ameninţare cu perforaţie, abces sau altă infecţie piogenică, diverticulită, anastomoze intestinale noi sau ulcer
peptic activ sau latent.
Tulburări hepatobiliare
S-au raportat cazuri rare de tulburări hepatobiliare, în majoritatea cazurilor reversibile după întreruperea
tratamentului. Prin urmare, este necesară monitorizarea corespunzătoare.
Tulburări musculoscheletale
7
La utilizarea unor doze crescute de corticosteroizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la pacienţi
cu afecţiuni de transmisie neuromusculară (de exemplu, miastenia gravis) sau la pacienţii care urmează
tratament concomitent cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (de exemplu,
pancuronium). Această miopatie acută este generalizată, poate afecta muşchii oculari şi respiratori şi poate
determina quadripareză. Pot apărea creşteri ale creatinkinazei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după
încetarea administrării corticosteroizilor poate dura de la săptămâni până la ani.
Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă dar rareori identificată asociată utilizării pe termen lung a
corticosteroizilor în doze crescute.
Afecţiuni renale şi urinare
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală.
Investigaţii
Doze medii sau mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşterea presiunii arteriale, retenţia de sare
şi apă şi creşterea excreţiei potasiului. Aceste efecte apar mai rar când se folosesc derivaţii sintetici, cu
excepţia cazurilor când aceştia se folosesc în doze mari. Poate fi necesară dietă hiposodată şi suplimentarea
alimentaţiei cu potasiu. Toţi corticosteroizii cresc excreţia calciului.
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale
Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi pentru
tratamentul leziunilor traumatice cerebrale: un studiu multicentric a evidenţiat un nivel ridicat al mortalităţii
la 2 săptămâni şi 6 luni după leziune, la pacienţii cărora li s-a administrat metilprednisolon succinat de sodiu
comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită o asociere cauzală cu tratamentul cu metilprednisolon succinat de
sodiu.
Alte informaţii
Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata tratamentului,
pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu, privitoare la doză, durata
tratamentului şi la tipul regimului terapeutic (zilnic sau intermitent).
Pentru a controla boala tratată trebuie folosite cele mai mici doze posibile de corticosteroizi şi atunci când
este posibil, reducerea dozei trebuie făcută gradat.
Acidul acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauţie
împreună cu corticosteroizii.
După administrarea sistemică a corticosteroizilor a fost raportată apariţia crizei din feocromocitom, care
poate fi letală. Corticosteroizii trebuie administraţi la pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi de feocromocitom
numai după o evaluare adecvată a raportului riscuri/beneficii.
Sportivii trebuie avertizaţi că medicamentul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Deoarece conţine zahăr pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Copii şi adolescenţi
Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi copiilor aflaţi sub tratament prelungit cu corticosteroizi trebuie
monitorizată atent.
8
Creşterea poate fi inhibată la copiii care primesc tratament cu glucocorticoizi pe termen lung, zilnic, cu doze
divizate; folosirea unui astfel de regim trebuie restricţionată la cazurile cele mai urgente. Tratamentul cu
glucocorticoizi la două zile de obicei evită sau minimalizează acest efect secundar.
(vezi pct. 4.2).
Sugarii şi copiii aflaţi în tratament corticosteroid pe termen lung au un risc deosebit de creștere a presiunii
intracraniene.
Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metilprednisolonul este substrat pentru citocromul P450 (CYP) şi este majoritar metabolizat de enzima
CYP3A4. La adulţi, CYP3A4 este enzima dominantă din cea mai abundentă subfamilie CYP de la nivel
hepatic. Aceasta catalizează 6-beta-hidroxilarea steroizilor, Faza I metabolică, o etapă esenţială atât pentru
corticosteroizii endogeni cât şi sintetici. Mulţi alţi compuşi sunt de asemenea substraturi pentru CYP3A4, iar
pentru unii dintre aceştia (precum şi alte medicamente) s-a demonstrat că alterează metabolismul
glucocorticoizilor prin inducţia (upreglarea) sau inihibiţia enzimei CYP3A4.
INHIBITORII CYP3A4 – Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4, în general scad clearance-ul
hepatic şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt substraturi pentru CYP3A4, precum
metilprednisolonul. În prezenţa unui inhibitor CYP3A4, poate fi necesară ajustarea dozei de
metilprednisolon pentru a evita toxicitatea steroidică.
INDUCTORI CYP3A4 – Medicamente care induc activitatea CYP3A4, în general cresc clearance-ul
hepatic, determinând concentraţii plasmatice scăzute pentru medicamentele care sunt substraturi pentru
CYP3A4. La coadministrare poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a atinge rezultatul
dorit.
SUBSTRATURILE CYP3A4 – În prezenţa unui alt substrat CYP4A4, clearance-ul hepatic al
metilprednisolonului poate fi afectat, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca
reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o probabilitate de apariţie
crescută la coadministrare.
ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE CYP3A4 – Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea
metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos.
Tabelul 1 conţine o listă a celor mai frecvente şi/sau clinic importante interacţiuni medicamentoase sau
efecte ale metilprednisolon şi descrierea acestora.
Tabel 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea cu
metilpredinisolon
Clasa sau tipul
medicamentului
- MEDICAMENTUL sau
SUBSTANŢA Interacţiune/Efect
Antibacteriene
-IZONIAZIDĂ INHIBITOR CYP3A4. De asemenea, metilprednisolonul poate
avea un potenţial efect de creştere a ratei de acetilare şi a
clearance-ului izoniazidei.
Antibiotice, Antituberculoase
- RIFAMPICINĂ INDUCTOR CYP3A4
Anticoagulante (orale)
Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este
variabil. Există raportări atât de efecte intensificate, cât şi
diminuate ale anticoagulantelor, atunci când sunt folosite
concomitent cu corticosteroizii. De aceea, trebuie monitorizaţi
indicii coagulării pentru a menţine efectul anticoagulant dorit.
Anticonvulsivante
- CARBAMAZEPINĂ
INDUCTOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4
9
Clasa sau tipul
medicamentului
- MEDICAMENTUL sau
SUBSTANŢA Interacţiune/Efect
Anticonvulsivante
- FENOBARBITAL
- FENITOINĂ
INDUCTORI CYP3A4
Anticolinergice
- BLOCANTE
NEUROMUSCULARE Corticosteroizii pot influenţa efectul anticolinergicelor.
1) A fost raportată miopatie acută la administrarea concomitentă
de doze crescute de corticosteroizi împreună cu anticolinergice,
precum medicamente blocante neuromusculare. (pentru mai multe
informaţii vezi pct. 4.4)
2) A fost raportată antagonizarea efectelor blocante musculare ale
pancuronium and vecuronium la pacienţi care utilizau
corticosteroizi. Se aşteaptă ca această interacţiune să apară la toate
blocantele neuromusculare competitive.
Anticolinesterazice Steroizii pot reduce efectul anticolinesterazicelor în miastenia
gravis.
Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică de glucoză,
poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice.
Antiemetice
- APREPITANT
- FOSAPREPITANT
INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
Antifungice
- ITRACONAZOL
- KETOCONAZOL
INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
Antivirale
- INHIBITORI DE
PROTEAZĂ HIV INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
1) Inhibitorii de protează, precum indinavir şi ritonavir, pot creşte
concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor.
2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de
protează HIV, determinând concentraţii plasmatice reduse.
Inhibitori de aromatază
-AMINOGLUTETIMIDA Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă poate exacerba
modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu
glucocorticoizi.
Blocante ale canalelor de calciu
- DILTIAZEM
INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4
Contraceptive (orale)
- ETINILESTRADIOL/
NORETINDRONĂ
INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
- GRAPEFRUIT JUICE
INHIBITOR CYP3A4
Imunosupresive
- CICLOSPORINĂ
INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4
1) La administrarea concomitentă a metilprednisolonlui cu
ciclosporina, poate apărea inhibarea mutuală a metabolizării, ce
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice a uneia sau
ambelor medicamente. De aceea, la coadministrare este mai
probabil să se producă efecte adverse asociate cu folosirea
individuală a oricărui dintre aceste medicamente.
2) Apariţia convulsiilor a fost raportată în asociere cu folosirea
concomitentă a metilprednisolonului şi ciclosporinei.
Imunosupresive
- CICLOFOSFAMIDĂ
- TACROLIMUS
SUBSTRATURI CYP3A4
Antibiotice Macrolide
- CLARITROMICINĂ
- ERITROMICINĂ
INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
Antibiotice Macrolide INHIBITOR CYP3A4
10
Clasa sau tipul
medicamentului
- MEDICAMENTUL sau
SUBSTANŢA Interacţiune/Efect
- TROLEANDOMICINĂ
Medicamente AINS (anti-
inflamatoare nesteroidiene)
- doze mari de acid
acetilsalicilic 1) Incidenţa hemoragiilor gastrointestinale şi a ulceraţiilor poate
creşte la administrarea concomitentă de corticosteroizi cu
medicamente AINS.
2) Metilprednisolonul poate creşte clearance-ul acidului
acetilsalicilic, ce ar putea determina concentraţii serice scăzute de
salicilat. Întreruperea tratamentului cu metilprednisolon poate duce
la creşterea concentraţiilor serice de salicilat, ce ar putea determina
creşterea riscului de toxicitate salicilică.
Agenţii care elimină potasiul Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu agenţi care
elimină potasiul (adică diuretice), pacienţii trebuie monitorizaţi cu
atenţie pentru apariţia hipopotasemiei. De asemenea, există un risc
crescut de hipopotasemie la utilizarea concomitentă a
corticosteroizilor cu amfotericină B, xanten sau beta 2 a
gonişti.
