AURONAL 10 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
AURONAL 2,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
AURONAL 5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
AURONAL 10 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
AURONAL 2,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine felodipină 2,5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 25,200 mg
AURONAL 5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine felodipină 5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 23,950 mg
AURONAL 10 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine felodipină 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 21,450 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat cu eliberare prelungită
AURONAL 2,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul de 9 mm,
gravate pe una din feţe cu « 2,5 ».
AURONAL 5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare roz-deschis, cu diametrul de 9 mm,
gravate pe una din feţe cu «5 ».
AURONAL 10 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare brun-roşiatică, cu diametrul de 9 mm,
gravate pe una din feţe cu «10 ».
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare-moderate.
Prevenţia anginei pectorale stabile
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Hipertensiunea arterială
Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de starea clinică a pacientului. Doza recomandată pentru
iniţierea tratamentului este de 5 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută sau se poate
asocia un alt medicament antihipertensiv. Doza uzuala de întreţinere este de 5-10 mg dar poate fi
crescută până la maxim 20 mg. Pentru unii pacienţi, de exemplu cei vârstnici sau cei cu insuficienţă
hepatică, o doză de 2,5 mg o dată pe zi poate fi suficientă.
Angina pectorală
Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de starea clinică a pacientului. Tratamentul trebuie iniţiat
cu o doză de 5 mg o dată pe zi, şi poate fi crescut, la nevoie, la 10 mg o dată pe zi.
Vârstnici, insuficienţă hepatică
La pacienţii vârstnici (cu vârste peste 65 ani) şi la cei cu afectare a funcţiei hepatice, doza iniţială
recomandată este de 2,5 mg felodipină pe zi. Această doză poate fi crescută prin ajustări săptămânale,
în funcţie de necesităţile pacientului.
Copii
Nu există experienţă clinică privind administrarea felodipinei la copii, de aceea nu se recomandă la
această categorie de pacienţi.
Comprimatele filmate cu eliberare prelungită Auronal trebuie administrate întregi, cu puţină apă, fără
a fi zdrobite sau mestecate. Doza zilnică trebuie administrată în priză unică, dimineaţa.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la felodipină, alte dihidropiridine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- sarcină;
- infarct miocardic acut în ultimele 4 săptămâni;
- insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;
- angină pectorală instabilă;
- stenoză aortică semnificativă clinic;
Similar altor medicamente blocante ale canalelor de calciu administrarea trebuie întreruptă la pacienţii
la care apare şoc cardiogen în timpul tratamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se impune prudenţă la pacienţii hipertensivi cu funcţie ventriculară compromisă, mai ales în asociere
cu beta-blocante. Felodipina poate determina ocazional hipotensiune arterială şi, rar, sincopă;
hipotensiunea arterială poate produce tahicardie reflexă, care la pacienţi cu boală coronariană
obstructivă severă poate duce la ischemie miocardică.
Felodipina nu oferă protecţie împotriva fenomenului de rebound al anginei pectorale, determinat de
oprirea bruscă a tratamentului cu beta-blocante.
Felodipina trebuie administrată cu precauţie în caz de disfuncţie ventriculară stângă severă.
La pacienţii cu vârste peste 65 ani şi la cei cu insuficienţă hepatică, care pot prezenta creşteri ale
concentraţiei plasmatice a felodipinei, trebuie administrate doze mai mici de felodipină (vezi pct. 4.2).
Felodipina poate induce hiperplazie gingivală la pacienţii cu gingivite grave şi paradontite. Acest
fenomen poate fi evitat prin igienă dentară adecvată.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deoarece felodipina se metabolizează în ficat, administrarea concomitentă cu medicamente ce
interferă cu sistemul enzimatic al citocromului P450 poate afecta concentraţia plasmatică a felodipinei.
Inductorii citocromului P450: Medicamentele inductoare enzimatice ale felodipinei ca, de exemplu
barbiturice, fenitoină, rifampicină, carbamazepină precum şi preparatele din plante pe bază de
sunătoare (Hypericum perforatum), cresc metabolizarea şi scad concentraţia plasmatică a felodipinei.
