EGILOK 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
EGILOK 25 mg, comprimate
EGILOK 50 mg, comprimate
EGILOK 100 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
EGILOK 25 mg
Fiecare comprimat con ţine tartrat de metoprolol 25 mg
EGILOK 50 mg
Fiecare comprimat con ţine tartrat de metoprolol 50 mg.
EGILOK 100 mg
Fiecare comprimat con ţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTIC Ă
EGILOK 25 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare alba sau aproape alba, având gravat pe una din fete 2
crest ături încruci şate, iar pe cealalt ă litera E stilizata si „435”.
EGILOK 50 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare alb ă sau aproape alb ă, având gravat pe una din fe ţe o
crest ătur ă, iar pe cealalt ă litera E stilizat ă ş i „434”.
EGILOK 100 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare alb ă sau aproape alb ă, având gravat pe una din fe ţe o
crest ătur ă, iar pe cealalt ă litera E stilizat ă ş i „432”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
- hipertensiune arterial ă u şoar ă pân
ă la sever ă: ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive,
- profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă;
- după infarct miocardic-pentru preven ţie secundar ă- ca tratament de între ţinere;
- tahiaritmii, în special tahicardie supraventricular ă;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în tratamentul hipertiroidismului;
- tulbur ări cardiace func ţionale: eretism cardiac.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrarea comprimatelor este independent ă de mese, putând fi administrate atât înainte cât şi dup ă
mas ă; la nevoie, comprimatele pot fi divizate.
Doza trebuie ajustat ă individual ş i se creşte gradat pentru a evita bradicardia.
Hipertensiune arterial ă: doza ini ţial ă este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (diminea ţa
ş i seara). Dac ă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se cre şte doza progresiv pân ă la 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.
Pentru profilaxia crizelor de angin ă pectoral ă stabil ă: doza ini ţial ă este de 25-50 mg tartrat de
metoprolol pe zi. Dac ă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se cre şte doza progresiv pân ă la 200 mg
tartrat de metoprolol pe zi, sau se administreaz ă în asociere alte antianginoase.
Dup ă infarctul miocardic, ca terapie de între ţinere: doza de între ţinere uzual ă este de 50-100 mg
tartrat de metoprolol de 2 ori
pe zi (diminea ţa şi seara).
Tahiaritmii: doza uzuală este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3ori pe zi. Dac ă nu se atinge
efectul terapeutic dorit doza zilnic ă poate fi crescut ă progresiv pân ă la 200 mg tartrat de metoprolol,
sau sau se administreaz ă în asociere cu alte medicamente antiaritmice.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului , doza zilnică recomandată este de 150-200 mg tartrat de
metoprolol, divizată în 3-4 administrări.
Doza va fi redus ă treptat odat ă cu normalizarea concentra ţiei hormonilor tiroidieni.
Tulbur ări cardiace func ţionale: doza uzual ă este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi
(diminea ţa şi seara), doz ă care poate fi crescut ă progresiv pân ă la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.
Profilaxia migrenei : doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (diminea ţa şi seara),
doz ă care poate fi crescut ă progresiv pân ă la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
Insuficien ţă renal ă, hemodializa ţi sau pacien ţi vârstnici
Nu este necesar ă ajustarea dozei la pacien ţii cu insuficien ţă renal ă, hemodializa ţi sau la pacien ţii
vârstnici.
Insuficien ţa hepatic ă
În general nu este necesar ă ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dac ă legarea de proteinele
plasmatice este în propor ţie mic ă (5-10%).
La pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă severă este recomandat ă reducerea dozei.
Copii ş i adolescen ţi
Experien ţa privind utilizarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescen ţi este limitată .
4.3 Contraindica ţii
- hipersensibilitate la metoprolol (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipien ţii medicamentului,
- astm bron şic sever sau bronhopneumopatie cronic ă obstructiv ă,
- bloc AV de grad II şi III,
- insuficien ţă cardiac ă decompensat ă,
- bradicardie sever ă înainte de începerea tratamentului (alura ventricular ă sub 50 bă tă i/min)
- sindrom de sinus bolnav,
- şoc cardiogen,
- tulburări circulatorii severe arteriale periferice,
- în infarctul miocardic acut, dac ă ritmul cardiac este mai mic de 45 b ătă i/minut, intervalul PQ este
mai mare de 0,24 secunde, tensiune arterial ă sistolic ă<100 mmHg şi/sau dac ă există insuficien ţă
cardiac ă severă ,
- administrare simultan ă de inhibitori MAO (cu excep ţia inhibitorilor MAO-B),
- bloc sinoatrial,
- feocromocitom netratat,
- acidoz ă metabolic ă,
- hipotensiune arterial ă (tensiune arterial ă sistolic ă < 90 mmHg),
- la pacien ţii c ărora li se administreaz ă permanent sau intermitent medica ţie inotrop negativ ă.
4.4 Aten ţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deş i beta-blocantele cardioselective influen ţeaz ă mai pu ţin func ţia respiratorie decât beta-blocantele -
neselective, se recomandă precauţie special ă în cazul administr ării EGILOK la pacien ţii cu
bronhopneumopatii obstructive.
Dacă metoprolul este administrat la pacien ţii cu astm bron şic, poate fi necesar ă asocierea de agoni şti
beta
2 –adrenergici (comprimate şi/sau aerosol nazal, suspensie) sau ajustarea dozei de agoni şti beta2–
adrenergici administra ţi anterior.