În plus faţă de cele menţionate anterior, următoarele asocieri nu sunt recomandate:
Astemizol, bepridil, eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă,
terfenadină, vincamină datorită riscului crescut de torsadă a vârfurilor în cazul asocierii cu glucocorticoizi.
Anticolinergice: atropina şi alte medicamente anticolinergice pot creşte presiunea intraoculară, iar asocierea
cu glucocorticoizii mărește riscul de glaucom.
Antidiabetice: glicemia va fi monitorizată când se asociază insulina sau antidiabeticele orale. Poate fi
necesară ajustarea dozei de antidiabetice.
Antihipertensive: acţiunea antihipertensivă este parţial scăzută de efectul de retenţie hidro-salină al
glucocorticoizilor.
Diureticele: va fi monitorizată potasemia, uneori fiind necesară suplimentarea aportului de potasiu.
Vaccinuri: eficienţa vaccinurilor cu germeni morţi poate fi redusă.
Imunosupresoare: datorită efectului sinergic cu metotrexatul, se recomandă reducerea dozei de
metilprednisolon.
Digitalice: metilprednisolonul creşte toxicitatea digoxinei şi a altor glicozide cardiace.
Curarizante: efectul pancuroniului poate fi parţial scăzut.
Estrogeni: administrarea concomitentă poate creşte efectul glucocorticoizilor.
Terapia psihiatrică: acțiunea anxioliticelor şi antipsihoticelor poate fi scăzută. Pot fi necesare ajustări ale
dozelor.
Simpatomimetice: asocierea cu metilprednisolonul duce la creşterea efectului şi potenţialului toxic al
salbutamolului.
Citostatice: administrarea concomitentă poate scădea acţiunea ciclofosfamidei.
Interferon alfa: asocierea cu metilprednisolonul creşte riscul de inhibare a acţiunii interferonului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
11
În studiile cu animale, s-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi afectează fertilitatea (vezi pct. 5.3).
Sarcina
Anumite studii pe animale au demonstrat că atunci când corticosteroizii sunt administraţi mamei în doze
mari, pot determina malformaţii fetale. Cu toate acestea, corticosteroizii nu par să determine anomalii
congenitale atunci când se administrează la femei gravide.
Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate cu metilprednisolon privind reproducerea umană, acest
medicament trebuie folosit în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic
matern/risc potențial fetal.
Unii corticosteroizii traversează rapid bariera placentară. Un studiu retrospectiv a evidenţiat o incidenţă
crescută a greutăţii scăzute la naştere la copiii născuţi de mame care primeau corticosteroizi. La om, riscul
greutății scăzute la naștere pare să fie corelat cu doza și poate fi minimizat prin administrarea unor doze
reduse de corticosteroizi. Copiii ale căror mame au primit doze substanţiale de corticosteroizi în timpul
sarcinii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru prezenţa semnelor de insuficienţă adrenală, deşi
insuficienţa adrenală neonatală pare să fie rară la copii care au fost expuşi in utero la corticosteroizi, aceia
care au fost expuşi la doze mari de corticosteroizi.
Nu se cunosc efectele corticosteroizilor asupra travaliului şi delivrenţei.
S-a observat apariţia cataractei la sugarii ale căror mame au primit tratament îndelungat cu corticosteroizi în
timpul sarcinii.
Alăptarea
Corticosteroizii sunt excretaţi în laptele matern. Corticosteroizii distribuiţi în laptele matern pot suprima
creşterea şi pot interfera cu secreţia endogenă de glucocorticoizi la sugari.
Acest medicament trebuie administrat la femei care alăptează numai după o evaluare atentă a raportului
beneficiu terapeutic matern/risc potențial fetal.
Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari, nu trebuie să alăpteze, deoarece
glucorticoizii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului şi pot întârzia sau
opri creşterea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost evaluat sistematic efectul corticosterozilor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
În urma tratamentului cu corticosteroizi pot apărea reacţii adverse precum ameţeală, vertij, perturbări vizuale
şi fatigabilitate. În cazul în care sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Estimarea frecvenţei evenimentelor a fost făcută utilizând următoarea convenţie: frecvente (≥ 1/100, < 1/10),
mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).
MedDRA
Aparate, organe şi sisteme Frecvenţe Reacţii adverse
Infecţii şi infestări Frecvente Infecţie
Cu frecvenţă
necunoscută Infecţie oportunistă, peritonită
Tulburări hematologice şi
limfatice Cu frecvenţă
necunoscută Leucocitoză
12
Tulburări ale sistemului
imunitar
Cu frecvenţă
necunoscută Hipersensibilitate la medicament reacţie
anafilactică, reacţie anafilactoidă);
Tulburări endocrine Frecvente Facies cushingoid
Cu frecvenţă
necunoscută Hipopituitarism, sindrom de întrerupere la
tratamentul cu steroizi
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Retenţie sodică; Retenţie de fluide;
Cu frecvenţă
necunoscută Acidoză metabolică; lipomatoză epidurală,
alcaloză hipokaliemică; dislipidemie; toleranţă
scăzută la glucoză; creșterea dozelor de
insulină (sau a antihipoglicemiantelor orale la
diabetici); lipomatoză, creşterea apetitului (ce
poate determina creşterea greutăţii corporale).
Tulburări psihice Frecvente Tulburare afectivă (incluzând stare de depresie,
stare euforică)
Cu frecvenţă
necunoscută Tulburare afectivă(incluzând labilitate afectivă,
dependență psihică, ideație suicidară);
afecţiuni psihice (incluzând manie, delir,
halucinaţie şi schizofrenie [agravare]);
comportament psihotic; ; afecţiuni mentale;
modificări de personalitate; stare de confuzie;
anxietate; schimbări de dispoziție;
comportament anormal; insomnie; iritabilitate.
Tulburări ale sistemului
nervos Cu frecvenţă
necunoscută Creşterea presiunii intracraniene (cu
papiloedem [hipertensiune intracraniană
benignă]); convulsii; amnezie; tulburări
cognitive; ameţeală; cefalee.
Tulburări oculare Frecvente Cataractă
Cu frecvenţă
necunoscută Corioretinopatie, glaucom; exoftalmie;
Tulburări acustice şi
vestibulare Cu frecvenţă
necunoscută Vertij
Tulburări cardiace Cu frecvenţă
necunoscută Insuficienţă cardiacă congestivă (la pacienţii
susceptibili)
Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune
Cu frecvenţă
necunoscută Evenimente trombotice; hipotensiune
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale Cu frecvenţă
necunoscută Embolie pulmonară; sughiţ
Tuburări gastrointestinale Frecvente Ulcer peptic (cu posibilă perforaţie şi
hemoragie)
Cu frecvenţă
necunoscută Perforaţii intestinale; hemoragie gastrică;
pancreatită; esofagită ulcerativă; esofagită;
distensie abdominală; durere abdominală;
diaree; dispepsie; greaţă.
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă
necunoscută Valori crescute ale enzimelor hepatice (de
exemplu: alaninaminotransferază,
aspartataminotransferază, fosfatază alcalină)
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Frecvente Atrofie cutanată; acnee
Cu frecvenţă
necunoscută Angioedem; hirsutism; peteşii; echimoze;
eritem; hiperhidroză; vergeturi cutanate;
erupţie cutanată trecătoare; prurit; urticarie.
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente Slăbiciune musculară; întârzierea creşterii
Cu frecvenţă
necunoscută Mialgie; miopatie; atrofie musculară;
osteoporoză; osteonecroză; fracturi pe os
patologic; artropatie neuropatică; artralgie
13
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Cu frecvenţă
necunoscută Menstruaţii neregulate
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Frecvente Vindecare încetinită a rănilor
Cu frecvenţă
necunoscută Edem periferic, fatigabilitate; stare generală de
rău;
Investigaţii diagnostice Frecvente Hipopotasemie
Cu frecvenţă
necunoscută Presiune intraoculară crescută; toleranţă
scăzută la carbohidraţi; hipercalciurie;; creşteri
ale ureei sanguine; suprimarea reacțiilor la
teste cutanate
*
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Cu frecvenţă
necunoscută Fracturi vertebrale de compresie ; ruptură de
tendon (în mod deosebit tendonul lui Achile);.
* Nu reprezintă termeni utilizaţi preferenţial de către MedDRA. † Peritonita poate fi principalul semn sau simptom al unei tulburări gastrointestinale, precum preforația,
ocluzia intestinală sau pancreatita (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există descris în datele din literatură niciun sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.
Rapoartele de toxicitate acută şi/sau deces ca urmare a supradozajului cu corticosteroizi au fost rare.
Supradozajul cronic induce simptome tipice bolii Cushing.
Nu există antidot specific în caz de supradozaj; se indică tratament simptomatic şi de susţinere.
Metilprednisolonul este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB04
Metilprednisolonul este un antiinflamator steroidic potent. Aceasta prezintă potenţă antiinflamatoare mai
mare decât prednisolon şi o tendinţă mai scăzută de a induce retenţie salină şi hidrică decât de prednisolon.
Potenţa relativă a metilprednisolonului faţă de hidrocortizon este de cel puţin patru la unu.
Metilprednisolonul aparţine grupului glucocorticoizilor sintetici.
