SALBUTAMOL MCC 4 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Salbutamol MCC 4 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine salbutamol 4 mg sub formă de sulfat de salbutamol 4,80 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 101,16 mg pe comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate plate, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al astmului bronşic şi al altor bronhopneumopatii obstructive reversibile.
4.2 Doze şi mod de administrare
Salbutamol MCC este destinat pentru administrare orală.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală recomandată este de 4 mg salbutamol (un comprimat) administrată de 3 - 4 ori pe zi.
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani
Doza uzuală recomandată este de 4 mg salbutamol (un comprimat) administrată oral de 2 ori pe zi.
Pentru copiii cu vârsta sub 6 ani există alte forme farmaceutice adecvate vârstei.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la salbutamol sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Bronhodilatatoarele nu trebuie să reprezinte singurul tratament sau tratamentul principal la pacienţii cu
astm bronşic sever sau instabil. Astmul bronşic sever necesită monitorizare regulată, incluzând teste
funcţionale pulmonare, deoarece pacienţii prezintă risc de atacuri severe şi chiar de deces. La aceşti
2
pacienţi, medicul trebuie să ia în considerare utilizarea dozelor maxime recomandate de corticosteroizi
inhalatori şi/sau administrarea orală de corticosteroizi.
Pacienţii trebuie instruiţi să solicite consult medical dacă tratamentul cu Salbutamol MCC devine mai
puţin eficace.
Mărirea dozei sau creşterea frecvenţei de administrare trebuie efectuate numai la recomandarea
medicului.
Pentru ameliorarea simptomelor, la tratamentul cu Salbutamol MCC se pot asocia bronhodilatatoare
inhalatorii cu durată scurtă de acţiune. Creşterea utilizării de bronhodilatatoarelor, în special a beta2-
agoniştilor inhalatori cu durată de acţiune scurtă, pentru ameliorarea simptomelor indică deterioarea
controlului astmului bronşic. Pacienţii trebuie instruiţi să solicite consult medical dacă administrarea
de bronhodilatatoare cu durată de acţiune scurtă devine mai puţin eficace sau dacă necesită pentru
controlul simptomelor mai multe inhalări decât în mod obişnuit.
În aceste situaţii, schema terapeutică a pacientului trebuie reevaluată şi trebuie avută în vedere
necesitatea creşterii terapiei antiinflamatoare (de exemplu, doze mari de glucocorticoizi inhalatori sau
administrarea orală de glucocorticoizi). Agravarea severă a astmului bronşic trebuie tratată conform
schemelor terapeutice stabilite.
Salbutamolul şi medicamentele beta-blocante neselective, cum este propranololul, în general, nu
trebuie prescrise concomitent (vezi pct. 4.5).
În cazul administrării de medicamente simpatomimetice, incluzând salbutamol, pot fi observate efecte
cardiovasculare. Există anumite dovezi din datele de după punerea pe piaţă, precum şi din datele din
literatură, de apariţie, în cazuri rare, a cardiopatiei ischemice asociate cu administrarea de salbutamol.
Pacienţii diagnosticaţi cu boli cardiace severe (de exemplu, cardiopatie ischemică, aritmii cardiace,
insuficienţă cardiacă severă sau hipertensiune arterială) cărora li se administrează salbutamol, trebuie
avertizaţi să solicite consult medical dacă prezintă dureri toracice sau alte simptome care indică
agravarea bolii cardiace. Se recomandă prudenţă în evaluarea simptomelor, cum sunt dispnee sau
durere toracică, deoarece pot avea etiologie atât cardiacă, cât şi respiratorie.
Dacă apare tahifilaxia, este necesară reevaluarea tratamentului.
Salbutamolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu tireotoxicoză.
Tratamentul cu beta2-agonişti, în special, în administrare intravenoasă sau inhalatorie, poate determina
hipokaliemie potenţial gravă. O atenţie specială trebuie acordată în astmul bronşic acut sever, deoarece
acest efect poate fi potenţat de hipoxie şi de tratamentul concomitent cu derivaţi de xantine
corticosteroizi şi diuretice. În aceste situaţii, se recomandă monitorizarea kaliemiei.
Similar altor agonişti beta2-adrenergici, salbutamolul poate să determine modificări metabolice
reversibile, cum sunt valori crescute ale glicemiei. Pacienţii cu diabet zaharat pot fi incapabili să
compenseze creşterea glicemiei şi a fost raportată apariţia cetoacidozei. Administrare concomitentă a
glucocorticoizilor poate potenţa acest efect.