Ş ocul anafilactic poate fi mult mai sever la pacien ţii ce primesc terapie cu metoprolol, de aceea este
necesar ă pruden ţă deosebit ă în cazul administr ării tartratului de metoprolol la pacien ţii cu reac ţii de
hipersensibilitate severe în antecedente sau la pacien ţii afla ţi sub tratament pentru desensibilizare .
La pacien ţii cu diabet zaharat, metabolismul carbohidra ţilor trebuie monitorizat mult mai frecvent şi
dac ă este necesar, doza de insulin ă ş i de antidiabetice orale trebuie ajustat ă.
Similar altor β-blocante, metoprololul poate masca semnele de avertizare ale hipoglicemiei (anxietate,
tahicardie, transpira ţii etc.) la pacien ţii cu diabet zaharat. Cu toate acest ea, riscul este mai mic decât în
cazul β-blocantelor neselective.
În insuficien ţă cardiac ă, administrarea de metoprolol poate fi introdus ă numai dup ă compensare. În
general, terapia de între ţinere trebuie condusă astfel încât starea pacientului s ă fie men ţinut ă stabil ă.
EGILOK se administreaz ă ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA) şi diuretice şi, dac ă este necesar, cu glicozide tonicardiace.
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoz ă.
Foarte rar, tulbur ările de conducere atrio-ventriculare existente ar putea deveni mai severe şi poate
apare un bloc A-V.
Metoprololul poate înr ăut ăţi simptomele tulbur ărilor circulatorii periferice.
La pacien ţii cu angin ă Prinzmetal, agoni ştii beta
1 - selectivi trebuie utiliza
ţi cu precauţ ie.
La pacien ţii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu antagoni şti ai receptorilor alfa –
adrenergici.
La pacien ţii trata ţi cu beta-blocante nu se administreaz ă intravenos blocante ale canalelor de calciu de
tipul verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială ş i asistol ă.
Riscurile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu
miastenia gravis şi psoriasis.
Datorită metaboliz ării mai lente, biodisponibilitatea metoprololului poate cre şte la pacien ţii cu
insuficien ţă hepatic ă sever ă, fiind necesar ă reducerea dozei.
În cazul în care pacien ţii prezint ă bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului,
metoprololul trebuie administrat în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze
reduse treptat, în decurs de 10-14 zile.
Întreruperea brusc ă a administrarii EGILOK poate conduce la ischemie miocardic ă cu exacerbarea
anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale. Trebuie
evitată întreruperea brusc ă a administr ării beta-blocantelor.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medical ă.
Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care p acientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic.
În condi ţiile în care oprirea tratamentului este considerat ă necesară , este suficient ă o întrerupere de 48
ore înaintea anesteziei.
Totu şi, la unii pacien ţi beta-blocantele pot fi folosite ca premedica ţie; beta-blocantele pot preveni
stimularea simpatic ă excesiv ă, generatoare de aritmii cardiace sau accident coronarian acut.
Dacă beta-blocantele se administreaz ă în acest scop, depresia miocardic ă poate fi prevenit ă folosind un
anestezic cu activitate inotrop negativ ă mai mică .
Aten ţionare pentru sportivi:
Medicamentul conţ ine metoprolol care poate pozitiva testele antidoping.
4.5 Interac ţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interac ţiune
Asocieri contraindicate:
Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterial ă. În cazul administr ării
concomitente de beta-blocante acestea reduc reac ţiile compensatorii cardiovasculare.
Administrarea concomitent ă de sultoprid ă cre şte riscul apari ţiei tulbur ărilor de ritm ventricular, în
special torsada vârfurilor.
Administrarea concomitent ă intravenoas ă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi
verapamilul) –prezint ă risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate :
Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate s ă determine tulbur ări ale contractilit ăţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanism elor simpatice compensatoare
Administrarea oral ă concomitent ă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
determin ă tulbur ări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesiv ă a contractilit ăţii
miocardiace, prin efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medical ă ş i este necesar ă
monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.
Asocieri care necesit ă precau ţii la utilizare:
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reac ţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice. Tr atamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie
întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie info rmat despre acest tratament (vezi punctul 4.4)
În cazul asocierii cu antiaritmice apar ţinând clasei IA (chinidin ă, disopiramidă ) pot să apar ă tulbur ări
ale contractilit ăţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinic ă ş i monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprolol ului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina cre şte concentra ţia plasmatic ă a metoprololului prin inhibarea metaboliz ării sale hepatice,
cu cre şterea ac ţiunii ş i reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcat ă. Asocierea necesită
supraveghere medical ă; dac ă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajusteaz ă în timpul
tratamentului cu cimetidin ă.
Ca toate beta-blocantele, EGILOK poate determina tulbur ări ale circula ţiei periferice, a şa încât se
impune pruden ţă la administrarea concomitent ă cu deriva ţii de ergot.
Asocierea cu glicozide tonicardiace determin ă: bradicardie şi tulbur ări de conducere atrio-ventricular ă.
Metoprololul poate s ă creasc ă concentra ţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala cre ştere a reac ţiilor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocain ă, supraveghere clinic ă,
efectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentra ţiilor plasmatice ale lidocainei în
timpul tratamentului şi dup ă oprirea acestuia.
Antiacidele, compu şi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorb ţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distan ţă de cel pu ţin 2 ore fa ţă de administrarea
metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substan ţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesar ă ş i nu
poate fi întrerupt ă, administrarea se va face cu prudenţă , cu condiţia s ă fie disponibile m ăsuri adecvate
de resuscitare.
