SEPTANEST CU ADRENALINA 1/200000
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000, 40 mg/0,005 mg/ml soluţie injectabilă
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000, 40 mg/0,01 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de articaină 40 de mg şi adrenalină 0,005 mg (sub formă de
tartrat de adrenalină).
1 ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de articaină 40 de mg şi adrenalină 0,01 mg (sub formă de
tartrat de adrenalină).
Excipienți cu efect cunoscut: metabisulfit de sodiu (E223), clorură de sodiu, edetat de sodiu, hidroxid
de sodiu
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Anestezie locală (prin infiltraţie şi anestezie prin bloc nervos) în stomatologie în cadrul procedurilor
minore.
SEPTANEST CU ADRENALINĂ soluţie injectabilă este indicat în mod special pentru procedurile
complicate care necesită anestezie prelungită.
SEPTANEST CU ADRENALINĂ soluție injectabilă este destinat utilizării la adulţi, adolescenţi şi
copii cu vârsta de minim 4 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Septanest 1/200000 soluție injectabilă
Doze
Trebuie utilizat cel mai mic volum de soluţie posibil, care asigură o anestezie eficientă.
Pentru extracţia dinţilor maxilari, doza de 1,7 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție
injectabilă per dinte este suficientă în cele mai multe cazuri; în acest fel, pot fi evitate administrările la
nivelul palatului, care sunt dureroase. În cazul extracţiei înseriate a unor dinţi învecinaţi, adeseori, este
posibilă o reducere a dozei administrate.
2
Dacă este necesară o incizie sau o sutură la nivel palatin, este indicată administrarea la nivelul
palatului a unui volum de aproximativ 0,1 ml per puncţie.
Pentru extracţiile de dinţi mandibulari premolari necomplicate, în general, este suficientă anestezia
prin infiltraţie cu un volum de 1,7 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă
per dinte; în cazuri singulare, este necesară administrarea suplimentară a 1 până la 1,7 ml la nivel
bucal. În rare cazuri, poate fi indicată o administrare la nivelul foramenului mandibular.
Administrările la nivel vestibular a 0,5 – 1,7 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție
injectabilă per dinte permit pregătirea cavităţii şi a bontului coronar.
Anestezia prin bloc nervos trebuie utilizată în tratamentul dinţilor molari mandibulari.
În procedurile chirurgicale, doza de SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă
trebuie stabilită în mod individual, în funcţie de extinderea, durata intervenţiei şi factorii care ţin de
pacient.
În general, la copiii cu greutatea cuprinsă între 20 şi 30 kg, sunt suficiente dozele de 0,25 - 1 ml; în
cazul copiilor şi adolescenţilor cu greutatea cuprinsă între 30 şi 45 kg, sunt suficiente dozele de 0,5 - 2
ml.
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta
sub 4 ani.
La pacienţii vârstnici, poate să apară creşterea concentraţiilor plasmatice ale SEPTANEST CU
ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă determinată de procesele metabolice diminuate şi de
volumul de distribuţie mai mic. Riscul de acumulare a SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000
soluție injectabilă este crescut în special după administrări repetate (de exemplu, prin injectări
repetate). Un efect similar poate să apară datorită stării generale precare a pacientului, precum şi în
cazul disfuncţiilor hepatice şi renale severe (vezi şi pct. 4.4 ).
Astfel, în toate aceste cazuri, sunt recomandate doze mai mici (cantitatea minimă necesară pentru a
obţine o profunzime suficientă a anesteziei).
În mod similar, doza trebuie redusă la pacienţii cu anumite boli pre-existente (angină pectorală,
arterioscleroză) (vezi şi pct. 4.4)
Doza maximă recomandată
Septanest 1/200000 soluție injectabilă
Adulţi
La adulţii sănătoşi, doza maximă recomandată este 7 mg articaină/kg (500 mg pentru un pacient cu
greutatea de 70 kg), echivalentă cu 12,5 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție
injectabilă.
Doza maximă reprezintă 0,175 ml soluţie per kg.
Copii şi adolescenţi
Cantitatea care urmează să fie administrată trebuie determinată în funcţie de vârsta şi greutatea
copilului sau adolescentului, precum şi de anvergura operaţiei. A nu se depăşi echivalentul a 7 mg
articaină/kg (0,175 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluţie injectabilă/kg).
Septanest 1/100000 soluție injectabilă
Adulţi
La adulţii sănătoşi, doza maximă recomandată este 7 mg articaină/kg (500 mg pentru un pacient cu
greutatea de 70 kg), echivalentă cu 12,5 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/100000 soluţie
injectabilă. Doza maximă reprezintă 0,175 ml soluţie per kg.
3
Copii şi adolescenţi
Cantitatea care urmează să fie administrată trebuie determinată în funcţie de vârsta şi greutatea
copilului sau adolescentului, precum şi de anvergura operaţiei. A nu se depăşi echivalentul a 7 mg
articaină/kg (0,175 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/100000 soluţie injectabilă/kg).
Mod de administrare
Pentru injectare/administrare bucofaringiană
A SE UTILIZA NUMAI ÎN ANESTEZIA STOMATOLOGICĂ
Pentru a evita administrarea intravasculară, întotdeauna trebuie efectuat cu atenţie controlul prin
aspiraţie în cel puţin două planuri (rotaţie a acului cu 180°), deşi un rezultat negativ al testului prin
aspiraţie nu exclude în mod definitiv posibilitatea unei administrării intravasculare neintenţionate şi
neobservate.
Viteza de injectare nu trebuie să depăşească 0,5 ml în 15 secunde, adică 1 cartuş pe minut.
Reacţiile sistemice majore apărute ca rezultat al administrării intravasculare accidentale pot fi evitate
în majoritatea cazurilor printr-o tehnică de injectare adecvată: după aspiraţie, injectarea lentă a 0,1 -
0,2 ml, urmată de administrarea lentă a cantităţii rămase, după un interval de cel puţin 20 – 30 de
secunde.
Cartuşele deschise nu trebuie utilizate la alţi pacienţi. Cantităţile rămase trebuie eliminate.
Medicamentul trebuie inspectat vizual înainte de administrare, pentru a detecta eventualele particule,
modificările de culoare sau deteriorările recipientului. Medicamentul nu trebuie utilizat în cazul
observării defectelor menţionate.
4.3 Contraindicaţii
Utilizarea la copii cu vârsta sub 4 ani este contraindicată.
