ZANTAC 150 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zantac 150 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ranitidină 150 mg sub formă de clorhidrat de ranitidină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate filmate de culoare albă, biconvexe, inscripţionate cu ,,GX EC2’’ pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi
- Ulcer duodenal şi ulcer gastric benign, inclusiv în cazul asocierii cu administrarea de
antiinflamatoare nesteroidiene
- Profilaxia ulcerului duodenal asociat cu administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv
acid acetilsalicilic), în special la pacienţii cu antecedente de afecţiuni ulceroase
- Ulcer duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- Ulcer postoperator
- Esofagita de reflux
- Ameliorarea simptomatologiei bolii de reflux gastroesofagian
- Sindrom Zollinger-Ellison
- Dispepsie cronică episodică, manifestată prin durere (epigastrică sau retrosternală) care are legătură
cu alimentaţia sau care produce tulburări de somn, fără a fi asociată cu afecţiunile menţionate anterior
- Profilaxia hemoragiilor gastrice determinate de ulceraţii de stres, la pacienţii cu afecţiuni grave
- Profilaxia hemoragiilor recurente din ulcerul peptic
- Profilaxia sindromului Mendelson
Copii cu vârsta între 3 şi 18 ani
- Tratamentul pe termen scurt al ulcerului peptic.
- Tratamentul refluxului gastro-esofagian inclusiv al esofagitei de reflux şi ameliorarea simptomelor
bolii de reflux gastro-esofagian.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Ulcer duodenal şi ulcer gastric benign:
- Tratamentul în crize:
Doza recomandată în tratamentul ulcerului duodenal şi al ulcerului gastric benign este de 150 mg
ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi sau 300 mg ranitidină (2 comprimate
2
filmate Zantac 150 mg) într-o singură priză, seara. În majoritatea cazurilor, vindecarea apare după 4
săptămâni de tratament. La pacienţii care nu s-au vindecat după 4 săptămâni, tratamentul va continua
încă 4 săptămâni.
În tratamentul ulcerului duodenal, doza de 300 mg ranitidină (2 comprimate filmate Zantac 150 mg)
administrată de 2 ori pe zi timp de 4 săptămâni, determină o rată a vindecării mai mare decât dacă se
administrează pe aceeaşi perioadă 150 mg ranitidină de 2 ori pe zi sau 300 mg ranitidină seara.
Creşterea dozei nu a fost asociată cu creşterea incidenţei reacţiilor adverse.
- Tratamentul de lungă durată:
Pentru tratamentul pe termen lung al ulcerului duodenal sau al ulcerului gastric benign, doza
recomandată este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) pe zi, administrată seara.
Fumatul este asociat cu creşterea frecvenţei recăderilor în ulcerul duodenal; fumătorii trebuie sfătuiţi
să renunţe la fumat. La pacienţii care nu pot renunţa la fumat, doza de 300 mg ranitidină seara prezintă
un beneficiu terapeutic mai mare decât doza de 150 mg ranitidină seara.
Ulcer duodenal asociat cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):
- Tratamentul în crize:
În cazul ulcerelor apărute după tratamentul cu antinflamatoare nesteroidiene doza recomandată este de
150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi sau 300 mg ranitidină
(2 comprimate filmate Zantac 150 mg) pe zi seara, cu durata de 8-12 săptămâni.
- Tratament preventiv:
Pentru profilaxia ulcerelor duodenale asociate tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene, se
recomandă 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de două ori pe zi; această doză
poate fi administrată concomitent cu terapia de anti-inflamatoare nesteroidiene.
Ulcer duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori:
O doză de 300 mg ranitidină (2 comprimate filmate Zantac 150 mg) seara sau de 150 mg ranitidină (un
comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi se poate administra asociat cu amoxicilină 750 mg de
trei ori pe zi, pe cale orală şi cu metronidazol 500 mg de trei ori pe zi, timp de 2 săptămâni. Terapia cu
Zantac trebuie continuată pentru încă 2 săptămâni. Această schemă de tratament reduce semnificativ
frecvenţa recurenţelor ulcerului duodenal.
Ulcer postoperator:
Doza recomandată în ulcerul postoperator este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150
mg) de 2 ori pe zi.
În cele mai multe cazuri vindecarea apare după 4 săptămâni. Dacă vindecarea nu este completă,
tratamentul poate continua încă 4 săptămâni.
Esofagita de reflux:
- Reflux esofagian acut:
Doza recomandată este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi sau
300 mg ranitidină (2 comprimate filmate Zantac 150 mg) pe zi seara, timp de 8 săptămâni, la nevoie,
12 săptămâni.
La pacienţii cu esofagită de reflux moderată – severă, doza poate fi crescută până la 150 mg ranitidină
(un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 4 ori pe zi pentru o perioadă de maxim 12 săptămâni.
- Tratament pe termen lung:
Doza recomandată este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi.
- Ameliorarea simptomatologiei bolii de reflux gastroesofagian:
Doza recomandată este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi, timp
de 2 săptămâni. Acest regim terapeutic poate fi continuat pentru încă 2 săptămâni la pacienţii la care
răspunsul la tratamentul iniţial a fost inadecvat.