Glucocorticoizii difuzează prin membrana celulară şi formează complexe cu receptori citoplasmatici
specifici. Aceste complexe intră în nucleul celular, se leagă de ADN (cromatină) şi stimulează transcripţia
ARN mesager şi sinteza proteică consecutivă a diferitelor enzime care se pare că sunt responsabile de
efectele sistemice ale glucocorticoizilor.
Pe lângă influenţele importante pe care glucocorticoizii le au asupra proceselor inflamatorii şi imune, ei
afectează şi metabolismul glucidic, proteic şi lipidic. Acţionează şi asupra sistemului cardiovascular,
muşchilor scheletici şi sistemului nervos central.
Efectele asupra procesului inflamator şi imun
Majoritatea aplicaţiilor terapeutice se bazează pe proprietăţile antiinflamatorii, imunosupresive şi antialergice
ale glucocorticoizilor. Aceste proprietăţi sunt responsabile de următoarele efecte:
14
- reducerea celulelor imunoactive la locul inflamaţiei;
- vasodilataţie redusă;
- stabilizarea membranelor lizozomale;
- inhibarea fagocitozei;
- producţia scăzută de prostaglandine şi substanţe înrudite.
O doză de 4 mg metilprednisolon are acelaşi efect glucocorticoid (antiinflamator) ca şi 20 mg hidrocortizon.
Metilprednisolonul are doar un minim efect mineralocorticoid (200 mg metilprednisolon echivalează cu 1
mg dezoxicorticosteron).
Efectele asupra metabolismului glucidic şi proteic
Glucocorticoizii au acţiune catabolică proteică.
Aminoacizii eliberaţi sunt convertiţi în glucoză şi glicogen în ficat, prin procesul de gluconeogeneză.
Absorbţia glucozei în ţesutul periferic scade, ceea ce poate duce la hiperglicemie şi glicozurie, mai ales la
pacienţii care au predispoziţie la diabet.
Efectele asupra metabolismului lipidic
Glucocorticoizii au o acţiune lipolitică. Această activitate afectează în principal membrele. Glucocorticoizii
au şi un efect lipogenetic care este cel mai evident la nivelul toracelui, gâtului şi capului.
Toate acestea conduc la o redistribuire a depozitelor de grăsimi.
Activitatea maximă farmacologică a corticosteroizilor apare după atingerea nivelurilor sanguine de vârf, ceea
ce sugerează că majoritatea efectelor rezultă mai ales din modificarea activităţii enzimatice decât prin acţiuni
directe ale medicamentului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica metilprednisolonului este liniară, independent de calea de administrare.
Absorbţie
După administrarea orală, biodisponibilitatea absolută a metilprednisolonului la pacienţi normali sănătoşi
este în general crescută (82% până la 89%). După administrarea orală la adulţi normali sănătoşi
metilprednisolonul se absoarbe rapid şi concentraţia plasmatică maximă de metilprednisolon este atinsă în
1,5 până la 2,3 ore în funcţie de doză.
Infuzarea in vivo în intestinul subţire uman a arătat că steroizii se absorb în principal în regiunea proximală a
intestinului subţire. Absorbţia în porţiunea distală a fost de aproximativ 50% din absorbţia proximală.
Distribuţie:
Metilprednisolonul are o distribuţie largă în ţesuturi, traversează bariera hemato-encefalică şi se excretă în
laptele matern. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 1,4 l/kg. La om legarea
metilprednisolonului de proteinele plasmatice este de aproximativ 77%.
Metabolizare:
La om, metilprednisolonul formează o legătură reversibilă slabă cu albumina şi transcortina. Aproximativ
40% până la 90% din medicament este legat de aceste proteine. La om, metilprednisolonul este metabolizat
la nivelul ficatului până la metaboliţi inactivi; cei mai importanţi sunt 20α-hidroximetilprednisolon şi 20β-
hidroximetilprednisolon. Metabolismul la nivelul hepatic are loc majoritar prin intermediul enzimei
CYP3A4. (Pentru o listă a interacţiunilor medicamentoase bazate pe metabolismul mediat de CYP3A4, vezi
pct. 4.5). Metaboliţii sunt excretaţi prin urină sub formă de glucuronoconjugați, sulfaţi şi compuşi
neconjugaţi.
Aceste reacţii de conjugare au loc în principal în ficat şi într-o anumită măsură în rinichi.
Metilprednisolonul, asemănător multor altor substraturi CYP3A4, poate fi, de asemenea, substrat pentru
proteina de transport ABC (ATP-binding cassette), glicoproteina P, influenţând distribuţia tisulară şi
interacţionând cu alte medicamente.
Eliminare:
Valoarea medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare pentru metilprednisolonul variază în intervalul 1,8
– 5,2 ore. Clearance-ul total este de aproximativ 5 – 6 ml/min/kg.
15
5.3 Date preclinice de siguranţă
Bazele de date nonclinice în asociere cu dovezile care indică siguranţă obţinute din anii de utilizare clinică şi
din monitorizarea după punerea pe piaţă a medicamentului, susţin siguranţa metilprednisolon comprimate ca
agent antiinflamator în afecţiuni inflamatoare de scurtă durată.
Pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică în ceea ce priveşte toxicitatea dozelor repetate la
şoareci, şobolani, iepuri şi câini după administrarea intravenoasă, intraperitoneală, subcutanată,
intramusculară şi orală, nu au fost identificate riscuri neaşteptate. Toxicitatea identificată în urma studiilor în
ceea ce priveşte toxicitatea dozelor repetate este cea datorată expunerii continue la steroizi adrenocorticali
exogeni.
Potenţial carcinogenic:
Metilprednisolonul nu a fost evaluat formal în cadrul unor studii de carcinogenicitate la rozătoare. S-au
obținut rezultate variabile cu alți glucocorticoizi testați din punct de vedere al carcinogenicității la șoareci și
șobolani. Cu toate acestea, datele publicate arată că mai mulți glococorticoizi înrudiți, inclusiv budesonida,
prednisolonul și triamcinolonul acetonid, pot crește incidența adenoamelor și a carcinoamelor hepatocelulare
după administrarea orală în apa de băut la șoareci masculi. Aceste efecte tumorigene au apărut în cazul
dozelor mai mici decât dozele clinice tipice în funcție de suprafața corporală (mg/m
2).
Potenţial mutagenic:
Metilprednisolonul nu a fost evaluat formal în cadrul unor studii de genotoxicitate. Cu toate acestea,
metilprednisolonul sulfonat, care se aseamănă din punct de vedere structural cu metilprednisolonul, nu a fost
mutagen, cu sau fără activare metabolică, în cazul Salmonella typhimurium în concentrații de 250 până la
2000 µg/placă, sau în cazul unui test de mutație genică pe celule de mamifere folosind celule ovariene de
hamster chinezesc cu o concentrație între 2000 și 10000 µg/ml. Metilprednisolonul sulfonat nu a indus
sinteza neprogramată a ADN-ului la hepatocite primare de șobolani în cazul unei concentrații între 5 și
10000 µg/ml. În plus, o analiză a datelor publicate arată că prednisolonul farnesilat (PNF), care se aseamănă
din punct de vedere structural cu metilprednisolonul, nu a fost mutagen, cu sau fără activare metabolică, în
cazul tulpinilor de Salmonella typhimurium și Escherichia coli în concentrații de 312 până la 5000 µg/placă.
În cazul unei linii de celule de tip fibroblastic de hamster chinezesc, PNF a generat o ușoară creștere a
incidenței aberațiilor cromozomiale structurale cu activare metabolică în cazul celei mai mari concentrații
testate de 1500 µg/ml.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere:
S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi la şoareci reduce fertilitatea. Șobolanilor masculi le-au fost
administrate doze de corticosteron de 0, 10 și 25 mg/kg/zi prin injecție subcutanată, o dată pe zi, timp de 6
săptămâni, și au fost împerecheați ulterior cu femele netratate. Doza crescută a fost redusă la 20 mg/kg/zi
după Ziua 15. A fost observată o reducere a dopurilor de copulație, care ar putea fi o consecință a scăderii în
greutate a organelor accesorii. A scăzut numărul de implantări și de fetuși vii.
S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi este teratogenic la numeroase specii atunci când este
administrat în doze echivalente dozelor umane. În studii asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale,
s-a demonstrat că glucocorticoizii precum metilprednisolonul induc malformaţii (palatoschizis, malformaţii
osoase) şi întârziere a creşterii intrauterine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Parafină lichidă
Zahăr
Stearat de calciu
16
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din Al-PVC/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Europe MA EEIG
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7622/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
MEDROL A 16 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine 16 mg metilprednisolon.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 159,00 mg, zahăr 2,80 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate ovale, de culoare albă, cu două linii încrucişate pe una din feţe şi imprimate cu specificaţia
“UPJOHN 73” pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Afecţiuni endocrine
- Insuficienţă corticosuprarenaliană primară sau secundară;
Terapia de primă intenţie este hidrocortizon sau cortizon; acolo unde este cazul, pot fi folosiţi analogi
sintetici în asociere cu mineralocorticoizi.
La copii, suplimentarea cu mineralocorticoizi este de o deosebită importanţă.
- Hiperplazie suprarenaliană congenitală;
- Tiroidită nesupurativă subacută;
- Hipercalcemie asociată cu cancerul.
Afecţiuni non-endocrine
Boli reumatice
Medrol este indicat ca terapie adjuvantă pentru administrarea pe termen scurt (pentru controlul pacientului în
timpul unui episod acut sau exacerbarea simptomelor) în:
- Artrita psoriazică;
- Artrita reumatoidă, inclusiv artrita reumatoidă juvenilă (în cazuri selecţionate pot fi necesare doze
mici de întreţinere);
- Spondilită anchilozantă;
- Bursită acută şi subacută;
- Tenosinovită nespecifică acută;
- Artrită gutoasă acută;
- Osteoartrită post-traumatică;
- Sinovita din osteoartrită;
- Epicondilită.
