EGILOK 50 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
EGILOK 25 mg, comprimate
EGILOK 50 mg, comprimate
EGILOK 100 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
EGILOK 25 mg
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 25 mg
EGILOK 5 0 mg
Fiecare comp rimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg.
EGILOK 100 mg
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
EGILOK 25 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape alb ă, având gravat pe una din fe ţe 2
crestături încrucişate, iar pe cealaltă litera E stilizată şi „435” .
EGILOK 5 0 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, având gravat pe una din feţe o
crestătură, iar pe cealaltă litera E stilizată şi „434” .
EGILOK 100 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, având gravat pe una din feţe o
crestătură, iar pe cealaltă litera E stilizată şi „432”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune a rterială uşoară până la severă : ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive,
- profila xia crizelor de angină pectorală stabilă ;
2
- după infarct miocardic -pentru prevenţie secundară - ca tratament de întreţinere ;
- tahiaritmii, în special tahicard ie supraventricular ă;
- profilaxia migrenei;
- a djuvant în t ratamentul hipertiroidismului ;
- t ulburări cardiace funcţionale : eretism cardiac.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrarea comprimatelor este independentă de mese, putând fi administrate at ât înainte cât şi după
masă; la nevoie, comprimatele pot fi divizate.
Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.
Hipertensiune arterială : doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa
şi seara). Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit , se creşte doza progresiv până la 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.
Pentru profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă: doza iniţială este de 25- 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit , se creşte doza progresiv până la 200 mg
tartrat de metoprolol pe zi, sau se administrează în asociere alte antianginoase.
După infarctul miocardic, ca terapie de întreţinere: doza de întreţinere uzuală este de 50- 100 mg
tartrat de metoprolol de 2 ori
pe zi (dimineaţa şi seara).
Tahiaritmii : doza uzuală este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3ori pe zi. Dacă nu se atinge
efectul terapeutic dorit doza zilnică poate fi crescută progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol,
sau se administrează în asociere cu alte medicamente antiaritmice.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului , doza zilnică recomandată este de 150-200 mg tartrat de
metoprolol, divizată în 3- 4 administrări.
Doza va fi redusă treptat odată cu normalizarea concentraţiei hormonilor tiroidieni.
Tulburări cardiace funcţionale: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi
(dimineaţa şi seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.
Profilaxia migrenei : doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara),
doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
Insuficienţă renală, hemodializaţi sau pacienţi vârstnici
Nu este necesar ă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi sau la pacienţii
vârstnici .
Insuficienţa hepatică
În general nu este necesară ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dacă legarea de proteinele
plasmatice este în proporţie mică (5 -10%).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este recomandată reducerea dozei .
Copii şi adolescenţi
Experienţa privind utilizarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la metoprolol (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipien ţii medicamentului ,
- a stm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă ,
- bloc AV de grad II şi III,
- insuficienţă cardiacă decompensată,
- bradicardie severă înainte de începerea tratamentului (alura ventriculară sub 50 bătăi/min)
- sindrom de sinus bolnav,
- şoc cardiogen,
3
- tulburări circulatorii severe arteriale periferice,
- în infarctul miocardic acut , dacă ritmul cardia c este mai mic de 45 bătăi /minut, intervalul PQ este
ma i mare de 0, 24 secunde, tensiune arterială sistolică<100 mmHg şi/sau dacă există insuficienţă
cardiacă severă,
- administrare simultană de inhibitori MAO (cu excepţia inhibitorilor MAO- B),
- bloc sinoa trial,
- feocromocitom netratat,
- acidoză metabolică,
- hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg),
- la pacienţii cărora li se administrează permanent sau intermitent medicaţie inotrop negativă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deşi beta- blocantele cardioselective influenţează mai puţin funcţia respiratorie decât beta- blocantele
neselective, se recomandă precauţie specială în cazul administrării EGILOK la pacienţii cu
bronhopneumopatii obstructive.
Dacă metopr olul este administrat la pacienţii cu astm bronşic, poate fi necesară asocierea de agonişti
beta
2 –adrenergici (comprimate şi /sau aerosol nazal, suspensie ) sau ajustarea dozei de agonişti beta2–
adrenergici administraţi anterior.
Şocul anafilactic poate fi mult mai sever la pacienţii c e primesc terapie cu metoprolol, de aceea este
necesară prudenţă deosebită în cazul administrării tartratului de metoprolol la pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate severe în antecedente sau la pacienţii aflaţi sub tratam ent pentru desensibilizare.
La pacienţii cu diabet zaharat, metabolismul carbohidraţilor trebui e monitorizat mult mai frecvent şi
dacă este necesar, doza de insulină şi de antidiabetice orale trebui e ajustată.