Sindrom Zolliger-Ellison:
Doza recomandată iniţial în tratamentul sindromului Zollinger-Ellison este de 150 mg ranitidină (un
comprimat filmat Zantac 150 mg) de 3 ori pe zi, dar aceasta poate fi crescută, la nevoie. Au fost bine
tolerate şi doze de până la 6 g ranitidină pe zi.
3
Dispepsia cronică episodică:
Doza recomandată în tratamentul pacienţilor cu dispepsie cronică episodică este de 150 mg ranitidină
(un comprimat filmat Zantac 150 mg) de două ori pe zi, pe o perioadă de 6 săptămâni. Trebuie
investigaţi toţi pacienţii care nu răspund la tratament sau la care apar recăderi.
Profilaxia sindromului Mendelson:
Doza recomandată este de 150 mg ranitidină, administrată cu 2 ore înainte de anestezie, preferabil şi
cu o seară înainte; poate fi administrată şi injectabil. În obstetrică, în timpul travaliului, se poate utiliza
o doză de 150 mg ranitidină la 6 ore, dar în anestezia generală se recomandă asocierea unui antiacid
(de exemplu citrat de sodiu).
Profilaxia ulceraţiilor de stres, la pacienţii cu afecţiuni grave şi a hemoragiilor recurente din ulcerul
peptic:
Doza recomandantă de 150 mg ranitidină de 2 ori pe zi, se va administra injectabil, până când se reia
alimentarea orală. La pacienţii consideraţi în continuare a fi cu risc, se poate administra 150 mg
ranitidină de două ori pe zi.
În profilaxia hemoragiilor gastrointestinale din ulceraţiile de stres, la pacienţii grav bolnavi, este de
preferat administrarea unei doze iniţiale de 50 mg ranitidină sub forma unei injecţii intravenoase lente,
urmată de o perfuzare intravenoasă de 0,125-0,250 mg/kg şi oră.
Copii cu vârsta între 3 şi 11 ani şi cu mai mult de 30 kg
Vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice - Grupe speciale de pacienţi
Pentru copii cu vârsta între 3 şi 6 ani sunt recomandate alte forme farmaceutice adecvate.
Tratamentul ulcerului peptic acut
Doza recomandată pentru administrare orală în tratamentul ulcerului peptic la copii este de 4–8 mg
ranitidină/kg de 2 ori pe zi, fără a se depăşi 300 mg ranitidină pe zi, pe o durată de 4 săptămâni. La
pacienţii care nu s-au vindecat complet după 4 săptămâni, tratamentul va continua încă 4 săptămâni,
întrucât vindecarea apare de obicei după opt săptămâni de tratament.
Reflux gastroesofagian
Doza recomandată pentru administrare orală în tratamentul ulcerului peptic la copii este de 5 – 10 mg
ranitidină/kg de 2 ori pe zi, fără a se depăşi 600 mg ranitidină pe zi (doza maximă se aplică în general
copiilor cu greutate mai mare şi adolescenţilor cu simptome severe).
Pacienţi cu vârsta peste 50 de ani
Vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice – Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei sub 50 ml/min) se produce acumularea
ranitidinei, cu creşterea concentraţiei plasmatice. Se recomandă ca doza zilnică să nu depăşească 150
mg ranitidină.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ranitidină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Posibilitatea malignităţii leziunii trebuie să fie exclusă înainte de începerea tratamentului la pacienţii
cu ulcer gastric (în special în caz de dispepsie, la pacienţii de vârstă medie sau peste şi cu
simptomatologie nou apărută sau modificată recent) deoarece tratamentul cu Zantac 150 mg poate
masca simptomatologia carcinomului gastric.
Ranitidina este excretată la nivel renal şi ca urmare, concentraţia plasmatică a acesteia este crescută la
pacienţii cu insuficienţă renală.
4
Dozele se ajustează după cum este prezentat la pct. 4.2, la ,,Insuficienţa renală’’.
S-a raportat rar că ranitidina poate precipita o criză de porfirie. De aceea, se recomandă evitarea
administrării de ranitidină la pacienţii cu antecedente de porfirie acută.
Unele categorii de pacienţi, cum ar fi pacienţii în vârstă, persoanele cu boli pulmonare cronice, diabet
zaharat sau cei imunocompromişi, pot avea un risc crescut de dezvoltare a pneumoniei dobândite în
comunitate. Un studiu epidemiologic extins a arătat un risc crescut de dezvoltare a pneumoniei de
comunitate la utilizatorii obişnuiţi aflati în tratament numai cu ranitidină faţă de cei care au oprit
tratamentul, cu o creştere a riscului relativ de 1,82 (IÎ 95%, 1,26 – 2,64).
Se recomandă supravegherea regulată a pacienţilor care utilizează medicamente antiinflamatoare
concomitent cu ranitidină, în special a celor în vârstă şi a celor cu ulcer peptic în antecedente.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ranitidina are potenţial de a afecta absorbţia, metabolismul sau excreţia renală a altor medicamente.
