SOLU - MEDROL ACT-O-VIAL
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIA ŢĂ NR. 7 168/2006/01 Anexa 2
7169/2006/01
7170/2006/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Solu -Medrol Act -O -Vial 40 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
Solu -Medrol Act -O -Vial 125 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
Solu -Medrol Act -O -Vial 250 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabil ă
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Pulberea pentru soluţie injectabilă conţine hemisuccinat de metilprednisolon, care după conversie se
transformă în substanţa activă– metilprednisolon sodiu succinat –corespunzător cu metilprednisolon 40
mg, 125 mg şi, respectiv, 250 mg.
Pentru excipien ti: conţine 9 mg alcool benzilic la 1 ml solvent .
vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Liofilizat de culoare albă în compartimentul inferior şi soluţie limpede, incoloră în compartimentul
superior al flaconului bicom partimentat.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Metilprednisolon sodiu succinat este indicat în următoarele afecţiuni:
Boli endocrine
• insuficienţă corticosuprarenală cronică primară sau secundară (în asociere cu
mineralocorticoizii, unde este cazul);
• insuficienţă corticosuprarenală acută (tratamentul suplimentar cu mineralocorticoizi poate fi
necesar);
• şoc secundar insuficienţei corticosuprarenale sau şoc care nu răspunde la tratamentul
convenţional atunci când insuficienţa corticosuprarenală poate fi prezentă (dacă activitatea
mineralocorticoizilor trebuie evitată);
• preoperator sau în cazul unor traumatisme sau boli severe la pacienţi cu insuficienţă
corticosuprarenală cunoscută sau când rezerva corticosuprarenală este incertă;
• hiperplazie congenitală a suprarenalei;
• tiroidita nesupurativă;
• hipercalcemie paraneoplazică.
Boli reumatismale (ca tratament adjuvant de scurtă durată a episoadelor acute sau exacerbărilor)
• osteoartrita post -tratumatică;
• sinovita din osteoartrită;
• bursita acută şi subacută;
• epi condilita;
• tenosinovita acută nespecifică;
• artrita gutoasă acută;
• artrita psoriazică;
Boli de colagen şi boli ale complexului imun (în timpul exacerbărilor sau ca tratament de întreţinere în
anumite cazuri)
• lupus eritematos sistemic (şi nefrită lupică);
2
• poliartrita reumatoidă inclusiv poliartrita reumatoidă juvenilă;
• spondilita anchilopoietică.
• cardită reumatismală acută;
• dermatomiozită sistemică (polimiozită);
• poliarterită nodoasă;
• sindrom Goodpasture.
Boli dermatologice
• pemfigus;
• eritem multiform sever (sindrom Stevens -Johnson);
• dermatită exfoliativă;
• psoriazis sever;
• dermatită buloasă herpetiformă;
• dermatită seboreică severă;
• mycosis fungoides.
Stări alergice (tratamentul stărilor alergice severe sau care nu răspund la medicaţia convenţională)
• astmul bronşic;
• dermatita de contact;
• dermatita atopică;
• boala serului;
• rinita alergică sezonieră sau perenă;
• reacţiile de hipersensibilitate la medicamente;
• reacţiile urticariene post -transfuzionale;
• edemul laringian acut neinfecţios.
Boli oftalmologice (afecţiuni alergice şi inflamatorii severe acute şi cronice care afectează ochiul)
• herpes zoster oftalmic;
• irită, iridociclită;
• corioretinită;
• uveită posterioară difuză şi coroidită;
• nevrită optică;
• oftalmie simpatică;
• inflamaţia camerei anterioare;
• conjunctivită aler gică;
• ulcere corneene marginale alergice;
• keratită.
Boli gastrointestinale (pentru controlul bolii în perioada critică)
• colită ulceroasă;
• enterita regională.
Boli respiratorii
• sarcoidoză pulmonară simptomatică;
• berilioză;
• tuberculoză pulmonară fulminantă s au miliară (se asociază cu chimioterapie antituberculoasă
adecvată);
• sindrom Loeffler (care nu răspunde la alte mijloace terapeutice);
• pneumonie de aspiraţie;
• pneumonia moderată sau severă cu Pneumocystis carinii din SIDA (ca tratament adjuvant în
primele 72 de ore de tratament iniţial anti -pneumocistoză);
• episoade de exacerbare a bronho -pneumopatiei obstructive cronice (BPOC).
Boli hematologice
• anemia hemolitică dobândită (autoimună);
• purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi;
• trombocitopenia secundară la adulţi;
• eritroblastopenia;
• anemia hipoplastică congenitală (eritroidă).
3
Boli neoplazice (ca tratament paliativ)
• leucemii şi limfoame la adulţi;
• leucemii acute la copii;
• pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii la pacienţii cu boli neoplazice în stadiul t erminal.
Stări edematoase
Pentru provocarea diurezei sau înlăturarea proteinuriei din sindromul nefrotic fără uremie.
Boli neurologice
• edem cerebral determinat de tumori primare sau metastatice şi/sau asociat cu terapia
chirurgicală sau radioterapia;
• episo ade acute de scleroză multiplă;
• traumatism acut al măduvei spinării (tratamentul trebuie început în primele 8 ore de la
traumatism).
Alte afecţiuni
• meningita tuberculoasă cu blocaj subarahnoidian prezent sau iminent (concomitent, se
folosesc chimioterapice antituberculoase adecvate);
• trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică;
• transplant de organ;
• profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor provocate de chimioterapia antineoplazică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Metilprednisolon sodiu succinat poate fi administrat intravenos (i.v.) sub formă de injecţie sau
perfuzie, sau injectabil intramuscular (i.m.). În tratamentul de urgenţă iniţial modul de administrare de
elecţie este cel injectabil intravenos. (Pentru doze, a se vedea Tabelul 1.) Dozele pot fi scă zute la copii,
dar este preferabil ca selectarea dozelor să se facă mai mult în funcţie de severitatea afecţiunii şi de
răspunsul terapeutic, decât de vârsta sau greutatea pacientului. Doza totală zilnică la copii trebuie să
fie de minimum 0,5 mg/kg.
Tabelul 1. Dozele de metilprednisolon sodiu succinat recomandate
Indicaţia Dozele recomandate
Terapie adjuvantă în stări cu potenţial de evoluţie
letală
30 mg/kg i.v., timp de cel puţin 30 de minute. Se
poate repeta la fiecare 4 -6 ore, pe parcursul a 48
de ore.
Boli reumatismale care nu răspund la tratamentul
standard (sau în cazul episoadelor de exacerbare)
Administrare i.v. tip puls, timp de cel puţin 30
minute. Administrarea poate fi repetată dacă nu
apare ameliorare după o săptămână de la
instituirea terapiei sau în funcţie de starea clinică
a pacientului.
1 g/zi, pe durata a 1- 4 zile, sau
1g/lună, pe durata a 6 luni.
Lupus eritematos sistemic care nu răspunde la
tratamentul standard (sau în cazul episoadelor de
exacerbare)
Administrare i.v. tip puls a 1 g/zi, timp de cel
puţin 30 de minute, pe durata a 3 zile.
Administrarea poate fi repetată dacă nu apare
ameliorare după o săptămână de la instituirea
terapiei sau în funcţie de starea clinică a
pacientului.
Scleroza multiplă care nu răspunde la tratamentul
standard (sau în cazul episoadelor de exacerbare)
Administrare i.v. tip puls a 1 g/zi, timp de cel
puţin 30 de minute, pe durata a 3-5 zile.
Administrarea poate fi repetată dacă nu apare
ameliorare după o săptămână de la instituirea
terapiei sau în funcţie de starea clinică a
pacientului.
Stări edematoase, cum sunt glomerulonefrita sau
nefrita lupică care nu răspund la tratamentul
standard (sau în cazul episoadelor de exacerbare)
Administrare i.v. tip puls, timp de cel puţin 30
minute. Administrarea poate fi repetată dacă nu
apare ameliorare după o săptămână de la
instituirea terapiei sau în funcţie de starea clinică
a pacientului.
4
30 mg/kg la fiecare 2 zile, pe durata a 4 zile, sau
1g/zi, pe durata a 3, 5 sau 7 zile.
Boli neoplazice în stadiul terminal (pentru
îmbunătăţirea calităţii vieţii)
125 mg/zi i.v., pe durata a 8 săptămâni.
Profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor
provocate de chimioterapia antineoplazică
Vomă uşoară-moderată:
250 mg i.v., timp de cel puţin 5 minute, cu 1 oră
înaintea administrării agentului chimioterapeutic.
Administrarea acestei doze se repetă la începutul
şi la sfârşitul administrării agentului
chimioterapic. La prima doză de metilprednisolon
se poate asocia o fenotiazină clorin ată pentru
creşterea efectului.
Vomă severă:
250 mg i.v., timp de cel puţin 5 minute, asociat cu
doze adecvate de metoclopramidă sau de
butirofenonă, cu o oră înainte de administrarea
agentului chimioterapic. Administrarea acestei
doze se repetă la începutul şi la sfârşitul
administrării agentului chimioterapic.