Inhibitorii citocromului P450
Medicamentele inhibitoare enzimatice potente de exemplu cimetidină, eritromicină, itraconazol,
ketoconazol şi inhibitori de protează folosiţi în terapia infecţiei cu HIV, cresc concentraţia plasmatică
a felodipinei.
Administrarea concomitentă de antihipertensive (beta-blocante) accentuează efectul antihipertensiv al
felodipinei.
Deşi felodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, ea nu modifică fracţiunea liberă a
altor medicamente, cum ar fi warfarina.
Flavonoidele conţinute în sucul de grapefruit cresc concentraţia plasmatică şi biodisponibilitatea
felodipinei, de aceea, blocantul de calciu nu trebuie administrat cu suc de grapefruit.
Tacrolimus: Felodipina poate creşte concentraţia plasmatică a tacrolimus. Când sunt administrate
împreună, concentraţia plasmatică a tacrolimus trebuie monitorizată şi poate fi necesară ajustarea
dozei acestuia.
Se recomandă prudenţă atunci când felodipina se administrează concomitent cu dantrolen, baclofen,
glucocorticoizi, tetracosactid, neuroleptice şi antidepresive triciclice.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Folosirea felodipinei este contraindicată în timpul sarcinii.
Deoarece felodipina este excretată în laptele matern, administrarea sa nu este recomandată decât după
evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial pentru sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi că la iniţierea tratamentului sau în perioadele de ajustare a dozei, în funcţie
de reactivitatea individuală, nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Cea mai frecventă reacţie adversă determinată de felodipină este edemul uşor până la moderat al
gleznelor, care este dependent de doză şi se datorează vasodilataţiei precapilare. La iniţierea
tratamentului sau după creşterea dozei zilnice, pot să mai apară înroşirea tegumentelor, cefalee,
palpitaţii, ameţeli şi fatigabilitate. Aceste reacţii sunt în mod normal tranzitorii.
Ocazional, au fost raportate cazuri de confuzie şi tulburări ale somnului, dar nu s-au putut corela cu
certitudine cu tratamentul cu felodipină.
Similar altor dihidropiridine, la un număr mic de pacienţi a fost raportată agravarea anginei pectorale,
în special la iniţierea tratamentului. Agravarea anginei pectorale se produce mai ales la pacienţii cu
afecţiuni cardiace ischemice manifeste clinic.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
4
Clasificare
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente
(1/100)
Mai puţin
frecvente
(1/1000,
<1/100)
Rare (1/10000,
<1/1000)
Foarte rare
(<1/10000)
Tulburări
generale şi
la nivelul
locului de
administrare
Fatigabilitate Febră
Tulburări
cardiace
Palpitaţii
Tahicardie
Extrasistole
Hipotensiune
arterială cu
tahicardie care
poate agrava
angina pectorală la
indivizii sensibili
Tulburări
vasculare
Înroşirea
tegumentelor cu
senzaţie de
căldură locală
Edemul gleznelor
Vasculită
leucocitoclastică
Tulburări
endocrine
Hiperglicemie
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Epigastralgii
Vărsături Hiperplazie
gingivală
Gingivită
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Exantem
Prurit
Urticarie Fotosensibilitate
Edem
angioneurotic cu
umflarea buzelor
sau a limbii
Tulburări
ale
sistemului
imunitar
Reacţii de
hipersensibilitate
Tulburări
hepato-
biliare
Creşterea
concentraţiilor
plasmatice ale
enzimelor hepatice
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Artralgii
Mialgii
Tulburări
ale
sistemului
nervos
Cefalee Parestezii
Ameţeli
Sincopă secundară
hipotensiunii
arteriale
Tulburări
psihice
Impotenţă/disfuncţie
sexuală
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare
Polakiurie
5
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate produce vasodilataţie periferică accentuată cu hipotensiune arterială marcată,
însoţite, uneori, de bradicardie. Tratamentul trebuie să fie simptomatic. În caz de hipotensiune arterială
severă pacientul trebuie aşezat în clinostatism cu picioarele ridicate. Bradicardia trebuie tratată cu 0,5-
1 mg atropină administrată intravenos. La nevoie, volemia trebuie crescută prin perfuzie de glucoză,
soluţie salină sau dextran, eventual pot fi administrate simpatomimetice cu efect predominant alfa 1-
adrenergic (adrenalină).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
derivaţi de dihidropiridine, codul ATC: C08CA02
Medicamentele numite blocante ale canalelor calciului acţionează asupra canalelor de calciu de tip L,
dar există situsuri de legare distincte pentru dihidropiridine (DHP), benzodiazepine şi fenilalchilamine.