Farmacocinetica alterată poate duce la necesitatea ajustării dozei medicamentului afectat sau
întreruperii tratamentului.
Interacţiunile pot apărea prin diverse mecanisme, incluzând:
1) Inhibarea sistemului oxigenazei legat de citocromul P 450:
La doze terapeutice, ranitidina nu potenţează acţiunea medicamentelor care sunt inactivate de
acest sistem, cum sunt: diazepam, lidocaină, fenitoină, propranolol şi teofilină.
Au fost raportări ale alterării timpului de protombină în cazul tratamentului cu anticoagulante
cumarinice (de exemplu warfarină). Din cauza indicelui terapeutic mic, este recomandată
monitorizarea atentă a timpului de protrombină crescut sau scăzut, simultan cu tratamentul cu
ranitidină.
2) Competiţia pentru secreţia tubulară
Deoarece ranitidina este parţial eliminată prin sistemul cationic, ea poate afecta clearance-ul altor
medicamente eliminate pe această cale. Doze mari de ranitidină (de exemplu cele utilizate în
tratamentul sindromului Zollinger – Ellison) pot reduce excreţia procainamidei şi a N-
acetilprocainamidei, rezultând concentraţii plasmatice ridicate ale acestor medicamente.
3) Alterarea pH-ului gastric
Biodisponibilitatea anumitor medicamente poate fi afectată. Aceasta poate duce fie la creşterea
absorbţiei (de exemplu triazolam, midazolam, glipizidă) sau la scăderea absorbţiei (de exemplu
ketoconazol, atanazavir, delavirdină, gefitnib).
Nu s-au evidenţiat interacţiuni între ranitidină şi amoxicilină sau metronidazol.
Dacă se administrează doze mari (2 g) de sucralfat concomitent cu ranitidina, absorbţia acesteia poate
fi scăzută. Acest efect nu mai apare dacă sucralfatul este administrat la un interval de 2 ore.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Nu există date despre efectele ranitidinei asupra fertilităţii la om. În studiile efectuate pe animale, nu
au existat efecte asupra fertilităţii la masculi sau femele (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă).
Sarcină
Ranitidina traversează bariera placentară. Poate fi utilizată în timpul sarcinii, numai dacă este absolut
necesar, după evaluarea raportului risc fetal/beneficiu matern.
Alăptare
Ranitidina se excretă în laptele matern. Poate fi utilizată în timpul alăptării, numai dacă este absolut
necesar, după evaluarea raportului risc al sugarului/beneficiu matern.
5
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au raportat.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse a fost estimată din raportările spontane de după punerea pe piaţă a
medicamentului.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: Modificări ale hemoleucogramei (leucopenie, trombocitopenie). Acestea au fost de obicei
reversibile. Agranulocitoză sau pancitopenie, uneori însoţite de hipoplazie sau aplazie medulară.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate (urticarie, edem angioneurotic, febră, bronhospasm, hipotensiune
arterială, dureri toracice).
Foarte rare: Şoc anafilactic.
Cu frecvenţă necunoscută: dispnee
Aceste reacţii au apărut după o singură doză.
Tulburări psihice
Foarte rare: Cazuri reversibile de confuzie, depresie şi halucinaţii. Acestea au fost raportate
predominant la pacienţii vârstnici, cu boli grave şi la pacienţi cu afectare renală.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare: Cefalee (uneori severă), ameţeli şi mişcări involuntare, cu caracter reversibil.
Tulburări oculare
Foarte rare: Cazuri de vedere înceţoşată, reversibile. Au fost raportate câteva cazuri de vedere
înceţoşată, sugerând modificări de acomodare.
Tulburări cardiace
Foarte rare: Similar altor antagonişti ai receptorilor H
2, au fost raportate cazuri de bradicardie, bloc
atrioventricular şi tahicardie.
Tulburări vasculare
Foarte rare: Vasculite.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: Durere abdominală, constipaţie, greaţă (aceste simptome se îmbunătăţesc pe
parcursul continuării tratamentului).
Foarte rare: Pancreatită acută, diaree.
Tulburări hepatobiliare
Rare: Modificări tranzitorii şi reversibile ale valorilor testelor funcţionale hepatice.
Foarte rare: Hepatită (de tip hepatocelular, colestatic sau mixt), însoţită sau nu de icter. Acestea au fost
de obicei reversibile.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: Erupţii cutanate tranzitorii.
Foarte rare: Eritem polimorf, alopecie.
6
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: Simptome musculo-scheletice cum sunt artralgii şi mialgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creşterea creatininei plasmatice (de obicei uşoară, care se normalizează pe parcursul continuării
tratamentului).
Foarte rare: Nefrită interstiţială acută.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Impotenţă sexuală reversibilă, simptome şi afectări la nivelul glandelor mamare (cum ar fi
ginecomastie şi galactoree).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa ranitidinei a fost evaluată la copii cu vârste între 0 şi 16 ani, cu boală peptică şi a fost în
general bine tolerată, având un profil al reacţiilor adverse asemănător cu cel al adulţilor. Sunt
disponibile date limitate despre siguranţa pe termen lung, în special referitoare la creştere şi
dezvoltare.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct (vezi detaliile mai
jos).