Traumatism acut al măduvei spinării Tratamentul trebuie să înceapă în primele 8 ore de
la traumatism.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în
primele 3 ore de la traumatism: i niţial se
administreaz ă 30 mg/kg i.v. in bolus, timp de 15
minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie i.v. continuă 5,4 m g/kg
şi oră, timp de 23 de ore.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în
primele 3 -8 ore de la traumatism: Iniţial se
administreaz ă 30 mg/kg i.v. in bolus , timp de 15
minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie i.v. continuă 5,4 mg/kg
şi oră, timp de 47 de ore.
În cazul perfuziei, se preferă un alt loc de
puncţionare decât cel pentru injecţia in bolus.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienţii
cu SIDA
Tratamentul trebuie să înceapă în primele 72 de
ore de tratament iniţial anti -pneumocistoză.
Un regim terapeutic posibil constă în
administrarea a 40 mg i.v. la fiecare 6 -12 ore, cu
scăderea treptată a dozei pe durata maxim ă de 21
de zile sau până la finalizarea tra tamentului anti-
pneumocistozic.
Datorită ratei crescute de reactivare a tuberculozei
la pacienţii cu SIDA, se recomandă administrarea
de tuberculostatice în cazul administrării
corticosteroizilor la aceşti pacienţ i cu risc crescut.
Pacienţii trebuie supravegheaţi şi pentru a observa
posibila reactivare a altor infecţii latente.
Exacerbarea bronho-pneumopatiei obstructive
cronice (BPOC)
Au fost studiate două regimuri de administrare:
0,5 mg/kg i.v. la fiecare 6 ore , pe durata a 72 ore,
sau
125 mg i.v. la fiecare 6 ore, pe durata a 72 ore,
urmate de tratament corticosteroid oral şi
scăderea dozelor. Durata totală a tratamentului
trebuie să fie de cel puţin 2 săptămâni.
Tratament adjuvant în alte situaţii Doza iniţială variază de la 10 mg la 500 mg i.v.,
în funcţie de situaţia clinică tratată. Doze mai
5
mari pot fi necesare pentru tratamentul pe termen
scurt al stărilor acute severe. Doza iniţială de
până la 250 mg, trebuie administrată i.v., timp de
cel puţin 5 minute, iar dozele peste 250 mg, timp
de cel puţin 30 de minute. Următoarele doze pot
fi injectate i.v. sau i.m. la intervale determinate de
răspunsul pacientului şi de situaţia clinică.
Pentru a evita problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca metilprednisolonul sodiu
succinat să fie administrat pe cât posibil separat de alte medicamente, fie prin injectare i.v. dintr -o
seringă conectată la sistemul de perfuzie, fie dintr -un flacon ataşat sistemului de perfuzie.
4.3 Contraindica ţii
- hipersensi bilitate la metilprednisolon sau la oricare din exipienţii produsului ;
- infecţii fungice sistemice ;
- toate stările infecţioase
, cu excepţia celor care constituie indicaţii speciale;
- unele boli virale în evoluţie (hepatită, herpes, varicelă, zona zoster );
- s tări psihotice încă necontrolate prin tratament ;
- administrare de vaccinuri vii sau vii atenuate ;
- prematur i şi nou- nascuţi (solventul conţine alcool benzilic);
- sugari şi copii sub 3 ani ( alcool benzilic poate provoca reacţii toxice şi anafilacto ide).
4.4 Atenţion ări speciale şi precau ţii speciale pentru utilizare
Studiile efectuate recent nu au stabilit eficacitatea metilprednisolonului sodiu succinat în şocul septic
şi sugerează un risc mare de mortalitate la pacienţii incluşi în subgrupul cu risc crescut (de exemplu,
pacienţii cu valori plasmatice ale creatininei mai mari de 2 mg/100 ml sau la cei cu infecţii secundare).
La pacienţii aflaţi sub terapie cu glucocorticoizi, supuşi unui stres neobişnuit, este indicată creşterea
dozei glucocorticoizilo r cu acţiune rapidă, înainte, în timpul şi după starea de stres respectivă.
Conform rezultatelor unui studiu multicentric, metilprednisolon sodiu succinat nu trebuie folosit de
rutină în tratamentul traumatismelor craniene. Rezultatele studiului relevă cre şterea mortalităţii în
primele 2 săptămâni de la producerea traumatismului cranian la pacienţii cărora li s -a administrat
metilprednisolon sodiu succinat, comparativ cu grupul tratat cu placebo (risc relativ 1,18). Nu a fost
stabilită o relaţie de cauzalit ate a mortalităţii cu tratamentul cu metilprednisolon sodiu succinat.
Efecte imunosupresive/Creşterea susceptibilităţii la infecţii
Glucocorticoizii pot masca anumite semne de infecţie, de asemenea, în timpul folosirii lor pot să apară
infecţii noi. Tratam entul cu glucocorticoizi poate determina scăderea apărării organismului faţă de
infecţii şi incapacitate de localizare a acestora. Infecţii cu orice agent patogen, inclusiv virusuri,
bacterii, fungi, protozoare sau helminţi, cu orice localizare în organism , pot fi asociate cu
administrarea de corticosteroizi ca monoterapie sau în asociere cu alţi agenţi imunosupresori care
afectează imunitatea celulară, umorală sau funcţia neutrofilelor. Aceste infecţii pot fi uşoare, dar şi
severe şi, uneori, letale. Odată cu creşterea dozelor de corticosteroizi, creşte şi rata complicaţiilor
infecţioase.
Administrarea de vaccinuri vii sau vii atenuate este contraindicată la pacienţii trataţi cu doze
imunosupresive de corticosteroizi. Vaccinurile inactivate pot fi administr ate acestor pacienţi, dar
răspunsul la vaccinare poate fi diminuat. Pacienţii trataţi cu doze non- imunosupresive de
corticosteroizi pot fi imunizaţi în mod normal.
F olosirea metilprednisolonului sodiu succinat în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile
fulminante sau diseminate, în care glucocorticoizii sunt folosiţi în asociere cu chimioterapicele
antituberculoase.
Folosirea glucocorticoizilor la pacienţii cu tuberculoză latentă sau cu reactivitate la tuberculină, obligă
la supravegherea clinică, d in cauza posibilităţii activării bolii. În timpul terapiei prelungite cu
glucocorticoizi se recomandă administrarea profilactică de chimioterapice antituberculoase.
Efecte asupra sistemului imun
Din cauza unor reacţii anafilactice rare (de exemplu, bronhos pasm) care au apărut la pacienţii trataţi
parenteral cu glucocorticoizi, trebuie luate măsuri de precauţie adecvate înainte de administrare, în
special la cei cu antecedente alergice la anumite medicamente.
6
Efecte cardiace
Aritmii cardiace şi/sau colaps circulator şi/sau stop cardiac au fost raportate la pacienţi la care au fost
administrate intravenos rapid doze mari de metilprednisolon sodiu succinat (peste 0,5 g administrate în
mai puţin de 10 minute). În timpul sau după administrarea de doze mari de me tilprednisolon sodiu
succinat a fost raporatată bradicardie, posibil necorelată cu viteza sau durata administrării.
Efecte oculare
Glucocorticoizii trebuie folosiţi cu prudenţă la pacienţii cu herpes simplex ocular din cauza
posibilităţii perforării cornee i.
Efecte psihice
Glucocorticoizii pot determina tulburări psihice, de la euforie, insomnie, tulburări de comportament,
tulburări de personalitate, până la depresie severă şi manifestări psihotice manifeste. De asemenea,
este posibilă agravarea instabilităţii emoţionale sau a manifestărilor psihotice preexistente.
Efecte gastrointestinale
Glucocorticoizii trebuie folosiţi cu prudenţă în colita ulceroasă, existând posibilitatea producerii
perforaţiei, abcesului sau a infecţiei piogene. De asemenea, se impune prudenţă în cazul diverticulitei,
anastomozelor intestinale recente, ulcerului peptic activ sau latent, insuficienţei renale, hipertensiunii
arteriale, osteoporozei sau miasteniei grave.
Efecte musculoscheletice
În cazul folosirii dozelor mari de glucocor ticoizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la
pacienţii cu tulburări de transmitere neuromusculară (de exemplu, miastenia gravă) sau la pacienţii
trataţi concomitent cu blocante neuromusculare (de exemplu, pancuronium). Această miopatie acut ă
este generalizată, poate implica muşchii oculari şi respiratori şi poate determina cvadripareză. De
asemenea, poate creşte concentraţia creatinkinaz ei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după oprirea
tratamentului cu glucocorticoizi poate necesita săptămâni sau chiar ani.
Alte evenimente adverse
La pacienţi trataţi cu glucocorticoizi a fost raportat şi sarcom Kaposi. Întreruperea administrării de
glucocorticoizi poate duce la remisiune clinică.
Acest produs conţine alcool benzilic, asociat cu sindromul m orţii subite la sugarii prematuri prin
insuficienţă respiratorie acută.