În cazul tratamentului asociat cu clonidin ă, tratamentul cu beta-blocantele trebuie întrerupt cu câteva
zile înainte de clonidină , creşterea brusc ă a tensiunii arteriale la întreruperea brusc ă a tratamentului cu
clonidină fiind poten ţat ă de betablocante.
Asocieri de avut în vedere:
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hi potensiv al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi reten ţie hidrosalin ă.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune
arterial ă ş i eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiac ă latent ă sau necontrolat ă prin tratament.
Utilizarea concomitent ă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determin ă
hipotensiune arterial ă ş i risc de hipotensiune arterială ortostatică severă .
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorit ă reten ţiei
hidrosaline pe care o determin ă.
Fenobarbitalul ş i rifampicina scad concentra ţiile plasmatice ale metoprololului prin induc ţie
enzimatic ă, reducând astfel efectele acestuia.
Utilizarea concomitent ă cu alte blocante beta-adrenergice (de exemplu pic ături oftalmice, care conţ in
timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO), impune precau ţie în administrare.
4.6 Sarcina şi al ăptarea
Dacă se administreaz ă metoprolol pe durata sarcinii este posibil ă apari ţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou-nă scut, acţiune ce persist ă câteva zile dup ă na ştere; este posibil ă o reducere a
contractilit ăţii miocardice care necesit ă instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot s ă apară
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. Metoprololul traverseaz ă bariera feto-placentar ă ,
reduce perfuzia placentar ă, putând determina moarte intrauterin ă sau na şteri premature. Determin ă risc
crescut de complica ţii cardiace şi pulmonare la nou-n ăscut. Nu s-au raportat anomalii fetale.
De aceea, este necesar ă o supraveghere medical ă atentă ş i specializată (frecvenţă cardiac ă ş i glicemie)
a nou-n ăscutului în primele 3-5 zile de via ţă.
Metoprololul se administreaz ă la gravide doar dac ă beneficiul poten ţial pentru mam ă dep ăşeşte riscul
poten ţial pentru f ăt.
Metoprololul se excret ă în laptele matern. În cazul mamelor tr atate cu doze terapeutice, cantitatea de
metoprolol ce ajunge în laptele matern nu pr oduce efecte beta-blocante semnificative.
Al ăptarea nu este recomandată .
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţ a capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacien ţii trebuie
informa ţi despre posibilitatea apari ţiei ame ţelilor sau fatigabilit ăţii.
4.8 Reac ţii adverse
În cadrul fiec ărei grupe de frecven ţă, reac ţiile adverse sunt prezentate în ordinea descresc ătoare a
gravit ăţii.
Reac ţiile adverse sunt u şoare şi apar rar. Acestea tind s ă devin ă tranzitorii sau dispar o dat ă cu
întreruperea tratamentului.
Cele mai frecvente sunt: oboseal ă, tulbur ări gastro-intestinale (grea ţă, v ărs ături, dureri abdominale),
perturb ări ale somnului (insomnie, co şmaruri).
Tulbur ări hematologice şi limfatice
Foarte rare (>1/10000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, <1/1000): sindromul Raynaud, edeme periferice,
Foarte rare(>1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10000, 1/1000, 1/10000, 1/10000, <1/1000): prezen ţa anticorpilor antinucleari (f ără leg ătur ă cu LES).
Tulbur ări generale şi la nivelul locului de administrare : tulburări ale gustului, oboseal ă.
4.9 Supradozaj
Simptome: supradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterial ă marcat ă, bradicardie
sinusal ă, bloc atrio-ventricular, insuficien ţă cardiac ă, şoc cardiogen, stop cardiac , bronhospasm,
pierderea con ştien ţei (chiar com ă), grea ţă, v ărs ături ş i cianoz ă.
Simptomele se pot exacerba dac ă se administreaz ă concomitent alcool etilic, antihipertensive,
chinidin ă sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.
Tratamentul supradozajului:
Că rbune medicinal activat, dac ă este necesar - lavaj gastric. Dac ă apare hipotensiune arterială sau
bradicardie sever ă sau exist ă risc de insuficien ţă cardiac ă, pacientului i se administreaz ă intravenos un
agonist beta
1-adrenergic sau sulfat de atropin ă (0,5-2 mg) iv. Dac ă nu se ob ţine efectului terapeutic
dorit, se mai pot administra: dopamin ă, dobutamin ă
Pacientului i se poate administra ş i glucagon 1-10 mg iv pentru a contracara reac ţiile adverse severe
ale beta-blocantelor.
Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. Pentru a evitare bronhospasmul, pacientului i se
poate administra intravenos un agonist beta
2-adrenergic (terbutalin ă).
Dozele necesare pentru tratarea supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice. Metoprololul
nu poate fi eliminat prin hemodializ ă.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta
1-adrenergici, care ac ţioneaz ă prin blocarea
receptorilor beta
1 de la nivelul cordului la doze consid erabil mai mici decât cele necesare pentru
blocarea receptorilor beta
2.
Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezint ă efect agonist.
Metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelo r (eliberate în special în asociere
cu stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac ş i
contractilitatea crescut ă a inimii produsă de obicei de creşterea brusc ă a catecolaminelor şi scade
tensiunea arterial ă.
Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determină o reducere a rezisten ţei totale
periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezisten ţă. Tratamentul pe
termen scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce activitatea reninei plasmatice.
La pacien ţii hipertensivi, tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce deasemenea
hipertrofia ventriculului stâng, îmbun ătăţ ind func ţia diastolic ă ş i umplerea diastolic ă.
Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determin ă un efect pozitiv în
tratamentul pe termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).
Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determin ă vasoconstric ţie periferic ă ş i bronhoconstric ţie,
care sunt semnificativ mai mici decât cel e produse de beta –blocantele non-selective.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Metoprolol este absorbit aproape complet (95% din doza administrat ă oral) din tractul gastro-intestinal
Parametrii farmacocinetici prezint ă o curb ă liniar ă după administrarea dozelor terapeutice.
Concentra ţia plasmatic ă maxim ă sunt atinse dup ă 1,5-2 ore de la administrarea oral ă. administrarea
oral ă prezint ă varia ţii inter-individuale mari, în timp ce varia ţiile intra individuale sunt mici. Din cauza
metaboliz ării extensive a metoprololului la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze unice
orale este de aproximativ 50% ş i de 70% după doze repetate. Inge rarea concomitentă de alimente
poate determina o cre ştere a biodisponibilit ăţii cu 30-40%.
Legarea de proteinele plasmatice este în propor ţie de aproximativ 5-10 %.
Metoprololul este distribuit extensiv în ţ esutul extravascular, iar volumul aparent de distribu ţie este de
5,6 l/kg.
Metoprololul este metabolizat pe cale hepatic ă sub ac ţiunea citocromului P 450. Metaboliţ ii
metoprololului forma ţi la nivel hepatic nu au importan ţă clinic ă.
Timpul de înjum ătăţ ire prin eliminare al metoprololului este de 3,5 ore (cu varia ţii între 1 şi 9 ore).
Clearance-ul total este de 1 l/min.
Mai mult de 95% din doza administrat ă este excretat în urin ă, 5% este excretat sub form ă
nemetabolizat ă.
Insuficienţa renal ă nu modific ă biodisponibilitatea sau excre ţia metoprololului. Totu şi exist ă ş i cazuri
în care excre ţia metabolitului este sc ăzut ă. O acumulare semnificativ ă a metabolitului se observă în
cazul unor pacien ţi cu boli severe renale (RFG 5 ml/min). Acumularea metabolitului nu determin ă
cre şterea efectului beta-blocant.
În ciroze severe sau dup ă o interven ţie chirugical ă la nivelul portal, biodisponibilitatea tartratului de
metoprolol poate cre şte, clearance-ul total al tartratului de metoprolol poate s ă scad ă la 0,3 l/min, iar
aria de sub curba concentra ţiei plasmatice/timp cre şte de 6 ori fa ţă de pacien ţii cu func ţie hepatic ă
normal ă.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Toxicitate acut ă
Ş obolani: DL
50 la administrarea orală este de 3090 mg/kg tartrat de metoprolol.
DL
50 la administrarea intravenoas ă este de 90 mg/kg tartrat de metoprolol.
Ş oareci: DL
50 la administrarea oral ă este de 2090 mg/kg tartrat de metoprolol.
DL
50 la administrarea intravenoas ă este de 118 mg/kg tartrat de metoprolol.
Toxicitate cronic ă
Toxicitatea cronic ă a metoprololului a fost testat ă prin administrarea oral ă la câini în doze de 5, 20 ş i
40 mg/kg şi de dou ă ori pe zi, timp de şase luni (ultima doz ă a fost crescut ă la 50 mg/kg şi de dou ă ori
pe zi, în s ăpt ămâna a 7
a şi la 80 mg/kg şi de dou ă ori pe zi, dup ă 3 luni). În aceste studii nu au fost
observate semne clinice sau patologice de toxicitate în compara ţie cu grupul de control.
Teratogenitate
Metoprololul a fost administrat la femelele gestante de şobolani şi iepure în timpul organogenezei în
doze zilnice de 10, 50 şi 200 mg/kg , respectiv 5, 12,5 şi 25 mg/kg. La ş obolani nu au fost observate
reac ţii adverse asupra supravie ţuirii fetale, malforma ţii congenitale, modific ări ale în ălţimii puilor sau
ale greut ăţii acestora. La iepuri, în grupul tratat cu doz ă mare s-a observat o u şoar ă reducere a greut ăţii
fetale şi o u şoar ă cre ştere a avorturilor, dar tratamentul nu a fost asociat cu anomalii fetale.
Metoprolol nu a dovedit a avea poten ţial mutagen sau carcinogen.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Celuloz ă microcristalină , amidonglicolat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidonă K90,
stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original
.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
EGILOK 25 mg
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 20 comprimate
Cutie cu un flacon de sticlă brună , a 60 comprimate
EGILOK 50 mg
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 20 comprimate
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 60 comprimate
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 200 comprimate
EGILOK 100 mg
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 20 comprimate
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 60 comprimate
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 200 comprimate
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerinţ e speciale.
7. DE ŢINĂTORUL AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS P.L.C.
Kereszturi ut. 30-38, H-1106, Budapesta, Ungaria
8. NUM ĂRUL(ELE) AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
EGILOK 25 mg
7028/2006/01-02
EGILOK 50 mg
7029/2006/01-02-03
EGILOK 100 mg
7030/2006/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZA ŢIEI
Reautorizare-Decembrie, 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie, 2006
11
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
EGILOK 25 mg, comprimate
EGILOK 50 mg, comprimate
EGILOK 100 mg, comprimate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIV Ă Ş I CANTITATIV Ă
EGILOK 25 mg
Fiecare comprimat con ţine tartrat de metoprolol 25 mg
EGILOK 50 mg
Fiecare comprimat con ţine tartrat de metoprolol 50 mg.