Colagenoze
2
Medrol este indicat în timpul unor exacerbări sau ca tratament de întreţinere la cazuri selecţionate de:
- Lupus eritematos sistemic;
- Dermatomiozită sistemică (polimiozită);
- Cardită reumatismală acută;
- Polimialgia reumatică;
- Arterită cu celule gigante.
Boli dermatologice
- Pemfigus;
- Dermatită buloasă herpetiformă;
- Eritem polimorf sever (sindrom Stevens-Johnson);
- Dermatită exfoliativă;
- Micozis fungoid;
- Psoriazis sever;
- Dermatită seboreică severă.
Stări alergice
Medrol este indicat în controlul stărilor alergice severe sau incapacitante care nu răspund la tratamentul
convenţional cum ar fi:
- Rinită alergică sezonieră sau perenă;
- Boala serului;
- Astm bronşic;
- Reacţii de hipersensibilizare la medicamente;
- Dermatită de contact;
- Dermatită atopică.
Boli oftalmologice
Medrol este indicat în procesele inflamatorii şi alergice severe acute şi cronice care implică ochiul şi anexele
sale, cum sunt:
- Ulceraţii marginale corneene alergice;
- Herpes zoster oftalmic (vezi pct. 4.4);
- Inflamaţia segmentului anterior;
- Coroidită şi uveită posterioară difuză;
- Oftalmie simpatică;
- Conjunctivită alergică;
- Keratită;
- Chorioretinită;
- Nevrită optică;
- Irită şi iridociclită.
Boli respiratorii
- Sarcoidoză simptomatică;
- Sindrom Loeffler care nu poate fi controlat cu alte mijloace terapeutice;
- Tuberculoză pulmonară fulminantă sau diseminată – se foloseşte concomitent cu tratamentul
antituberculos corespunzător;
- Pneumonită de aspiraţie;
- Berilioză.
Afecţiuni hematologice
- Purpură trombocitopenică idiopatică la adulţi;
- Trombocitopenie secundară la adulţi;
- Anemie hemolitică dobândită (autoimună);
- Eritroblastopenie (anemie RBC);
- Anemie hipoplastică congenitală (eritroidă).
Boli neoplazice
Medrol este indicat în tratamentul paliativ al:
- Leucemiilor şi limfoamelor la adulţi;
- Leucemia acută la copil.
3
Stări edematoase
- Pentru a induce diureza sau remisiunea proteinuriei în sindromul nefrotic fără uremie, cel idiopatic şi
cel datorat lupusului eritematos.
Boli gastrointestinale
Medrol este indicat pentru stabilizarea pacientului în timpul unor perioade critice ale bolii în:
- Colita ulcerativă;
- Enterita regională.
Sistemul nervos
- Exacerbările acute din scleroza multiplă;
- Controlul edemului asociat cu tumorile cerebrale.
Alte indicaţii
- În meningita tuberculoasă cu bloc subarahnoidian sau iminenţă de blocaj, Medrol se foloseşte
concomitent cu chimioterapia antituberculoasă adecvată;
- Medrol este indicat în trichineloza cu implicare neurologică sau miocardică.
Transplant de organe
4.2 Doze şi mod de administrare
Comprimatele de Medrol A 16 mg sunt indicate pentru tratamentul copiilor cu vârsta mai mare de 6 ani şi
adulţilor.
Doza iniţială de comprimate de metilprednisolon poate varia în funcţie de boala care este tratată.
În cazurile cu severitate redusă, dozele mai mici vor fi în general suficiente, în timp ce la anumiţi pacienţi pot
fi necesare doze iniţiale mai mari.
Situaţiile clinice în care se pot indica doze mari includ scleroza multiplă (200 mg/zi), edemul cerebral (200-
1000 mg/zi) şi transplantul de organ (până la 7 mg/kg/zi).
Dacă după o perioadă de timp rezonabilă nu apare un răspuns clinic satisfăcător, comprimatele de
metilprednisolon trebuie întrerupte şi pacientului i se va prescrie un alt tratament corespunzător.
Dacă medicamentul trebuie întrerupt după o perioadă lungă de timp, se recomandă retragerea lui graduală
mai degrabă decât bruscă.
După ce s-a constatat apariţia unui răspuns favorabil, doza de întreţinere adecvată trebuie determinată prin
descreşterea dozei iniţiale în trepte mici, la intervale corespunzătoare de timp, până la cea mai mică doză
care menţine un răspuns clinic adecvat.
Trebuie ţinut cont că este necesară monitorizarea constantă a dozei de medicament.
Printre situaţiile care pot necesita ajustarea dozelor se numără modificările status-ului clinic consecutiv
remisiunilor sau exacerbărilor bolii, responsivitatea individuală a fiecărui pacient şi efectul expunerii
pacientului la situaţii stresante care nu sunt legate direct de boala tratată; în această ultimă situaţie poate fi
necesară creşterea dozei de comprimate de metilprednisolon pentru o perioadă de timp, corespunzătoare
stării pacientului.
Trebuie subliniat că dozele necesare sunt variabile şi necesită individualizare în funcţie de boala tratată şi de
răspunsul pacientului la tratament.
Tratamentul la două zile (tratament alternant)
Tratamentul la două zile este un regim de dozare a corticosteroizilor în care doza dublă zilnică de
corticosteroid se administrează dimineaţa, o dată la două zile. Scopul acestui mod de tratament este de a oferi
unui pacient care are nevoie de tratament pe termen lung, efectele benefice ale corticosteroizilor,
minimalizând în acelaşi timp anumite efecte indezirabile, cum sunt inhibarea axului hipofizo-suprarenalian,
starea cushingoidă, simptomele de sevraj la corticoizi şi supresia creşterii la copii.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la metilprednisolon sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1
- orice stare infecţioasă, cu excepţia celor care constituie indicaţii speciale;
4
- viroze evolutive, mai ales hepatite, varicelă, herpes, zona zoster;
- psihoze insuficient controlate prin tratament;
- administrare de vaccinuri cu germeni vii;
- infecţii fungice sistemice;
- copii cu vârsta sub 6 ani.
Este contraindicată administrarea vaccinurilor vii sau atenuate la pacienţii care primesc corticosteroizi în
doze imunosupresive.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Efecte imunosupresive/Susceptibilitate crescută la infecţii
Corticosteroizii pot creşte susceptibilitatea la infecţii, pot masca anumite semne de infecţie, iar în timpul
tratamentului pot apărea infecţii noi.
Folosirea corticosteroizilor se poate asocia cu o rezistenţă scăzută şi incapacitatea de a limita infecţia.
Legat de folosirea corticosteroizilor singuri sau în asociere cu alţi agenţi imunosupresori care afectează
imunitatea celulară, umorală sau funcţia neutrofilelor, pot apărea infecţii cu orice germen patogen, inclusiv
virale, bacteriene, fungice, cu protozoare sau helminţi, localizate oriunde în corp. Aceste infecţii pot fi
uşoare, dar uneori apar cazuri severe, chiar letale. Cu cât dozele de corticosteroizi folosite sunt mai mari, cu
atât posibilitatea apariţiei complicaţiilor infecţioase este mai mare.
Persoanele care urmează tratamente cu medicamente care suprimă sistemul imunitar sunt mai susceptibile la
infecţii decât indivizii sănătoşi. Spre exemplu, varicela şi rujeola pot avea o evoluţie mai severă sau chiar
letală la copiii fără imunitate sau la adulţi ce urmează tratamente cu corticosteroizi.
La pacienţii care primesc doze imunosupresoare de corticosteroizi se pot administra vaccinuri moarte sau
inactivate, răspunsul la ele putând fi totuşi diminuat.
Procedurile de imunizare indicate pot fi efectuate la pacienţii care primesc doze non-imunosupresive de
corticosteroizi.
Folosirea corticosteroizilor în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile de tuberculoză fulminantă sau
diseminată, unde corticosteroizii sunt folosiţi pentru controlul bolii în asociere cu un regim de tratament
antituberculos adecvat.
În cazul în care corticosteroizii sunt indicaţi la pacienţii cu tuberculoză latentă sau reactivitate la tuberculină,
este necesară observarea atentă, deoarece se poate produce reactivarea bolii. În timpul terapiei pe termen
lung cu corticosteroizi, aceşti pacienţi trebuie să primească chimioprofilaxie.
La pacienţii care primesc tratament cu corticosteroizi s-a raportat apariţia sarcomului Kaposi.
Întreruperea tratamentului poate duce la remisiune clinică.
Rolul corticosteroizilor în şocul septic a fost controversat, studiile iniţiale indicând atât efecte benefice, cât şi
dăunătoare. Mai recent, s-a considerat că terapia adjuvantă cu corticosteroizi este benefică la pacienţi cu şoc
septic dovedit care prezintă insuficienţă suprarenală.
Totuşi, utilizarea lor curentă în şoc septic nu este recomandată, aceasta nefiind susţinută nici de concluziile
unei evaluări sistematice asupra terapiei de scurtă durată cu doze crescute de corticosteroizi. Cu toate
acestea, rezultatele unor meta-analize şi a unei evaluări sugerează că terapiile mai lungi (5-11 zile) cu
corticosteroizi în doze mici pot reduce mortalitatea, în special la pacienţii cu şoc septic ce necesită tratament
vasoconstrictor.