Retenţia hidro -salină apare frecvent în timpul tratamentului cu glucocorticoizi de aceea se recomandă
reducerea aportului de sodiu.
Suplimentarea aportului de potasiu nu este justificată decât în cazul tratamentelor cu doze mari, timp
îndelungat, la pacienţii cu risc de aritmii sau care primesc un tratament hipokaliemiant.
Corticoterapia se va administra cu prudenţă în urmatoarele afecţiuni :
- colită ulceroasă, deoarece există posibilitatea apariţiei de perforaţii, abcese sau alte infecţii;
- diverticulită;
- anastomoze intestinale recente;
- ulcer peptic activ sau latent;
- diabet zaharat;
- insuficienţă renală;
- hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, infarct m iocardic recent, predispoziţie la tromboze;
- epilepsie, migrenă;
- hipertiroidism;
- ciroză;
- antecedente de boli psihice;
- osteoporoză;
- miastenia gravis (dacă este posibil, administrarea anticolinesterazelor trebuie întreruptă cu 24 ore
înainte de i ntroducerea în terapie a glucocorticoizilor) .
În hipoprotrombinemii asocierea aspirinei cu glucocorticoizi se va face cu prudenţă.
Sportivii trebuie avertizaţi că produsul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.
4.5 Interacţ iuni cu alte medic amente şi alte forme de interacţ iune
În caz ul administrării concomitente de ciclosporină şi metilprednisolon poate avea loc o inhibiţie
metabolică reciprocă şi de aceea probabilitatea evenimentelor adverse asociate fiecărui medicament în
parte este mai mar e. La administrarea concomitentă de ciclosporină şi metilprednisolon s- au raportat
convulsii.
D atorită efectului sinergic cu metotrexatul, se recomandă reducerea doze lor de metilprednisolon.
7
Atropina şi alte medicamente anticolinergice pot creşte presiunea intraoculară, asocierea cu
glucocorticoizi mărind riscul de glaucom.
Medicamentele inductoare enzimatic (cum sunt fenobarbitalul, fenitoina şi rifampicina) pot creşte
clearance- ul metilprednisolonului şi pot necesita creşterea dozei de metilprednisolon pe ntru a se obţine
răspunsul terapeutic dorit.
Inhibitorii CYP3A4 (cum sunt macrolidele, antifungicele triazolice şi anumite blocante ale canalelor
de calciu) pot inhiba metabolismul metilprednisolonului şi astfel duce la creşterea clearance -ului
acestuia. D e aceea, dozele de metilprednisolon trebuie titrate pentru a se evita toxicitatea indusă de
steroizi.
Metilprednisolonul poate creşte clearance- ul dozelor cronice mari de acid acetilsalicilic. Acest fapt
poate duce la diminuarea concentraţiei plasmatice de salicilat sau la creşterea riscului de toxicitate
indusă de salicilaţi atunci când tratamentul cu metilprednisolon este întrerupt. Acidul acetilsalicilic
trebuie folosit cu prudenţă în cazul administrării de glucocorticoizi la pacienţii cu
hipoprotrombi nemie. Administrarea concomitentă de medicamente cu potenţial ulcerogen (salicilaţi.
AINS) poate creşte riscul de ulcer gastro -intestinal.
A socier ea glucocorticoizi lor cu astemizol, bepridil, eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină,
sparfloxacină , sultopridă, terfenadină sau vincamină poate creşte riscul de torsada vârfurilor .
A cţiunea antihipertensiv elor este parţial scăzută de efectul de retenţie hidro -salină al
glucocorticoizilor .
M etilprednisolonul creşte toxicitatea digoxinei şi a altor glic ozide cardiace.
Estrogen ul po ate creşte efectul glucocorticoizilor .
Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este variabil. Au fost raportate creşteri,
precum şi diminuări ale efectelor anticoagulantelor la administrarea concomitentă de glucocorticoizi.
De aceea, indicii de coagulare trebuie monitorizaţi pentru a se putea menţine efectul anticoagulant
urmărit.
Metilprednisolonul poate scăde a concentraţi a plasmatic ă a izoniazidei.
G licemia va fi monitorizată când se asociază insulina sau a ntidiabeticele orale. Poate fi necesară
ajustarea dozei de antidiabetice. Asocierea corticosteroizilor cu diuretice tiazidice creşte riscul de
intoleranţă la glucoză.
V a fi monitorizată potasemia, uneori fiind necesară suplimentarea aportului de potasiu.
A dministrarea de glucocorticoizi poate reduce eficienţa vaccinurilor cu germeni morţi .
De asemenea, glucocorticoizi pot determina apari ţia risc ului de inhibare a acţiunii interferonului.
4.6 Sarcina şi al ăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale au arătat că glucocorticoizii administraţi la mamă în doze mari pot
determina malformaţii fetale. Totuşi, când sunt administraţi femeilor gravide, glucocorticoizii nu par a
determina anomalii congenitale. Un studiu retrospectiv a relevat o incidenţă crescută a greut ăţii mici la
naştere la copiii născuţi de mame cărora li s- au administrat glucocorticoizi. În ciuda datelor obţinute la
animale, se pare că posibilitatea leziunilor fetale este mică în cazul expunerii la medicament în timpul
sarcinii. Cu toate acestea, deo arece rezultatele obţinute la animale nu pot exclude această posibilitate
la om, metilprednisolon sodiu succinat se administrează în timpul sarcinii numai dacă beneficiul
potenţial al terapiei depăşeşte riscul apariţiei efectelor adverse la mamă, embrion s au făt.
Glucocorticoizii traversează cu uşurinţă bariera feto -placentară. Deşi insuficienţa corticosuprarenală
neonatală pare rară la sugarii care au fost expuşi in utero la glucocorticoizi, cei expuşi la doze mari de
glucocorticoizi trebuie supravegheaţi cu atenţie pentru a decela din timp semnele de insuficienţă
corticosuprarenală.
Nu se cunoaşte nici un efect advers în timpul travaliului şi al expul ziei.
Alăptarea
Glucocorticoizii, inclusiv prednisolonul, sunt excretaţi în lapte le matern.
Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari nu trebuie să alăpteze,
deoarece hormonii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului; de
asemenea, pot întârzia sau opri creşterea.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind influenţa Solu- Medrol asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
8
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse sunt specifice pentru administrarea sistemică a glucocorticoizilor.
Includerea lor în lista de mai jos nu semnifică în mod obligatoriu că au fost observa te şi cazul
produsului de faţă.
Infecţii: mascarea infecţiilor, activarea infecţiilor latente, infecţii oportuniste, deprimarea imunităţii.
Tulburări imune: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie, cu sau fără colaps circulator, stop
cardiac, bronhospasm . Solventul conţine alcool benzilic ce poate provoca reacţii de hipersensibilitate.
Tulburări endocrine: sindrom cushingoid iatrogen, supresia axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian (care poate dura peste un an după întreruperea tratamentului, punând în pericol
viaţa pacientului în condiţii de stres, traumatisme, afecţiuni diverse sau în intervenţii chirurgicale) .
Tulburări de me tabolism şi nutriţie: retenţie sodică, retenţie lichidiană, alcaloză hipokaliemică,
scăderea toleranţei la glucoză, activarea diabetului zaharat latent, creşterea necesarului de insulină sau
de antiabetice orale la diabetici.
Tulburări psihiatrice: tulburări psihice de la euforie, insomnie, instsbilitate afectivă, modificări de
personalitate, şi depresie severă până la manifestări psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos: hipertensiune intracraniană cu papiloedem (pseudotumor cerebri),
convulsii .
Tulburăr i oculare: cataractă posterioară subcapsulară , exoftalmie, presiune intraoculară crescută,
glaucom cu afectare posibilă a nervului optic, apariţia de infecţii oculare secundare cu fungi sau
virusuri.
Tulburări cardiace: insuficienţă cardiacă congestivă la pacienţii predispuşi, ruptură miocardică în urma
infarctului miocardic, aritmie .
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, peteşii .
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: sughiţuri persistente în cazul dozelor mari de
glucocorticoizi .
Tulburări gastrointestinale: ulcer peptic cu posibile perforaţii şi hemoragii , hemoragie gastrică,
pancreatită, esofagită, perforaţie intestinală .
Tulburări cutanate şi ale ţesutului celular subcutanat: echimoze, fragilitate cutanată
Tulb urări musculoscheletice, ale ţesutului conjunctiv şi tulburări osoase: miopatie cortizonică,
slăbiciune musculară, osteoporoză, necroză aseptică .
Tulburări ale organelor de reproducere şi tulburări mamare: dereglarea ciclului menstrual .
Tulburări generale şi la locul administrării: întârzierea cicatrizării plăgilor, inhibarea creşterii la copii .
Investigaţii: inhibarea reacţiilor la testele imune cutanate, pierderi de potasiu, creşterea
alanintransaminazei (ALAT, SGPT) , aspartat-transaminazei (ASAT, SGOT) şi fosfatazei alcaline,
balanţă azotată negativă datorită catabolismului proteic, c reşterea presiunii intraoculare.