Deşi formulările de salbutamol cu administrare intravenoasă şi, ocazional, cu administrare orală,
comprimate, sunt utilizate în controlul travaliului prematur, necomplicat de placentă praevia,
hemoragie ante-partum sau toxemie gravidică, salbutamolul nu trebuie utilizat în cazul iminenţei de
avort.
Sportivii trebuie atenţionaţi că salbutamolul poate să determine pozitivarea testelor antidoping.
Salbutamol MCC conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datorită interacţiunii farmacodinamice antagoniste cu salbutamolul, poate să apară o scădere potenţial
semnificativă a efectului, la administrarea concomitentă cu beta blocante, cum este propranololul.
Agoniştii beta-adrenergici trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori
de monoaminooxidază sau antidepresive triciclice, deoarece se cunoaşte faptul că acestea potenţează
efectul agoniştilor beta-adrenergici.
Inhalarea de anestezice care conţin hidrocarburi halogenate, de exemplu halotan, tricloroetilenă şi
enfluran, poate creşte susceptibilitatea la reacţiile adverse cardiovasculare ale beta2-agoniştilor, în
consecinţă, fiind necesară o monitorizare strictă. Alternativ, se poate lua în considerare întreruperea
administrării salbutamolului, înaintea intervenţiei chirurgicale.
Tratamentul cu beta2-agonişti poate determina hipokaliemie potenţial gravă. O atenţie specială trebuie
acordată obstrucţiei severe a căilor respiratorii, deoarece acest efect poate fi potenţat de tratamentul
concomitent cu derivaţi de xantine, diuretice şi corticosteroizi. Pot să apară aritmii potenţial grave în
cursul administrării concomitente de digoxină şi salbutamol. Riscul de interacţiune este potenţat de
hipokaliemie, ca urmare kaliemia trebuie monitorizată regulat.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Administrarea medicamentelor în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai când beneficiul
potenţial matern depăşeşte orice risc posibil la făt.
Similar majorităţii medicamentelor, la om, există puţine dovezi privind siguranţa administrării
salbutamolului în primele luni de sarcină, dar în studiile efectuate la animale s-au demonstrat anumite
efecte fetale nocive la utilizarea de doze foarte mari.
Alăptarea
Deoarece salbutamolul este, probabil, excretat în laptele uman, utilizarea acestuia de către femeile care
alăptează, necesită prudenţă. Nu se cunoaşte dacă salbutamolul excretat în laptele uman are un efect
nociv asupra nou-născutului şi, ca urmare, utilizarea acestuia la femeile care alăptează se recomandă
numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial pentru nou-născut.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au raportat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Evenimentele adverse sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de
frecvenţă. Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Evenimentele foarte frecvente şi frecvente au fost, în general, rezultate din datele furnizate din studiile
clinice. Evenimentele rare, foarte rare şi cu frecvenţă necunoscută au fost, în general, rezultate din
raportări spontane.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv angioedem, urticarie, bronhospasm, hipotensiune
arterială şi colaps.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: hipokaliemie.
Tratamentul cu agonişti beta2-adrenergici poate determina hipokaliemie potenţial gravă.
4
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: tremor.
Frecvente: cefalee.
Foarte rare: hiperactivitate.
Tulburări cardiace
Frecvente: tahicardie, palpitaţii.
Rare: aritmii cardiace, inclusiv fibrilaţie atrială, tahicardie supraventriculară, extrasistole.
Cu frecvenţă necunoscută: ischemie miocardică* (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Rare: vasodilataţie periferică.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: crampe musculare.
Foarte rare: senzaţie de tensiune musculară.
*raportări spontane din datele de după punerea pe piaţă, prin urmare, frecvenţa nu poate fi cunoscută.
4.9 Supradozaj
Simptome
După un supradozaj cu salbutamol poate să apară hipokaliemie; se recomandă monitorizarea
kaliemiei.
Tratament
În cazul pacienţilor care prezintă simptome cardiace (cum sunt tahicardie, palpitaţii), trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului şi instituirea terapiei simptomatice, cum sunt medicamentele
beta blocante cardioselective. Medicamentele beta blocante trebuie administrate cu prudenţă
pacienţilor cu antecedente de bronhospasm.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: adrenergice de uz sistemic, agonişti selectivi ai receptorilor beta2
adrenergici, codul ATC R03CC02.