Similar altor β -blocante, metoprololul poate masca semnele de avertizare ale hipoglicemiei (anxietate,
tahicardie, transpiraţii etc.) la pacienţii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, riscul este mai mic decât în
cazul β -blocantelor neselective.
În insuficienţă cardiacă, administrarea de metoprolol poate fi introdusă numai după compensare. Î n
general , terapia de întreţinere trebuie condusă astfel încât starea pacientului să fie menţinută stabilă.
EGILOK se administrează ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a
angi otensinei (IECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozi de tonicardiace.
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoză.
Foarte rar, tulburările de conducere atrio- ventriculare existente ar putea deveni mai severe şi poate
apare un bloc A -V.
Metoprolol ul poate înrăutăţi simptomele tulburăr ilor circulatorii periferice.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, ag oniştii beta
1 -
selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie .
La pacienţ ii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu ant agonişti ai receptorilor alfa –
adrenergici.
La pacienţii trataţi cu beta -blocante nu se adm inistrează intravenos blocante ale canalelor de calciu de
tipul verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială şi asistolă.
Riscurile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu
miastenia gravis şi psoriasis.
4
Datorită metabolizării mai lente , biodisponibilitatea metoprololului poate creşte la pacienţii c u
insuficienţă hepatică sever ă, fiind necesară reducerea dozei.
În cazul în care pacienţii prezintă bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului,
metoprololul trebuie administrat în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze
reduse treptat, în decurs de 10- 14 zile.
Întreruperea bruscă a administrarii EGILOK poate conduce la ischemie miocardică cu exacerbarea
anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale. Trebuie
evitată întreruperea bruscă a administrări i beta-blocantelor.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală .
Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta- adrenergic.
În condiţiile în care oprirea trata mentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48
ore înaintea anesteziei.
Totuşi, la unii pacienţi beta -blocantele pot fi folosite ca premedicaţie ; beta-blocantele pot preveni
stimularea simpatică excesivă, generatoare de aritmii car diace sau accident coronarian acut.
Dacă beta- blocantele se administrează în acest scop, depresia miocardică poate fi prevenită folosind un
anestezic cu activitate inotrop negativă mai mică.
Atenţionare pentru sportivi :
Medicamentul conţine metoprolol ca re poate pozitiva testele antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Floctafenina poate determina şoc cardio gen sau hipotensiune arterială. Î n cazul administrării
concomitente de beta- blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.
Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei t ulburărilor de ritm ventricular, în
special torsada vârfurilor.
Administrarea concomitentă intravenoasă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi
verapamilul) –prezintă risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate :
Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice c ompensatoare.
Administrarea orală concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii
miocardiace, p rin efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară
monitorizare ECG , îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare :
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate r educe reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta -adrenergice. Tratamentul cu blocante beta- adrenergice nu trebuie
întrerupt brusc , iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament (vezi punctul 4.4)
Î n cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări
ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.
5
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice,
cu creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită
supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta- adrenergic se ajustează în timpul
tratamentului cu cimetidină .
Ca toate beta- blocantele, EGILOK poate determina tulburări ale circulaţiei periferice, aşa încât se
impune prudenţă la administrarea concomitentă cu derivaţii de ergot.
Asocierea cu glicozide tonicardiace determină : bradicardie şi tulburări de conducere atrio- ventriculară.
Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a reacţiilor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică,
ef ectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice al e lidocainei în
timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.
Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administra rea
metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta -adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi nu
poate fi î ntreruptă, admini strarea se va face cu prudenţă , cu condiţia să fie disponibile măsuri adecvate
de resuscitare.
În cazul tratamentului asociat cu clonidină, tratamentul cu beta -blocante trebuie întrerupt cu câteva
zile înainte de clonidină, creşterea bruscă a tensiunii ar teriale la întreruperea bruscă a tratamentului cu
clonidină fiind potenţată de betablocante.
Asocieri de avut în vedere :
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune
arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.
Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterial ă şi risc de hipotensiune arterială ortostatică severă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei
hidrosaline pe care o determină.
Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie
enzimatică, reducând astfel efectele acestuia.
Utilizarea concomitentă cu alte blocante beta- adrenergice (de exemplu picături oftalmice, care conţin
timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO) , impune precauţie în administrare.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou- născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a
contracti lităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară
6
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. Metoprololul traversează bariera feto-placentară ,
reduce perfuzia placentară, putând determina moarte intrauter ină sau naşteri premature. Determină risc
crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou- născut. Nu s-au raportat anomalii fetale.
De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie)
a nou- născutului în primele 3 -5 zile de viaţă.
Metoprolol ul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul
potenţial pentru făt .
Metoprololul se excretă în laptele matern. În cazul mamelor tratate cu doze terapeutice, cantitatea de
metoprolol ce ajunge în laptele matern nu produce efecte beta -blocante semnificative.