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne
Datorită acţiunii foarte specifice a ranitidinei, nu se aşteaptă probleme deosebite în urma
supradozajului cu ranitidină.
Tratament
În caz de supradozaj se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul ulcerului peptic, şi bolii de reflux gastro-
esofagian, antagonişti ai receptorilor H2, codul ATC: A02BA02
Ranitidina este un antagonist al receptorilor histaminici H2, cu efect rapid şi specific. Inhibă secreţia
gastrică acidă bazală şi stimulată, reducând atât volumul cât conţinutul în acid şi pepsină al sucului
gastric. Ranitidina are durată de acţiune relativ lungă, astfel că o singură doză de 150 mg inhibă
efectiv secreţia gastrică acidă pentru 12 ore. Studiile clinice arată că ranitidina în asociere cu
amoxicilina şi metronidazolul a eradicat Helicobacter pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi. Acest
tratament asociat a redus semnificativ recurenţele ulcerului duodenal.
Helicobacter pylori este prezent la aproximativ 95% dintre pacienţii cu ulcer duodenal şi la 80% dintre
pacienţii cu ulcer gastric.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
7
Absorbţie
În urma administrării a 150 mg ranitidină, concentraţiile plasmatice maxime (300 până la 550 ng/mL)
au apărut după 1 – 3 ore. Două vârfuri distincte sau un platou în faza de absorbţie rezultă din
reabsorbţia medicamentului excretat în intestin. Biodisponibilitatea absolută a ranitidinei este 50–60%
şi concentraţiile plasmatice cresc proporţional cu creşterea dozei până la 300 mg.
Distribuţie
Ranitidina nu se leagă extensiv de proteinele plasmatice (15%), dar prezintă un volum mare de
distribuţie variind de la 96 la 142 L.
Metabolizare
Ranitidina nu este metabolizată extensiv. Fracţia din doză regăsită ca metaboliţi după administrare
orală este similară cu cea după administrare intravenoasă, şi include 6% din doză în urină sub formă de
N-oxid, 2% ca S-oxid, 2% ca demetilranitidină şi 1-2% ca acid furoic.
Eliminare
Concentraţiile plasmatice scad bi-exponenţial, cu un timp de înjumătăţire terminal de 2-3 ore. Calea
majoră de eliminare este cea renală. După administrarea i.v. a 150 mg
3H-ranitidină, 98% din doză a
fost regăsită, 5% în fecale şi 93% în urină, din care 70% a fost medicamentul – părinte neschimbat.
După administrarea orală a 150 mg
3H-ranitidină, 96% din doză a fost regăsită, 26% în fecale şi 70%
în urină, din care 35 % a fost medicamentul – părinte neschimbat. Mai puţin de 3% din doză este
excretată prin bilă. Clearance-ul renal este aproximativ 500 mL/min, ceea ce depăşeşte filtrarea
glomerulară, indicând secreţie tubulară renală netă.
Grupe speciale de pacienţi
Copii cu vârsta de 3 ani şi peste
Datele farmacocinetice limitate au arătat că nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte timpul
de înjumătăţire (intervalul 1,7-2,2 h pentru copii de 3 ani şi peste) şi clearance-ul plasmatic (interval 9-
22 ml/ min/ kg pentru copii de 3 ani şi peste) între copii şi adulţii sănătoşi care au primit ranitidină
oral, când administrarea a fost făcută în funcţie de greutatea corporală.
Pacienţi cu vârsta peste 50 de ani
La pacienţii cu vârsta peste 50 de ani, timpul de înjumătăţire este prelungit (3-4 ore) şi clearance-ul
este redus, în conformitate cu declinul funcţiei renale corespunzător cu vârsta. Expunerea sistemică şi
acumularea sunt cu 50% mai mari. Această diferenţă depăşeşte efectul declinului funcţiei renale şi
indică o biodisponibilitate crescută la pacienţii vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice de siguranţă nu au evidenţiat niciun risc deosebit la om pe baza pe studiilor
convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea la administrarea de doze
repetate, genotoxicitatea, potenţialul carcinogen și toxicitatea asupra funcţiei de reproducere și de
dezvoltare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Hipromeloză FE (E464)
Dioxid de titan (E171)
Triacetin
8
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GLAXO WELLCOME UK LIMITED
980 Great West Road, Brentford,
Middlesex, TW8 9GS, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
448/2007/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zantac 150 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ranitidină 150 mg sub formă de clorhidrat de ranitidină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate filmate de culoare albă, biconvexe, inscripţionate cu ,,GX EC2’’ pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Adulţi
- Ulcer duodenal şi ulcer gastric benign, inclusiv în cazul asocierii cu administrarea de
antiinflamatoare nesteroidiene
- Profilaxia ulcerului duodenal asociat cu administrarea de antiinflamatoare nesteroidiene (inclusiv
acid acetilsalicilic), în special la pacienţii cu antecedente de afecţiuni ulceroase
- Ulcer duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori
- Ulcer postoperator
- Esofagita de reflux
- Ameliorarea simptomatologiei bolii de reflux gastroesofagian
- Sindrom Zollinger-Ellison
- Dispepsie cronică episodică, manifestată prin durere (epigastrică sau retrosternală) care are legătură
cu alimentaţia sau care produce tulburări de somn, fără a fi asociată cu afecţiunile menţionate anterior
- Profilaxia hemoragiilor gastrice determinate de ulceraţii de stres, la pacienţii cu afecţiuni grave
- Profilaxia hemoragiilor recurente din ulcerul peptic
- Profilaxia sindromului Mendelson
Copii cu vârsta între 3 şi 18 ani
- Tratamentul pe termen scurt al ulcerului peptic.