Tulburări ale sistemului imunitar
Pot apărea reacţii alergice (de exemplu, angioedem).
Datorită faptului că au fost raportate cazuri rare de reacţii cutanate şi anafilactice/anafilactoide la pacienţii
aflaţi în tratament cu corticosteroizi, trebuie adoptate măsurile de precauţie necesare înainte de administrare,
în special dacă pacientul are antecedente de alergie la medicamente.
Tulburări endocrine
5
La pacienţii care iau tratament cu corticosteroizi şi sunt supuşi unui stres neobişnuit sunt indicate doze
crescute de corticosteroizi cu acţiune rapidă înaintea, în timpul şi după situaţia stresantă.
Administrarea corticosteroizilor în doze farmacologice pe perioade prelungite poate determina supresia
axului hipotalamic-pituitar-adrenal (HPA) (insuficienţă adrenocorticală secundară). Gradul şi durata
însuficienţei adrenocorticale produse este variabilă în rândul pacienţilor şi depinde de doză, frecvenţă,
momentul administrării şi durata terapiei cu glucocorticoizi. Acest efect poate fi minimizat utilizând
tratamentul alternant (vezi pct. 4.2).
De asemenea, insuficienţa adrenală acută ce conduce la deces poate apărea dacă terapia cu glucocorticoizi
este întreruptă brusc.
Insuficienţa corticosuprarenaliană indusă medicamentos poate fi minimalizată prin reducerea gradată a dozei.
Acest tip de insuficienţă relativă poate persista timp de luni de zile după întreruperea tratamentului; de aceea,
în orice situaţie de stress care apare în această perioadă trebuie reinstituită terapia hormonală.
Un sindrom de „sevraj steroidic”, aparent fără legătură cu insuficienţa adrenocorticală, poate, de asemenea,
să apară la întreruperea bruscă a glucocorticoizilor. Acest sindrom include simptome precum: anorexie,
greaţă, vărsături, letargie, cefalee, febră, dureri articulare, descuamare, mialgie, pierdere în greutate, şi/sau
hipotensiune. Se consideră că aceste efecte apar datorită modificării bruşte a concentraţiei de glucocorticoid
decât datorită concentraţiei scăzute de corticosteroid.
Utilizarea glucocorticoizilor la pacienţii cu boala Cushing trebuie evitată deoarece glucocorticoizii pot
produce sau agrava boala Cushing.
La pacienţii cu hipotiroidism efectul corticosteroizilor este crescut.
Tulburări de metabolism şi nutriţie
Corticosteroizii, incluzând metilprednisolon, pot creşte glicemia, pot agrava un diabet preexistent şi pot crea
predispoziţie la diabet zaharat pentru pacienţii ce urmează un tratament de lungă durată cu corticosteroizi.
Tulburări psihice
În cazul folosirii corticosteroizilor pot apărea tulburări psihice care variază de la euforie, insomnie, schimbări
de dispoziţie, modificări de personalitate şi depresie severă, la manifestări psihotice clinic evidente. De
asemenea, instabilitatea emoţională sau tendinţele psihotice existente pot fi agravate de corticosteroizi.
La administrarea sistemică de steroizi pot apărea reacţii adverse potenţial grave de natură psihică (vezi pct.
4.8). De obicei simptomele debutează în câteva zile sau săptămâni de la iniţierea tratamentului. Majoritatea
reacţiilor dispar fie la micşorarea dozei sau la retragerea medicamentului, deşi poate fi necesar tratament
specific. Au fost raportate efecte psihologice la retragerea corticosteroizilor; frecvenţa este necunoscută.
Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie încurajate să se adreseze medicului dacă pacientul manifestă
simptome psihologice, în mod special dacă se suspectează instalarea unei stării depresive sau a ideaţiei
suicidare. Pacienţii/persoanele îngrijitoare trebuie să fie atenţi la posibile tulburări psihice care pot apărea în
timpul sau imediat după scăderea dozei sau întreruperea steroizilor sistemici.
Tulburări ale sistemului nervos
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu tulburări convulsive.
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu
miastenie gravis.
Deşi studiile clinice controlate au demonstrat eficacitatea corticosteroizilor în accelerarea rezoluţiei
exacerbărilor acute în scleroza multiplă, nu arată că tratamentul cu corticosteroizi ar afecta rezultatul final
sau istoria naturală a bolii. Studiile demonstrează că sunt necesare doze relativ crescute de corticosteroizi
pentru a avea un efect semnificativ (vezi pct. 4.2).
6
Au fost raportate cazuri de lipomatoză epidurală la pacienţii aflaţi în tratament cu corticosteroizi, în special
pe termen lung cu doze crescute.
Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie în:
- infarct miocardic recent, predispoziţie la tromboze;
- epilepsie, migrenă;
- hipertiroidism;
Tulburări oculare
Corticosteroizii trebuie folosiţi cu precauţie la pacienţii cu herpes simplex ocular, deoarece pot induce
perforaţie corneană.
Utilizarea prelungită a corticosteroizilor poate produce cataractă subcapsulară posterioară şi cataractă
nucleară (în special la copii), exoftalmie, presiune intraoculară crescută, care pot determina glaucom cu
posibilă distrugere a nervilor optici. Riscul de instalare a infecţiilor secundare de origine fungică sau virală la
nivelul ochiului este crescut la pacienţii care primesc glucocorticoizi.
Tratamentul cu corticosteroizi a fost asociat cu corioretinopatie, care ar putea determina dezlipire de retină.
Tulburări cardiace
În cazul tratamentului îndelungat cu corticosteroizi şi a utilizării unor doze crescute, reacţiile adverse ale
glucocorticoizilor asupra sistemului cardiovascular, precum dislipidemia şi hipertensiunea, pot predispune
pacienţii trataţi cu factori de risc cardiovascular preexistenţi la efecte cardiovasculare suplimentare. În
consecinţă, corticosteroizii trebuie utilizaţi judicios la aceşti pacienţi, fiind necesară atenţie la modificarea
gradelor de risc şi monitorizare cardiacă suplimentară. Dozele mici şi tratamentul în zile alternative pot
reduce incidenţa complicaţiilor tratamentului cu corticosteroizi.
În caz de insuficienţă cardiacă congestivă, corticosteroizii sistemici trebuie utilizaţi cu precauţie şi doar dacă
este strict necesar.
Tulburări vasculare
S-a raportat apariţia trombozei, incluzând tromboembolie venoasă, în asociere cu corticosteroizi. În
consecinţă, corticosteroizii trebuie să fie administraţi cu precauţie la pacienţii care prezintă sau cu
predispoziţie pentru tulburări tromboembolice.
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii hipertensivi.
Tulburări gastrointestinale
Dozele crescute de corticosteroizi pot duce la apariția pancreatitei acute.
Nu există un consens de păreri în ce măsură corticosteroizii în sine sunt răspunzători de apariţia ulcerelor
peptice întâlnite în timpul tratamentului; totuși, tratamentul cu glucocorticoizi poate masca simptomele
ulcerului peptic, astfel încât perforaţia şi hemoragia se pot produce fără durere semnificativă. Tratamentul cu
glucocorticoizi poate masca peritonita sau alte semne sau simptome asociate tulburărilor gastrointestinale,
precum perforația, ocluzia intestinală sau pancreatita. În cazul administrării concomitente de AINS, riscul de
apariţie a ulcerelor gastrointestinale este crescut.
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie în colita ulcerativă nespecifică dacă există o probabilitate de
ameninţare cu perforaţie, abces sau altă infecţie piogenică, diverticulită, anastomoze intestinale noi sau ulcer
peptic activ sau latent.
Tulburări hepatobiliare
S-au raportat cazuri rare de tulburări hepatobiliare, în majoritatea cazurilor reversibile după întreruperea
tratamentului. Prin urmare, este necesară monitorizarea corespunzătoare.
Tulburări musculoscheletale
7
La utilizarea unor doze crescute de corticosteroizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la pacienţi
cu afecţiuni de transmisie neuromusculară (de exemplu, miastenia gravis) sau la pacienţii care urmează
tratament concomitent cu anticolinergice, precum medicamente blocante neuromusculare (de exemplu,
pancuronium). Această miopatie acută este generalizată, poate afecta muşchii oculari şi respiratori şi poate
determina quadripareză. Pot apărea creşteri ale creatinkinazei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după
încetarea administrării corticosteroizilor poate dura de la săptămâni până la ani.
Osteoporoza este o reacţie adversă frecventă dar rareori identificată asociată utilizării pe termen lung a
corticosteroizilor în doze crescute.
Afecţiuni renale şi urinare
Corticosteroizii trebuie utilizaţi cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală.
Investigaţii
Doze medii sau mari de hidrocortizon sau cortizon pot determina creşterea presiunii arteriale, retenţia de sare
şi apă şi creşterea excreţiei potasiului. Aceste efecte apar mai rar când se folosesc derivaţii sintetici, cu
excepţia cazurilor când aceştia se folosesc în doze mari. Poate fi necesară dietă hiposodată şi suplimentarea
alimentaţiei cu potasiu. Toţi corticosteroizii cresc excreţia calciului.
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale
Corticosteroizii cu administrare sistemică nu sunt indicaţi şi, prin urmare, nu trebuie să fie utilizaţi pentru
tratamentul leziunilor traumatice cerebrale: un studiu multicentric a evidenţiat un nivel ridicat al mortalităţii
la 2 săptămâni şi 6 luni după leziune, la pacienţii cărora li s-a administrat metilprednisolon succinat de sodiu
comparativ cu placebo. Nu a fost stabilită o asociere cauzală cu tratamentul cu metilprednisolon succinat de
sodiu.