Alăptarea nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehi cule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibil itatea apariţiei ameţelilor sau fatigabilităţii.
4.8 Reacţii adverse
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţiile adverse sunt uşoare şi apar rar. Acestea tind să devină tranzitorii sau dispar o dată cu
întreruperea tratamentului.
Cele mai frecvente sunt: oboseală, tulburări gastro- intestinale (greaţă, vărsături, dureri abdominale),
perturbări ale somnului (insomnie, coşmaruri).
Tulbur ări hematologice şi limfatice
Foarte rare (>1/10 000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, <1/1000) : sindromul Raynaud, edeme periferice,
7
Foarte rare(>1/10000, 1/10000, 1/10 000, 1/100, 1/10000, 1/10000, 1/1 000, 1/10000, 1/10000, <1/1000): prezenţa antico rpilor antinucleari (fără legătură cu LES).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare : tulburări ale gustului, oboseală.
4.9 Supradozaj
Simptome: s upradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterială marcată, bradicardie
sinusal ă, bloc atrio- ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac , bronhospasm,
pierderea c onştienţei (chiar comă), greaţă, vărsături şi cianoză.
Simptomele se pot exacerba dacă se administrează concomitent alcool etilic , antihipertensiv e,
chi nidină sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.
Tratamentul supradozajului:
Cărbune medicinal activat, dacă este necesar - lavaj gastric. Dacă apare hipotensiune arterială sau
bradica rdie severă sau există risc de insuficienţă cardiacă, pacientului i se administr ează intravenos un
agonist beta
1- adrenergic sau sulfat de atropină (0,5- 2 mg) iv. Dacă nu se obţine efectul terapeutic
dorit , se mai pot administra: dopamină , dobutamină
P acie ntului i se poate administra şi glucagon 1- 10 mg iv pentru a contracara reacţiile adverse severe
ale beta- blocantelor .
8
Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. Pentru a evitare bronhospasmul, pacientului i se
poate administra intravenos un ag onist beta
2-adrenergic (terbutalină).
Dozele necesare pentru tratarea supradozaj ului sunt mult mai mari decât cele terapeutice . Metoprololul
nu poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farm acoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC : C07AB02.
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta
1- adrenergici , care acţionează prin blocarea
receptorilor beta
1 de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru
blocarea receptorilor beta
2.
Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agonist.
Metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere
cu stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac şi
contractilitatea crescută a inimii produsă de obicei de creşterea bruscă a catecolaminelor şi scade
tensiunea arterială.
Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determi nă o reducere a rezistenţei totale
periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezistenţă. Tratamentul pe
termen scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce activitatea reninei plasmatice.
La pacienţii hipertensivi, tratam entul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce deasemenea
hipertrofia ventriculului stâng, îmbunătăţind funcţia diastolică şi umplerea diastolică.
Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determină un efect pozitiv în
tratamentul pe termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).
Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determină vasoconstricţie periferică şi bronhoconstricţie,
care sunt semnificativ mai mici decât cele produse de beta –blocantele non-selective.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Metoprolol este absorbit aproape complet (95% din doza administrată oral ) din tractul gastro-intestinal
Parametrii farmacocinetici prezintă o curbă liniară după administrarea dozelor terapeutice.
Concentraţia plasmatică m aximă este atinsă după 1,5-2 ore de la administrarea orală. A dministrarea
orală prezintă variaţii inter -individuale mari , în timp ce variaţiile intra individuale sunt mici. Din cauza
metaboli zării extensive a metoprololului la prim ul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze unice
orale este de aproximativ 50% şi de 70% după doze repetate. Ingerarea concomitentă de alimente
poate determina o creştere a biodisponibilităţii cu 30- 40%.
Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de aproximativ 5-10 %.
Metoprololul este distribuit extensiv în ţesutul extravascular, iar volumul aparent de distribuţie este de
5,6 l /kg.
Met opr ololul este metabolizat pe cale hepatică sub acţiunea citocromului P 450. Metaboliţii
metoprololului formaţi la nivel hepatic nu au importanţă clinică.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al me toprololului este de 3,5 ore (cu variaţii între 1 şi 9 ore).
Clearance- ul total este de 1 l/min.
Mai mult de 95% din doza administrată este excretat ă în urină, 5% este excretat ă sub form ă
nemetabolizat ă.
9
Insuficienţa renală nu modifică biodisponibilitatea sau excreţia metoprololului. Totuşi există şi cazuri
în care excreţia metabolitului este scăzută. O acumulare semnificativă a metabolitului se observă în
cazul unor pacienţi cu boli se vere renale (RFG 5 ml/min). Acumularea metabolitului nu determină
creşterea efectului beta-blocant.