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Din cauza componentei articaină, anestezic local, utilizarea SEPTANEST CU ADRENALINĂ
1/200000 soluție injectabilă nu este permisă în caz de:
- alergie sau hipersensibilitate cunoscută la anestezice locale de tip amidic
- afectare severă a sistemelor cardiace de iniţiere şi conducere a impulsului electric (de
exemplu, bloc AV de gradul II şi III, bradicardie marcată)
- insuficienţă cardiacă decompensată acută
- hipotensiune arterială severă
- pacienţi cu deficit cunoscut al activităţii colinesterazei plasmatice
- diateză hemoragică – în special în cazul anesteziei de blocaj nervos
- administrare într-o zonă inflamată
Din cauza componentei adrenalină, utilizată ca amestec vasoconstrictor, administrarea SEPTANEST
CU ADRENALINĂ 1/200000 nu este permisă în caz de:
Boli cardiace cum sunt:
- angină pectorală instabilă
- infarct miocardic recent
- intervenţie chirurgicală recentă de implantare de by-pass coronarian
- aritmii şi tahicardii paroxistice refractare la tratament sau aritmie continuă, cu frecvenţă mare
- hipertensiune arterială severă, netratată sau necontrolată terapeutic
- insuficienţă cardiacă congestivă, netratată sau necontrolată terapeutic
- tratament concomitent cu inhibitorii ai monoaminooxidazei (IMAO) sau antidepresive
triciclice (vezi pct. 4.5).
4
Din cauza componentei metabisulfit, utilizat ca excipient, administrarea SEPTANEST CU
ADRENALINĂ 1/200000 nu este permisă în caz de:
- alergie sau hipersensibilitate la sulfiţi
- astm bronşic sever
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 poate provoca reacţii alergice acute, cu simptome de tip
anafilactic (de exemplu, bronhospasm).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă trebuie utilizat cu precauţie deosebită
în caz de:
- disfuncţie renală severă
- angină pectorală (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.3)
- arterioscleroză
- afectare semnificativă a coagulării sanguine (vezi pct. 4.5)
- tireotoxicoză
- glaucom cu unghi îngust
- diabet zaharat
- boli pulmonare, în special astm bronşic alergic
- feocromocitom
Administrarea accidentală se poate asocia cu convulsii urmate de colaps al sistemului nervos central
sau stop cardiorespirator. Trebuie să fie disponibile pentru utilizare imediată echipamente de
resuscitare, oxigen şi alte medicamente necesare procedurilor de resuscitare.
Deoarece anestezicele locale de tip amidic sunt metabolizate, de asemenea, la nivel hepatic,
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii
cu boli hepatice. Pacienţii cu boli hepatice severe prezintă un risc mai mare de dezvoltare a unor
concentraţii plasmatice toxice.
Medicamentul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie cardiovasculară, deoarece
aceştia ar putea avea o capacitate mai scăzută de a compensa modificările funcţionale asociate cu
prelungirea timpului de conducere atrio-ventriculară, determinată de aceste medicamente.
Medicamentul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de epilepsie.
După efectuarea anesteziei prin bloc nervos la nivelul mandibulei, s-au raportat cazuri foarte rare de
leziuni nervoase de lungă durată sau ireversibile (atât pierdere senzorială cât şi pierdere motorie).
Există posibilitatea obţinerii unor rezultate pozitive la testele antidoping efectuate la sportivi.
Trebuie luat în considerare faptul că, în cursul tratamentului cu inhibitori ai coagulării sanguine (cum
sunt heparina sau acidul acetilsalicilic), puncţionarea accidentală a unui vas sanguin în timpul
administrării anestezicului local poate duce la o sângerare gravă şi că, în general, există o tendinţă
crescută la hemoragii (vezi pct. 4.5).
Trebuie evitată administrarea intravasculară accidentală (vezi pct. 4.2).
În cadrul intervenţiilor de pregătire a cavităţii sau coroanei, trebuie să se ia în considerare fluxul
sanguin redus la nivelul ţesutului pulpar determinat de adrenal
ina conţinută de medicament şi, ca
urmare, riscul de a trece cu vederea o pulpă dentară deschisă.
Trebuie evitată injectarea acestui medicament într-o zona infectată (vezi pct. 4.3).
SEPTANEST CU ADRENALINĂ soluţie injectabilă conține metabisulfit de sodiu, un sulfit care rar
poate provoca reacții hipersensibile și bronhospasm.
5
SEPTANEST CU ADRENALINĂ soluţie injectabilă conține metabisulfit de sodiu, clorură de sodiu,
edetat de sodiu și hidroxid de sodiu.
âSEPTANEST CU ADRENALINĂ soluţie injectabilă conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per
cartuș, adică este considerat în esență „fără sodiu”.
Precauţii pentru utilizare:
La fiecare utilizare a unui anestezic local, trebuie să fie disponibile următoarele
medicamente/tratamente:
- medicamente anti-convulsivante (benzodiazepine sau barbiturice), miorelaxante, atropină şi
vasopresoare sau adrenalină în caz de reacţie alergică severă sau de reacţie anafilactică,
- echipamente de resuscitare (în special o sursă de oxigen), care să facă posibilă ventilaţia
asistată, dacă este necesar
- monitorizarea atentă şi constantă a semnelor vitale cardiovasculare şi respiratorii (gradul de
adecvare al ventilaţiei); de asemenea, starea de conştienţă a pacientului trebuie monitorizată
după fiecare administrare de anestezic local. Neliniştea, anxietatea, tinitusul, ameţelile,
vederea înceţoşată, tremorul, depresia sau somnolenţa pot reprezenta semne precoce de
avertizare ale toxicităţii asupra sistemului nervos central (vezi pct. 4.9).
Pacienţi trataţi cu fenotiazine
Fenotiazinele pot reduce sau inversa efectul vasopresor al adrenalinei. Administrarea concomitentă a
acestor medicamente trebuie, în general, evitată. În situaţiile în care este necesară administrarea
concomitentă, este esenţială monitorizarea atentă a pacientului.
Pacienţi trataţi cu betablocante neselective
Administrarea concomitentă a betablocantelor non-cardioselective poate duce la o creştere a tensiunii
arteriale, determinată de adrenalină (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul simpatomimetic al adrenalinei poate fi intensificat prin administrarea concomitentă de
inhibitori ai MAO sau de antidepresive triciclice (vezi pct. 4.3).
Adrenalina (epinefrina) poate inhiba eliberarea insulinei la nivel pancreatic, diminuând astfel efectul
antidiabeticelor orale.