- Tratamentul refluxului gastro-esofagian inclusiv al esofagitei de reflux şi ameliorarea simptomelor
bolii de reflux gastro-esofagian.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Ulcer duodenal şi ulcer gastric benign:
- Tratamentul în crize:
Doza recomandată în tratamentul ulcerului duodenal şi al ulcerului gastric benign este de 150 mg
ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi sau 300 mg ranitidină (2 comprimate
2
filmate Zantac 150 mg) într-o singură priză, seara. În majoritatea cazurilor, vindecarea apare după 4
săptămâni de tratament. La pacienţii care nu s-au vindecat după 4 săptămâni, tratamentul va continua
încă 4 săptămâni.
În tratamentul ulcerului duodenal, doza de 300 mg ranitidină (2 comprimate filmate Zantac 150 mg)
administrată de 2 ori pe zi timp de 4 săptămâni, determină o rată a vindecării mai mare decât dacă se
administrează pe aceeaşi perioadă 150 mg ranitidină de 2 ori pe zi sau 300 mg ranitidină seara.
Creşterea dozei nu a fost asociată cu creşterea incidenţei reacţiilor adverse.
- Tratamentul de lungă durată:
Pentru tratamentul pe termen lung al ulcerului duodenal sau al ulcerului gastric benign, doza
recomandată este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) pe zi, administrată seara.
Fumatul este asociat cu creşterea frecvenţei recăderilor în ulcerul duodenal; fumătorii trebuie sfătuiţi
să renunţe la fumat. La pacienţii care nu pot renunţa la fumat, doza de 300 mg ranitidină seara prezintă
un beneficiu terapeutic mai mare decât doza de 150 mg ranitidină seara.
Ulcer duodenal asociat cu antiinflamatoare nesteroidiene (AINS):
- Tratamentul în crize:
În cazul ulcerelor apărute după tratamentul cu antinflamatoare nesteroidiene doza recomandată este de
150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi sau 300 mg ranitidină
(2 comprimate filmate Zantac 150 mg) pe zi seara, cu durata de 8-12 săptămâni.
- Tratament preventiv:
Pentru profilaxia ulcerelor duodenale asociate tratamentului cu antiinflamatoare nesteroidiene, se
recomandă 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de două ori pe zi; această doză
poate fi administrată concomitent cu terapia de anti-inflamatoare nesteroidiene.
Ulcer duodenal asociat infecţiei cu Helicobacter pylori:
O doză de 300 mg ranitidină (2 comprimate filmate Zantac 150 mg) seara sau de 150 mg ranitidină (un
comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi se poate administra asociat cu amoxicilină 750 mg de
trei ori pe zi, pe cale orală şi cu metronidazol 500 mg de trei ori pe zi, timp de 2 săptămâni. Terapia cu
Zantac trebuie continuată pentru încă 2 săptămâni. Această schemă de tratament reduce semnificativ
frecvenţa recurenţelor ulcerului duodenal.
Ulcer postoperator:
Doza recomandată în ulcerul postoperator este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150
mg) de 2 ori pe zi.
În cele mai multe cazuri vindecarea apare după 4 săptămâni. Dacă vindecarea nu este completă,
tratamentul poate continua încă 4 săptămâni.
Esofagita de reflux:
- Reflux esofagian acut:
Doza recomandată este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi sau
300 mg ranitidină (2 comprimate filmate Zantac 150 mg) pe zi seara, timp de 8 săptămâni, la nevoie,
12 săptămâni.
La pacienţii cu esofagită de reflux moderată – severă, doza poate fi crescută până la 150 mg ranitidină
(un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 4 ori pe zi pentru o perioadă de maxim 12 săptămâni.
- Tratament pe termen lung:
Doza recomandată este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi.
- Ameliorarea simptomatologiei bolii de reflux gastroesofagian:
Doza recomandată este de 150 mg ranitidină (un comprimat filmat Zantac 150 mg) de 2 ori pe zi, timp
de 2 săptămâni. Acest regim terapeutic poate fi continuat pentru încă 2 săptămâni la pacienţii la care
răspunsul la tratamentul iniţial a fost inadecvat.