În ciroze severe sau după o intervenţie chirugicală la nivelul portal, biodisponibilitatea tartratului de
metoprolol poate creşte, clearance- ul total al ta rtratului de metoprolol poate să scadă la 0,3 l/min, iar
aria de sub curba concentraţiei plasmatice/timp creşte de 6 ori faţă de pacienţii cu funcţie hepatică
normală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Şobolani: DL
50 la administrarea orală este de 3090 mg/kg tartrat de metoprolol.
DL
50 la administrarea intravenoasă este de 90 mg/kg tartrat de metoprolol.
Şoareci: DL
50 la administrarea oral ă este de 2090 mg/kg tartrat de metoprolol.
DL
50 la administrarea intravenoasă este de 118 mg/kg tartrat de metoprolol.
Toxicitate cronică
Toxicita tea cronică a metoprololului a fost testată prin administrarea orală la câini în doze de 5, 20 şi
40 mg/kg şi de două ori pe zi, timp de şase luni (ultima doză a fost crescută la 50 mg/kg şi de două ori
pe zi, în săptămâna a 7
a şi la 80 mg/kg şi de două ori pe zi, după 3 luni). În aceste studii nu au fost
observate semne clinice sau patologice de toxicitate în comparaţie cu grupul de control.
Teratogenitate
Metoprololul a fost administrat la femelele gest ante de şobolani şi iepure în timpul organogenezei în
doze zilnice de 10, 50 şi 200 mg/kg , respectiv 5, 12,5 şi 25 mg/kg. La şobolani nu au fost observate
reacţii adverse asupra supravieţuirii fetale, malformaţii congenitale, modificări ale înălţimii puilor sau
ale greutăţii acestora. La iepuri , în grupul tratat cu doză mare s -a observat o uşoară reducere a greutăţii
fetale şi o uşoară creştere a avorturilor, dar tratamentu l nu a fost asociat cu anomalii fetale.
Metoprolol nu a dovedit a avea potenţial mut agen sau carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină , amidonglicolat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidonă K90,
stearat de magneziu .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este caz ul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra l a temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original
.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
EGILOK 25 mg
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 20 comprimate
10
Cutie cu un flacon de sticlă brună , a 60 comprimate
EGILOK 50 mg
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 20 comprimate
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 60 comprimate
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 200 comprimate
EGILOK 10 0 mg
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 20 comprimate
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 60 comprimate
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 200 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS P.L.C.
Kereszturi ut. 30 -38, H -1106, Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGILOK 25 mg
7028/2006/01- 02
EGILOK 50 mg
7029/2006/01- 02-03
EGILOK 100 mg
7030/2006/01- 02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORI ZAŢIEI
Reautorizare- Decembrie, 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2007
11
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
EGILOK 25 mg, comprimate
EGILOK 50 mg, comprimate
EGILOK 100 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
EGILOK 25 mg
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 25 mg
EGILOK 5 0 mg
Fiecare comp rimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg.
EGILOK 100 mg
Fiecare comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
EGILOK 25 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape alb ă, având gravat pe una din fe ţe 2
crestături încrucişate, iar pe cealaltă litera E stilizată şi „435” .
EGILOK 5 0 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, având gravat pe una din feţe o
crestătură, iar pe cealaltă litera E stilizată şi „434” .
EGILOK 100 mg
Comprimate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, având gravat pe una din feţe o
crestătură, iar pe cealaltă litera E stilizată şi „432”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune a rterială uşoară până la severă : ca monoterapie sau în asociere cu alte antihipertensive,
- profila xia crizelor de angină pectorală stabilă ;
2
- după infarct miocardic -pentru prevenţie secundară - ca tratament de întreţinere ;
- tahiaritmii, în special tahicard ie supraventricular ă;
- profilaxia migrenei;
- a djuvant în t ratamentul hipertiroidismului ;
- t ulburări cardiace funcţionale : eretism cardiac.
4.2 Doze şi mod de administrare
Administrarea comprimatelor este independentă de mese, putând fi administrate at ât înainte cât şi după
masă; la nevoie, comprimatele pot fi divizate.
Doza trebuie ajustată individual şi se creşte gradat pentru a evita bradicardia.
Hipertensiune arterială : doza iniţială este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa
şi seara). Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit , se creşte doza progresiv până la 100 mg tartrat de
metoprolol de 2 ori pe zi, sau poate fi asociat cu un alt antihipertensiv.
Pentru profilaxia crizelor de angină pectorală stabilă: doza iniţială este de 25- 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi. Dacă nu se atinge efectul terapeutic dorit , se creşte doza progresiv până la 200 mg
tartrat de metoprolol pe zi, sau se administrează în asociere alte antianginoase.
După infarctul miocardic, ca terapie de întreţinere: doza de întreţinere uzuală este de 50- 100 mg
tartrat de metoprolol de 2 ori
pe zi (dimineaţa şi seara).