Traumatisme, intoxicaţii şi complicaţii ale procedurilor: fracturi patologice, fracturi vertebrale prin
compresie, rupturi de tendoane, în s pecial ale tendonului lui Ahile .
4.9 Supradozaj
Nu există simptome clinice de supradozaj acut cu metilprednisolon sodiu succinat. Metilprednisolonul
este dializabil. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere.
5. PROPRIETĂ ŢI F ARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic a: corticoizi sistemici, glucocorticoizi.
Cod ul ATC: H02AB04
Metilprednisolonul este un glucocorticoid cu acţiune antiinflamatorie mai puternică decât a
prednisolonului şi chiar cu efecte mai slabe de retenţie h idrosalină decât prednisolonul.
Metilprednisolon sodiu succinat prezintă aceeaşi acţiune metabolică şi antiinflamatorie ca şi
metilprednisolonul. Administraţi parenteral şi în cantităţi echimolare, cei doi compuşi prezintă o
activit ate biologică echivalentă. În urma administrării intravenoase, potenţa relativă a
metilprednisolonului sodiu succinat faţă de cea a hidrocortizonului sodiu succinat, demonstrată de
scăderea numărului de eozinofile, este de cel puţin 4 la 1. Aceste rezultat e sunt concordante cu potenţa
relativă a metilprednisolonului faţă de hidrocortizon în urma administrării orale.
9
5.2 Propriet ăţi farmaco cinetice
Concentraţiile plasmatice de metilprednisolon au fost măsurate prin HPLC (cromatografie lichidă de
înaltă perf ormanţă). După administrarea intramusculară a 40 mg de metilprednisolon sodiu succinat la
14 voluntari sănătoşi, adulţi de sex masculin, media concentraţiei plasmatice maxime, de 454 ng/ml, a
fost realizată în 1 oră. După 12 ore, concentraţia plasmatică de metilprednisolon a scăzut la 31,9
ng/ml. După 18 ore de la administrare, metilprednisolonul nu a mai fost detectat. Pe baza ASC (aria de
sub curba concentraţiei în funcţie de timp) , indicator al cantităţii totale de medicament absorbit, s -a
demonstrat că cinetica metilprednisolonului sodiu succinat administrat intramuscular a fost echivalentă
cu cea a aceleaşi doze administrată intravenos.
Rezultatele unui studiu au demonstrat că esterul de sodiu succinat al metilprednisolonului este
convertit rapid şi în mod extensive în molecula activă de metilprednisolon, indiferent de calea de
administrare. Cantitatea de metilprednisolon liber absorbită după administrarea i.v. şi i.m. este similară
şi semnificativ mai mare decât în urma administrării orale sub formă de soluţie sau comprimate cu
metilprednisolon. Deoarece cantitatea de metilprednisolon absorbită în urma administrării i.v. şi i.m.
este echivalentă, deşi o cantitate mai mare de hemisuccinat de ester ajunge în circulaţia sistemică după
administrarea i.v., se pare că esterul este transformat în ţesuturi după injectarea i.m., cu absorbţia
ulterioară sub formă de metilprednisolon liber.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
În studiile cu doze repetate efectuate la animale s- au observat aceleaşi fenomene de toxicita te cu cele
cunoscute de la expunerea continuă la glucocorticoizii exogeni.
Administrarea intraperitoneală la şoarece şi şobolan nu a evidenţiat efecte teratogene, dar
administrarea Solu -Medrol subcutanat într -un studiu efectuat la şobolan a indus malformaţ ii
scheletice.
Solu -Medrol nu a indus leziuni cromozomiale în cadrul testului leziunilor ADN induse prin eluţie
alcalină, fiind improbabil ca metilprednisolonul sodiu succinat să fie genotoxic.
Datorită tratamentului de scurtă durată cu Solu- Medrol nu au fost efectuate studii de carcinogenitate la
animale. Totuşi, absenţa efectelor mutagene şi tumorigene a glucocorticoizilor în studiile preclinice
conduc la concluzia că este improbabil ca Solu- Medrol să fie carcinogen.
Studiile de toleranţă locală efectuate la câine prin administrarea intravenoasă de Solu -Medrol nu au
evidenţiat fenomene iritative sau toxice la locul administrării. Studiile efectuate la iepure cu Solu-
Medrol injectat intramuscular au evidenţiat efecte iritative musculare, dar reversibile.
6. PROPRIETĂ ŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor :
Compartimentul inferior (pulbere pentru soluţie injectabilă)
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, hidrogenofosfat de disodiu anhidru, lactoză (Solu- Medrol
Act -O -Vial 40 mg), hidroxid de sodiu, apă purifi cată.
Compartimentul superior (solvent)
Alcool benzilic, apă distilată pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilit ăţi
Compatibilitatea şi stabilitatea soluţiilor de metilprednisolon sodiu succinat injectabile intravenos cu
alte medicamente, în amestecuri pentru administrare i.v., depinde de pH -ul amestecului, concentraţie,
timp, temperatură şi capacitatea metilprednisolonului de a se dizolva. De aceea, pentru a evita
problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca metilprednisolonul sodi u succinat să fie
administrat ori de câte ori este posibil separat de alte medicamente, fie prin injectare i.v. dintr -o
seringă conectată la sistemul de perfuzie, fie dintr -un flacon ataşat sistemului de perfuzie.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
Solu -Medrol Act -O -Vial 40 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
2 ani
10
6.4 Precauţii speciale pentru p ăstrare
A se păstra la temperaturi între 15-25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Solu-Medrol Act -O -Vial 40 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 1 flacon bicompartimentat ce conţine în partea inferioară liofilizat pentru solu ţie injectabilă şi
în partea superioară 1 ml solvent .
Solu -Medrol Act -O -Vial 125 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie in jectabilă
Cutie cu 1 flacon bicompartimentat ce conţine în partea inferioară liofilizat pentru solu ţie injectabilă şi
în partea superioară 2 ml solvent .
Solu -Medrol Act -O -Vial 250 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 1 flacon bicom partimentat ce conţine în partea inferioară liofilizat pentru soluţie injectabilă şi
în partea superioară 4 ml solvent .
6.6 Instrucţ iuni privind preg ătirea produsului medicamentos î n vederea administrării şi
manipularea sa
Pregătirea soluţiilor
Pentru pre gătirea soluţiilor perfuzabile intravenos, în primul rând metilprednisolonul sodiu succinat
trebuie reconstituit conform instrucţiunilor. Tratamentul trebuie iniţiat prin administrarea i.v. a
metilprednisolonului sodiu succinat pe o durată de cel puţin 5 m inute (folosind, de exemplu, doze de
până la 250 mg), până la la cel puţin 30 de minute (folosind, de exemplu, doze de 250 mg sau mai
mari). Dozele ulterioare pot fi extrase şi administrate în mod similar. Dacă este necesar, medicamentul
poate fi administr at diluat în anumite soluţii, prin amestecarea medicamentului reconstituit cu glucoză
soluţie 5% în apă sau ser fiziologic, sau cu glucoză soluţie 5% în clorură de sodiu 0,45% sau 0,9%.
Soluţia rezultată este stabilă fizic şi chimic timp de 48 de ore.
Inst rucţiuni pentru folosirea flaconului bicompartimentat Act -O -Vial
1. Se înlătură capacul protector, se apasă activatorul din capacul de plastic printr -un sfert de
rotaţie pentru a forţa solventul să pătrundă în compartimentul inferior al flaconului.
2. Soluţia ca re rezultă se agită cu blândeţe, pentru omogenizare. Soluţia trebuie folosită în
maximum 48 de ore.
3. Porţiunea descoperită a dopului de cauciuc se sterilizează.
4. Se străpunge dopul cu acul până ce vârful acestuia devine uşor vizibil de cealaltă parte a
dopul ui, apoi flaconul se întoarce cu gura în jos şi se extrage doza necesară de medicament.
Medicamentele pentru administrare parenterală se examinează pentru a verifica absenţa particulelor
vizibile şi a modificărilor de culoare înaintea administrării, ori de câte ori soluţia şi recipientul o
permite.
7. DEŢIN ATORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
PFIZER EUROPE MA EEIG,
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ,
Marea Britanie
8. NUMARUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
Solu- Medrol Act -O -Vial 40 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă : 7 168 /2006/01
Solu- Medrol Act -O -Vial 125 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă: 7169/2006/01
Solu- Medrol Act -O -Vial 250 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă: 7170/2006/01
9. DATA AUTORIZ ĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZ ĂRI
Rea utorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie, 2009
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIA ŢĂ NR. 7 168/2006/01 Anexa 2
7169/2006/01
7170/2006/01
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
Solu -Medrol Act -O -Vial 40 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
Solu -Medrol Act -O -Vial 125 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
Solu -Medrol Act -O -Vial 250 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabil ă
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Pulberea pentru soluţie injectabilă conţine hemisuccinat de metilprednisolon, care după conversie se
transformă în substanţa activă– metilprednisolon sodiu succinat –corespunzător cu metilprednisolon 40
mg, 125 mg şi, respectiv, 250 mg.