Situsurile de legare pentru DHP sunt exprimate în funcţie de potenţialul membranar de repaus. La
nivelul fibrei musculare netede vasculare, al cărei potenţial membranar este în jur de –30 - 40mV, sunt
exprimate foarte multe situsuri de legare pentru DHP, pe când la nivelul celulelor miocardice, la care
potenţialul membranar de repaus este în jur de –70 - -90mV, numărul acestor situsuri este foarte mic.
Aceasta face ca DHP să acţioneze foarte puţin la nivelul cordului. În anumite condiţii însă, când
fibrele miocardice sunt parţial depolarizate în repaus (prin medicamente, ischemie etc.) densitatea
situsurilor pentru DHP poate creşte astfel încât, în aceste condiţii speciale, DHP pot avea şi efecte
cardiace directe.
Felodipina este un blocant selectiv al canalelor de calciu cu efect predominant vascular, derivat de
dihidropiridină, care scade tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei vasculare periferice. Efectul
depinde de doză. În general, scăderea tensiunii arteriale apare la 2 ore după administrarea unei doze şi
durează cel puţin 24 ore.
La doze terapeutice acţionează selectiv asupra muşchilor netezi arteriali şi nu influenţează direct
contractilitatea miocardică şi conducerea impulsului în sistemul excito-conductor cardiac. Nu
afectează muşchii netezi venoşi sau mecanismul adrenergic vasomotor, de aceea administrarea
felodipinei nu este asociată cu simptome de hipotensiune ortostatică. Felodipina are un uşor efect
natriuretic şi diuretic, astfel că nu produce retenţie de lichide.
Felodipina nu influenţează excreţia zilnică de potasiu. Rezistenţa vasculară renală scade după
administrarea felodipinei, iar rata filtrării glomerulare (RFG) nu se modifică. La pacienţii cu
insuficienţă renală, RFG poate creşte în timpul administrării felodipinei.
Felodipina nu influenţează excreţia urinară de albumină.
În caz de transplant renal tratat cu ciclosporină, felodipina scade tensiunea arterială şi îmbunătăţeşte
circulaţia renală şi rata filtrării glomerulare. Felodipina poate ameliora funcţia precoce a grefei renale.
Felodipina scade tensiunea arterială sistolică şi diastolică şi poate fi administrată la pacienţii cu
hipertensiune arterială sistolică izolată.
Felodipina are efecte antianginoase şi antiischemice prin îmbunătăţirea raportului dintre necesarul şi
aportul de oxigen la nivel miocardic. Felodipina scade rezistenţa vasculară coronariană, iar debitul
sanguin coronarian şi aportul de oxigen miocardic cresc ca urmare a dilataţiei arterelor şi arteriolelor
epicardice. Felodipina înlătură eficace vasospasmul coronarian. Scăderea tensiunii arteriale
determinată de felodipină prin arteriolodilataţie duce la scăderea muncii cordului şi a necesarului de
oxigen la nivel miocardic.
Felodipina ameliorează toleranţa la efort şi scade numărul de crize anginoase la pacienţii cu angină
pectorală stabilă indusă de efort. La pacienţii cu angină vasospastică, felodipina reduce apariţia
cardiopatiei ischemice manifeste cât şi asimptomatice.
6
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Felodipina este complet absorbită din tractul digestiv după administrarea orală. Concentraţia
plasmatică a felodipinei este direct proporţională cu dozele administrate oral (în intervalul 5-20 mg).
Datorită fenomenului de prim pasaj hepatic, biodisponibilitatea sistemică după administrarea orală este
de aproximativ 15-20% şi este independentă de doză în intervalul 5-20 mg pe zi. Concentraţia
plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în 2,5-5 ore după administrarea unei doze orale. Efectul de
scădere a tensiunii arteriale este proporţional cu concentraţia plasmatică şi este evident în 2-5 ore după
administrare. Acest efect durează 24 ore.