Sindrom Zolliger-Ellison:
Doza recomandată iniţial în tratamentul sindromului Zollinger-Ellison este de 150 mg ranitidină (un
comprimat filmat Zantac 150 mg) de 3 ori pe zi, dar aceasta poate fi crescută, la nevoie. Au fost bine
tolerate şi doze de până la 6 g ranitidină pe zi.
3
Dispepsia cronică episodică:
Doza recomandată în tratamentul pacienţilor cu dispepsie cronică episodică este de 150 mg ranitidină
(un comprimat filmat Zantac 150 mg) de două ori pe zi, pe o perioadă de 6 săptămâni. Trebuie
investigaţi toţi pacienţii care nu răspund la tratament sau la care apar recăderi.
Profilaxia sindromului Mendelson:
Doza recomandată este de 150 mg ranitidină, administrată cu 2 ore înainte de anestezie, preferabil şi
cu o seară înainte; poate fi administrată şi injectabil. În obstetrică, în timpul travaliului, se poate utiliza
o doză de 150 mg ranitidină la 6 ore, dar în anestezia generală se recomandă asocierea unui antiacid
(de exemplu citrat de sodiu).
Profilaxia ulceraţiilor de stres, la pacienţii cu afecţiuni grave şi a hemoragiilor recurente din ulcerul
peptic:
Doza recomandantă de 150 mg ranitidină de 2 ori pe zi, se va administra injectabil, până când se reia
alimentarea orală. La pacienţii consideraţi în continuare a fi cu risc, se poate administra 150 mg
ranitidină de două ori pe zi.
În profilaxia hemoragiilor gastrointestinale din ulceraţiile de stres, la pacienţii grav bolnavi, este de
preferat administrarea unei doze iniţiale de 50 mg ranitidină sub forma unei injecţii intravenoase lente,
urmată de o perfuzare intravenoasă de 0,125-0,250 mg/kg şi oră.
Copii cu vârsta între 3 şi 11 ani şi cu mai mult de 30 kg
Vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice - Grupe speciale de pacienţi
Pentru copii cu vârsta între 3 şi 6 ani sunt recomandate alte forme farmaceutice adecvate.
Tratamentul ulcerului peptic acut
Doza recomandată pentru administrare orală în tratamentul ulcerului peptic la copii este de 4–8 mg
ranitidină/kg de 2 ori pe zi, fără a se depăşi 300 mg ranitidină pe zi, pe o durată de 4 săptămâni. La
pacienţii care nu s-au vindecat complet după 4 săptămâni, tratamentul va continua încă 4 săptămâni,
întrucât vindecarea apare de obicei după opt săptămâni de tratament.
Reflux gastroesofagian
Doza recomandată pentru administrare orală în tratamentul ulcerului peptic la copii este de 5 – 10 mg
ranitidină/kg de 2 ori pe zi, fără a se depăşi 600 mg ranitidină pe zi (doza maximă se aplică în general
copiilor cu greutate mai mare şi adolescenţilor cu simptome severe).
Pacienţi cu vârsta peste 50 de ani
Vezi pct. 5.2 Proprietăţi farmacocinetice – Grupe speciale de pacienţi
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance al creatininei sub 50 ml/min) se produce acumularea
ranitidinei, cu creşterea concentraţiei plasmatice. Se recomandă ca doza zilnică să nu depăşească 150
mg ranitidină.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ranitidină sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Posibilitatea malignităţii leziunii trebuie să fie exclusă înainte de începerea tratamentului la pacienţii
cu ulcer gastric (în special în caz de dispepsie, la pacienţii de vârstă medie sau peste şi cu
simptomatologie nou apărută sau modificată recent) deoarece tratamentul cu Zantac 150 mg poate
masca simptomatologia carcinomului gastric.
Ranitidina este excretată la nivel renal şi ca urmare, concentraţia plasmatică a acesteia este crescută la
pacienţii cu insuficienţă renală.
4
Dozele se ajustează după cum este prezentat la pct. 4.2, la ,,Insuficienţa renală’’.
S-a raportat rar că ranitidina poate precipita o criză de porfirie. De aceea, se recomandă evitarea
administrării de ranitidină la pacienţii cu antecedente de porfirie acută.
Unele categorii de pacienţi, cum ar fi pacienţii în vârstă, persoanele cu boli pulmonare cronice, diabet
zaharat sau cei imunocompromişi, pot avea un risc crescut de dezvoltare a pneumoniei dobândite în
comunitate. Un studiu epidemiologic extins a arătat un risc crescut de dezvoltare a pneumoniei de
comunitate la utilizatorii obişnuiţi aflati în tratament numai cu ranitidină faţă de cei care au oprit
tratamentul, cu o creştere a riscului relativ de 1,82 (IÎ 95%, 1,26 – 2,64).
Se recomandă supravegherea regulată a pacienţilor care utilizează medicamente antiinflamatoare
concomitent cu ranitidină, în special a celor în vârstă şi a celor cu ulcer peptic în antecedente.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ranitidina are potenţial de a afecta absorbţia, metabolismul sau excreţia renală a altor medicamente.