EGILOK 100 mg
Fiecare comprimat con ţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Pentru lista tuturor excipien ţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTIC Ă
EGILOK 25 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare alba sau aproape alba, având gravat pe una din fete 2
crest ături încruci şate, iar pe cealalt ă litera E stilizata si „435”.
EGILOK 50 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare alb ă sau aproape alb ă, având gravat pe una din fe ţe o
crest ătur ă, iar pe cealalt ă litera E stilizat ă ş i „434”.
EGILOK 100 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare alb ă sau aproape alb ă, având gravat pe una din fe ţe o
crest ătur ă, iar pe cealalt ă litera E stilizat ă ş i „432”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indica ţii terapeutice
- hipertensiune arterial ă u şoar ă pân
ă la sever ă: ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive,
- profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă;
- după infarct miocardic-pentru preven ţie secundar ă- ca tratament de între ţinere;
- tahiaritmii, în special tahicardie supraventricular ă;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în tratamentul hipertiroidismului;
- tulbur ări cardiace func ţionale: eretism cardiac.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrarea comprimatelor este independent ă de mese, putând fi administrate atât înainte cât şi dup ă
mas ă; la nevoie, comprimatele pot fi divizate.
Doza trebuie ajustat ă individual ş i se creşte gradat pentru a evita bradicardia.
Hipertensiune arterial ă: doza ini ţial ă este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (diminea ţa
ş i seara). Dac ă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se cre şte doza progresiv pân ă la 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.
Pentru profilaxia crizelor de angin ă pectoral ă stabil ă: doza ini ţial ă este de 25-50 mg tartrat de
metoprolol pe zi. Dac ă nu se atinge efectul terapeutic dorit, se cre şte doza progresiv pân ă la 200 mg
tartrat de metoprolol pe zi, sau se administreaz ă în asociere alte antianginoase.
Dup ă infarctul miocardic, ca terapie de între ţinere: doza de între ţinere uzual ă este de 50-100 mg
tartrat de metoprolol de 2 ori
pe zi (diminea ţa şi seara).
Tahiaritmii: doza uzuală este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3ori pe zi. Dac ă nu se atinge
efectul terapeutic dorit doza zilnic ă poate fi crescut ă progresiv pân ă la 200 mg tartrat de metoprolol,
sau sau se administreaz ă în asociere cu alte medicamente antiaritmice.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului , doza zilnică recomandată este de 150-200 mg tartrat de
metoprolol, divizată în 3-4 administrări.
Doza va fi redus ă treptat odat ă cu normalizarea concentra ţiei hormonilor tiroidieni.
Tulbur ări cardiace func ţionale: doza uzual ă este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi
(diminea ţa şi seara), doz ă care poate fi crescut ă progresiv pân ă la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.
Profilaxia migrenei : doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (diminea ţa şi seara),
doz ă care poate fi crescut ă progresiv pân ă la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
Insuficien ţă renal ă, hemodializa ţi sau pacien ţi vârstnici
Nu este necesar ă ajustarea dozei la pacien ţii cu insuficien ţă renal ă, hemodializa ţi sau la pacien ţii
vârstnici.
Insuficien ţa hepatic ă
În general nu este necesar ă ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dac ă legarea de proteinele
plasmatice este în propor ţie mic ă (5-10%).
La pacien ţii cu insuficien ţă hepatic ă severă este recomandat ă reducerea dozei.
Copii ş i adolescen ţi
Experien ţa privind utilizarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescen ţi este limitată .
4.3 Contraindica ţii
- hipersensibilitate la metoprolol (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipien ţii medicamentului,
- astm bron şic sever sau bronhopneumopatie cronic ă obstructiv ă,
- bloc AV de grad II şi III,
- insuficien ţă cardiac ă decompensat ă,
- bradicardie sever ă înainte de începerea tratamentului (alura ventricular ă sub 50 bă tă i/min)
- sindrom de sinus bolnav,
- şoc cardiogen,
- tulburări circulatorii severe arteriale periferice,
- în infarctul miocardic acut, dac ă ritmul cardiac este mai mic de 45 b ătă i/minut, intervalul PQ este
mai mare de 0,24 secunde, tensiune arterial ă sistolic ă<100 mmHg şi/sau dac ă există insuficien ţă
cardiac ă severă ,
- administrare simultan ă de inhibitori MAO (cu excep ţia inhibitorilor MAO-B),
- bloc sinoatrial,
- feocromocitom netratat,
- acidoz ă metabolic ă,
- hipotensiune arterial ă (tensiune arterial ă sistolic ă < 90 mmHg),
- la pacien ţii c ărora li se administreaz ă permanent sau intermitent medica ţie inotrop negativ ă.
4.4 Aten ţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deş i beta-blocantele cardioselective influen ţeaz ă mai pu ţin func ţia respiratorie decât beta-blocantele -
neselective, se recomandă precauţie special ă în cazul administr ării EGILOK la pacien ţii cu
bronhopneumopatii obstructive.
Dacă metoprolul este administrat la pacien ţii cu astm bron şic, poate fi necesar ă asocierea de agoni şti
beta
2 –adrenergici (comprimate şi/sau aerosol nazal, suspensie) sau ajustarea dozei de agoni şti beta2–
adrenergici administra ţi anterior.
Ş ocul anafilactic poate fi mult mai sever la pacien ţii ce primesc terapie cu metoprolol, de aceea este
necesar ă pruden ţă deosebit ă în cazul administr ării tartratului de metoprolol la pacien ţii cu reac ţii de
hipersensibilitate severe în antecedente sau la pacien ţii afla ţi sub tratament pentru desensibilizare .