Salbutamolul este un agonist beta2-adrenergic selectiv. La doze terapeutice, acţionează asupra
receptorilor beta2-adrenergici de la nivelul musculaturii bronşice. După administrare pe cale orală,
efectul începe în 30 minute şi durează 3 – 4 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare pe cale orală, salbutamolul are o biodisponibilitate de aproximativ 40%, datorită, în
special, metabolizării la primul pasaj hepatic. Metabolitul principal, un sulfoconjugat, nu are acţiune
asupra receptorilor beta-adrenergici.
Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu este de 5 – 6 ore.
Se elimină, în principal, pe cale urinară (75 – 80%), în parte metabolizat (în special ca sulfoconjugat),
în parte nemodificat.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cazul administrării subcutanate, la fel ca în cazul celorlalţi agonişti beta2-selectivi potenţi,
salbutamolul a dovedit efect teratogen la şoarece. Într-un studiu privind toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere, 9,3% dintre fetuşi au prezentat palatoschizis la o doză de 2,5 mg/kg, de 4 ori mai mare
decât doza maximă orală la om. La şobolan, administrarea orală a dozelor de 0,5 mg/kg şi zi, 2,32
5
mg/kg şi zi, 10,75 mg/kg şi zi, respectiv 50 mg/kg şi zi, în timpul sarcinii, nu a determinat anomalii
fetale semnificative. Singura reacţie toxică a constat în creşterea mortalităţii neo-natale la
administrarea celei mai mari doze, ca rezultat al lipsei de îngrijire maternă.
La iepure, un studiu privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a evidenţiat malformaţii
craniene la 37% dintre fetuşi, în cazul administrării unei doze de 50 mg/kg şi zi, de 78 ori mai mare
decât doza maximă orală la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Polividonă
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. MAGISTRA C & C S.R.L.
Bd-ul Aurel Vlaicu nr. 82 A, Constanţa, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2062/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2010
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Salbutamol MCC 4 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine salbutamol 4 mg sub formă de sulfat de salbutamol 4,80 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 101,16 mg pe comprimat.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate plate, de culoare albă, cu diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomatic al astmului bronşic şi al altor bronhopneumopatii obstructive reversibile.
4.2 Doze şi mod de administrare
Salbutamol MCC este destinat pentru administrare orală.
Adulţi şi adolescenţi
Doza uzuală recomandată este de 4 mg salbutamol (un comprimat) administrată de 3 - 4 ori pe zi.
Copii cu vârsta între 6 şi 12 ani
Doza uzuală recomandată este de 4 mg salbutamol (un comprimat) administrată oral de 2 ori pe zi.
Pentru copiii cu vârsta sub 6 ani există alte forme farmaceutice adecvate vârstei.
Vârstnici
Nu este necesară ajustarea dozei la vârstnici.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la salbutamol sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Bronhodilatatoarele nu trebuie să reprezinte singurul tratament sau tratamentul principal la pacienţii cu
astm bronşic sever sau instabil. Astmul bronşic sever necesită monitorizare regulată, incluzând teste
funcţionale pulmonare, deoarece pacienţii prezintă risc de atacuri severe şi chiar de deces. La aceşti
2
pacienţi, medicul trebuie să ia în considerare utilizarea dozelor maxime recomandate de corticosteroizi
inhalatori şi/sau administrarea orală de corticosteroizi.
Pacienţii trebuie instruiţi să solicite consult medical dacă tratamentul cu Salbutamol MCC devine mai
puţin eficace.
Mărirea dozei sau creşterea frecvenţei de administrare trebuie efectuate numai la recomandarea
medicului.
Pentru ameliorarea simptomelor, la tratamentul cu Salbutamol MCC se pot asocia bronhodilatatoare
inhalatorii cu durată scurtă de acţiune. Creşterea utilizării de bronhodilatatoarelor, în special a beta2-
agoniştilor inhalatori cu durată de acţiune scurtă, pentru ameliorarea simptomelor indică deterioarea
controlului astmului bronşic. Pacienţii trebuie instruiţi să solicite consult medical dacă administrarea
de bronhodilatatoare cu durată de acţiune scurtă devine mai puţin eficace sau dacă necesită pentru
controlul simptomelor mai multe inhalări decât în mod obişnuit.
În aceste situaţii, schema terapeutică a pacientului trebuie reevaluată şi trebuie avută în vedere
necesitatea creşterii terapiei antiinflamatoare (de exemplu, doze mari de glucocorticoizi inhalatori sau
administrarea orală de glucocorticoizi). Agravarea severă a astmului bronşic trebuie tratată conform
schemelor terapeutice stabilite.