Fenotiazinele pot reduce efectul vasopresor al adrenalinei (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de medicamente antiaritmice (de exemplu, chinidina) poate creşte efectul
cardiac potenţial al anestezicelor locale.
Administrarea concomitentă a betablocantelor non-cardioselective poate duce la o creştere a tensiunii
arteriale, determinată de adrenalina din compoziţia SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000
soluție injectabilă.
Anumite anestezice inhalatorii, cum este halotanul, pot determina sensibilizare cardiacă la acţiunea
catecolaminelor, inducând astfel aritmii, după administrarea de SEPTANEST CU ADRENALINĂ
1/200000 soluție injectabilă.
În cursul tratamentului cu inhibitori ai coagulării sanguine, tendinţa la hemoragii este crescută (vezi şi
pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date cu privire la utilizarea articainei la gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate
asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
6
Nu există date epidemiologice solide cu privire la utilizarea adrenalinei la gravide, dar, cu toate
acestea, nu există dovezi de creştere a riscului de malformaţii la om după utilizarea acesteia în
preparate cu anestezice locale.
Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
În consecinţă, SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă articaina şi adrenalina sunt excretate în laptele matern uman. Cu toate acestea, la
dozele terapeutice de SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă, nu se aşteaptă
efecte asupra sugarului. SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă poate fi
utilizat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cu toate că pacienţii testaţi nu au prezentat tulburări ale reactivităţii în momentul conducerii unui
vehicul, medicul stomatolog trebuie să evalueze în fiecare caz în parte posibila afectare a condiţiilor de
siguranţă pentru conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Pacientul nu trebuie să părăsească
cabinetul stomatologic mai devreme de 30 de minute după administrare.
4.8 Reacţii adverse
Din cauza conţinutului de articaină, anestezic local, pot să apară următoarele reacţii adverse
Tulburări cardiace
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Scăderea frecvenţei cardiace, hipotensiune arterială.
Scădere marcată a tensiunii arteriale, tulburări de conducere a impulsului electric la nivel cardiac,
bradicardie, asistolie, stop cardiovascular.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Gust metalic, tinitus, ameţeli, greaţă, vărsături, nelinişte, anxietate, căscat, tremurături, nervozitate,
nistagmus, logoree, cefalee, creştere a frecvenţei respiratorii, parestezii (pierderea sensibilităţii,
senzaţie de arsură, de furnicături) la nivelul buzelor, limbii sau la nivelul buzelor şi limbii.
Atunci când apar, aceste semne necesită măsuri corective rapide, pentru a preveni posibila agravare.
Au mai fost raportate somnolenţă, confuzie, tremor, fasciculaţii musculare, convulsii tonico-clonice,
comă şi paralizie la nivelul aparatului respirator.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Tahipnee, ulterior bradipnee, care poate duce la apnee.
Reacţii alergice
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Se pot observa manifestări de hipersensibilitate la articaină cum sunt erupţiile cutanate tranzitorii,
edemul pruriginos, pruritul şi eritemul precum şi greaţa, diareea, wheezing-ul sau anafilaxia. La
pacienţii cu hipersensibilitate întârziată la prilocaină a fost raportată reactivitate încrucişată la articaină.
În general, pacienţilor care au prezentat hipersensibilitate la articaină sau la alte amide trebuie să li se
administreze, în cadrul procedurilor ulterioare, un anestezic local de tip esteric.
La pacienţii cu methemoglobinemie nemanifestă, administrarea unor doze mari de articaină poate
produce manifestarea clinică a methemoglobinemiei.
Din cauza conţinutului de adrenalină,ca amestec vasoconstrictor, pot să apară următoarele reacţii
adverse:
7
Tulburări cardiace
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Nu pot fi excluse senzaţia de căldură, transpiraţiile, creşterea frecvenţei cardiace, cefaleea de tip
migrenos, creşterea tensiunii arteriale, angina pectorală, tahicardia, tahiaritmia şi stopul cardiovascular,
precum şi tumefierea tiroidiană acută de tip edematos.
Din cauza conţinutului de metabisulfit, utilizat ca excipient, pot să apară, în cazuri foarte rare,
următoarele reacţii adverse:
Reacţii alergice sau de hipersensibilitate, în special la pacienţii cu astm bronşic, manifestate prin
vărsături, diaree, wheezing, episod astmatic acut, deteriorarea stării de conştienţă sau şoc.
Datorită conţinutului de articaină şi adrenalină, ca asociere terapeutică, pot să apară următoarele
reacţii adverse:
Tulburări ale sistemului nervos
În cazul administrării asocierii de articaină şi adrenalină a fost descrisă instalarea paraliziei nervului
facial cu o întârziere de 2 săptămâni, cu posibilitatea apariţiei acestui eveniment şi după 6 luni de la
administrare.
Foarte rare (< 1/10000)
Hipoestezie persistentă şi pierderea simţului gustativ, după anestezia prin bloc nervos la nivelul
mandibulei sau alveolelor dentare inferioare.
Apariţia simultană a diferitelor complicaţii şi reacţii adverse poate influenţa tabloul clinic.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Reacţiile adverse (indicând concentraţii plasmatice anormal de mari ale anestezicului local) pot să
apară fie imediat, determinate de administrarea intravasculară accidentală sau de condiţiile anormale
de absorbţie, de exemplu în cazul injectării la nivelul ţesuturilor inflamate sau intens vascularizate, fie
tardiv, determinate de un supradozaj real, prin administrarea unei cantităţi excesive de soluţie
anestezică. Aceste reacţii adverse se manifestă sub formă de simptome ale sistemului nervos central
şi/sau vasculare.
Simptome determinate de componenta articaină a anestezicului local
Simptomele mai uşoare ale sistemului nervos central includ gust metalic, tinitus, ameţeli, greaţă,
vărsături, nelinişte, anxietate, creştere iniţială a frecvenţei respiratorii.
Simptomele mai severe sunt somnolenţa, confuzia, tremorul, fasciculaţiile musculare, convulsiile
tonico-clonice, coma şi paralizia la nivelul aparatului respirator.
Episoadele cardiovasculare severe se manifestă prin scădere marcată a tensiunii arteriale, tulburări de
conducere a impulsului electric la nivel cardiac, bradicardie, stop cardiovascular.
Simptome determinate de adrenalină, ca substanţă vasoconstrictoare
Simptome cardiovasculare sunt senzaţia de căldură, transpiraţiile, creşterea frecvenţei cardiace,
cefaleea de tip migrenos, creşterea tensiunii arteriale, angina pectorală, tahicardia, tahiaritmia şi stopul
cardiovascular.