Alte informaţii
Deoarece complicaţiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de doză şi de durata tratamentului,
pentru fiecare caz trebuie luată o decizie pe baza raportului risc/beneficiu, privitoare la doză, durata
tratamentului şi la tipul regimului terapeutic (zilnic sau intermitent).
Pentru a controla boala tratată trebuie folosite cele mai mici doze posibile de corticosteroizi şi atunci când
este posibil, reducerea dozei trebuie făcută gradat.
Acidul acetilsalicilic şi alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene trebuie utilizate cu precauţie
împreună cu corticosteroizii.
După administrarea sistemică a corticosteroizilor a fost raportată apariţia crizei din feocromocitom, care
poate fi letală. Corticosteroizii trebuie administraţi la pacienţii cunoscuţi sau suspectaţi de feocromocitom
numai după o evaluare adecvată a raportului riscuri/beneficii.
Sportivii trebuie avertizaţi că medicamentul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intolerantă la galactoză, deficit de lactază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Deoarece conţine zahăr pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
Copii şi adolescenţi
Creşterea şi dezvoltarea sugarilor şi copiilor aflaţi sub tratament prelungit cu corticosteroizi trebuie
monitorizată atent.
8
Creşterea poate fi inhibată la copiii care primesc tratament cu glucocorticoizi pe termen lung, zilnic, cu doze
divizate; folosirea unui astfel de regim trebuie restricţionată la cazurile cele mai urgente. Tratamentul cu
glucocorticoizi la două zile de obicei evită sau minimalizează acest efect secundar.
(vezi pct. 4.2).
Sugarii şi copiii aflaţi în tratament corticosteroid pe termen lung au un risc deosebit de creștere a presiunii
intracraniene.
Dozele mari de corticosteroizi pot produce pancreatită la copii.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Metilprednisolonul este substrat pentru citocromul P450 (CYP) şi este majoritar metabolizat de enzima
CYP3A4. La adulţi, CYP3A4 este enzima dominantă din cea mai abundentă subfamilie CYP de la nivel
hepatic. Aceasta catalizează 6-beta-hidroxilarea steroizilor, Faza I metabolică, o etapă esenţială atât pentru
corticosteroizii endogeni cât şi sintetici. Mulţi alţi compuşi sunt de asemenea substraturi pentru CYP3A4, iar
pentru unii dintre aceştia (precum şi alte medicamente) s-a demonstrat că alterează metabolismul
glucocorticoizilor prin inducţia (upreglarea) sau inihibiţia enzimei CYP3A4.
INHIBITORII CYP3A4 – Medicamentele care inhibă activitatea CYP3A4, în general scad clearance-ul
hepatic şi cresc concentraţia plasmatică a medicamentelor care sunt substraturi pentru CYP3A4, precum
metilprednisolonul. În prezenţa unui inhibitor CYP3A4, poate fi necesară ajustarea dozei de
metilprednisolon pentru a evita toxicitatea steroidică.
INDUCTORI CYP3A4 – Medicamente care induc activitatea CYP3A4, în general cresc clearance-ul
hepatic, determinând concentraţii plasmatice scăzute pentru medicamentele care sunt substraturi pentru
CYP3A4. La coadministrare poate fi necesară creşterea dozei de metilprednisolon pentru a atinge rezultatul
dorit.
SUBSTRATURILE CYP3A4 – În prezenţa unui alt substrat CYP4A4, clearance-ul hepatic al
metilprednisolonului poate fi afectat, fiind necesară ajustarea corespunzătoare a dozei. Este posibil ca
reacţiile adverse asociate utilizării individuale a fiecărui medicament să aibă o probabilitate de apariţie
crescută la coadministrare.
ALTE EFECTE DECÂT CELE MEDIATE CYP3A4 – Alte interacţiuni şi efecte care apar la administrarea
metilprednisolon sunt descrise în Tabelul 1 de mai jos.
Tabelul 1 conţine o listă a celor mai frecvente şi/sau clinic importante interacţiuni medicamentoase sau
efecte ale metilprednisolon şi descrierea acestora.
Tabel 1. Interacţiuni/efecte importante ale medicamentelor sau substanţelor active la asocierea cu
metilpredinisolon
Clasa sau tipul
medicamentului
- MEDICAMENTUL sau
SUBSTANŢA Interacţiune/Efect
Antibacteriene
-IZONIAZIDĂ INHIBITOR CYP3A4. De asemenea, metilprednisolonul poate
avea un potenţial efect de creştere a ratei de acetilare şi a
clearance-ului izoniazidei.
Antibiotice, Antituberculoase
- RIFAMPICINĂ INDUCTOR CYP3A4
Anticoagulante (orale)
Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este
variabil. Există raportări atât de efecte intensificate, cât şi
diminuate ale anticoagulantelor, atunci când sunt folosite
concomitent cu corticosteroizii. De aceea, trebuie monitorizaţi
indicii coagulării pentru a menţine efectul anticoagulant dorit.
Anticonvulsivante
- CARBAMAZEPINĂ
INDUCTOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4
9
Clasa sau tipul
medicamentului
- MEDICAMENTUL sau
SUBSTANŢA Interacţiune/Efect
Anticonvulsivante
- FENOBARBITAL
- FENITOINĂ
INDUCTORI CYP3A4
Anticolinergice
- BLOCANTE
NEUROMUSCULARE Corticosteroizii pot influenţa efectul anticolinergicelor.
1) A fost raportată miopatie acută la administrarea concomitentă
de doze crescute de corticosteroizi împreună cu anticolinergice,
precum medicamente blocante neuromusculare. (pentru mai multe
informaţii vezi pct. 4.4)
2) A fost raportată antagonizarea efectelor blocante musculare ale
pancuronium and vecuronium la pacienţi care utilizau
corticosteroizi. Se aşteaptă ca această interacţiune să apară la toate
blocantele neuromusculare competitive.
Anticolinesterazice Steroizii pot reduce efectul anticolinesterazicelor în miastenia
gravis.
Antidiabetice Deoarece corticosteroizii pot creşte concentraţia serică de glucoză,
poate fi necesară ajustarea dozei de medicamente antidiabetice.
Antiemetice
- APREPITANT
- FOSAPREPITANT
INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
Antifungice
- ITRACONAZOL
- KETOCONAZOL
INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
Antivirale
- INHIBITORI DE
PROTEAZĂ HIV INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
1) Inhibitorii de protează, precum indinavir şi ritonavir, pot creşte
concentraţiile plasmatice ale corticosteroizilor.
2) Corticosteroizii pot induce metabolismul inhibitorilor de
protează HIV, determinând concentraţii plasmatice reduse.
Inhibitori de aromatază
-AMINOGLUTETIMIDA Supresia suprarenală indusă de aminoglutetimidă poate exacerba
modificările endocrine determinate de tratamentul îndelungat cu
glucocorticoizi.
Blocante ale canalelor de calciu
- DILTIAZEM
INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4
Contraceptive (orale)
- ETINILESTRADIOL/
NORETINDRONĂ
INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
- GRAPEFRUIT JUICE
INHIBITOR CYP3A4
Imunosupresive
- CICLOSPORINĂ
INHIBITOR (şi SUBSTRAT) CYP3A4
1) La administrarea concomitentă a metilprednisolonlui cu
ciclosporina, poate apărea inhibarea mutuală a metabolizării, ce
poate determina creşterea concentraţiilor plasmatice a uneia sau
ambelor medicamente. De aceea, la coadministrare este mai
probabil să se producă efecte adverse asociate cu folosirea
individuală a oricărui dintre aceste medicamente.
2) Apariţia convulsiilor a fost raportată în asociere cu folosirea
concomitentă a metilprednisolonului şi ciclosporinei.
Imunosupresive
- CICLOFOSFAMIDĂ
- TACROLIMUS
SUBSTRATURI CYP3A4
Antibiotice Macrolide
- CLARITROMICINĂ
- ERITROMICINĂ
INHIBITORI (şi SUBSTRATURI) CYP3A4
Antibiotice Macrolide INHIBITOR CYP3A4
10
Clasa sau tipul
medicamentului
- MEDICAMENTUL sau
SUBSTANŢA Interacţiune/Efect
- TROLEANDOMICINĂ
Medicamente AINS (anti-
inflamatoare nesteroidiene)
- doze mari de acid
acetilsalicilic 1) Incidenţa hemoragiilor gastrointestinale şi a ulceraţiilor poate
creşte la administrarea concomitentă de corticosteroizi cu
medicamente AINS.
2) Metilprednisolonul poate creşte clearance-ul acidului
acetilsalicilic, ce ar putea determina concentraţii serice scăzute de
salicilat. Întreruperea tratamentului cu metilprednisolon poate duce
la creşterea concentraţiilor serice de salicilat, ce ar putea determina
creşterea riscului de toxicitate salicilică.
Agenţii care elimină potasiul Când corticosteroizii sunt administraţi concomitent cu agenţi care
elimină potasiul (adică diuretice), pacienţii trebuie monitorizaţi cu
atenţie pentru apariţia hipopotasemiei. De asemenea, există un risc
crescut de hipopotasemie la utilizarea concomitentă a
corticosteroizilor cu amfotericină B, xanten sau beta 2 a
gonişti.