Felodipina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 99%, predominant de
albumină.
Felodipina este metabolizată extensiv în ficat, rezultând metaboliţi inactivi. 70% din doza administrată
oral este excretată prin urină, restul prin fecale. Mai puţin de 0,5% din doza administrată este eliminată
sub formă nemodificată.
Datorită formei farmaceutice cu eliberare prelungită, faza de absorbţie a felodipinei este lungă,
rezultând o creştere a timpului de atingere a Cmax şi o reducere a Cmax comparativ cu formele
farmaceutice cu eliberare imediată.
După administrarea felodipinei în doze repetate la pacienţii hipertensivi, valoarea medie a Cmax medie
la starea de echilibru este cu aproximativ 20% mai mare decât după o doză unică. După administrări
repetate, nu s-au înregistrat creşteri ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp
(ASC). După administrări repetate, variaţia inter-individuală a Cmax şi ASC este de aproximativ 1:3,
indicând necesitatea individualizării dozelor.
Insuficienţa hepatică şi vârsta înaintată produc scăderea clearance-ului felodipinei, cu creşterea
concentraţiei plasmatice a medicamentului. Afectarea renală şi hemodializa nu modifică
farmacocinetica felodipinei. Felodipina traversează bariera hematoencefalică, placenta şi este excretată
în laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile convenţionale privind toxicitatea în general, genotoxicitatea şi carcinogenitatea nu au
evidenţiat nici un risc special pentru om.
În studiile la animale, antagoniştii de calciu au determinat efecte embriotoxice şi/sau teratogene la mai
multe specii, în special sub formă de malformaţii scheletice distale. În studiile privind toxicitatea
felodipinei asupra funcţiei de reproducere, la şobolan s-au observat prelungirea sarcinii şi travaliu
dificil, iar la iepure, insuficienţa dezvoltării falangelor distale (probabil datorată scăderii perfuziei
utero-placentare). Aceste observaţii nu indică vreun efect teratogen direct, ci mai degrabă,
consecinţele secundare ale efectelor farmacodinamice ale felodipinei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Auronal 2,5 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat,
Celuloză microcristalină (tip Avicel PH 101),
Hipromeloză (tip Methocel E50 LV),
Povidonă K25,
Galat de propil,
Celuloză microcristalină (tip Emcocel 90M),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu.
Film:
Hipromeloză (tip Farmacoat 606),
Oxid galben de fer (E172),
7
Dioxid de titan (E171),
Talc,
Propilenglicol.
Auronal 5 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat,
Celuloză microcristalină (tip Avicel PH 101),
Hipromeloză (tip Methocel E50 LV),
Povidonă K25,
Galat de propil,
Celuloză microcristalină (tip Emcocel 90M),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu.
Film:
Hipromeloză (tip Farmacoat 606),
Oxid roşu de fer (E172),
Oxid galben de fer (E172),
Dioxid de titan (E171),
Talc,
Propilenglicol.
Auronal 10 mg
Nucleu:
Lactoză monohidrat,
Celuloză microcristalină (tip Avicel PH 101),
Hipromeloză (tip Methocel E50 LV),
Polividonă K25,
Galat de propil,
Celuloză microcristalină (tip Emcocel 90M),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu.
Film:
Hipromeloză (tip Farmacoat 606),
Oxid roşu de fer (E172),
Oxid galben de fer (E172),
Dioxid de titan (E171),
Talc,
Propilenglicol.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC-PE-PVDC a câte 10 comprimate filmate cu eliberare prelungită.
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC.
1106 Budapesta, Keresztùri ùt 30-38, Ungaria
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
348/2007/01
349/2007/01
350/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare: Noiembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2008
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
AURONAL 2,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
AURONAL 5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
AURONAL 10 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
AURONAL 2,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine felodipină 2,5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 25,200 mg
AURONAL 5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine felodipină 5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 23,950 mg
AURONAL 10 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Un comprimat filmat cu eliberare prelungită conţine felodipină 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 21,450 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat cu eliberare prelungită
AURONAL 2,5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare galbenă, cu diametrul de 9 mm,
gravate pe una din feţe cu « 2,5 ».