Tahiaritmii : doza uzuală este de 25-50 mg tartrat de metoprolol de 2 –3ori pe zi. Dacă nu se atinge
efectul terapeutic dorit doza zilnică poate fi crescută progresiv până la 200 mg tartrat de metoprolol,
sau se administrează în asociere cu alte medicamente antiaritmice.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului , doza zilnică recomandată este de 150-200 mg tartrat de
metoprolol, divizată în 3- 4 administrări.
Doza va fi redusă treptat odată cu normalizarea concentraţiei hormonilor tiroidieni.
Tulburări cardiace funcţionale: doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi
(dimineaţa şi seara), doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg metoprolol de 2 ori pe zi.
Profilaxia migrenei : doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi (dimineaţa şi seara),
doză care poate fi crescută progresiv până la 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
Insuficienţă renală, hemodializaţi sau pacienţi vârstnici
Nu este necesar ă ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală, hemodializaţi sau la pacienţii
vârstnici .
Insuficienţa hepatică
În general nu este necesară ajustarea dozei în cazul cirozei hepatice, chiar dacă legarea de proteinele
plasmatice este în proporţie mică (5 -10%).
La pacienţii cu insuficienţă hepatică severă este recomandată reducerea dozei .
Copii şi adolescenţi
Experienţa privind utilizarea tartratului de metoprolol la copii şi adolescenţi este limitată.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la metoprolol (sau alte beta-blocante) sau la oricare din excipien ţii medicamentului ,
- a stm bronşic sever sau bronhopneumopatie cronică obstructivă ,
- bloc AV de grad II şi III,
- insuficienţă cardiacă decompensată,
- bradicardie severă înainte de începerea tratamentului (alura ventriculară sub 50 bătăi/min)
- sindrom de sinus bolnav,
- şoc cardiogen,
3
- tulburări circulatorii severe arteriale periferice,
- în infarctul miocardic acut , dacă ritmul cardia c este mai mic de 45 bătăi /minut, intervalul PQ este
ma i mare de 0, 24 secunde, tensiune arterială sistolică<100 mmHg şi/sau dacă există insuficienţă
cardiacă severă,
- administrare simultană de inhibitori MAO (cu excepţia inhibitorilor MAO- B),
- bloc sinoa trial,
- feocromocitom netratat,
- acidoză metabolică,
- hipotensiune arterială (tensiune arterială sistolică < 90 mmHg),
- la pacienţii cărora li se administrează permanent sau intermitent medicaţie inotrop negativă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Deşi beta- blocantele cardioselective influenţează mai puţin funcţia respiratorie decât beta- blocantele
neselective, se recomandă precauţie specială în cazul administrării EGILOK la pacienţii cu
bronhopneumopatii obstructive.
Dacă metopr olul este administrat la pacienţii cu astm bronşic, poate fi necesară asocierea de agonişti
beta
2 –adrenergici (comprimate şi /sau aerosol nazal, suspensie ) sau ajustarea dozei de agonişti beta2–
adrenergici administraţi anterior.
Şocul anafilactic poate fi mult mai sever la pacienţii c e primesc terapie cu metoprolol, de aceea este
necesară prudenţă deosebită în cazul administrării tartratului de metoprolol la pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate severe în antecedente sau la pacienţii aflaţi sub tratam ent pentru desensibilizare.
La pacienţii cu diabet zaharat, metabolismul carbohidraţilor trebui e monitorizat mult mai frecvent şi
dacă este necesar, doza de insulină şi de antidiabetice orale trebui e ajustată.
Similar altor β -blocante, metoprololul poate masca semnele de avertizare ale hipoglicemiei (anxietate,
tahicardie, transpiraţii etc.) la pacienţii cu diabet zaharat. Cu toate acestea, riscul este mai mic decât în
cazul β -blocantelor neselective.
În insuficienţă cardiacă, administrarea de metoprolol poate fi introdusă numai după compensare. Î n
general , terapia de întreţinere trebuie condusă astfel încât starea pacientului să fie menţinută stabilă.
EGILOK se administrează ca adjuvant la tratamentul standard cu inhibitori ai enzimei de conversie a
angi otensinei (IECA) şi diuretice şi, dacă este necesar, cu glicozi de tonicardiace.
Tratamentul cu metoprolol poate masca simptomele de tireotoxicoză.
Foarte rar, tulburările de conducere atrio- ventriculare existente ar putea deveni mai severe şi poate
apare un bloc A -V.
Metoprolol ul poate înrăutăţi simptomele tulburăr ilor circulatorii periferice.
La pacienţii cu angină Prinzmetal, ag oniştii beta
1 -
selectivi trebuie utilizaţi cu precauţie .
La pacienţ ii cu feocromocitom, metoprololul trebuie asociat cu ant agonişti ai receptorilor alfa –
adrenergici.