În plus faţă de cele menţionate anterior, următoarele asocieri nu sunt recomandate:
Astemizol, bepridil, eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină, sparfloxacină, sultopridă,
terfenadină, vincamină datorită riscului crescut de torsadă a vârfurilor în cazul asocierii cu glucocorticoizi.
Anticolinergice: atropina şi alte medicamente anticolinergice pot creşte presiunea intraoculară, iar asocierea
cu glucocorticoizii mărește riscul de glaucom.
Antidiabetice: glicemia va fi monitorizată când se asociază insulina sau antidiabeticele orale. Poate fi
necesară ajustarea dozei de antidiabetice.
Antihipertensive: acţiunea antihipertensivă este parţial scăzută de efectul de retenţie hidro-salină al
glucocorticoizilor.
Diureticele: va fi monitorizată potasemia, uneori fiind necesară suplimentarea aportului de potasiu.
Vaccinuri: eficienţa vaccinurilor cu germeni morţi poate fi redusă.
Imunosupresoare: datorită efectului sinergic cu metotrexatul, se recomandă reducerea dozei de
metilprednisolon.
Digitalice: metilprednisolonul creşte toxicitatea digoxinei şi a altor glicozide cardiace.
Curarizante: efectul pancuroniului poate fi parţial scăzut.
Estrogeni: administrarea concomitentă poate creşte efectul glucocorticoizilor.
Terapia psihiatrică: acțiunea anxioliticelor şi antipsihoticelor poate fi scăzută. Pot fi necesare ajustări ale
dozelor.
Simpatomimetice: asocierea cu metilprednisolonul duce la creşterea efectului şi potenţialului toxic al
salbutamolului.
Citostatice: administrarea concomitentă poate scădea acţiunea ciclofosfamidei.
Interferon alfa: asocierea cu metilprednisolonul creşte riscul de inhibare a acţiunii interferonului.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
11
În studiile cu animale, s-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi afectează fertilitatea (vezi pct. 5.3).
Sarcina
Anumite studii pe animale au demonstrat că atunci când corticosteroizii sunt administraţi mamei în doze
mari, pot determina malformaţii fetale. Cu toate acestea, corticosteroizii nu par să determine anomalii
congenitale atunci când se administrează la femei gravide.
Deoarece nu au fost efectuate studii adecvate cu metilprednisolon privind reproducerea umană, acest
medicament trebuie folosit în timpul sarcinii numai după o evaluare atentă a raportului beneficiu terapeutic
matern/risc potențial fetal.
Unii corticosteroizii traversează rapid bariera placentară. Un studiu retrospectiv a evidenţiat o incidenţă
crescută a greutăţii scăzute la naştere la copiii născuţi de mame care primeau corticosteroizi. La om, riscul
greutății scăzute la naștere pare să fie corelat cu doza și poate fi minimizat prin administrarea unor doze
reduse de corticosteroizi. Copiii ale căror mame au primit doze substanţiale de corticosteroizi în timpul
sarcinii trebuie monitorizaţi cu atenţie şi evaluaţi pentru prezenţa semnelor de insuficienţă adrenală, deşi
insuficienţa adrenală neonatală pare să fie rară la copii care au fost expuşi in utero la corticosteroizi, aceia
care au fost expuşi la doze mari de corticosteroizi.
Nu se cunosc efectele corticosteroizilor asupra travaliului şi delivrenţei.
S-a observat apariţia cataractei la sugarii ale căror mame au primit tratament îndelungat cu corticosteroizi în
timpul sarcinii.
Alăptarea
Corticosteroizii sunt excretaţi în laptele matern. Corticosteroizii distribuiţi în laptele matern pot suprima
creşterea şi pot interfera cu secreţia endogenă de glucocorticoizi la sugari.
Acest medicament trebuie administrat la femei care alăptează numai după o evaluare atentă a raportului
beneficiu terapeutic matern/risc potențial fetal.
Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari, nu trebuie să alăpteze, deoarece
glucorticoizii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului şi pot întârzia sau
opri creşterea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost evaluat sistematic efectul corticosterozilor asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje.
În urma tratamentului cu corticosteroizi pot apărea reacţii adverse precum ameţeală, vertij, perturbări vizuale
şi fatigabilitate. În cazul în care sunt afectaţi, pacienţii nu trebuie să conducă vehicule sau să folosească
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Estimarea frecvenţei evenimentelor a fost făcută utilizând următoarea convenţie: frecvente (≥ 1/100, < 1/10),
mai puţin frecvente (≥ 1/1000 și < 1/100); rare (≥ 1/10000 și < 1/1000); foarte rare (≤ 1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (frecvenţa nu poate fi estimată din datele disponibile).
MedDRA
Aparate, organe şi sisteme Frecvenţe Reacţii adverse
Infecţii şi infestări Frecvente Infecţie
Cu frecvenţă
necunoscută Infecţie oportunistă, peritonită
Tulburări hematologice şi
limfatice Cu frecvenţă
necunoscută Leucocitoză
12
Tulburări ale sistemului
imunitar
Cu frecvenţă
necunoscută Hipersensibilitate la medicament reacţie
anafilactică, reacţie anafilactoidă);
Tulburări endocrine Frecvente Facies cushingoid
Cu frecvenţă
necunoscută Hipopituitarism, sindrom de întrerupere la
tratamentul cu steroizi
Tulburări metabolice şi de
nutriţie
Frecvente Retenţie sodică; Retenţie de fluide;
Cu frecvenţă
necunoscută Acidoză metabolică; lipomatoză epidurală,
alcaloză hipokaliemică; dislipidemie; toleranţă
scăzută la glucoză; creșterea dozelor de
insulină (sau a antihipoglicemiantelor orale la
diabetici); lipomatoză, creşterea apetitului (ce
poate determina creşterea greutăţii corporale).
Tulburări psihice Frecvente Tulburare afectivă (incluzând stare de depresie,
stare euforică)
Cu frecvenţă
necunoscută Tulburare afectivă(incluzând labilitate afectivă,
dependență psihică, ideație suicidară);
afecţiuni psihice (incluzând manie, delir,
halucinaţie şi schizofrenie [agravare]);
comportament psihotic; ; afecţiuni mentale;
modificări de personalitate; stare de confuzie;
anxietate; schimbări de dispoziție;
comportament anormal; insomnie; iritabilitate.
Tulburări ale sistemului
nervos Cu frecvenţă
necunoscută Creşterea presiunii intracraniene (cu
papiloedem [hipertensiune intracraniană
benignă]); convulsii; amnezie; tulburări
cognitive; ameţeală; cefalee.
Tulburări oculare Frecvente Cataractă
Cu frecvenţă
necunoscută Corioretinopatie, glaucom; exoftalmie;
Tulburări acustice şi
vestibulare Cu frecvenţă
necunoscută Vertij
Tulburări cardiace Cu frecvenţă
necunoscută Insuficienţă cardiacă congestivă (la pacienţii
susceptibili)
Tulburări vasculare Frecvente Hipertensiune
Cu frecvenţă
necunoscută Evenimente trombotice; hipotensiune
Tulburări respiratorii,
toracice şi mediastinale Cu frecvenţă
necunoscută Embolie pulmonară; sughiţ
Tuburări gastrointestinale Frecvente Ulcer peptic (cu posibilă perforaţie şi
hemoragie)
Cu frecvenţă
necunoscută Perforaţii intestinale; hemoragie gastrică;
pancreatită; esofagită ulcerativă; esofagită;
distensie abdominală; durere abdominală;
diaree; dispepsie; greaţă.
Tulburări hepatobiliare Cu frecvenţă
necunoscută Valori crescute ale enzimelor hepatice (de
exemplu: alaninaminotransferază,
aspartataminotransferază, fosfatază alcalină)
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Frecvente Atrofie cutanată; acnee
Cu frecvenţă
necunoscută Angioedem; hirsutism; peteşii; echimoze;
eritem; hiperhidroză; vergeturi cutanate;
erupţie cutanată trecătoare; prurit; urticarie.
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv Frecvente Slăbiciune musculară; întârzierea creşterii
Cu frecvenţă
necunoscută Mialgie; miopatie; atrofie musculară;
osteoporoză; osteonecroză; fracturi pe os
patologic; artropatie neuropatică; artralgie
13
Tulburări ale aparatului
genital şi sânului Cu frecvenţă
necunoscută Menstruaţii neregulate
Tulburări generale şi la
nivelul locului de
administrare Frecvente Vindecare încetinită a rănilor
Cu frecvenţă
necunoscută Edem periferic, fatigabilitate; stare generală de
rău;
Investigaţii diagnostice Frecvente Hipopotasemie
Cu frecvenţă
necunoscută Presiune intraoculară crescută; toleranţă
scăzută la carbohidraţi; hipercalciurie;; creşteri
ale ureei sanguine; suprimarea reacțiilor la
teste cutanate
*
Leziuni, intoxicaţii şi
complicaţii legate de
procedurile utilizate Cu frecvenţă
necunoscută Fracturi vertebrale de compresie ; ruptură de
tendon (în mod deosebit tendonul lui Achile);.
* Nu reprezintă termeni utilizaţi preferenţial de către MedDRA. † Peritonita poate fi principalul semn sau simptom al unei tulburări gastrointestinale, precum preforația,
ocluzia intestinală sau pancreatita (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Nu există descris în datele din literatură niciun sindrom clinic de supradozaj acut cu corticosteroizi.
Rapoartele de toxicitate acută şi/sau deces ca urmare a supradozajului cu corticosteroizi au fost rare.