La pacien ţii cu diabet zaharat, metabolismul carbohidra ţilor trebuie monitorizat mult mai frecvent şi
dac ă este necesar, doza de insulin ă ş i de antidiabetice orale trebuie ajustat ă.
Similar altor β-blocante, metoprololul poate masca semnele de avertizare ale hipoglicemiei (anxietate,
tahicardie, transpira ţii etc.) la pacien ţii cu diabet zaharat. Cu toate acest ea, riscul este mai mic decât în
cazul β-blocantelor neselective.
În insuficien ţă cardiac ă, administrarea de metoprolol poate fi introdus ă numai dup ă compensare. În
general, terapia de între ţinere trebuie condusă astfel încât starea pacientului s ă fie men ţinut ă stabil ă.
EGILOK se administreaz ă ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a
angiotensinei (IECA) şi diuretice şi, dac ă este necesar, cu glicozide tonicardiace.
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoz ă.
Foarte rar, tulbur ările de conducere atrio-ventriculare existente ar putea deveni mai severe şi poate
apare un bloc A-V.
Metoprololul poate înr ăut ăţi simptomele tulbur ărilor circulatorii periferice.
La pacien ţii cu angin ă Prinzmetal, agoni ştii beta
1 - selectivi trebuie utiliza
ţi cu precauţ ie.
La pacien ţii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu antagoni şti ai receptorilor alfa –
adrenergici.
La pacien ţii trata ţi cu beta-blocante nu se administreaz ă intravenos blocante ale canalelor de calciu de
tipul verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială ş i asistol ă.
Riscurile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu
miastenia gravis şi psoriasis.
Datorită metaboliz ării mai lente, biodisponibilitatea metoprololului poate cre şte la pacien ţii cu
insuficien ţă hepatic ă sever ă, fiind necesar ă reducerea dozei.
În cazul în care pacien ţii prezint ă bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului,
metoprololul trebuie administrat în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze
reduse treptat, în decurs de 10-14 zile.
Întreruperea brusc ă a administrarii EGILOK poate conduce la ischemie miocardic ă cu exacerbarea
anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale. Trebuie
evitată întreruperea brusc ă a administr ării beta-blocantelor.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medical ă.
Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care p acientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic.
În condi ţiile în care oprirea tratamentului este considerat ă necesară , este suficient ă o întrerupere de 48
ore înaintea anesteziei.
Totu şi, la unii pacien ţi beta-blocantele pot fi folosite ca premedica ţie; beta-blocantele pot preveni
stimularea simpatic ă excesiv ă, generatoare de aritmii cardiace sau accident coronarian acut.
Dacă beta-blocantele se administreaz ă în acest scop, depresia miocardic ă poate fi prevenit ă folosind un
anestezic cu activitate inotrop negativ ă mai mică .
Aten ţionare pentru sportivi:
Medicamentul conţ ine metoprolol care poate pozitiva testele antidoping.
4.5 Interac ţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interac ţiune
Asocieri contraindicate:
Floctafenina poate determina şoc cardiogen sau hipotensiune arterial ă. În cazul administr ării
concomitente de beta-blocante acestea reduc reac ţiile compensatorii cardiovasculare.
Administrarea concomitent ă de sultoprid ă cre şte riscul apari ţiei tulbur ărilor de ritm ventricular, în
special torsada vârfurilor.
Administrarea concomitent ă intravenoas ă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi
verapamilul) –prezint ă risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate :
Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate s ă determine tulbur ări ale contractilit ăţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanism elor simpatice compensatoare
Administrarea oral ă concomitent ă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
determin ă tulbur ări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesiv ă a contractilit ăţii
miocardiace, prin efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medical ă ş i este necesar ă
monitorizare ECG, îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.
Asocieri care necesit ă precau ţii la utilizare:
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate reduce reac ţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta-adrenergice. Tr atamentul cu blocante beta-adrenergice nu trebuie
întrerupt brusc, iar medicul anestezist trebuie info rmat despre acest tratament (vezi punctul 4.4)
În cazul asocierii cu antiaritmice apar ţinând clasei IA (chinidin ă, disopiramidă ) pot să apar ă tulbur ări
ale contractilit ăţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinic ă ş i monitorizarea electrocardiogramei.
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprolol ului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina cre şte concentra ţia plasmatic ă a metoprololului prin inhibarea metaboliz ării sale hepatice,
cu cre şterea ac ţiunii ş i reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcat ă. Asocierea necesită
supraveghere medical ă; dac ă este necesar, doza de blocant beta-adrenergic se ajusteaz ă în timpul
tratamentului cu cimetidin ă.
Ca toate beta-blocantele, EGILOK poate determina tulbur ări ale circula ţiei periferice, a şa încât se
impune pruden ţă la administrarea concomitent ă cu deriva ţii de ergot.
Asocierea cu glicozide tonicardiace determin ă: bradicardie şi tulbur ări de conducere atrio-ventricular ă.
Metoprololul poate s ă creasc ă concentra ţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala cre ştere a reac ţiilor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocain ă, supraveghere clinic ă,
efectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentra ţiilor plasmatice ale lidocainei în
timpul tratamentului şi dup ă oprirea acestuia.
Antiacidele, compu şi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorb ţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distan ţă de cel pu ţin 2 ore fa ţă de administrarea
metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substan ţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta-adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesar ă ş i nu
poate fi întrerupt ă, administrarea se va face cu prudenţă , cu condiţia s ă fie disponibile m ăsuri adecvate
de resuscitare.