La pacienţii trataţi cu beta -blocante nu se adm inistrează intravenos blocante ale canalelor de calciu de
tipul verapamilului, deoarece acest lucru poate provoca bradicardie, hipotensiune arterială şi asistolă.
Riscurile şi beneficiile tratamentului cu metoprolol trebuie luate în considerare la pacienţii cu
miastenia gravis şi psoriasis.
4
Datorită metabolizării mai lente , biodisponibilitatea metoprololului poate creşte la pacienţii c u
insuficienţă hepatică sever ă, fiind necesară reducerea dozei.
În cazul în care pacienţii prezintă bradicardie care se accentuează pe parcursul tratamentului,
metoprololul trebuie administrat în doze mai mici sau întrerupt gradat, prin administrarea de doze
reduse treptat, în decurs de 10- 14 zile.
Întreruperea bruscă a administrarii EGILOK poate conduce la ischemie miocardică cu exacerbarea
anginei pectorale, producerea infarctului miocardic sau exacerbarea hipertensiunii arteriale. Trebuie
evitată întreruperea bruscă a administrări i beta-blocantelor.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală .
Medicul anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta- adrenergic.
În condiţiile în care oprirea trata mentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48
ore înaintea anesteziei.
Totuşi, la unii pacienţi beta -blocantele pot fi folosite ca premedicaţie ; beta-blocantele pot preveni
stimularea simpatică excesivă, generatoare de aritmii car diace sau accident coronarian acut.
Dacă beta- blocantele se administrează în acest scop, depresia miocardică poate fi prevenită folosind un
anestezic cu activitate inotrop negativă mai mică.
Atenţionare pentru sportivi :
Medicamentul conţine metoprolol ca re poate pozitiva testele antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Floctafenina poate determina şoc cardio gen sau hipotensiune arterială. Î n cazul administrării
concomitente de beta- blocante acestea reduc reacţiile compensatorii cardiovasculare.
Administrarea concomitentă de sultopridă creşte riscul apariţiei t ulburărilor de ritm ventricular, în
special torsada vârfurilor.
Administrarea concomitentă intravenoasă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi
verapamilul) –prezintă risc de stop cardiac.
Asocieri nerecomandate :
Administrarea concomitentă cu amiodaronă poate să determine tulburări ale contractilităţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice c ompensatoare.
Administrarea orală concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (diltiazemul şi verapamilul)
determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a contractilităţii
miocardiace, p rin efect sinergic. Asocierea se face sub supraveghere medicală şi este necesară
monitorizare ECG , îndeosebi la vârstnici sau la începutul tratamentului.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare :
Asocierea cu anestezicele generale inhalatorii halogenate r educe reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta -adrenergice. Tratamentul cu blocante beta- adrenergice nu trebuie
întrerupt brusc , iar medicul anestezist trebuie informat despre acest tratament (vezi punctul 4.4)
Î n cazul asocierii cu antiaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă) pot să apară tulburări
ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.
5
Baclofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi, eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a metoprololului prin inhibarea metabolizării sale hepatice,
cu creşterea acţiunii şi reacţiilor adverse: de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită
supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta- adrenergic se ajustează în timpul
tratamentului cu cimetidină .
Ca toate beta- blocantele, EGILOK poate determina tulburări ale circulaţiei periferice, aşa încât se
impune prudenţă la administrarea concomitentă cu derivaţii de ergot.
Asocierea cu glicozide tonicardiace determină : bradicardie şi tulburări de conducere atrio- ventriculară.
Metoprololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a reacţiilor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică,
ef ectuarea electrocardiogramei şi eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice al e lidocainei în
timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.
Antiacidele, compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţă de cel puţin 2 ore faţă de administra rea
metoprololului.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta -adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi nu
poate fi î ntreruptă, admini strarea se va face cu prudenţă , cu condiţia să fie disponibile măsuri adecvate
de resuscitare.
În cazul tratamentului asociat cu clonidină, tratamentul cu beta -blocante trebuie întrerupt cu câteva
zile înainte de clonidină, creşterea bruscă a tensiunii ar teriale la întreruperea bruscă a tratamentului cu
clonidină fiind potenţată de betablocante.
Asocieri de avut în vedere :
Antiinflamatoarele nesteroidiene scad efectul hipotensiv al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Asocierea cu blocantele canalelor de calciu de tip dihidropiridinic poate determina hipotensiune
arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.
Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterial ă şi risc de hipotensiune arterială ortostatică severă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei
hidrosaline pe care o determină.
Fenobarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie
enzimatică, reducând astfel efectele acestuia.