AURONAL 5 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare roz-deschis, cu diametrul de 9 mm,
gravate pe una din feţe cu «5 ».
AURONAL 10 mg, comprimate filmate cu eliberare prelungită
Comprimate filmate, rotunde, biconvexe, de culoare brun-roşiatică, cu diametrul de 9 mm,
gravate pe una din feţe cu «10 ».
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul hipertensiunii arteriale uşoare-moderate.
Prevenţia anginei pectorale stabile
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Hipertensiunea arterială
Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de starea clinică a pacientului. Doza recomandată pentru
iniţierea tratamentului este de 5 mg o dată pe zi. Dacă este necesar, doza poate fi crescută sau se poate
asocia un alt medicament antihipertensiv. Doza uzuala de întreţinere este de 5-10 mg dar poate fi
crescută până la maxim 20 mg. Pentru unii pacienţi, de exemplu cei vârstnici sau cei cu insuficienţă
hepatică, o doză de 2,5 mg o dată pe zi poate fi suficientă.
Angina pectorală
Doza trebuie ajustată individual, în funcţie de starea clinică a pacientului. Tratamentul trebuie iniţiat
cu o doză de 5 mg o dată pe zi, şi poate fi crescut, la nevoie, la 10 mg o dată pe zi.
Vârstnici, insuficienţă hepatică
La pacienţii vârstnici (cu vârste peste 65 ani) şi la cei cu afectare a funcţiei hepatice, doza iniţială
recomandată este de 2,5 mg felodipină pe zi. Această doză poate fi crescută prin ajustări săptămânale,
în funcţie de necesităţile pacientului.
Copii
Nu există experienţă clinică privind administrarea felodipinei la copii, de aceea nu se recomandă la
această categorie de pacienţi.
Comprimatele filmate cu eliberare prelungită Auronal trebuie administrate întregi, cu puţină apă, fără
a fi zdrobite sau mestecate. Doza zilnică trebuie administrată în priză unică, dimineaţa.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la felodipină, alte dihidropiridine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- sarcină;
- infarct miocardic acut în ultimele 4 săptămâni;
- insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;
- angină pectorală instabilă;
- stenoză aortică semnificativă clinic;
Similar altor medicamente blocante ale canalelor de calciu administrarea trebuie întreruptă la pacienţii
la care apare şoc cardiogen în timpul tratamentului.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Se impune prudenţă la pacienţii hipertensivi cu funcţie ventriculară compromisă, mai ales în asociere
cu beta-blocante. Felodipina poate determina ocazional hipotensiune arterială şi, rar, sincopă;
hipotensiunea arterială poate produce tahicardie reflexă, care la pacienţi cu boală coronariană
obstructivă severă poate duce la ischemie miocardică.
Felodipina nu oferă protecţie împotriva fenomenului de rebound al anginei pectorale, determinat de
oprirea bruscă a tratamentului cu beta-blocante.
Felodipina trebuie administrată cu precauţie în caz de disfuncţie ventriculară stângă severă.
La pacienţii cu vârste peste 65 ani şi la cei cu insuficienţă hepatică, care pot prezenta creşteri ale
concentraţiei plasmatice a felodipinei, trebuie administrate doze mai mici de felodipină (vezi pct. 4.2).
Felodipina poate induce hiperplazie gingivală la pacienţii cu gingivite grave şi paradontite. Acest
fenomen poate fi evitat prin igienă dentară adecvată.
Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom
de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Deoarece felodipina se metabolizează în ficat, administrarea concomitentă cu medicamente ce
interferă cu sistemul enzimatic al citocromului P450 poate afecta concentraţia plasmatică a felodipinei.
Inductorii citocromului P450: Medicamentele inductoare enzimatice ale felodipinei ca, de exemplu
barbiturice, fenitoină, rifampicină, carbamazepină precum şi preparatele din plante pe bază de
sunătoare (Hypericum perforatum), cresc metabolizarea şi scad concentraţia plasmatică a felodipinei.
Inhibitorii citocromului P450
Medicamentele inhibitoare enzimatice potente de exemplu cimetidină, eritromicină, itraconazol,
ketoconazol şi inhibitori de protează folosiţi în terapia infecţiei cu HIV, cresc concentraţia plasmatică
a felodipinei.