Pentru excipien ti: conţine 9 mg alcool benzilic la 1 ml solvent .
vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Liofilizat de culoare albă în compartimentul inferior şi soluţie limpede, incoloră în compartimentul
superior al flaconului bicom partimentat.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
Metilprednisolon sodiu succinat este indicat în următoarele afecţiuni:
Boli endocrine
• insuficienţă corticosuprarenală cronică primară sau secundară (în asociere cu
mineralocorticoizii, unde este cazul);
• insuficienţă corticosuprarenală acută (tratamentul suplimentar cu mineralocorticoizi poate fi
necesar);
• şoc secundar insuficienţei corticosuprarenale sau şoc care nu răspunde la tratamentul
convenţional atunci când insuficienţa corticosuprarenală poate fi prezentă (dacă activitatea
mineralocorticoizilor trebuie evitată);
• preoperator sau în cazul unor traumatisme sau boli severe la pacienţi cu insuficienţă
corticosuprarenală cunoscută sau când rezerva corticosuprarenală este incertă;
• hiperplazie congenitală a suprarenalei;
• tiroidita nesupurativă;
• hipercalcemie paraneoplazică.
Boli reumatismale (ca tratament adjuvant de scurtă durată a episoadelor acute sau exacerbărilor)
• osteoartrita post -tratumatică;
• sinovita din osteoartrită;
• bursita acută şi subacută;
• epi condilita;
• tenosinovita acută nespecifică;
• artrita gutoasă acută;
• artrita psoriazică;
Boli de colagen şi boli ale complexului imun (în timpul exacerbărilor sau ca tratament de întreţinere în
anumite cazuri)
• lupus eritematos sistemic (şi nefrită lupică);
2
• poliartrita reumatoidă inclusiv poliartrita reumatoidă juvenilă;
• spondilita anchilopoietică.
• cardită reumatismală acută;
• dermatomiozită sistemică (polimiozită);
• poliarterită nodoasă;
• sindrom Goodpasture.
Boli dermatologice
• pemfigus;
• eritem multiform sever (sindrom Stevens -Johnson);
• dermatită exfoliativă;
• psoriazis sever;
• dermatită buloasă herpetiformă;
• dermatită seboreică severă;
• mycosis fungoides.
Stări alergice (tratamentul stărilor alergice severe sau care nu răspund la medicaţia convenţională)
• astmul bronşic;
• dermatita de contact;
• dermatita atopică;
• boala serului;
• rinita alergică sezonieră sau perenă;
• reacţiile de hipersensibilitate la medicamente;
• reacţiile urticariene post -transfuzionale;
• edemul laringian acut neinfecţios.
Boli oftalmologice (afecţiuni alergice şi inflamatorii severe acute şi cronice care afectează ochiul)
• herpes zoster oftalmic;
• irită, iridociclită;
• corioretinită;
• uveită posterioară difuză şi coroidită;
• nevrită optică;
• oftalmie simpatică;
• inflamaţia camerei anterioare;
• conjunctivită aler gică;
• ulcere corneene marginale alergice;
• keratită.
Boli gastrointestinale (pentru controlul bolii în perioada critică)
• colită ulceroasă;
• enterita regională.
Boli respiratorii
• sarcoidoză pulmonară simptomatică;
• berilioză;
• tuberculoză pulmonară fulminantă s au miliară (se asociază cu chimioterapie antituberculoasă
adecvată);
• sindrom Loeffler (care nu răspunde la alte mijloace terapeutice);
• pneumonie de aspiraţie;
• pneumonia moderată sau severă cu Pneumocystis carinii din SIDA (ca tratament adjuvant în
primele 72 de ore de tratament iniţial anti -pneumocistoză);
• episoade de exacerbare a bronho -pneumopatiei obstructive cronice (BPOC).
Boli hematologice
• anemia hemolitică dobândită (autoimună);
• purpura trombocitopenică idiopatică la adulţi;
• trombocitopenia secundară la adulţi;
• eritroblastopenia;
• anemia hipoplastică congenitală (eritroidă).
3
Boli neoplazice (ca tratament paliativ)
• leucemii şi limfoame la adulţi;
• leucemii acute la copii;
• pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii la pacienţii cu boli neoplazice în stadiul t erminal.
Stări edematoase
Pentru provocarea diurezei sau înlăturarea proteinuriei din sindromul nefrotic fără uremie.
Boli neurologice
• edem cerebral determinat de tumori primare sau metastatice şi/sau asociat cu terapia
chirurgicală sau radioterapia;
• episo ade acute de scleroză multiplă;
• traumatism acut al măduvei spinării (tratamentul trebuie început în primele 8 ore de la
traumatism).
Alte afecţiuni
• meningita tuberculoasă cu blocaj subarahnoidian prezent sau iminent (concomitent, se
folosesc chimioterapice antituberculoase adecvate);
• trichineloza cu afectare neurologică sau miocardică;
• transplant de organ;
• profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor provocate de chimioterapia antineoplazică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Metilprednisolon sodiu succinat poate fi administrat intravenos (i.v.) sub formă de injecţie sau
perfuzie, sau injectabil intramuscular (i.m.). În tratamentul de urgenţă iniţial modul de administrare de
elecţie este cel injectabil intravenos. (Pentru doze, a se vedea Tabelul 1.) Dozele pot fi scă zute la copii,
dar este preferabil ca selectarea dozelor să se facă mai mult în funcţie de severitatea afecţiunii şi de
răspunsul terapeutic, decât de vârsta sau greutatea pacientului. Doza totală zilnică la copii trebuie să
fie de minimum 0,5 mg/kg.
Tabelul 1. Dozele de metilprednisolon sodiu succinat recomandate
Indicaţia Dozele recomandate
Terapie adjuvantă în stări cu potenţial de evoluţie
letală
30 mg/kg i.v., timp de cel puţin 30 de minute. Se
poate repeta la fiecare 4 -6 ore, pe parcursul a 48
de ore.
Boli reumatismale care nu răspund la tratamentul
standard (sau în cazul episoadelor de exacerbare)
Administrare i.v. tip puls, timp de cel puţin 30
minute. Administrarea poate fi repetată dacă nu
apare ameliorare după o săptămână de la
instituirea terapiei sau în funcţie de starea clinică
a pacientului.
1 g/zi, pe durata a 1- 4 zile, sau
1g/lună, pe durata a 6 luni.
Lupus eritematos sistemic care nu răspunde la
tratamentul standard (sau în cazul episoadelor de
exacerbare)
Administrare i.v. tip puls a 1 g/zi, timp de cel
puţin 30 de minute, pe durata a 3 zile.
Administrarea poate fi repetată dacă nu apare
ameliorare după o săptămână de la instituirea
terapiei sau în funcţie de starea clinică a
pacientului.
Scleroza multiplă care nu răspunde la tratamentul
standard (sau în cazul episoadelor de exacerbare)
Administrare i.v. tip puls a 1 g/zi, timp de cel
puţin 30 de minute, pe durata a 3-5 zile.
Administrarea poate fi repetată dacă nu apare
ameliorare după o săptămână de la instituirea
terapiei sau în funcţie de starea clinică a
pacientului.
Stări edematoase, cum sunt glomerulonefrita sau
nefrita lupică care nu răspund la tratamentul
standard (sau în cazul episoadelor de exacerbare)
Administrare i.v. tip puls, timp de cel puţin 30
minute. Administrarea poate fi repetată dacă nu
apare ameliorare după o săptămână de la
instituirea terapiei sau în funcţie de starea clinică
a pacientului.
4
30 mg/kg la fiecare 2 zile, pe durata a 4 zile, sau
1g/zi, pe durata a 3, 5 sau 7 zile.
Boli neoplazice în stadiul terminal (pentru
îmbunătăţirea calităţii vieţii)
125 mg/zi i.v., pe durata a 8 săptămâni.
Profilaxia stărilor de greaţă şi a vărsăturilor
provocate de chimioterapia antineoplazică
Vomă uşoară-moderată:
250 mg i.v., timp de cel puţin 5 minute, cu 1 oră
înaintea administrării agentului chimioterapeutic.
Administrarea acestei doze se repetă la începutul
şi la sfârşitul administrării agentului
chimioterapic. La prima doză de metilprednisolon
se poate asocia o fenotiazină clorin ată pentru
creşterea efectului.
Vomă severă:
250 mg i.v., timp de cel puţin 5 minute, asociat cu
doze adecvate de metoclopramidă sau de
butirofenonă, cu o oră înainte de administrarea
agentului chimioterapic. Administrarea acestei
doze se repetă la începutul şi la sfârşitul
administrării agentului chimioterapic.
Traumatism acut al măduvei spinării Tratamentul trebuie să înceapă în primele 8 ore de
la traumatism.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în
primele 3 ore de la traumatism: i niţial se
administreaz ă 30 mg/kg i.v. in bolus, timp de 15
minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie i.v. continuă 5,4 m g/kg
şi oră, timp de 23 de ore.