Farmacocinetica alterată poate duce la necesitatea ajustării dozei medicamentului afectat sau
întreruperii tratamentului.
Interacţiunile pot apărea prin diverse mecanisme, incluzând:
1) Inhibarea sistemului oxigenazei legat de citocromul P 450:
La doze terapeutice, ranitidina nu potenţează acţiunea medicamentelor care sunt inactivate de
acest sistem, cum sunt: diazepam, lidocaină, fenitoină, propranolol şi teofilină.
Au fost raportări ale alterării timpului de protombină în cazul tratamentului cu anticoagulante
cumarinice (de exemplu warfarină). Din cauza indicelui terapeutic mic, este recomandată
monitorizarea atentă a timpului de protrombină crescut sau scăzut, simultan cu tratamentul cu
ranitidină.
2) Competiţia pentru secreţia tubulară
Deoarece ranitidina este parţial eliminată prin sistemul cationic, ea poate afecta clearance-ul altor
medicamente eliminate pe această cale. Doze mari de ranitidină (de exemplu cele utilizate în
tratamentul sindromului Zollinger – Ellison) pot reduce excreţia procainamidei şi a N-
acetilprocainamidei, rezultând concentraţii plasmatice ridicate ale acestor medicamente.
3) Alterarea pH-ului gastric
Biodisponibilitatea anumitor medicamente poate fi afectată. Aceasta poate duce fie la creşterea
absorbţiei (de exemplu triazolam, midazolam, glipizidă) sau la scăderea absorbţiei (de exemplu
ketoconazol, atanazavir, delavirdină, gefitnib).
Nu s-au evidenţiat interacţiuni între ranitidină şi amoxicilină sau metronidazol.
Dacă se administrează doze mari (2 g) de sucralfat concomitent cu ranitidina, absorbţia acesteia poate
fi scăzută. Acest efect nu mai apare dacă sucralfatul este administrat la un interval de 2 ore.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Nu există date despre efectele ranitidinei asupra fertilităţii la om. În studiile efectuate pe animale, nu
au existat efecte asupra fertilităţii la masculi sau femele (vezi pct. 5.3 Date preclinice de siguranţă).
Sarcină
Ranitidina traversează bariera placentară. Poate fi utilizată în timpul sarcinii, numai dacă este absolut
necesar, după evaluarea raportului risc fetal/beneficiu matern.
Alăptare
Ranitidina se excretă în laptele matern. Poate fi utilizată în timpul alăptării, numai dacă este absolut
necesar, după evaluarea raportului risc al sugarului/beneficiu matern.
5
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au raportat.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare
(≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Frecvenţa reacţiilor adverse a fost estimată din raportările spontane de după punerea pe piaţă a
medicamentului.
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare: Modificări ale hemoleucogramei (leucopenie, trombocitopenie). Acestea au fost de obicei
reversibile. Agranulocitoză sau pancitopenie, uneori însoţite de hipoplazie sau aplazie medulară.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Reacţii de hipersensibilitate (urticarie, edem angioneurotic, febră, bronhospasm, hipotensiune
arterială, dureri toracice).
Foarte rare: Şoc anafilactic.
Cu frecvenţă necunoscută: dispnee
Aceste reacţii au apărut după o singură doză.
Tulburări psihice
Foarte rare: Cazuri reversibile de confuzie, depresie şi halucinaţii. Acestea au fost raportate
predominant la pacienţii vârstnici, cu boli grave şi la pacienţi cu afectare renală.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte rare: Cefalee (uneori severă), ameţeli şi mişcări involuntare, cu caracter reversibil.
Tulburări oculare
Foarte rare: Cazuri de vedere înceţoşată, reversibile. Au fost raportate câteva cazuri de vedere
înceţoşată, sugerând modificări de acomodare.
Tulburări cardiace
Foarte rare: Similar altor antagonişti ai receptorilor H
2, au fost raportate cazuri de bradicardie, bloc
atrioventricular şi tahicardie.
Tulburări vasculare
Foarte rare: Vasculite.
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente: Durere abdominală, constipaţie, greaţă (aceste simptome se îmbunătăţesc pe
parcursul continuării tratamentului).
Foarte rare: Pancreatită acută, diaree.
Tulburări hepatobiliare
Rare: Modificări tranzitorii şi reversibile ale valorilor testelor funcţionale hepatice.
Foarte rare: Hepatită (de tip hepatocelular, colestatic sau mixt), însoţită sau nu de icter. Acestea au fost
de obicei reversibile.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: Erupţii cutanate tranzitorii.
Foarte rare: Eritem polimorf, alopecie.
6
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Foarte rare: Simptome musculo-scheletice cum sunt artralgii şi mialgii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Rare: creşterea creatininei plasmatice (de obicei uşoară, care se normalizează pe parcursul continuării
tratamentului).
Foarte rare: Nefrită interstiţială acută.
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Foarte rare: Impotenţă sexuală reversibilă, simptome şi afectări la nivelul glandelor mamare (cum ar fi
ginecomastie şi galactoree).