Apariţia simultană a diferitelor complicaţii şi reacţii adverse poate influenţa tabloul clinic.
Tratament
8
Măsuri generale standard
În cazul apariţiei reacţiilor adverse, administrarea anestezicului local trebuie oprită.
- măsuri simptomatice (aparat respirator, sistem circulator, stare de conştienţă),
menţinerea/restabilirea funcţiilor vitale respiratorie şi circulatorie, administrarea de oxigen,
asigurarea accesului intravenos.
Măsuri speciale
Hipertensiune arterială: ridicarea părţii superioare a corpului, dacă este necesar administrarea
sublinguală de nifedipină.
Convulsii: protejarea pacientului împotriva rănirilor concomitente, dacă este necesar
administrarea de benzodiazepine (de exemplu, diazepam i.v.).
Hipotensiune arterială: aşezarea pacientului în decubit dorsal cu picioarele ridicate, administrarea
perfuzabilă a unei soluţii electrolitice complete, administrarea de substanţe
vasopresoare (de exemplu, adrenalină i.v.).
Bradicardie: administrarea intravenoasă de atropină
Şoc anafilactic: se va contacta departamentul medical de urgenţă, între timp aşezarea
pacientului în decubit dorsal cu picioarele ridicate, administrarea perfuzabilă a
unei soluţii electrolitice complete, administrarea intravenoasă de adrenalină
sau cortizon, dacă este necesar.
Stop cardiovascular: resuscitare cardiopulmonară imediată, se va contacta departamentul medical
de urgenţă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, codul ATC: N01BB58
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă conţine articaină, care este un
anestezic local de tip amidic, de uz stomatologic, care determină inhibarea reversibilă a proceselor de
excitaţie-conducere de la nivelul fibrelor nervoase vegetative, senzitive şi motorii. Se consideră că
mecanismul de acţiune al articainei este reprezentat de blocarea canalelor de Na
+ voltaj-dependente de
la nivelul membranei fibrelor nervoase.
Sunt caracteristice instalarea rapidă a anesteziei, cu o perioadă de latenţă de 1-3 minute, efectul fiabil
cu o acţiune analgezică puternică, precum şi o bună tolerabilitate locală. Durata efectului
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă este de cel puţin 45 de minute în cazul
anesteziei pulpare şi de 120-240 de minute în cazul anesteziei ţesuturilor moi.
Adrenalina determină vasoconstricţie locală, care întârzie absorbţia articainei. Drept rezultat, apare o
concentraţie mai mare şi pentru o perioadă mai lungă de timp a anestezicului local la nivelul locului de
administrare, precum şi o reducere a incidenţei reacţiilor adverse sistemice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă se absoarbe rapid şi aproape complet.
Concentraţia plasmatică maximă a articainei după administrarea la nivelul cavităţii bucale este atinsă
după aproximativ 10-15 minute. Volumul de distribuţie este de 1,67 l/kg, timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de aproximativ 20 de minute iar valoarea C
max variază între 400 şi 2100
micrograme/l.
9
În plasmă, articaina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de până la 95%.
Articaina este hidrolizată rapid prin acţiunea colinesterazelor plasmatice la metabolitul său principal,
acidul articainic, care este metabolizat ulterior la acid articainic glucuronoconjugat. Articaina şi
metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal prin urină.
Adrenalina este catabolizată rapid la nivel hepatic şi în alte ţesuturi. Metaboliţii sunt excretaţi pe cale
renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Simptomele de toxicitate determinate de articaină au fost independente de calea de administrare (i.v.,
i.m., s.c. şi p.o.) şi de specia de animal şi au inclus tremor, vertij şi convulsii tonice şi clonice. Durata
şi intensitatea acestor simptome sunt dependente de doză; la doze mari (doză unică de aproximativ 50-
100 mg/kg), convulsiile au dus la deces, în timp ce la doze mici toate simptomele au dispărut în 5-10
minute. Dozele letale de articaină au provocat edem pulmonar la şoarece (administrare i.v. şi s.c.) şi la
şobolan (administrare i.v., i.m., s.c. şi p.o.).
La şobolani, articaina nu a avut niciun efect asupra dezvoltării intrauterine embrionare sau fetale şi nu
a determinat nicio anomalie scheletală sau de organ. Puii femelelor de şobolan care alăptează, cărora li
s-au administrat doze mari (80 mg/kg şi zi), cauzatoare de toxicitate maternă, au prezentat deschiderea
întârziată a ochilor şi o probabilitate crescută de eşec la testul de evitare pasivă. La iepuri, s-au
observat efecte asupra dezvoltării embrionare şi fetale, administrarea unor doze mari determinând
modificări la nivelul scheletului.
Adrenalina a fost potenţial teratogenă la şobolani, deşi la doze de 25 de ori mai mari decât doza
terapeutică la om.
În cazul administrării i.v. a asocierii articaină cu adrenalină, prezenţa adrenalinei în proporţie de
1:200000 a crescut toxicitatea articainei la şobolan şi la şoarece.
În cadrul unor studii privind toleranţa locală, soluţia de articaină 4% cu adrenalină 1:200000 s-a
dovedit a fi iritantă la nivelul ţesutului subcutanat la şobolani. Datele obţinute la şobolani au
demonstrat că nu există nicio relaţie între concentraţia de medicament la nivel local şi intensitatea
inflamaţiei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Edetat de sodiu
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
10
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 50 de cartuşe din sticlă a câte 1,7 ml soluţie injectabilă.
Cartuş cilindric din sticlă tip I, etanşat la bază cu un piston mobil din cauciuc şi prevăzut la vârf cu un
dop din cauciuc, fixat cu ajutorul unui capac metalic.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Cartuşele sunt de unică folosinţă. Dacă este utilizată numai o cantitate din conţinutul cartuşului,
substanţa rămasă trebuie aruncată.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SEPTODONT
58, rue du Pont de Créteil, 94100 Saint-Maur-des-Fossés, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2073/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000, 40 mg/0,005 mg/ml soluţie injectabilă
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000, 40 mg/0,01 mg/ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
1 ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de articaină 40 de mg şi adrenalină 0,005 mg (sub formă de
tartrat de adrenalină).
1 ml soluţie injectabilă conţine clorhidrat de articaină 40 de mg şi adrenalină 0,01 mg (sub formă de
tartrat de adrenalină).