Utilizarea concomitentă cu alte blocante beta- adrenergice (de exemplu picături oftalmice, care conţin
timolol), antidepresive inhibitoare ale monoaminoxidazei (IMAO) , impune precauţie în administrare.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Dacă se administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta-
blocantelor la nou- născut, acţiune ce persistă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a
contracti lităţii miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară
6
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie. Metoprololul traversează bariera feto-placentară ,
reduce perfuzia placentară, putând determina moarte intrauter ină sau naşteri premature. Determină risc
crescut de complicaţii cardiace şi pulmonare la nou- născut. Nu s-au raportat anomalii fetale.
De aceea, este necesară o supraveghere medicală atentă şi specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie)
a nou- născutului în primele 3 -5 zile de viaţă.
Metoprolol ul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeşte riscul
potenţial pentru făt .
Metoprololul se excretă în laptele matern. În cazul mamelor tratate cu doze terapeutice, cantitatea de
metoprolol ce ajunge în laptele matern nu produce efecte beta -blocante semnificative.
Alăptarea nu este recomandată.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehi cule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibil itatea apariţiei ameţelilor sau fatigabilităţii.
4.8 Reacţii adverse
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţiile adverse sunt uşoare şi apar rar. Acestea tind să devină tranzitorii sau dispar o dată cu
întreruperea tratamentului.
Cele mai frecvente sunt: oboseală, tulburări gastro- intestinale (greaţă, vărsături, dureri abdominale),
perturbări ale somnului (insomnie, coşmaruri).
Tulbur ări hematologice şi limfatice
Foarte rare (>1/10 000, 1/10000, 1/100, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, 1/10000, <1/1000) : sindromul Raynaud, edeme periferice,
7
Foarte rare(>1/10000, 1/10000, 1/10 000, 1/100, 1/10000, 1/10000, 1/1 000, 1/10000, 1/10000, <1/1000): prezenţa antico rpilor antinucleari (fără legătură cu LES).
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare : tulburări ale gustului, oboseală.
4.9 Supradozaj
Simptome: s upradozajul cu metoprolol poate produce hipotensiune arterială marcată, bradicardie
sinusal ă, bloc atrio- ventricular, insuficienţă cardiacă, şoc cardiogen, stop cardiac , bronhospasm,
pierderea c onştienţei (chiar comă), greaţă, vărsături şi cianoză.
Simptomele se pot exacerba dacă se administrează concomitent alcool etilic , antihipertensiv e,
chi nidină sau barbiturice.
Primele semne de supradozaj apar între 20 minute şi 2 ore de la administrarea medicamentului.
Tratamentul supradozajului:
Cărbune medicinal activat, dacă este necesar - lavaj gastric. Dacă apare hipotensiune arterială sau
bradica rdie severă sau există risc de insuficienţă cardiacă, pacientului i se administr ează intravenos un
agonist beta
1- adrenergic sau sulfat de atropină (0,5- 2 mg) iv. Dacă nu se obţine efectul terapeutic
dorit , se mai pot administra: dopamină , dobutamină
P acie ntului i se poate administra şi glucagon 1- 10 mg iv pentru a contracara reacţiile adverse severe
ale beta- blocantelor .
8
Utilizarea unui stimulator cardiac poate fi necesară. Pentru a evitare bronhospasmul, pacientului i se
poate administra intravenos un ag onist beta
2-adrenergic (terbutalină).
Dozele necesare pentru tratarea supradozaj ului sunt mult mai mari decât cele terapeutice . Metoprololul
nu poate fi eliminat prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farm acoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC : C07AB02.
Metoprolol este un blocant selectiv al receptorilor beta
1- adrenergici , care acţionează prin blocarea
receptorilor beta
1 de la nivelul cordului la doze considerabil mai mici decât cele necesare pentru
blocarea receptorilor beta
2.
Metoprolol nu are efect semnificativ de stabilizare a membranelor şi nu prezintă efect agonist.
Metoprolol reduce sau blochează efectul stimulator al catecolaminelor (eliberate în special în asociere
cu stresul fizic şi mental) asupra cordului. Metoprolol reduce tahicardia, debitul cardiac şi
contractilitatea crescută a inimii produsă de obicei de creşterea bruscă a catecolaminelor şi scade
tensiunea arterială.
Tratamentul pe termen lung cu tartrat de metoprolol determi nă o reducere a rezistenţei totale
periferice, ca urmare a efectului benefic asupra hipertrofiei arterelor de rezistenţă. Tratamentul pe
termen scurt şi lung cu tartrat de metoprolol reduce activitatea reninei plasmatice.
La pacienţii hipertensivi, tratam entul pe termen lung cu tartrat de metoprolol reduce deasemenea
hipertrofia ventriculului stâng, îmbunătăţind funcţia diastolică şi umplerea diastolică.
Metoprololul reduce necesarul de oxigen al miocardului, ceea ce determină un efect pozitiv în
tratamentul pe termen lung al anginei pectorale (reduce crizele anginoase).