Supradozajul cronic induce simptome tipice bolii Cushing.
Nu există antidot specific în caz de supradozaj; se indică tratament simptomatic şi de susţinere.
Metilprednisolonul este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupă farmacoterapeutică: glucocorticoizi pentru uz sistemic, codul ATC: H02AB04
Metilprednisolonul este un antiinflamator steroidic potent. Aceasta prezintă potenţă antiinflamatoare mai
mare decât prednisolon şi o tendinţă mai scăzută de a induce retenţie salină şi hidrică decât de prednisolon.
Potenţa relativă a metilprednisolonului faţă de hidrocortizon este de cel puţin patru la unu.
Metilprednisolonul aparţine grupului glucocorticoizilor sintetici.
Glucocorticoizii difuzează prin membrana celulară şi formează complexe cu receptori citoplasmatici
specifici. Aceste complexe intră în nucleul celular, se leagă de ADN (cromatină) şi stimulează transcripţia
ARN mesager şi sinteza proteică consecutivă a diferitelor enzime care se pare că sunt responsabile de
efectele sistemice ale glucocorticoizilor.
Pe lângă influenţele importante pe care glucocorticoizii le au asupra proceselor inflamatorii şi imune, ei
afectează şi metabolismul glucidic, proteic şi lipidic. Acţionează şi asupra sistemului cardiovascular,
muşchilor scheletici şi sistemului nervos central.
Efectele asupra procesului inflamator şi imun
Majoritatea aplicaţiilor terapeutice se bazează pe proprietăţile antiinflamatorii, imunosupresive şi antialergice
ale glucocorticoizilor. Aceste proprietăţi sunt responsabile de următoarele efecte:
14
- reducerea celulelor imunoactive la locul inflamaţiei;
- vasodilataţie redusă;
- stabilizarea membranelor lizozomale;
- inhibarea fagocitozei;
- producţia scăzută de prostaglandine şi substanţe înrudite.
O doză de 4 mg metilprednisolon are acelaşi efect glucocorticoid (antiinflamator) ca şi 20 mg hidrocortizon.
Metilprednisolonul are doar un minim efect mineralocorticoid (200 mg metilprednisolon echivalează cu 1
mg dezoxicorticosteron).
Efectele asupra metabolismului glucidic şi proteic
Glucocorticoizii au acţiune catabolică proteică.
Aminoacizii eliberaţi sunt convertiţi în glucoză şi glicogen în ficat, prin procesul de gluconeogeneză.
Absorbţia glucozei în ţesutul periferic scade, ceea ce poate duce la hiperglicemie şi glicozurie, mai ales la
pacienţii care au predispoziţie la diabet.
Efectele asupra metabolismului lipidic
Glucocorticoizii au o acţiune lipolitică. Această activitate afectează în principal membrele. Glucocorticoizii
au şi un efect lipogenetic care este cel mai evident la nivelul toracelui, gâtului şi capului.
Toate acestea conduc la o redistribuire a depozitelor de grăsimi.
Activitatea maximă farmacologică a corticosteroizilor apare după atingerea nivelurilor sanguine de vârf, ceea
ce sugerează că majoritatea efectelor rezultă mai ales din modificarea activităţii enzimatice decât prin acţiuni
directe ale medicamentului.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica metilprednisolonului este liniară, independent de calea de administrare.
Absorbţie
După administrarea orală, biodisponibilitatea absolută a metilprednisolonului la pacienţi normali sănătoşi
este în general crescută (82% până la 89%). După administrarea orală la adulţi normali sănătoşi
metilprednisolonul se absoarbe rapid şi concentraţia plasmatică maximă de metilprednisolon este atinsă în
1,5 până la 2,3 ore în funcţie de doză.
Infuzarea in vivo în intestinul subţire uman a arătat că steroizii se absorb în principal în regiunea proximală a
intestinului subţire. Absorbţia în porţiunea distală a fost de aproximativ 50% din absorbţia proximală.
Distribuţie:
Metilprednisolonul are o distribuţie largă în ţesuturi, traversează bariera hemato-encefalică şi se excretă în
laptele matern. Volumul aparent de distribuţie este de aproximativ 1,4 l/kg. La om legarea
metilprednisolonului de proteinele plasmatice este de aproximativ 77%.
Metabolizare:
La om, metilprednisolonul formează o legătură reversibilă slabă cu albumina şi transcortina. Aproximativ
40% până la 90% din medicament este legat de aceste proteine. La om, metilprednisolonul este metabolizat
la nivelul ficatului până la metaboliţi inactivi; cei mai importanţi sunt 20α-hidroximetilprednisolon şi 20β-
hidroximetilprednisolon. Metabolismul la nivelul hepatic are loc majoritar prin intermediul enzimei
CYP3A4. (Pentru o listă a interacţiunilor medicamentoase bazate pe metabolismul mediat de CYP3A4, vezi
pct. 4.5). Metaboliţii sunt excretaţi prin urină sub formă de glucuronoconjugați, sulfaţi şi compuşi
neconjugaţi.
Aceste reacţii de conjugare au loc în principal în ficat şi într-o anumită măsură în rinichi.
Metilprednisolonul, asemănător multor altor substraturi CYP3A4, poate fi, de asemenea, substrat pentru
proteina de transport ABC (ATP-binding cassette), glicoproteina P, influenţând distribuţia tisulară şi
interacţionând cu alte medicamente.
Eliminare:
Valoarea medie a timpului de înjumătăţire prin eliminare pentru metilprednisolonul variază în intervalul 1,8
– 5,2 ore. Clearance-ul total este de aproximativ 5 – 6 ml/min/kg.
15
5.3 Date preclinice de siguranţă
Bazele de date nonclinice în asociere cu dovezile care indică siguranţă obţinute din anii de utilizare clinică şi
din monitorizarea după punerea pe piaţă a medicamentului, susţin siguranţa metilprednisolon comprimate ca
agent antiinflamator în afecţiuni inflamatoare de scurtă durată.
Pe baza studiilor convenţionale de siguranţă farmacologică în ceea ce priveşte toxicitatea dozelor repetate la
şoareci, şobolani, iepuri şi câini după administrarea intravenoasă, intraperitoneală, subcutanată,
intramusculară şi orală, nu au fost identificate riscuri neaşteptate. Toxicitatea identificată în urma studiilor în
ceea ce priveşte toxicitatea dozelor repetate este cea datorată expunerii continue la steroizi adrenocorticali
exogeni.
Potenţial carcinogenic:
Metilprednisolonul nu a fost evaluat formal în cadrul unor studii de carcinogenicitate la rozătoare. S-au
obținut rezultate variabile cu alți glucocorticoizi testați din punct de vedere al carcinogenicității la șoareci și
șobolani. Cu toate acestea, datele publicate arată că mai mulți glococorticoizi înrudiți, inclusiv budesonida,
prednisolonul și triamcinolonul acetonid, pot crește incidența adenoamelor și a carcinoamelor hepatocelulare
după administrarea orală în apa de băut la șoareci masculi. Aceste efecte tumorigene au apărut în cazul
dozelor mai mici decât dozele clinice tipice în funcție de suprafața corporală (mg/m
2).
Potenţial mutagenic:
Metilprednisolonul nu a fost evaluat formal în cadrul unor studii de genotoxicitate. Cu toate acestea,
metilprednisolonul sulfonat, care se aseamănă din punct de vedere structural cu metilprednisolonul, nu a fost
mutagen, cu sau fără activare metabolică, în cazul Salmonella typhimurium în concentrații de 250 până la
2000 µg/placă, sau în cazul unui test de mutație genică pe celule de mamifere folosind celule ovariene de
hamster chinezesc cu o concentrație între 2000 și 10000 µg/ml. Metilprednisolonul sulfonat nu a indus
sinteza neprogramată a ADN-ului la hepatocite primare de șobolani în cazul unei concentrații între 5 și
10000 µg/ml. În plus, o analiză a datelor publicate arată că prednisolonul farnesilat (PNF), care se aseamănă
din punct de vedere structural cu metilprednisolonul, nu a fost mutagen, cu sau fără activare metabolică, în
cazul tulpinilor de Salmonella typhimurium și Escherichia coli în concentrații de 312 până la 5000 µg/placă.
În cazul unei linii de celule de tip fibroblastic de hamster chinezesc, PNF a generat o ușoară creștere a
incidenței aberațiilor cromozomiale structurale cu activare metabolică în cazul celei mai mari concentrații
testate de 1500 µg/ml.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere:
S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi la şoareci reduce fertilitatea. Șobolanilor masculi le-au fost
administrate doze de corticosteron de 0, 10 și 25 mg/kg/zi prin injecție subcutanată, o dată pe zi, timp de 6
săptămâni, și au fost împerecheați ulterior cu femele netratate. Doza crescută a fost redusă la 20 mg/kg/zi
după Ziua 15. A fost observată o reducere a dopurilor de copulație, care ar putea fi o consecință a scăderii în
greutate a organelor accesorii. A scăzut numărul de implantări și de fetuși vii.
S-a demonstrat că tratamentul cu corticosteroizi este teratogenic la numeroase specii atunci când este
administrat în doze echivalente dozelor umane. În studii asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale,
s-a demonstrat că glucocorticoizii precum metilprednisolonul induc malformaţii (palatoschizis, malformaţii
osoase) şi întârziere a creşterii intrauterine.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Parafină lichidă
Zahăr
Stearat de calciu
16
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
0C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din Al-PVC/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Pfizer Europe MA EEIG
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ,
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7622/2015/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