Salbutamolul şi medicamentele beta-blocante neselective, cum este propranololul, în general, nu
trebuie prescrise concomitent (vezi pct. 4.5).
În cazul administrării de medicamente simpatomimetice, incluzând salbutamol, pot fi observate efecte
cardiovasculare. Există anumite dovezi din datele de după punerea pe piaţă, precum şi din datele din
literatură, de apariţie, în cazuri rare, a cardiopatiei ischemice asociate cu administrarea de salbutamol.
Pacienţii diagnosticaţi cu boli cardiace severe (de exemplu, cardiopatie ischemică, aritmii cardiace,
insuficienţă cardiacă severă sau hipertensiune arterială) cărora li se administrează salbutamol, trebuie
avertizaţi să solicite consult medical dacă prezintă dureri toracice sau alte simptome care indică
agravarea bolii cardiace. Se recomandă prudenţă în evaluarea simptomelor, cum sunt dispnee sau
durere toracică, deoarece pot avea etiologie atât cardiacă, cât şi respiratorie.
Dacă apare tahifilaxia, este necesară reevaluarea tratamentului.
Salbutamolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu tireotoxicoză.
Tratamentul cu beta2-agonişti, în special, în administrare intravenoasă sau inhalatorie, poate determina
hipokaliemie potenţial gravă. O atenţie specială trebuie acordată în astmul bronşic acut sever, deoarece
acest efect poate fi potenţat de hipoxie şi de tratamentul concomitent cu derivaţi de xantine
corticosteroizi şi diuretice. În aceste situaţii, se recomandă monitorizarea kaliemiei.
Similar altor agonişti beta2-adrenergici, salbutamolul poate să determine modificări metabolice
reversibile, cum sunt valori crescute ale glicemiei. Pacienţii cu diabet zaharat pot fi incapabili să
compenseze creşterea glicemiei şi a fost raportată apariţia cetoacidozei. Administrare concomitentă a
glucocorticoizilor poate potenţa acest efect.
Deşi formulările de salbutamol cu administrare intravenoasă şi, ocazional, cu administrare orală,
comprimate, sunt utilizate în controlul travaliului prematur, necomplicat de placentă praevia,
hemoragie ante-partum sau toxemie gravidică, salbutamolul nu trebuie utilizat în cazul iminenţei de
avort.
Sportivii trebuie atenţionaţi că salbutamolul poate să determine pozitivarea testelor antidoping.
Salbutamol MCC conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la
galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Datorită interacţiunii farmacodinamice antagoniste cu salbutamolul, poate să apară o scădere potenţial
semnificativă a efectului, la administrarea concomitentă cu beta blocante, cum este propranololul.
Agoniştii beta-adrenergici trebuie administraţi cu precauţie la pacienţii aflaţi în tratament cu inhibitori
de monoaminooxidază sau antidepresive triciclice, deoarece se cunoaşte faptul că acestea potenţează
efectul agoniştilor beta-adrenergici.
Inhalarea de anestezice care conţin hidrocarburi halogenate, de exemplu halotan, tricloroetilenă şi
enfluran, poate creşte susceptibilitatea la reacţiile adverse cardiovasculare ale beta2-agoniştilor, în
consecinţă, fiind necesară o monitorizare strictă. Alternativ, se poate lua în considerare întreruperea
administrării salbutamolului, înaintea intervenţiei chirurgicale.
Tratamentul cu beta2-agonişti poate determina hipokaliemie potenţial gravă. O atenţie specială trebuie
acordată obstrucţiei severe a căilor respiratorii, deoarece acest efect poate fi potenţat de tratamentul
concomitent cu derivaţi de xantine, diuretice şi corticosteroizi. Pot să apară aritmii potenţial grave în
cursul administrării concomitente de digoxină şi salbutamol. Riscul de interacţiune este potenţat de
hipokaliemie, ca urmare kaliemia trebuie monitorizată regulat.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Sarcina
Administrarea medicamentelor în timpul sarcinii trebuie luată în considerare numai când beneficiul
potenţial matern depăşeşte orice risc posibil la făt.
Similar majorităţii medicamentelor, la om, există puţine dovezi privind siguranţa administrării
salbutamolului în primele luni de sarcină, dar în studiile efectuate la animale s-au demonstrat anumite
efecte fetale nocive la utilizarea de doze foarte mari.