În cazul tratamentului asociat cu clonidin ă, tratamentul cu beta-blocantele trebuie întrerupt cu câteva
zile înainte de clonidină , creşterea brusc ă a tensiunii arteriale la întreruperea brusc ă a tratamentului cu
clonidină fiind poten ţat ă de betablocante.
Asocieri de avut în vedere:
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hi potensiv al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi reten ţie hidrosalin ă.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune
arterial ă ş i eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiac ă latent ă sau necontrolat ă prin tratament.
Utilizarea concomitent ă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determin ă
hipotensiune arterial ă ş i risc de hipotensiune arterială ortostatică severă .
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorit ă reten ţiei
hidrosaline pe care o determin ă.
Fenobarbitalul ş i rifampicina scad concentra ţiile plasmatice ale metoprololului prin induc ţie
enzimatic ă, reducând astfel efectele acestuia.
Utilizarea concomitent ă cu alte blocante beta-adrenergice (de exemplu pic ături oftalmice, care conţ in
timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO), impune precau ţie în administrare.
4.6 Sarcina şi al ăptarea
Dacă se administreaz ă metoprolol pe durata sarcinii este posibil ă apari ţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou-nă scut, acţiune ce persist ă câteva zile dup ă na ştere; este posibil ă o reducere a
contractilit ăţii miocardice care necesit ă instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot s ă apară
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. Metoprololul traverseaz ă bariera feto-placentar ă ,
reduce perfuzia placentar ă, putând determina moarte intrauterin ă sau na şteri premature. Determin ă risc
crescut de complica ţii cardiace şi pulmonare la nou-n ăscut. Nu s-au raportat anomalii fetale.
De aceea, este necesar ă o supraveghere medical ă atentă ş i specializată (frecvenţă cardiac ă ş i glicemie)
a nou-n ăscutului în primele 3-5 zile de via ţă.
Metoprololul se administreaz ă la gravide doar dac ă beneficiul poten ţial pentru mam ă dep ăşeşte riscul
poten ţial pentru f ăt.
Metoprololul se excret ă în laptele matern. În cazul mamelor tr atate cu doze terapeutice, cantitatea de
metoprolol ce ajunge în laptele matern nu pr oduce efecte beta-blocante semnificative.
Al ăptarea nu este recomandată .
4.7 Efecte asupra capacit ăţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţ a capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacien ţii trebuie
informa ţi despre posibilitatea apari ţiei ame ţelilor sau fatigabilit ăţii.
4.8 Reac ţii adverse
În cadrul fiec ărei grupe de frecven ţă, reac ţiile adverse sunt prezentate în ordinea descresc ătoare a
gravit ăţii.
Reac ţiile adverse sunt u şoare şi apar rar. Acestea tind s ă devin ă tranzitorii sau dispar o dat ă cu
întreruperea tratamentului.
Cele mai frecvente sunt: oboseal ă, tulbur ări gastro-intestinale (grea ţă, v ărs ături, dureri abdominale),
perturb ări ale somnului (insomnie, co şmaruri).
Tulbur ări hematologice şi limfatice
Foarte rare (>1/10000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, <1/1000): sindromul Raynaud, edeme periferice,
Foarte rare(>1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10000, 1/1000, 1/10000, 1/10000, <1/1000): prezen ţa anticorpilor antinucleari (f ără leg ătur ă cu LES).
Tulbur ări generale şi la nivelul locului de administrare : tulburări ale gustului, oboseal ă.
4.9 Supradozaj
Simptome: supradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterial ă marcat ă, bradicardie
sinusal ă, bloc atrio-ventricular, insuficien ţă cardiac ă, şoc cardiogen, stop cardiac , bronhospasm,
pierderea con ştien ţei (chiar com ă), grea ţă, v ărs ături ş i cianoz ă.
Simptomele se pot exacerba dac ă se administreaz ă concomitent alcool etilic, antihipertensive,
chinidin ă sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.
Tratamentul supradozajului:
Că rbune medicinal activat, dac ă este necesar - lavaj gastric. Dac ă apare hipotensiune arterială sau
bradicardie sever ă sau exist ă risc de insuficien ţă cardiac ă, pacientului i se administreaz ă intravenos un
agonist beta
1-adrenergic sau sulfat de atropin ă (0,5-2 mg) iv. Dac ă nu se ob ţine efectului terapeutic
dorit, se mai pot administra: dopamin ă, dobutamin ă
Pacientului i se poate administra ş i glucagon 1-10 mg iv pentru a contracara reac ţiile adverse severe
ale beta-blocantelor.
Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. Pentru a evitare bronhospasmul, pacientului i se
poate administra intravenos un agonist beta
2-adrenergic (terbutalin ă).
Dozele necesare pentru tratarea supradozajului sunt mult mai mari decât cele terapeutice. Metoprololul
nu poate fi eliminat prin hemodializ ă.
5. PROPRIET ĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Propriet ăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutic ă: beta-blocante selective, codul ATC: C07AB02.
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta
1-adrenergici, care ac ţioneaz ă prin blocarea
receptorilor beta
1 de la nivelul cordului la doze consid erabil mai mici decât cele necesare pentru
blocarea receptorilor beta
2.
Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezint ă efect agonist.
Metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelo r (eliberate în special în asociere
cu stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac ş i
contractilitatea crescut ă a inimii produsă de obicei de creşterea brusc ă a catecolaminelor şi scade
tensiunea arterial ă.
Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determină o reducere a rezisten ţei totale
periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezisten ţă. Tratamentul pe
termen scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce activitatea reninei plasmatice.