Excipienți cu efect cunoscut: metabisulfit de sodiu (E223), clorură de sodiu, edetat de sodiu, hidroxid
de sodiu
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă
Soluţie limpede, incoloră.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Anestezie locală (prin infiltraţie şi anestezie prin bloc nervos) în stomatologie în cadrul procedurilor
minore.
SEPTANEST CU ADRENALINĂ soluţie injectabilă este indicat în mod special pentru procedurile
complicate care necesită anestezie prelungită.
SEPTANEST CU ADRENALINĂ soluție injectabilă este destinat utilizării la adulţi, adolescenţi şi
copii cu vârsta de minim 4 ani.
4.2 Doze şi mod de administrare
Septanest 1/200000 soluție injectabilă
Doze
Trebuie utilizat cel mai mic volum de soluţie posibil, care asigură o anestezie eficientă.
Pentru extracţia dinţilor maxilari, doza de 1,7 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție
injectabilă per dinte este suficientă în cele mai multe cazuri; în acest fel, pot fi evitate administrările la
nivelul palatului, care sunt dureroase. În cazul extracţiei înseriate a unor dinţi învecinaţi, adeseori, este
posibilă o reducere a dozei administrate.
2
Dacă este necesară o incizie sau o sutură la nivel palatin, este indicată administrarea la nivelul
palatului a unui volum de aproximativ 0,1 ml per puncţie.
Pentru extracţiile de dinţi mandibulari premolari necomplicate, în general, este suficientă anestezia
prin infiltraţie cu un volum de 1,7 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă
per dinte; în cazuri singulare, este necesară administrarea suplimentară a 1 până la 1,7 ml la nivel
bucal. În rare cazuri, poate fi indicată o administrare la nivelul foramenului mandibular.
Administrările la nivel vestibular a 0,5 – 1,7 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție
injectabilă per dinte permit pregătirea cavităţii şi a bontului coronar.
Anestezia prin bloc nervos trebuie utilizată în tratamentul dinţilor molari mandibulari.
În procedurile chirurgicale, doza de SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă
trebuie stabilită în mod individual, în funcţie de extinderea, durata intervenţiei şi factorii care ţin de
pacient.
În general, la copiii cu greutatea cuprinsă între 20 şi 30 kg, sunt suficiente dozele de 0,25 - 1 ml; în
cazul copiilor şi adolescenţilor cu greutatea cuprinsă între 30 şi 45 kg, sunt suficiente dozele de 0,5 - 2
ml.
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă nu trebuie utilizat la copiii cu vârsta
sub 4 ani.
La pacienţii vârstnici, poate să apară creşterea concentraţiilor plasmatice ale SEPTANEST CU
ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă determinată de procesele metabolice diminuate şi de
volumul de distribuţie mai mic. Riscul de acumulare a SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000
soluție injectabilă este crescut în special după administrări repetate (de exemplu, prin injectări
repetate). Un efect similar poate să apară datorită stării generale precare a pacientului, precum şi în
cazul disfuncţiilor hepatice şi renale severe (vezi şi pct. 4.4 ).
Astfel, în toate aceste cazuri, sunt recomandate doze mai mici (cantitatea minimă necesară pentru a
obţine o profunzime suficientă a anesteziei).
În mod similar, doza trebuie redusă la pacienţii cu anumite boli pre-existente (angină pectorală,
arterioscleroză) (vezi şi pct. 4.4)
Doza maximă recomandată
Septanest 1/200000 soluție injectabilă
Adulţi
La adulţii sănătoşi, doza maximă recomandată este 7 mg articaină/kg (500 mg pentru un pacient cu
greutatea de 70 kg), echivalentă cu 12,5 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție
injectabilă.
Doza maximă reprezintă 0,175 ml soluţie per kg.
Copii şi adolescenţi
Cantitatea care urmează să fie administrată trebuie determinată în funcţie de vârsta şi greutatea
copilului sau adolescentului, precum şi de anvergura operaţiei. A nu se depăşi echivalentul a 7 mg
articaină/kg (0,175 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluţie injectabilă/kg).
Septanest 1/100000 soluție injectabilă
Adulţi
La adulţii sănătoşi, doza maximă recomandată este 7 mg articaină/kg (500 mg pentru un pacient cu
greutatea de 70 kg), echivalentă cu 12,5 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/100000 soluţie
injectabilă. Doza maximă reprezintă 0,175 ml soluţie per kg.
3
Copii şi adolescenţi
Cantitatea care urmează să fie administrată trebuie determinată în funcţie de vârsta şi greutatea
copilului sau adolescentului, precum şi de anvergura operaţiei. A nu se depăşi echivalentul a 7 mg
articaină/kg (0,175 ml SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/100000 soluţie injectabilă/kg).
Mod de administrare
Pentru injectare/administrare bucofaringiană
A SE UTILIZA NUMAI ÎN ANESTEZIA STOMATOLOGICĂ
Pentru a evita administrarea intravasculară, întotdeauna trebuie efectuat cu atenţie controlul prin
aspiraţie în cel puţin două planuri (rotaţie a acului cu 180°), deşi un rezultat negativ al testului prin
aspiraţie nu exclude în mod definitiv posibilitatea unei administrării intravasculare neintenţionate şi
neobservate.
Viteza de injectare nu trebuie să depăşească 0,5 ml în 15 secunde, adică 1 cartuş pe minut.
Reacţiile sistemice majore apărute ca rezultat al administrării intravasculare accidentale pot fi evitate
în majoritatea cazurilor printr-o tehnică de injectare adecvată: după aspiraţie, injectarea lentă a 0,1 -
0,2 ml, urmată de administrarea lentă a cantităţii rămase, după un interval de cel puţin 20 – 30 de
secunde.
Cartuşele deschise nu trebuie utilizate la alţi pacienţi. Cantităţile rămase trebuie eliminate.
Medicamentul trebuie inspectat vizual înainte de administrare, pentru a detecta eventualele particule,
modificările de culoare sau deteriorările recipientului. Medicamentul nu trebuie utilizat în cazul
observării defectelor menţionate.
4.3 Contraindicaţii
Utilizarea la copii cu vârsta sub 4 ani este contraindicată.