Dozele terapeutice de tartrat de metoprolol determină vasoconstricţie periferică şi bronhoconstricţie,
care sunt semnificativ mai mici decât cele produse de beta –blocantele non-selective.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Metoprolol este absorbit aproape complet (95% din doza administrată oral ) din tractul gastro-intestinal
Parametrii farmacocinetici prezintă o curbă liniară după administrarea dozelor terapeutice.
Concentraţia plasmatică m aximă este atinsă după 1,5-2 ore de la administrarea orală. A dministrarea
orală prezintă variaţii inter -individuale mari , în timp ce variaţiile intra individuale sunt mici. Din cauza
metaboli zării extensive a metoprololului la prim ul pasaj hepatic, biodisponibilitatea unei doze unice
orale este de aproximativ 50% şi de 70% după doze repetate. Ingerarea concomitentă de alimente
poate determina o creştere a biodisponibilităţii cu 30- 40%.
Legarea de proteinele plasmatice este în proporţie de aproximativ 5-10 %.
Metoprololul este distribuit extensiv în ţesutul extravascular, iar volumul aparent de distribuţie este de
5,6 l /kg.
Met opr ololul este metabolizat pe cale hepatică sub acţiunea citocromului P 450. Metaboliţii
metoprololului formaţi la nivel hepatic nu au importanţă clinică.
Timpul de înjumătăţire prin eliminare al me toprololului este de 3,5 ore (cu variaţii între 1 şi 9 ore).
Clearance- ul total este de 1 l/min.
Mai mult de 95% din doza administrată este excretat ă în urină, 5% este excretat ă sub form ă
nemetabolizat ă.
9
Insuficienţa renală nu modifică biodisponibilitatea sau excreţia metoprololului. Totuşi există şi cazuri
în care excreţia metabolitului este scăzută. O acumulare semnificativă a metabolitului se observă în
cazul unor pacienţi cu boli se vere renale (RFG 5 ml/min). Acumularea metabolitului nu determină
creşterea efectului beta-blocant.
În ciroze severe sau după o intervenţie chirugicală la nivelul portal, biodisponibilitatea tartratului de
metoprolol poate creşte, clearance- ul total al ta rtratului de metoprolol poate să scadă la 0,3 l/min, iar
aria de sub curba concentraţiei plasmatice/timp creşte de 6 ori faţă de pacienţii cu funcţie hepatică
normală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate acută
Şobolani: DL
50 la administrarea orală este de 3090 mg/kg tartrat de metoprolol.
DL
50 la administrarea intravenoasă este de 90 mg/kg tartrat de metoprolol.
Şoareci: DL
50 la administrarea oral ă este de 2090 mg/kg tartrat de metoprolol.
DL
50 la administrarea intravenoasă este de 118 mg/kg tartrat de metoprolol.
Toxicitate cronică
Toxicita tea cronică a metoprololului a fost testată prin administrarea orală la câini în doze de 5, 20 şi
40 mg/kg şi de două ori pe zi, timp de şase luni (ultima doză a fost crescută la 50 mg/kg şi de două ori
pe zi, în săptămâna a 7
a şi la 80 mg/kg şi de două ori pe zi, după 3 luni). În aceste studii nu au fost
observate semne clinice sau patologice de toxicitate în comparaţie cu grupul de control.
Teratogenitate
Metoprololul a fost administrat la femelele gest ante de şobolani şi iepure în timpul organogenezei în
doze zilnice de 10, 50 şi 200 mg/kg , respectiv 5, 12,5 şi 25 mg/kg. La şobolani nu au fost observate
reacţii adverse asupra supravieţuirii fetale, malformaţii congenitale, modificări ale înălţimii puilor sau
ale greutăţii acestora. La iepuri , în grupul tratat cu doză mare s -a observat o uşoară reducere a greutăţii
fetale şi o uşoară creştere a avorturilor, dar tratamentu l nu a fost asociat cu anomalii fetale.
Metoprolol nu a dovedit a avea potenţial mut agen sau carcinogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină , amidonglicolat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal anhidru, povidonă K90,
stearat de magneziu .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este caz ul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra l a temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original
.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
EGILOK 25 mg
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 20 comprimate
10
Cutie cu un flacon de sticlă brună , a 60 comprimate
EGILOK 50 mg
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 20 comprimate
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 60 comprimate
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 200 comprimate
EGILOK 10 0 mg
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 20 comprimate
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 60 comprimate
Cutie c u un flacon de sticlă brună , a 200 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS P.L.C.
Kereszturi ut. 30 -38, H -1106, Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGILOK 25 mg
7028/2006/01- 02
EGILOK 50 mg
7029/2006/01- 02-03
EGILOK 100 mg
7030/2006/01- 02-03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORI ZAŢIEI
Reautorizare- Decembrie, 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2007
11