Copii şi adolescenţi
Siguranţa ranitidinei a fost evaluată la copii cu vârste între 0 şi 16 ani, cu boală peptică şi a fost în
general bine tolerată, având un profil al reacţiilor adverse asemănător cu cel al adulţilor. Sunt
disponibile date limitate despre siguranţa pe termen lung, în special referitoare la creştere şi
dezvoltare.
Raportarea reacțiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată direct (vezi detaliile mai
jos).
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
Bucuresti 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome şi semne
Datorită acţiunii foarte specifice a ranitidinei, nu se aşteaptă probleme deosebite în urma
supradozajului cu ranitidină.
Tratament
În caz de supradozaj se instituie tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul ulcerului peptic, şi bolii de reflux gastro-
esofagian, antagonişti ai receptorilor H2, codul ATC: A02BA02
Ranitidina este un antagonist al receptorilor histaminici H2, cu efect rapid şi specific. Inhibă secreţia
gastrică acidă bazală şi stimulată, reducând atât volumul cât conţinutul în acid şi pepsină al sucului
gastric. Ranitidina are durată de acţiune relativ lungă, astfel că o singură doză de 150 mg inhibă
efectiv secreţia gastrică acidă pentru 12 ore. Studiile clinice arată că ranitidina în asociere cu
amoxicilina şi metronidazolul a eradicat Helicobacter pylori la aproximativ 90% dintre pacienţi. Acest
tratament asociat a redus semnificativ recurenţele ulcerului duodenal.
Helicobacter pylori este prezent la aproximativ 95% dintre pacienţii cu ulcer duodenal şi la 80% dintre
pacienţii cu ulcer gastric.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
7
Absorbţie
În urma administrării a 150 mg ranitidină, concentraţiile plasmatice maxime (300 până la 550 ng/mL)
au apărut după 1 – 3 ore. Două vârfuri distincte sau un platou în faza de absorbţie rezultă din
reabsorbţia medicamentului excretat în intestin. Biodisponibilitatea absolută a ranitidinei este 50–60%
şi concentraţiile plasmatice cresc proporţional cu creşterea dozei până la 300 mg.
Distribuţie
Ranitidina nu se leagă extensiv de proteinele plasmatice (15%), dar prezintă un volum mare de
distribuţie variind de la 96 la 142 L.
Metabolizare
Ranitidina nu este metabolizată extensiv. Fracţia din doză regăsită ca metaboliţi după administrare
orală este similară cu cea după administrare intravenoasă, şi include 6% din doză în urină sub formă de
N-oxid, 2% ca S-oxid, 2% ca demetilranitidină şi 1-2% ca acid furoic.
Eliminare
Concentraţiile plasmatice scad bi-exponenţial, cu un timp de înjumătăţire terminal de 2-3 ore. Calea
majoră de eliminare este cea renală. După administrarea i.v. a 150 mg
3H-ranitidină, 98% din doză a
fost regăsită, 5% în fecale şi 93% în urină, din care 70% a fost medicamentul – părinte neschimbat.
După administrarea orală a 150 mg
3H-ranitidină, 96% din doză a fost regăsită, 26% în fecale şi 70%
în urină, din care 35 % a fost medicamentul – părinte neschimbat. Mai puţin de 3% din doză este
excretată prin bilă. Clearance-ul renal este aproximativ 500 mL/min, ceea ce depăşeşte filtrarea
glomerulară, indicând secreţie tubulară renală netă.
Grupe speciale de pacienţi
Copii cu vârsta de 3 ani şi peste
Datele farmacocinetice limitate au arătat că nu există diferenţe semnificative în ceea ce priveşte timpul
de înjumătăţire (intervalul 1,7-2,2 h pentru copii de 3 ani şi peste) şi clearance-ul plasmatic (interval 9-
22 ml/ min/ kg pentru copii de 3 ani şi peste) între copii şi adulţii sănătoşi care au primit ranitidină
oral, când administrarea a fost făcută în funcţie de greutatea corporală.
Pacienţi cu vârsta peste 50 de ani
La pacienţii cu vârsta peste 50 de ani, timpul de înjumătăţire este prelungit (3-4 ore) şi clearance-ul
este redus, în conformitate cu declinul funcţiei renale corespunzător cu vârsta. Expunerea sistemică şi
acumularea sunt cu 50% mai mari. Această diferenţă depăşeşte efectul declinului funcţiei renale şi
indică o biodisponibilitate crescută la pacienţii vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice de siguranţă nu au evidenţiat niciun risc deosebit la om pe baza pe studiilor
convenţionale farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea la administrarea de doze
repetate, genotoxicitatea, potenţialul carcinogen și toxicitatea asupra funcţiei de reproducere și de
dezvoltare.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Hipromeloză FE (E464)
Dioxid de titan (E171)
Triacetin
8
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original, pentru a fi protejat de umiditate.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din Al/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
GLAXO WELLCOME UK LIMITED
980 Great West Road, Brentford,
Middlesex, TW8 9GS, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
448/2007/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Decembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2017