Hipersensibilitate la substanţele active sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Din cauza componentei articaină, anestezic local, utilizarea SEPTANEST CU ADRENALINĂ
1/200000 soluție injectabilă nu este permisă în caz de:
- alergie sau hipersensibilitate cunoscută la anestezice locale de tip amidic
- afectare severă a sistemelor cardiace de iniţiere şi conducere a impulsului electric (de
exemplu, bloc AV de gradul II şi III, bradicardie marcată)
- insuficienţă cardiacă decompensată acută
- hipotensiune arterială severă
- pacienţi cu deficit cunoscut al activităţii colinesterazei plasmatice
- diateză hemoragică – în special în cazul anesteziei de blocaj nervos
- administrare într-o zonă inflamată
Din cauza componentei adrenalină, utilizată ca amestec vasoconstrictor, administrarea SEPTANEST
CU ADRENALINĂ 1/200000 nu este permisă în caz de:
Boli cardiace cum sunt:
- angină pectorală instabilă
- infarct miocardic recent
- intervenţie chirurgicală recentă de implantare de by-pass coronarian
- aritmii şi tahicardii paroxistice refractare la tratament sau aritmie continuă, cu frecvenţă mare
- hipertensiune arterială severă, netratată sau necontrolată terapeutic
- insuficienţă cardiacă congestivă, netratată sau necontrolată terapeutic
- tratament concomitent cu inhibitorii ai monoaminooxidazei (IMAO) sau antidepresive
triciclice (vezi pct. 4.5).
4
Din cauza componentei metabisulfit, utilizat ca excipient, administrarea SEPTANEST CU
ADRENALINĂ 1/200000 nu este permisă în caz de:
- alergie sau hipersensibilitate la sulfiţi
- astm bronşic sever
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 poate provoca reacţii alergice acute, cu simptome de tip
anafilactic (de exemplu, bronhospasm).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă trebuie utilizat cu precauţie deosebită
în caz de:
- disfuncţie renală severă
- angină pectorală (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.3)
- arterioscleroză
- afectare semnificativă a coagulării sanguine (vezi pct. 4.5)
- tireotoxicoză
- glaucom cu unghi îngust
- diabet zaharat
- boli pulmonare, în special astm bronşic alergic
- feocromocitom
Administrarea accidentală se poate asocia cu convulsii urmate de colaps al sistemului nervos central
sau stop cardiorespirator. Trebuie să fie disponibile pentru utilizare imediată echipamente de
resuscitare, oxigen şi alte medicamente necesare procedurilor de resuscitare.
Deoarece anestezicele locale de tip amidic sunt metabolizate, de asemenea, la nivel hepatic,
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă trebuie utilizat cu precauţie la pacienţii
cu boli hepatice. Pacienţii cu boli hepatice severe prezintă un risc mai mare de dezvoltare a unor
concentraţii plasmatice toxice.
Medicamentul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie cardiovasculară, deoarece
aceştia ar putea avea o capacitate mai scăzută de a compensa modificările funcţionale asociate cu
prelungirea timpului de conducere atrio-ventriculară, determinată de aceste medicamente.
Medicamentul trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu antecedente de epilepsie.
După efectuarea anesteziei prin bloc nervos la nivelul mandibulei, s-au raportat cazuri foarte rare de
leziuni nervoase de lungă durată sau ireversibile (atât pierdere senzorială cât şi pierdere motorie).
Există posibilitatea obţinerii unor rezultate pozitive la testele antidoping efectuate la sportivi.
Trebuie luat în considerare faptul că, în cursul tratamentului cu inhibitori ai coagulării sanguine (cum
sunt heparina sau acidul acetilsalicilic), puncţionarea accidentală a unui vas sanguin în timpul
administrării anestezicului local poate duce la o sângerare gravă şi că, în general, există o tendinţă
crescută la hemoragii (vezi pct. 4.5).
Trebuie evitată administrarea intravasculară accidentală (vezi pct. 4.2).
În cadrul intervenţiilor de pregătire a cavităţii sau coroanei, trebuie să se ia în considerare fluxul
sanguin redus la nivelul ţesutului pulpar determinat de adrenal
ina conţinută de medicament şi, ca
urmare, riscul de a trece cu vederea o pulpă dentară deschisă.
Trebuie evitată injectarea acestui medicament într-o zona infectată (vezi pct. 4.3).
SEPTANEST CU ADRENALINĂ soluţie injectabilă conține metabisulfit de sodiu, un sulfit care rar
poate provoca reacții hipersensibile și bronhospasm.
5
SEPTANEST CU ADRENALINĂ soluţie injectabilă conține metabisulfit de sodiu, clorură de sodiu,
edetat de sodiu și hidroxid de sodiu.
âSEPTANEST CU ADRENALINĂ soluţie injectabilă conține mai puțin de 1 mmol sodiu (23 mg) per
cartuș, adică este considerat în esență „fără sodiu”.
Precauţii pentru utilizare:
La fiecare utilizare a unui anestezic local, trebuie să fie disponibile următoarele
medicamente/tratamente:
- medicamente anti-convulsivante (benzodiazepine sau barbiturice), miorelaxante, atropină şi
vasopresoare sau adrenalină în caz de reacţie alergică severă sau de reacţie anafilactică,
- echipamente de resuscitare (în special o sursă de oxigen), care să facă posibilă ventilaţia
asistată, dacă este necesar
- monitorizarea atentă şi constantă a semnelor vitale cardiovasculare şi respiratorii (gradul de
adecvare al ventilaţiei); de asemenea, starea de conştienţă a pacientului trebuie monitorizată
după fiecare administrare de anestezic local. Neliniştea, anxietatea, tinitusul, ameţelile,
vederea înceţoşată, tremorul, depresia sau somnolenţa pot reprezenta semne precoce de
avertizare ale toxicităţii asupra sistemului nervos central (vezi pct. 4.9).
Pacienţi trataţi cu fenotiazine
Fenotiazinele pot reduce sau inversa efectul vasopresor al adrenalinei. Administrarea concomitentă a
acestor medicamente trebuie, în general, evitată. În situaţiile în care este necesară administrarea
concomitentă, este esenţială monitorizarea atentă a pacientului.
Pacienţi trataţi cu betablocante neselective
Administrarea concomitentă a betablocantelor non-cardioselective poate duce la o creştere a tensiunii
arteriale, determinată de adrenalină (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectul simpatomimetic al adrenalinei poate fi intensificat prin administrarea concomitentă de
inhibitori ai MAO sau de antidepresive triciclice (vezi pct. 4.3).
Adrenalina (epinefrina) poate inhiba eliberarea insulinei la nivel pancreatic, diminuând astfel efectul
antidiabeticelor orale.
Fenotiazinele pot reduce efectul vasopresor al adrenalinei (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă de medicamente antiaritmice (de exemplu, chinidina) poate creşte efectul
cardiac potenţial al anestezicelor locale.