Administrarea concomitentă de antihipertensive (beta-blocante) accentuează efectul antihipertensiv al
felodipinei.
Deşi felodipina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice, ea nu modifică fracţiunea liberă a
altor medicamente, cum ar fi warfarina.
Flavonoidele conţinute în sucul de grapefruit cresc concentraţia plasmatică şi biodisponibilitatea
felodipinei, de aceea, blocantul de calciu nu trebuie administrat cu suc de grapefruit.
Tacrolimus: Felodipina poate creşte concentraţia plasmatică a tacrolimus. Când sunt administrate
împreună, concentraţia plasmatică a tacrolimus trebuie monitorizată şi poate fi necesară ajustarea
dozei acestuia.
Se recomandă prudenţă atunci când felodipina se administrează concomitent cu dantrolen, baclofen,
glucocorticoizi, tetracosactid, neuroleptice şi antidepresive triciclice.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Folosirea felodipinei este contraindicată în timpul sarcinii.
Deoarece felodipina este excretată în laptele matern, administrarea sa nu este recomandată decât după
evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial pentru sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi că la iniţierea tratamentului sau în perioadele de ajustare a dozei, în funcţie
de reactivitatea individuală, nu se recomandă conducerea vehiculelor sau folosirea utilajelor.
4.8 Reacţii adverse
Cea mai frecventă reacţie adversă determinată de felodipină este edemul uşor până la moderat al
gleznelor, care este dependent de doză şi se datorează vasodilataţiei precapilare. La iniţierea
tratamentului sau după creşterea dozei zilnice, pot să mai apară înroşirea tegumentelor, cefalee,
palpitaţii, ameţeli şi fatigabilitate. Aceste reacţii sunt în mod normal tranzitorii.
Ocazional, au fost raportate cazuri de confuzie şi tulburări ale somnului, dar nu s-au putut corela cu
certitudine cu tratamentul cu felodipină.
Similar altor dihidropiridine, la un număr mic de pacienţi a fost raportată agravarea anginei pectorale,
în special la iniţierea tratamentului. Agravarea anginei pectorale se produce mai ales la pacienţii cu
afecţiuni cardiace ischemice manifeste clinic.
Foarte frecvente (≥1/10)
Frecvente (≥1/100 şi
Foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile)
4
Clasificare
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente
(1/100)
Mai puţin
frecvente
(1/1000,
<1/100)
Rare (1/10000,
<1/1000)
Foarte rare
(<1/10000)
Tulburări
generale şi
la nivelul
locului de
administrare
Fatigabilitate Febră
Tulburări
cardiace
Palpitaţii
Tahicardie
Extrasistole
Hipotensiune
arterială cu
tahicardie care
poate agrava
angina pectorală la
indivizii sensibili
Tulburări
vasculare
Înroşirea
tegumentelor cu
senzaţie de
căldură locală
Edemul gleznelor
Vasculită
leucocitoclastică
Tulburări
endocrine
Hiperglicemie
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Epigastralgii
Vărsături Hiperplazie
gingivală
Gingivită
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat
Exantem
Prurit
Urticarie Fotosensibilitate
Edem
angioneurotic cu
umflarea buzelor
sau a limbii
Tulburări
ale
sistemului
imunitar
Reacţii de
hipersensibilitate
Tulburări
hepato-
biliare
Creşterea
concentraţiilor
plasmatice ale
enzimelor hepatice
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Artralgii
Mialgii
Tulburări
ale
sistemului
nervos
Cefalee Parestezii
Ameţeli
Sincopă secundară
hipotensiunii
arteriale
Tulburări
psihice
Impotenţă/disfuncţie
sexuală
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare
Polakiurie
5
4.9 Supradozaj
Supradozajul poate produce vasodilataţie periferică accentuată cu hipotensiune arterială marcată,
însoţite, uneori, de bradicardie. Tratamentul trebuie să fie simptomatic. În caz de hipotensiune arterială
severă pacientul trebuie aşezat în clinostatism cu picioarele ridicate. Bradicardia trebuie tratată cu 0,5-
1 mg atropină administrată intravenos. La nevoie, volemia trebuie crescută prin perfuzie de glucoză,
soluţie salină sau dextran, eventual pot fi administrate simpatomimetice cu efect predominant alfa 1-
adrenergic (adrenalină).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante selective ale canalelor de calciu cu efect preponderent vascular,
derivaţi de dihidropiridine, codul ATC: C08CA02
Medicamentele numite blocante ale canalelor calciului acţionează asupra canalelor de calciu de tip L,
dar există situsuri de legare distincte pentru dihidropiridine (DHP), benzodiazepine şi fenilalchilamine.