La pacien ţii hipertensivi, tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce deasemenea
hipertrofia ventriculului stâng, îmbun ătăţ ind func ţia diastolic ă ş i umplerea diastolic ă.
Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determin ă un efect pozitiv în
tratamentul pe termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).
Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determin ă vasoconstric ţie periferic ă ş i bronhoconstric ţie,
care sunt semnificativ mai mici decât cel e produse de beta –blocantele non-selective.
5.2 Propriet ăţi farmacocinetice
Metoprolol este absorbit aproape complet (95% din doza administrat ă oral) din tractul gastro-intestinal
Parametrii farmacocinetici prezint ă o curb ă liniar ă după administrarea dozelor terapeutice.
Concentra ţia plasmatic ă maxim ă sunt atinse dup ă 1,5-2 ore de la administrarea oral ă. administrarea
oral ă prezint ă varia ţii inter-individuale mari, în timp ce varia ţiile intra individuale sunt mici. Din cauza
metaboliz ării extensive a metoprololului la primul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze unice
orale este de aproximativ 50% ş i de 70% după doze repetate. Inge rarea concomitentă de alimente
poate determina o cre ştere a biodisponibilit ăţii cu 30-40%.
Legarea de proteinele plasmatice este în propor ţie de aproximativ 5-10 %.
Metoprololul este distribuit extensiv în ţ esutul extravascular, iar volumul aparent de distribu ţie este de
5,6 l/kg.
Metoprololul este metabolizat pe cale hepatic ă sub ac ţiunea citocromului P 450. Metaboliţ ii
metoprololului forma ţi la nivel hepatic nu au importan ţă clinic ă.
Timpul de înjum ătăţ ire prin eliminare al metoprololului este de 3,5 ore (cu varia ţii între 1 şi 9 ore).
Clearance-ul total este de 1 l/min.
Mai mult de 95% din doza administrat ă este excretat în urin ă, 5% este excretat sub form ă
nemetabolizat ă.
Insuficienţa renal ă nu modific ă biodisponibilitatea sau excre ţia metoprololului. Totu şi exist ă ş i cazuri
în care excre ţia metabolitului este sc ăzut ă. O acumulare semnificativ ă a metabolitului se observă în
cazul unor pacien ţi cu boli severe renale (RFG 5 ml/min). Acumularea metabolitului nu determin ă
cre şterea efectului beta-blocant.
În ciroze severe sau dup ă o interven ţie chirugical ă la nivelul portal, biodisponibilitatea tartratului de
metoprolol poate cre şte, clearance-ul total al tartratului de metoprolol poate s ă scad ă la 0,3 l/min, iar
aria de sub curba concentra ţiei plasmatice/timp cre şte de 6 ori fa ţă de pacien ţii cu func ţie hepatic ă
normal ă.
5.3 Date preclinice de siguran ţă
Toxicitate acut ă
Ş obolani: DL
50 la administrarea orală este de 3090 mg/kg tartrat de metoprolol.
DL
50 la administrarea intravenoas ă este de 90 mg/kg tartrat de metoprolol.
Ş oareci: DL
50 la administrarea oral ă este de 2090 mg/kg tartrat de metoprolol.
DL
50 la administrarea intravenoas ă este de 118 mg/kg tartrat de metoprolol.
Toxicitate cronic ă
Toxicitatea cronic ă a metoprololului a fost testat ă prin administrarea oral ă la câini în doze de 5, 20 ş i
40 mg/kg şi de dou ă ori pe zi, timp de şase luni (ultima doz ă a fost crescut ă la 50 mg/kg şi de dou ă ori
pe zi, în s ăpt ămâna a 7
a şi la 80 mg/kg şi de dou ă ori pe zi, dup ă 3 luni). În aceste studii nu au fost
observate semne clinice sau patologice de toxicitate în compara ţie cu grupul de control.
Teratogenitate
Metoprololul a fost administrat la femelele gestante de şobolani şi iepure în timpul organogenezei în
doze zilnice de 10, 50 şi 200 mg/kg , respectiv 5, 12,5 şi 25 mg/kg. La ş obolani nu au fost observate
reac ţii adverse asupra supravie ţuirii fetale, malforma ţii congenitale, modific ări ale în ălţimii puilor sau
ale greut ăţii acestora. La iepuri, în grupul tratat cu doz ă mare s-a observat o u şoar ă reducere a greut ăţii
fetale şi o u şoar ă cre ştere a avorturilor, dar tratamentul nu a fost asociat cu anomalii fetale.
Metoprolol nu a dovedit a avea poten ţial mutagen sau carcinogen.
6. PROPRIET ĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor
Celuloz ă microcristalină , amidonglicolat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidonă K90,
stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precau ţii speciale pentru p ăstrare
A se p ăstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original
.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
EGILOK 25 mg
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 20 comprimate
Cutie cu un flacon de sticlă brună , a 60 comprimate
EGILOK 50 mg
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 20 comprimate
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 60 comprimate
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 200 comprimate
EGILOK 100 mg
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 20 comprimate
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 60 comprimate
Cutie cu un flacon de sticl ă brună , a 200 comprimate
6.6 Precau ţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
F ără cerinţ e speciale.
7. DE ŢINĂTORUL AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS P.L.C.
Kereszturi ut. 30-38, H-1106, Budapesta, Ungaria
8. NUM ĂRUL(ELE) AUTORIZA ŢIEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
EGILOK 25 mg
7028/2006/01-02
EGILOK 50 mg
7029/2006/01-02-03
EGILOK 100 mg
7030/2006/01-02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZA ŢIEI
Reautorizare-Decembrie, 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie, 2006
11