Administrarea concomitentă a betablocantelor non-cardioselective poate duce la o creştere a tensiunii
arteriale, determinată de adrenalina din compoziţia SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000
soluție injectabilă.
Anumite anestezice inhalatorii, cum este halotanul, pot determina sensibilizare cardiacă la acţiunea
catecolaminelor, inducând astfel aritmii, după administrarea de SEPTANEST CU ADRENALINĂ
1/200000 soluție injectabilă.
În cursul tratamentului cu inhibitori ai coagulării sanguine, tendinţa la hemoragii este crescută (vezi şi
pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date cu privire la utilizarea articainei la gravide. Studiile la animale au demonstrat toxicitate
asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
6
Nu există date epidemiologice solide cu privire la utilizarea adrenalinei la gravide, dar, cu toate
acestea, nu există dovezi de creştere a riscului de malformaţii la om după utilizarea acesteia în
preparate cu anestezice locale.
Studiile la animale au demonstrat toxicitate asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
În consecinţă, SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii, decât dacă este absolut necesar.
Alăptarea
Nu se cunoaşte dacă articaina şi adrenalina sunt excretate în laptele matern uman. Cu toate acestea, la
dozele terapeutice de SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă, nu se aşteaptă
efecte asupra sugarului. SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă poate fi
utilizat în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Cu toate că pacienţii testaţi nu au prezentat tulburări ale reactivităţii în momentul conducerii unui
vehicul, medicul stomatolog trebuie să evalueze în fiecare caz în parte posibila afectare a condiţiilor de
siguranţă pentru conducerea vehiculelor şi folosirea utilajelor. Pacientul nu trebuie să părăsească
cabinetul stomatologic mai devreme de 30 de minute după administrare.
4.8 Reacţii adverse
Din cauza conţinutului de articaină, anestezic local, pot să apară următoarele reacţii adverse
Tulburări cardiace
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Scăderea frecvenţei cardiace, hipotensiune arterială.
Scădere marcată a tensiunii arteriale, tulburări de conducere a impulsului electric la nivel cardiac,
bradicardie, asistolie, stop cardiovascular.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Gust metalic, tinitus, ameţeli, greaţă, vărsături, nelinişte, anxietate, căscat, tremurături, nervozitate,
nistagmus, logoree, cefalee, creştere a frecvenţei respiratorii, parestezii (pierderea sensibilităţii,
senzaţie de arsură, de furnicături) la nivelul buzelor, limbii sau la nivelul buzelor şi limbii.
Atunci când apar, aceste semne necesită măsuri corective rapide, pentru a preveni posibila agravare.
Au mai fost raportate somnolenţă, confuzie, tremor, fasciculaţii musculare, convulsii tonico-clonice,
comă şi paralizie la nivelul aparatului respirator.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Tahipnee, ulterior bradipnee, care poate duce la apnee.
Reacţii alergice
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
Se pot observa manifestări de hipersensibilitate la articaină cum sunt erupţiile cutanate tranzitorii,
edemul pruriginos, pruritul şi eritemul precum şi greaţa, diareea, wheezing-ul sau anafilaxia. La
pacienţii cu hipersensibilitate întârziată la prilocaină a fost raportată reactivitate încrucişată la articaină.
În general, pacienţilor care au prezentat hipersensibilitate la articaină sau la alte amide trebuie să li se
administreze, în cadrul procedurilor ulterioare, un anestezic local de tip esteric.
La pacienţii cu methemoglobinemie nemanifestă, administrarea unor doze mari de articaină poate
produce manifestarea clinică a methemoglobinemiei.
Din cauza conţinutului de adrenalină,ca amestec vasoconstrictor, pot să apară următoarele reacţii
adverse:
7
Tulburări cardiace
Rare (≥1/10000 şi <1/1000)
Nu pot fi excluse senzaţia de căldură, transpiraţiile, creşterea frecvenţei cardiace, cefaleea de tip
migrenos, creşterea tensiunii arteriale, angina pectorală, tahicardia, tahiaritmia şi stopul cardiovascular,
precum şi tumefierea tiroidiană acută de tip edematos.
Din cauza conţinutului de metabisulfit, utilizat ca excipient, pot să apară, în cazuri foarte rare,
următoarele reacţii adverse:
Reacţii alergice sau de hipersensibilitate, în special la pacienţii cu astm bronşic, manifestate prin
vărsături, diaree, wheezing, episod astmatic acut, deteriorarea stării de conştienţă sau şoc.
Datorită conţinutului de articaină şi adrenalină, ca asociere terapeutică, pot să apară următoarele
reacţii adverse:
Tulburări ale sistemului nervos
În cazul administrării asocierii de articaină şi adrenalină a fost descrisă instalarea paraliziei nervului
facial cu o întârziere de 2 săptămâni, cu posibilitatea apariţiei acestui eveniment şi după 6 luni de la
administrare.
Foarte rare (< 1/10000)
Hipoestezie persistentă şi pierderea simţului gustativ, după anestezia prin bloc nervos la nivelul
mandibulei sau alveolelor dentare inferioare.
Apariţia simultană a diferitelor complicaţii şi reacţii adverse poate influenţa tabloul clinic.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Reacţiile adverse (indicând concentraţii plasmatice anormal de mari ale anestezicului local) pot să
apară fie imediat, determinate de administrarea intravasculară accidentală sau de condiţiile anormale
de absorbţie, de exemplu în cazul injectării la nivelul ţesuturilor inflamate sau intens vascularizate, fie
tardiv, determinate de un supradozaj real, prin administrarea unei cantităţi excesive de soluţie
anestezică. Aceste reacţii adverse se manifestă sub formă de simptome ale sistemului nervos central
şi/sau vasculare.
Simptome determinate de componenta articaină a anestezicului local
Simptomele mai uşoare ale sistemului nervos central includ gust metalic, tinitus, ameţeli, greaţă,
vărsături, nelinişte, anxietate, creştere iniţială a frecvenţei respiratorii.
Simptomele mai severe sunt somnolenţa, confuzia, tremorul, fasciculaţiile musculare, convulsiile
tonico-clonice, coma şi paralizia la nivelul aparatului respirator.
Episoadele cardiovasculare severe se manifestă prin scădere marcată a tensiunii arteriale, tulburări de
conducere a impulsului electric la nivel cardiac, bradicardie, stop cardiovascular.
Simptome determinate de adrenalină, ca substanţă vasoconstrictoare
Simptome cardiovasculare sunt senzaţia de căldură, transpiraţiile, creşterea frecvenţei cardiace,
cefaleea de tip migrenos, creşterea tensiunii arteriale, angina pectorală, tahicardia, tahiaritmia şi stopul
cardiovascular.