Situsurile de legare pentru DHP sunt exprimate în funcţie de potenţialul membranar de repaus. La
nivelul fibrei musculare netede vasculare, al cărei potenţial membranar este în jur de –30 - 40mV, sunt
exprimate foarte multe situsuri de legare pentru DHP, pe când la nivelul celulelor miocardice, la care
potenţialul membranar de repaus este în jur de –70 - -90mV, numărul acestor situsuri este foarte mic.
Aceasta face ca DHP să acţioneze foarte puţin la nivelul cordului. În anumite condiţii însă, când
fibrele miocardice sunt parţial depolarizate în repaus (prin medicamente, ischemie etc.) densitatea
situsurilor pentru DHP poate creşte astfel încât, în aceste condiţii speciale, DHP pot avea şi efecte
cardiace directe.
Felodipina este un blocant selectiv al canalelor de calciu cu efect predominant vascular, derivat de
dihidropiridină, care scade tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei vasculare periferice. Efectul
depinde de doză. În general, scăderea tensiunii arteriale apare la 2 ore după administrarea unei doze şi
durează cel puţin 24 ore.
La doze terapeutice acţionează selectiv asupra muşchilor netezi arteriali şi nu influenţează direct
contractilitatea miocardică şi conducerea impulsului în sistemul excito-conductor cardiac. Nu
afectează muşchii netezi venoşi sau mecanismul adrenergic vasomotor, de aceea administrarea
felodipinei nu este asociată cu simptome de hipotensiune ortostatică. Felodipina are un uşor efect
natriuretic şi diuretic, astfel că nu produce retenţie de lichide.
Felodipina nu influenţează excreţia zilnică de potasiu. Rezistenţa vasculară renală scade după
administrarea felodipinei, iar rata filtrării glomerulare (RFG) nu se modifică. La pacienţii cu
insuficienţă renală, RFG poate creşte în timpul administrării felodipinei.
Felodipina nu influenţează excreţia urinară de albumină.
În caz de transplant renal tratat cu ciclosporină, felodipina scade tensiunea arterială şi îmbunătăţeşte
circulaţia renală şi rata filtrării glomerulare. Felodipina poate ameliora funcţia precoce a grefei renale.
Felodipina scade tensiunea arterială sistolică şi diastolică şi poate fi administrată la pacienţii cu
hipertensiune arterială sistolică izolată.
Felodipina are efecte antianginoase şi antiischemice prin îmbunătăţirea raportului dintre necesarul şi
aportul de oxigen la nivel miocardic. Felodipina scade rezistenţa vasculară coronariană, iar debitul
sanguin coronarian şi aportul de oxigen miocardic cresc ca urmare a dilataţiei arterelor şi arteriolelor
epicardice. Felodipina înlătură eficace vasospasmul coronarian. Scăderea tensiunii arteriale
determinată de felodipină prin arteriolodilataţie duce la scăderea muncii cordului şi a necesarului de
oxigen la nivel miocardic.
Felodipina ameliorează toleranţa la efort şi scade numărul de crize anginoase la pacienţii cu angină
pectorală stabilă indusă de efort. La pacienţii cu angină vasospastică, felodipina reduce apariţia
cardiopatiei ischemice manifeste cât şi asimptomatice.
6
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Felodipina este complet absorbită din tractul digestiv după administrarea orală. Concentraţia
plasmatică a felodipinei este direct proporţională cu dozele administrate oral (în intervalul 5-20 mg).