La pacienţii la care tratamentul a fost iniţiat în
primele 3 -8 ore de la traumatism: Iniţial se
administreaz ă 30 mg/kg i.v. in bolus , timp de 15
minute. După o pauză de 45 de minute, se
administrează în perfuzie i.v. continuă 5,4 mg/kg
şi oră, timp de 47 de ore.
În cazul perfuziei, se preferă un alt loc de
puncţionare decât cel pentru injecţia in bolus.
Pneumonia cu Pneumocystis carinii la pacienţii
cu SIDA
Tratamentul trebuie să înceapă în primele 72 de
ore de tratament iniţial anti -pneumocistoză.
Un regim terapeutic posibil constă în
administrarea a 40 mg i.v. la fiecare 6 -12 ore, cu
scăderea treptată a dozei pe durata maxim ă de 21
de zile sau până la finalizarea tra tamentului anti-
pneumocistozic.
Datorită ratei crescute de reactivare a tuberculozei
la pacienţii cu SIDA, se recomandă administrarea
de tuberculostatice în cazul administrării
corticosteroizilor la aceşti pacienţ i cu risc crescut.
Pacienţii trebuie supravegheaţi şi pentru a observa
posibila reactivare a altor infecţii latente.
Exacerbarea bronho-pneumopatiei obstructive
cronice (BPOC)
Au fost studiate două regimuri de administrare:
0,5 mg/kg i.v. la fiecare 6 ore , pe durata a 72 ore,
sau
125 mg i.v. la fiecare 6 ore, pe durata a 72 ore,
urmate de tratament corticosteroid oral şi
scăderea dozelor. Durata totală a tratamentului
trebuie să fie de cel puţin 2 săptămâni.
Tratament adjuvant în alte situaţii Doza iniţială variază de la 10 mg la 500 mg i.v.,
în funcţie de situaţia clinică tratată. Doze mai
5
mari pot fi necesare pentru tratamentul pe termen
scurt al stărilor acute severe. Doza iniţială de
până la 250 mg, trebuie administrată i.v., timp de
cel puţin 5 minute, iar dozele peste 250 mg, timp
de cel puţin 30 de minute. Următoarele doze pot
fi injectate i.v. sau i.m. la intervale determinate de
răspunsul pacientului şi de situaţia clinică.
Pentru a evita problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca metilprednisolonul sodiu
succinat să fie administrat pe cât posibil separat de alte medicamente, fie prin injectare i.v. dintr -o
seringă conectată la sistemul de perfuzie, fie dintr -un flacon ataşat sistemului de perfuzie.
4.3 Contraindica ţii
- hipersensi bilitate la metilprednisolon sau la oricare din exipienţii produsului ;
- infecţii fungice sistemice ;
- toate stările infecţioase
, cu excepţia celor care constituie indicaţii speciale;
- unele boli virale în evoluţie (hepatită, herpes, varicelă, zona zoster );
- s tări psihotice încă necontrolate prin tratament ;
- administrare de vaccinuri vii sau vii atenuate ;
- prematur i şi nou- nascuţi (solventul conţine alcool benzilic);
- sugari şi copii sub 3 ani ( alcool benzilic poate provoca reacţii toxice şi anafilacto ide).
4.4 Atenţion ări speciale şi precau ţii speciale pentru utilizare
Studiile efectuate recent nu au stabilit eficacitatea metilprednisolonului sodiu succinat în şocul septic
şi sugerează un risc mare de mortalitate la pacienţii incluşi în subgrupul cu risc crescut (de exemplu,
pacienţii cu valori plasmatice ale creatininei mai mari de 2 mg/100 ml sau la cei cu infecţii secundare).
La pacienţii aflaţi sub terapie cu glucocorticoizi, supuşi unui stres neobişnuit, este indicată creşterea
dozei glucocorticoizilo r cu acţiune rapidă, înainte, în timpul şi după starea de stres respectivă.
Conform rezultatelor unui studiu multicentric, metilprednisolon sodiu succinat nu trebuie folosit de
rutină în tratamentul traumatismelor craniene. Rezultatele studiului relevă cre şterea mortalităţii în
primele 2 săptămâni de la producerea traumatismului cranian la pacienţii cărora li s -a administrat
metilprednisolon sodiu succinat, comparativ cu grupul tratat cu placebo (risc relativ 1,18). Nu a fost
stabilită o relaţie de cauzalit ate a mortalităţii cu tratamentul cu metilprednisolon sodiu succinat.
Efecte imunosupresive/Creşterea susceptibilităţii la infecţii
Glucocorticoizii pot masca anumite semne de infecţie, de asemenea, în timpul folosirii lor pot să apară
infecţii noi. Tratam entul cu glucocorticoizi poate determina scăderea apărării organismului faţă de
infecţii şi incapacitate de localizare a acestora. Infecţii cu orice agent patogen, inclusiv virusuri,
bacterii, fungi, protozoare sau helminţi, cu orice localizare în organism , pot fi asociate cu
administrarea de corticosteroizi ca monoterapie sau în asociere cu alţi agenţi imunosupresori care
afectează imunitatea celulară, umorală sau funcţia neutrofilelor. Aceste infecţii pot fi uşoare, dar şi
severe şi, uneori, letale. Odată cu creşterea dozelor de corticosteroizi, creşte şi rata complicaţiilor
infecţioase.
Administrarea de vaccinuri vii sau vii atenuate este contraindicată la pacienţii trataţi cu doze
imunosupresive de corticosteroizi. Vaccinurile inactivate pot fi administr ate acestor pacienţi, dar
răspunsul la vaccinare poate fi diminuat. Pacienţii trataţi cu doze non- imunosupresive de
corticosteroizi pot fi imunizaţi în mod normal.
F olosirea metilprednisolonului sodiu succinat în tuberculoza activă trebuie limitată la cazurile
fulminante sau diseminate, în care glucocorticoizii sunt folosiţi în asociere cu chimioterapicele
antituberculoase.
Folosirea glucocorticoizilor la pacienţii cu tuberculoză latentă sau cu reactivitate la tuberculină, obligă
la supravegherea clinică, d in cauza posibilităţii activării bolii. În timpul terapiei prelungite cu
glucocorticoizi se recomandă administrarea profilactică de chimioterapice antituberculoase.
Efecte asupra sistemului imun
Din cauza unor reacţii anafilactice rare (de exemplu, bronhos pasm) care au apărut la pacienţii trataţi
parenteral cu glucocorticoizi, trebuie luate măsuri de precauţie adecvate înainte de administrare, în
special la cei cu antecedente alergice la anumite medicamente.
6
Efecte cardiace
Aritmii cardiace şi/sau colaps circulator şi/sau stop cardiac au fost raportate la pacienţi la care au fost
administrate intravenos rapid doze mari de metilprednisolon sodiu succinat (peste 0,5 g administrate în
mai puţin de 10 minute). În timpul sau după administrarea de doze mari de me tilprednisolon sodiu
succinat a fost raporatată bradicardie, posibil necorelată cu viteza sau durata administrării.
Efecte oculare
Glucocorticoizii trebuie folosiţi cu prudenţă la pacienţii cu herpes simplex ocular din cauza
posibilităţii perforării cornee i.
Efecte psihice
Glucocorticoizii pot determina tulburări psihice, de la euforie, insomnie, tulburări de comportament,
tulburări de personalitate, până la depresie severă şi manifestări psihotice manifeste. De asemenea,
este posibilă agravarea instabilităţii emoţionale sau a manifestărilor psihotice preexistente.
Efecte gastrointestinale
Glucocorticoizii trebuie folosiţi cu prudenţă în colita ulceroasă, existând posibilitatea producerii
perforaţiei, abcesului sau a infecţiei piogene. De asemenea, se impune prudenţă în cazul diverticulitei,
anastomozelor intestinale recente, ulcerului peptic activ sau latent, insuficienţei renale, hipertensiunii
arteriale, osteoporozei sau miasteniei grave.
Efecte musculoscheletice
În cazul folosirii dozelor mari de glucocor ticoizi a fost raportată miopatie acută, cel mai frecvent la
pacienţii cu tulburări de transmitere neuromusculară (de exemplu, miastenia gravă) sau la pacienţii
trataţi concomitent cu blocante neuromusculare (de exemplu, pancuronium). Această miopatie acut ă
este generalizată, poate implica muşchii oculari şi respiratori şi poate determina cvadripareză. De
asemenea, poate creşte concentraţia creatinkinaz ei. Ameliorarea sau recuperarea clinică după oprirea
tratamentului cu glucocorticoizi poate necesita săptămâni sau chiar ani.
Alte evenimente adverse
La pacienţi trataţi cu glucocorticoizi a fost raportat şi sarcom Kaposi. Întreruperea administrării de
glucocorticoizi poate duce la remisiune clinică.
Acest produs conţine alcool benzilic, asociat cu sindromul m orţii subite la sugarii prematuri prin
insuficienţă respiratorie acută.
Retenţia hidro -salină apare frecvent în timpul tratamentului cu glucocorticoizi de aceea se recomandă
reducerea aportului de sodiu.
Suplimentarea aportului de potasiu nu este justificată decât în cazul tratamentelor cu doze mari, timp
îndelungat, la pacienţii cu risc de aritmii sau care primesc un tratament hipokaliemiant.