Alăptarea
Deoarece salbutamolul este, probabil, excretat în laptele uman, utilizarea acestuia de către femeile care
alăptează, necesită prudenţă. Nu se cunoaşte dacă salbutamolul excretat în laptele uman are un efect
nociv asupra nou-născutului şi, ca urmare, utilizarea acestuia la femeile care alăptează se recomandă
numai dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte riscul potenţial pentru nou-născut.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au raportat efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Evenimentele adverse sunt enumerate mai jos, clasificate pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de
frecvenţă. Frecvenţele sunt definite utilizând următoarea convenţie: foarte frecvente (≥ 1/10),
frecvente (≥ 1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
Evenimentele foarte frecvente şi frecvente au fost, în general, rezultate din datele furnizate din studiile
clinice. Evenimentele rare, foarte rare şi cu frecvenţă necunoscută au fost, în general, rezultate din
raportări spontane.
Tulburări ale sistemului imunitar
Foarte rare: reacţii de hipersensibilitate, inclusiv angioedem, urticarie, bronhospasm, hipotensiune
arterială şi colaps.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: hipokaliemie.
Tratamentul cu agonişti beta2-adrenergici poate determina hipokaliemie potenţial gravă.
4
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: tremor.
Frecvente: cefalee.
Foarte rare: hiperactivitate.
Tulburări cardiace
Frecvente: tahicardie, palpitaţii.
Rare: aritmii cardiace, inclusiv fibrilaţie atrială, tahicardie supraventriculară, extrasistole.
Cu frecvenţă necunoscută: ischemie miocardică* (vezi pct. 4.4).
Tulburări vasculare
Rare: vasodilataţie periferică.
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: crampe musculare.
Foarte rare: senzaţie de tensiune musculară.
*raportări spontane din datele de după punerea pe piaţă, prin urmare, frecvenţa nu poate fi cunoscută.
4.9 Supradozaj
Simptome
După un supradozaj cu salbutamol poate să apară hipokaliemie; se recomandă monitorizarea
kaliemiei.
Tratament
În cazul pacienţilor care prezintă simptome cardiace (cum sunt tahicardie, palpitaţii), trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului şi instituirea terapiei simptomatice, cum sunt medicamentele
beta blocante cardioselective. Medicamentele beta blocante trebuie administrate cu prudenţă
pacienţilor cu antecedente de bronhospasm.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: adrenergice de uz sistemic, agonişti selectivi ai receptorilor beta2
adrenergici, codul ATC R03CC02.
Salbutamolul este un agonist beta2-adrenergic selectiv. La doze terapeutice, acţionează asupra
receptorilor beta2-adrenergici de la nivelul musculaturii bronşice. După administrare pe cale orală,
efectul începe în 30 minute şi durează 3 – 4 ore.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare pe cale orală, salbutamolul are o biodisponibilitate de aproximativ 40%, datorită, în
special, metabolizării la primul pasaj hepatic. Metabolitul principal, un sulfoconjugat, nu are acţiune
asupra receptorilor beta-adrenergici.
Timpul de înjumătăţire plasmatică mediu este de 5 – 6 ore.
Se elimină, în principal, pe cale urinară (75 – 80%), în parte metabolizat (în special ca sulfoconjugat),
în parte nemodificat.
5.3 Date preclinice de siguranţă
În cazul administrării subcutanate, la fel ca în cazul celorlalţi agonişti beta2-selectivi potenţi,
salbutamolul a dovedit efect teratogen la şoarece. Într-un studiu privind toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere, 9,3% dintre fetuşi au prezentat palatoschizis la o doză de 2,5 mg/kg, de 4 ori mai mare
decât doza maximă orală la om. La şobolan, administrarea orală a dozelor de 0,5 mg/kg şi zi, 2,32
5
mg/kg şi zi, 10,75 mg/kg şi zi, respectiv 50 mg/kg şi zi, în timpul sarcinii, nu a determinat anomalii
fetale semnificative. Singura reacţie toxică a constat în creşterea mortalităţii neo-natale la
administrarea celei mai mari doze, ca rezultat al lipsei de îngrijire maternă.
La iepure, un studiu privind toxicitatea asupra funcţiei de reproducere a evidenţiat malformaţii
craniene la 37% dintre fetuşi, în cazul administrării unei doze de 50 mg/kg şi zi, de 78 ori mai mare
decât doza maximă orală la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Polividonă
Stearat de magneziu
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. MAGISTRA C & C S.R.L.
Bd-ul Aurel Vlaicu nr. 82 A, Constanţa, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2062/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei – Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie, 2010