Apariţia simultană a diferitelor complicaţii şi reacţii adverse poate influenţa tabloul clinic.
Tratament
8
Măsuri generale standard
În cazul apariţiei reacţiilor adverse, administrarea anestezicului local trebuie oprită.
- măsuri simptomatice (aparat respirator, sistem circulator, stare de conştienţă),
menţinerea/restabilirea funcţiilor vitale respiratorie şi circulatorie, administrarea de oxigen,
asigurarea accesului intravenos.
Măsuri speciale
Hipertensiune arterială: ridicarea părţii superioare a corpului, dacă este necesar administrarea
sublinguală de nifedipină.
Convulsii: protejarea pacientului împotriva rănirilor concomitente, dacă este necesar
administrarea de benzodiazepine (de exemplu, diazepam i.v.).
Hipotensiune arterială: aşezarea pacientului în decubit dorsal cu picioarele ridicate, administrarea
perfuzabilă a unei soluţii electrolitice complete, administrarea de substanţe
vasopresoare (de exemplu, adrenalină i.v.).
Bradicardie: administrarea intravenoasă de atropină
Şoc anafilactic: se va contacta departamentul medical de urgenţă, între timp aşezarea
pacientului în decubit dorsal cu picioarele ridicate, administrarea perfuzabilă a
unei soluţii electrolitice complete, administrarea intravenoasă de adrenalină
sau cortizon, dacă este necesar.
Stop cardiovascular: resuscitare cardiopulmonară imediată, se va contacta departamentul medical
de urgenţă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: anestezice locale, amide, codul ATC: N01BB58
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă conţine articaină, care este un
anestezic local de tip amidic, de uz stomatologic, care determină inhibarea reversibilă a proceselor de
excitaţie-conducere de la nivelul fibrelor nervoase vegetative, senzitive şi motorii. Se consideră că
mecanismul de acţiune al articainei este reprezentat de blocarea canalelor de Na
+ voltaj-dependente de
la nivelul membranei fibrelor nervoase.
Sunt caracteristice instalarea rapidă a anesteziei, cu o perioadă de latenţă de 1-3 minute, efectul fiabil
cu o acţiune analgezică puternică, precum şi o bună tolerabilitate locală. Durata efectului
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă este de cel puţin 45 de minute în cazul
anesteziei pulpare şi de 120-240 de minute în cazul anesteziei ţesuturilor moi.
Adrenalina determină vasoconstricţie locală, care întârzie absorbţia articainei. Drept rezultat, apare o
concentraţie mai mare şi pentru o perioadă mai lungă de timp a anestezicului local la nivelul locului de
administrare, precum şi o reducere a incidenţei reacţiilor adverse sistemice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
SEPTANEST CU ADRENALINĂ 1/200000 soluție injectabilă se absoarbe rapid şi aproape complet.
Concentraţia plasmatică maximă a articainei după administrarea la nivelul cavităţii bucale este atinsă
după aproximativ 10-15 minute. Volumul de distribuţie este de 1,67 l/kg, timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de aproximativ 20 de minute iar valoarea C
max variază între 400 şi 2100
micrograme/l.
9
În plasmă, articaina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de până la 95%.
Articaina este hidrolizată rapid prin acţiunea colinesterazelor plasmatice la metabolitul său principal,
acidul articainic, care este metabolizat ulterior la acid articainic glucuronoconjugat. Articaina şi
metaboliţii săi sunt eliminaţi în principal prin urină.
Adrenalina este catabolizată rapid la nivel hepatic şi în alte ţesuturi. Metaboliţii sunt excretaţi pe cale
renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Simptomele de toxicitate determinate de articaină au fost independente de calea de administrare (i.v.,
i.m., s.c. şi p.o.) şi de specia de animal şi au inclus tremor, vertij şi convulsii tonice şi clonice. Durata
şi intensitatea acestor simptome sunt dependente de doză; la doze mari (doză unică de aproximativ 50-
100 mg/kg), convulsiile au dus la deces, în timp ce la doze mici toate simptomele au dispărut în 5-10
minute. Dozele letale de articaină au provocat edem pulmonar la şoarece (administrare i.v. şi s.c.) şi la
şobolan (administrare i.v., i.m., s.c. şi p.o.).
La şobolani, articaina nu a avut niciun efect asupra dezvoltării intrauterine embrionare sau fetale şi nu
a determinat nicio anomalie scheletală sau de organ. Puii femelelor de şobolan care alăptează, cărora li
s-au administrat doze mari (80 mg/kg şi zi), cauzatoare de toxicitate maternă, au prezentat deschiderea
întârziată a ochilor şi o probabilitate crescută de eşec la testul de evitare pasivă. La iepuri, s-au
observat efecte asupra dezvoltării embrionare şi fetale, administrarea unor doze mari determinând
modificări la nivelul scheletului.
Adrenalina a fost potenţial teratogenă la şobolani, deşi la doze de 25 de ori mai mari decât doza
terapeutică la om.
În cazul administrării i.v. a asocierii articaină cu adrenalină, prezenţa adrenalinei în proporţie de
1:200000 a crescut toxicitatea articainei la şobolan şi la şoarece.
În cadrul unor studii privind toleranţa locală, soluţia de articaină 4% cu adrenalină 1:200000 s-a
dovedit a fi iritantă la nivelul ţesutului subcutanat la şobolani. Datele obţinute la şobolani au
demonstrat că nu există nicio relaţie între concentraţia de medicament la nivel local şi intensitatea
inflamaţiei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Edetat de sodiu
Metabisulfit de sodiu (E 223)
Hidroxid de sodiu
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC în ambalajul original, pentru a fi protejat de lumină.
A nu se păstra la frigider sau congela.
10
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 50 de cartuşe din sticlă a câte 1,7 ml soluţie injectabilă.
Cartuş cilindric din sticlă tip I, etanşat la bază cu un piston mobil din cauciuc şi prevăzut la vârf cu un
dop din cauciuc, fixat cu ajutorul unui capac metalic.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Cartuşele sunt de unică folosinţă. Dacă este utilizată numai o cantitate din conţinutul cartuşului,
substanţa rămasă trebuie aruncată.
Orice produs neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
SEPTODONT
58, rue du Pont de Créteil, 94100 Saint-Maur-des-Fossés, Franţa
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
2073/2009/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Octombrie 2009
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