Corticoterapia se va administra cu prudenţă în urmatoarele afecţiuni :
- colită ulceroasă, deoarece există posibilitatea apariţiei de perforaţii, abcese sau alte infecţii;
- diverticulită;
- anastomoze intestinale recente;
- ulcer peptic activ sau latent;
- diabet zaharat;
- insuficienţă renală;
- hipertensiune arterială, insuficienţă cardiacă, infarct m iocardic recent, predispoziţie la tromboze;
- epilepsie, migrenă;
- hipertiroidism;
- ciroză;
- antecedente de boli psihice;
- osteoporoză;
- miastenia gravis (dacă este posibil, administrarea anticolinesterazelor trebuie întreruptă cu 24 ore
înainte de i ntroducerea în terapie a glucocorticoizilor) .
În hipoprotrombinemii asocierea aspirinei cu glucocorticoizi se va face cu prudenţă.
Sportivii trebuie avertizaţi că produsul poate produce o reacţie pozitivă la testele antidoping.
4.5 Interacţ iuni cu alte medic amente şi alte forme de interacţ iune
În caz ul administrării concomitente de ciclosporină şi metilprednisolon poate avea loc o inhibiţie
metabolică reciprocă şi de aceea probabilitatea evenimentelor adverse asociate fiecărui medicament în
parte este mai mar e. La administrarea concomitentă de ciclosporină şi metilprednisolon s- au raportat
convulsii.
D atorită efectului sinergic cu metotrexatul, se recomandă reducerea doze lor de metilprednisolon.
7
Atropina şi alte medicamente anticolinergice pot creşte presiunea intraoculară, asocierea cu
glucocorticoizi mărind riscul de glaucom.
Medicamentele inductoare enzimatic (cum sunt fenobarbitalul, fenitoina şi rifampicina) pot creşte
clearance- ul metilprednisolonului şi pot necesita creşterea dozei de metilprednisolon pe ntru a se obţine
răspunsul terapeutic dorit.
Inhibitorii CYP3A4 (cum sunt macrolidele, antifungicele triazolice şi anumite blocante ale canalelor
de calciu) pot inhiba metabolismul metilprednisolonului şi astfel duce la creşterea clearance -ului
acestuia. D e aceea, dozele de metilprednisolon trebuie titrate pentru a se evita toxicitatea indusă de
steroizi.
Metilprednisolonul poate creşte clearance- ul dozelor cronice mari de acid acetilsalicilic. Acest fapt
poate duce la diminuarea concentraţiei plasmatice de salicilat sau la creşterea riscului de toxicitate
indusă de salicilaţi atunci când tratamentul cu metilprednisolon este întrerupt. Acidul acetilsalicilic
trebuie folosit cu prudenţă în cazul administrării de glucocorticoizi la pacienţii cu
hipoprotrombi nemie. Administrarea concomitentă de medicamente cu potenţial ulcerogen (salicilaţi.
AINS) poate creşte riscul de ulcer gastro -intestinal.
A socier ea glucocorticoizi lor cu astemizol, bepridil, eritromicină intravenos, halofantrină, pentamidină,
sparfloxacină , sultopridă, terfenadină sau vincamină poate creşte riscul de torsada vârfurilor .
A cţiunea antihipertensiv elor este parţial scăzută de efectul de retenţie hidro -salină al
glucocorticoizilor .
M etilprednisolonul creşte toxicitatea digoxinei şi a altor glic ozide cardiace.
Estrogen ul po ate creşte efectul glucocorticoizilor .
Efectul metilprednisolonului asupra anticoagulantelor orale este variabil. Au fost raportate creşteri,
precum şi diminuări ale efectelor anticoagulantelor la administrarea concomitentă de glucocorticoizi.
De aceea, indicii de coagulare trebuie monitorizaţi pentru a se putea menţine efectul anticoagulant
urmărit.
Metilprednisolonul poate scăde a concentraţi a plasmatic ă a izoniazidei.
G licemia va fi monitorizată când se asociază insulina sau a ntidiabeticele orale. Poate fi necesară
ajustarea dozei de antidiabetice. Asocierea corticosteroizilor cu diuretice tiazidice creşte riscul de
intoleranţă la glucoză.
V a fi monitorizată potasemia, uneori fiind necesară suplimentarea aportului de potasiu.
A dministrarea de glucocorticoizi poate reduce eficienţa vaccinurilor cu germeni morţi .
De asemenea, glucocorticoizi pot determina apari ţia risc ului de inhibare a acţiunii interferonului.
4.6 Sarcina şi al ăptarea
Sarcina
Studiile efectuate la animale au arătat că glucocorticoizii administraţi la mamă în doze mari pot
determina malformaţii fetale. Totuşi, când sunt administraţi femeilor gravide, glucocorticoizii nu par a
determina anomalii congenitale. Un studiu retrospectiv a relevat o incidenţă crescută a greut ăţii mici la
naştere la copiii născuţi de mame cărora li s- au administrat glucocorticoizi. În ciuda datelor obţinute la
animale, se pare că posibilitatea leziunilor fetale este mică în cazul expunerii la medicament în timpul
sarcinii. Cu toate acestea, deo arece rezultatele obţinute la animale nu pot exclude această posibilitate
la om, metilprednisolon sodiu succinat se administrează în timpul sarcinii numai dacă beneficiul
potenţial al terapiei depăşeşte riscul apariţiei efectelor adverse la mamă, embrion s au făt.
Glucocorticoizii traversează cu uşurinţă bariera feto -placentară. Deşi insuficienţa corticosuprarenală
neonatală pare rară la sugarii care au fost expuşi in utero la glucocorticoizi, cei expuşi la doze mari de
glucocorticoizi trebuie supravegheaţi cu atenţie pentru a decela din timp semnele de insuficienţă
corticosuprarenală.
Nu se cunoaşte nici un efect advers în timpul travaliului şi al expul ziei.
Alăptarea
Glucocorticoizii, inclusiv prednisolonul, sunt excretaţi în lapte le matern.
Mamele la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari nu trebuie să alăpteze,
deoarece hormonii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului; de
asemenea, pot întârzia sau opri creşterea.
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule ş i de a folosi utilaje
Nu au fost efectuate studii privind influenţa Solu- Medrol asupra capacităţii de a conduce vehicule sau
de a folosi utilaje.
8
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse sunt specifice pentru administrarea sistemică a glucocorticoizilor.
Includerea lor în lista de mai jos nu semnifică în mod obligatoriu că au fost observa te şi cazul
produsului de faţă.
Infecţii: mascarea infecţiilor, activarea infecţiilor latente, infecţii oportuniste, deprimarea imunităţii.
Tulburări imune: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv anafilaxie, cu sau fără colaps circulator, stop
cardiac, bronhospasm . Solventul conţine alcool benzilic ce poate provoca reacţii de hipersensibilitate.
Tulburări endocrine: sindrom cushingoid iatrogen, supresia axului hipotalamo-hipofizo-
corticosuprarenalian (care poate dura peste un an după întreruperea tratamentului, punând în pericol
viaţa pacientului în condiţii de stres, traumatisme, afecţiuni diverse sau în intervenţii chirurgicale) .
Tulburări de me tabolism şi nutriţie: retenţie sodică, retenţie lichidiană, alcaloză hipokaliemică,
scăderea toleranţei la glucoză, activarea diabetului zaharat latent, creşterea necesarului de insulină sau
de antiabetice orale la diabetici.
Tulburări psihiatrice: tulburări psihice de la euforie, insomnie, instsbilitate afectivă, modificări de
personalitate, şi depresie severă până la manifestări psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos: hipertensiune intracraniană cu papiloedem (pseudotumor cerebri),
convulsii .
Tulburăr i oculare: cataractă posterioară subcapsulară , exoftalmie, presiune intraoculară crescută,
glaucom cu afectare posibilă a nervului optic, apariţia de infecţii oculare secundare cu fungi sau
virusuri.
Tulburări cardiace: insuficienţă cardiacă congestivă la pacienţii predispuşi, ruptură miocardică în urma
infarctului miocardic, aritmie .
Tulburări vasculare: hipertensiune arterială, hipotensiune arterială, peteşii .
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale: sughiţuri persistente în cazul dozelor mari de
glucocorticoizi .
Tulburări gastrointestinale: ulcer peptic cu posibile perforaţii şi hemoragii , hemoragie gastrică,
pancreatită, esofagită, perforaţie intestinală .
Tulburări cutanate şi ale ţesutului celular subcutanat: echimoze, fragilitate cutanată
Tulb urări musculoscheletice, ale ţesutului conjunctiv şi tulburări osoase: miopatie cortizonică,
slăbiciune musculară, osteoporoză, necroză aseptică .
Tulburări ale organelor de reproducere şi tulburări mamare: dereglarea ciclului menstrual .
Tulburări generale şi la locul administrării: întârzierea cicatrizării plăgilor, inhibarea creşterii la copii .