Datorită fenomenului de prim pasaj hepatic, biodisponibilitatea sistemică după administrarea orală este
de aproximativ 15-20% şi este independentă de doză în intervalul 5-20 mg pe zi. Concentraţia
plasmatică maximă (Cmax) este atinsă în 2,5-5 ore după administrarea unei doze orale. Efectul de
scădere a tensiunii arteriale este proporţional cu concentraţia plasmatică şi este evident în 2-5 ore după
administrare. Acest efect durează 24 ore.
Felodipina se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de aproximativ 99%, predominant de
albumină.
Felodipina este metabolizată extensiv în ficat, rezultând metaboliţi inactivi. 70% din doza administrată
oral este excretată prin urină, restul prin fecale. Mai puţin de 0,5% din doza administrată este eliminată
sub formă nemodificată.
Datorită formei farmaceutice cu eliberare prelungită, faza de absorbţie a felodipinei este lungă,
rezultând o creştere a timpului de atingere a Cmax şi o reducere a Cmax comparativ cu formele
farmaceutice cu eliberare imediată.
După administrarea felodipinei în doze repetate la pacienţii hipertensivi, valoarea medie a Cmax medie
la starea de echilibru este cu aproximativ 20% mai mare decât după o doză unică. După administrări
repetate, nu s-au înregistrat creşteri ale ariei de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp
(ASC). După administrări repetate, variaţia inter-individuală a Cmax şi ASC este de aproximativ 1:3,
indicând necesitatea individualizării dozelor.
Insuficienţa hepatică şi vârsta înaintată produc scăderea clearance-ului felodipinei, cu creşterea
concentraţiei plasmatice a medicamentului. Afectarea renală şi hemodializa nu modifică
farmacocinetica felodipinei. Felodipina traversează bariera hematoencefalică, placenta şi este excretată
în laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile convenţionale privind toxicitatea în general, genotoxicitatea şi carcinogenitatea nu au
evidenţiat nici un risc special pentru om.
În studiile la animale, antagoniştii de calciu au determinat efecte embriotoxice şi/sau teratogene la mai
multe specii, în special sub formă de malformaţii scheletice distale. În studiile privind toxicitatea
felodipinei asupra funcţiei de reproducere, la şobolan s-au observat prelungirea sarcinii şi travaliu
dificil, iar la iepure, insuficienţa dezvoltării falangelor distale (probabil datorată scăderii perfuziei
utero-placentare). Aceste observaţii nu indică vreun efect teratogen direct, ci mai degrabă,
consecinţele secundare ale efectelor farmacodinamice ale felodipinei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Auronal 2,5 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat,
Celuloză microcristalină (tip Avicel PH 101),
Hipromeloză (tip Methocel E50 LV),
Povidonă K25,
Galat de propil,
Celuloză microcristalină (tip Emcocel 90M),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu.
Film:
Hipromeloză (tip Farmacoat 606),
Oxid galben de fer (E172),
7
Dioxid de titan (E171),
Talc,
Propilenglicol.
Auronal 5 mg
Nucleu
Lactoză monohidrat,
Celuloză microcristalină (tip Avicel PH 101),
Hipromeloză (tip Methocel E50 LV),
Povidonă K25,
Galat de propil,
Celuloză microcristalină (tip Emcocel 90M),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu.
Film:
Hipromeloză (tip Farmacoat 606),
Oxid roşu de fer (E172),
Oxid galben de fer (E172),
Dioxid de titan (E171),
Talc,
Propilenglicol.
Auronal 10 mg
Nucleu:
Lactoză monohidrat,
Celuloză microcristalină (tip Avicel PH 101),
Hipromeloză (tip Methocel E50 LV),
Polividonă K25,
Galat de propil,
Celuloză microcristalină (tip Emcocel 90M),
Dioxid de siliciu coloidal anhidru,
Stearat de magneziu.
Film:
Hipromeloză (tip Farmacoat 606),
Oxid roşu de fer (E172),
Oxid galben de fer (E172),
Dioxid de titan (E171),
Talc,
Propilenglicol.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din Al/PVC-PE-PVDC a câte 10 comprimate filmate cu eliberare prelungită.
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
EGIS PHARMACEUTICALS PLC.
1106 Budapesta, Keresztùri ùt 30-38, Ungaria
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
348/2007/01
349/2007/01
350/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare: Noiembrie 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2008