Investigaţii: inhibarea reacţiilor la testele imune cutanate, pierderi de potasiu, creşterea
alanintransaminazei (ALAT, SGPT) , aspartat-transaminazei (ASAT, SGOT) şi fosfatazei alcaline,
balanţă azotată negativă datorită catabolismului proteic, c reşterea presiunii intraoculare.
Traumatisme, intoxicaţii şi complicaţii ale procedurilor: fracturi patologice, fracturi vertebrale prin
compresie, rupturi de tendoane, în s pecial ale tendonului lui Ahile .
4.9 Supradozaj
Nu există simptome clinice de supradozaj acut cu metilprednisolon sodiu succinat. Metilprednisolonul
este dializabil. În caz de supradozaj se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere.
5. PROPRIETĂ ŢI F ARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic a: corticoizi sistemici, glucocorticoizi.
Cod ul ATC: H02AB04
Metilprednisolonul este un glucocorticoid cu acţiune antiinflamatorie mai puternică decât a
prednisolonului şi chiar cu efecte mai slabe de retenţie h idrosalină decât prednisolonul.
Metilprednisolon sodiu succinat prezintă aceeaşi acţiune metabolică şi antiinflamatorie ca şi
metilprednisolonul. Administraţi parenteral şi în cantităţi echimolare, cei doi compuşi prezintă o
activit ate biologică echivalentă. În urma administrării intravenoase, potenţa relativă a
metilprednisolonului sodiu succinat faţă de cea a hidrocortizonului sodiu succinat, demonstrată de
scăderea numărului de eozinofile, este de cel puţin 4 la 1. Aceste rezultat e sunt concordante cu potenţa
relativă a metilprednisolonului faţă de hidrocortizon în urma administrării orale.
9
5.2 Propriet ăţi farmaco cinetice
Concentraţiile plasmatice de metilprednisolon au fost măsurate prin HPLC (cromatografie lichidă de
înaltă perf ormanţă). După administrarea intramusculară a 40 mg de metilprednisolon sodiu succinat la
14 voluntari sănătoşi, adulţi de sex masculin, media concentraţiei plasmatice maxime, de 454 ng/ml, a
fost realizată în 1 oră. După 12 ore, concentraţia plasmatică de metilprednisolon a scăzut la 31,9
ng/ml. După 18 ore de la administrare, metilprednisolonul nu a mai fost detectat. Pe baza ASC (aria de
sub curba concentraţiei în funcţie de timp) , indicator al cantităţii totale de medicament absorbit, s -a
demonstrat că cinetica metilprednisolonului sodiu succinat administrat intramuscular a fost echivalentă
cu cea a aceleaşi doze administrată intravenos.
Rezultatele unui studiu au demonstrat că esterul de sodiu succinat al metilprednisolonului este
convertit rapid şi în mod extensive în molecula activă de metilprednisolon, indiferent de calea de
administrare. Cantitatea de metilprednisolon liber absorbită după administrarea i.v. şi i.m. este similară
şi semnificativ mai mare decât în urma administrării orale sub formă de soluţie sau comprimate cu
metilprednisolon. Deoarece cantitatea de metilprednisolon absorbită în urma administrării i.v. şi i.m.
este echivalentă, deşi o cantitate mai mare de hemisuccinat de ester ajunge în circulaţia sistemică după
administrarea i.v., se pare că esterul este transformat în ţesuturi după injectarea i.m., cu absorbţia
ulterioară sub formă de metilprednisolon liber.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
În studiile cu doze repetate efectuate la animale s- au observat aceleaşi fenomene de toxicita te cu cele
cunoscute de la expunerea continuă la glucocorticoizii exogeni.
Administrarea intraperitoneală la şoarece şi şobolan nu a evidenţiat efecte teratogene, dar
administrarea Solu -Medrol subcutanat într -un studiu efectuat la şobolan a indus malformaţ ii
scheletice.
Solu -Medrol nu a indus leziuni cromozomiale în cadrul testului leziunilor ADN induse prin eluţie
alcalină, fiind improbabil ca metilprednisolonul sodiu succinat să fie genotoxic.
Datorită tratamentului de scurtă durată cu Solu- Medrol nu au fost efectuate studii de carcinogenitate la
animale. Totuşi, absenţa efectelor mutagene şi tumorigene a glucocorticoizilor în studiile preclinice
conduc la concluzia că este improbabil ca Solu- Medrol să fie carcinogen.
Studiile de toleranţă locală efectuate la câine prin administrarea intravenoasă de Solu -Medrol nu au
evidenţiat fenomene iritative sau toxice la locul administrării. Studiile efectuate la iepure cu Solu-
Medrol injectat intramuscular au evidenţiat efecte iritative musculare, dar reversibile.
6. PROPRIETĂ ŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor :
Compartimentul inferior (pulbere pentru soluţie injectabilă)
Dihidrogenofosfat de sodiu monohidrat, hidrogenofosfat de disodiu anhidru, lactoză (Solu- Medrol
Act -O -Vial 40 mg), hidroxid de sodiu, apă purifi cată.
Compartimentul superior (solvent)
Alcool benzilic, apă distilată pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilit ăţi
Compatibilitatea şi stabilitatea soluţiilor de metilprednisolon sodiu succinat injectabile intravenos cu
alte medicamente, în amestecuri pentru administrare i.v., depinde de pH -ul amestecului, concentraţie,
timp, temperatură şi capacitatea metilprednisolonului de a se dizolva. De aceea, pentru a evita
problemele de compatibilitate şi stabilitate, se recomandă ca metilprednisolonul sodi u succinat să fie
administrat ori de câte ori este posibil separat de alte medicamente, fie prin injectare i.v. dintr -o
seringă conectată la sistemul de perfuzie, fie dintr -un flacon ataşat sistemului de perfuzie.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani.
Solu -Medrol Act -O -Vial 40 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
2 ani
10
6.4 Precauţii speciale pentru p ăstrare
A se păstra la temperaturi între 15-25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Solu-Medrol Act -O -Vial 40 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 1 flacon bicompartimentat ce conţine în partea inferioară liofilizat pentru solu ţie injectabilă şi
în partea superioară 1 ml solvent .
Solu -Medrol Act -O -Vial 125 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie in jectabilă
Cutie cu 1 flacon bicompartimentat ce conţine în partea inferioară liofilizat pentru solu ţie injectabilă şi
în partea superioară 2 ml solvent .
Solu -Medrol Act -O -Vial 250 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă
Cutie cu 1 flacon bicom partimentat ce conţine în partea inferioară liofilizat pentru soluţie injectabilă şi
în partea superioară 4 ml solvent .
6.6 Instrucţ iuni privind preg ătirea produsului medicamentos î n vederea administrării şi
manipularea sa
Pregătirea soluţiilor
Pentru pre gătirea soluţiilor perfuzabile intravenos, în primul rând metilprednisolonul sodiu succinat
trebuie reconstituit conform instrucţiunilor. Tratamentul trebuie iniţiat prin administrarea i.v. a
metilprednisolonului sodiu succinat pe o durată de cel puţin 5 m inute (folosind, de exemplu, doze de
până la 250 mg), până la la cel puţin 30 de minute (folosind, de exemplu, doze de 250 mg sau mai
mari). Dozele ulterioare pot fi extrase şi administrate în mod similar. Dacă este necesar, medicamentul
poate fi administr at diluat în anumite soluţii, prin amestecarea medicamentului reconstituit cu glucoză
soluţie 5% în apă sau ser fiziologic, sau cu glucoză soluţie 5% în clorură de sodiu 0,45% sau 0,9%.
Soluţia rezultată este stabilă fizic şi chimic timp de 48 de ore.
Inst rucţiuni pentru folosirea flaconului bicompartimentat Act -O -Vial
1. Se înlătură capacul protector, se apasă activatorul din capacul de plastic printr -un sfert de
rotaţie pentru a forţa solventul să pătrundă în compartimentul inferior al flaconului.
2. Soluţia ca re rezultă se agită cu blândeţe, pentru omogenizare. Soluţia trebuie folosită în
maximum 48 de ore.
3. Porţiunea descoperită a dopului de cauciuc se sterilizează.
4. Se străpunge dopul cu acul până ce vârful acestuia devine uşor vizibil de cealaltă parte a
dopul ui, apoi flaconul se întoarce cu gura în jos şi se extrage doza necesară de medicament.
Medicamentele pentru administrare parenterală se examinează pentru a verifica absenţa particulelor
vizibile şi a modificărilor de culoare înaintea administrării, ori de câte ori soluţia şi recipientul o
permite.
7. DEŢIN ATORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
PFIZER EUROPE MA EEIG,
Ramsgate Road, Sandwich, Kent CT13 9NJ,
Marea Britanie
8. NUMARUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
Solu- Medrol Act -O -Vial 40 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă : 7 168 /2006/01
Solu- Medrol Act -O -Vial 125 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă: 7169/2006/01
Solu- Medrol Act -O -Vial 250 mg, liofilizat şi solvent pentru soluţie injectabilă: 7170/2006/01
9. DATA AUTORIZ ĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZ ĂRI
Rea utorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie, 2009
