MANINIL 1,75 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Maninil 1,75 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine glibenclamidă 1,75 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat
68,99 mg şi Ponceau 4R (E 124) 0,00033 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate biplanare, de culoare roz, cu marginile oblice prevăzute cu o linie mediană de rupere pe una din
feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Diabet zaharat non-insulino-dependent la adulţi (DZNID, tip 2) dacă alte măsuri, cum ar fi respectarea
constantă a regimului dietetic pentru diabet, scăderea ponderală la persoanele supraponderale şi
exerciţiile fizice recomandate nu au dus la un control satisfăcător al glicemiei.
- Maninil
poate fi administrat ca monoterapie sau asociat cu metformin.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adaptarea pacientului la Maninil se va face sub supravegherea medicului şi va fi însoţită de modificarea
regimului alimentar.
Doza este stabilită în funcţie de rezultatele controlului metabolic (nivelul de glucoză din sânge şi urină).
Se recomandă ca tratamentul să fie iniţiat cu o doză cât mai redusă posibil. Această recomandare se aplică
mai ales pacienţilor predispuşi la hipoglicemie sau cu o greutate corporală sub 50 kg.
Iniţerea tratamentului
Iniţial, medicamentul va fi administrat cu prudenţă, tratamentul începând cu o doză cât mai mică posibil.
2
Doza zilnică este de 1 comprimat până la 2 comprimat Maninil 1,75 mg (echivalent la glibenclamidă
1,75 mg până la 3,5 mg).
În cazul în care starea metabolică rămâne în continuare necorespunzătoare, doza va fi crescută treptat – la
intervale cuprinse de la câteva zile până la o săptămână–până la doza terapeutică necesară, dar fără a se
depăşi doza zilnică maximă de 6 comprimate Maninil 1,75 mg sau 3 comprimate Maninil 3,5 mg (echivalent
la glibenclamidă 10,5 mg).
Trecerea de la alt medicament hipoglicemiant
Transferul de la un alt antidiabetic administrat oral la Maninil
trebuie făcută prudent, începând de la:
- 1 (până la 2) comprimate (echivalentul a 1,75 până la 3,5 mg glibenclamid) zilnic. Dacă doza zilnică
depăşeşte 3 comprimate de Maninil
1,75 mg, se recomandă administrarea comprimatelor cu concentraţia de
3,5 mg glibenclamidă.
Adaptarea dozei
În cazul pacienţilor vârstnici, la cei slăbiţi sau subnutriţi, precum şi la pacienţii cu disfuncţii renale sau
hepatice, doza iniţială şi cea de întreţinere vor fi reduse întrucât există riscul de instalare a hipoglicemiei.
De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară şi în cazul modificării greutăţii corporale sau a stilului de
viaţă al pacientului.
Administrarea concomitentă cu alte medicamente hipoglicemiante
În cazuri justificate, la pacienţii cu intoleranţă la metformin, se poate indica administrarea suplimentară a
unor glitazone (rosiglitazonă, pioglitazonă).
De asemenea, Maninil poate fi asociat cu antidiabetice orale non-insulino-dependente (gumă de guar sau
acarboză).
În cazul unei insuficienţe secundare incipiente, se poate opta pentru un tratament asociat cu insulină. Dacă
secreţia endogenă de insulină încetează total, este indicată monoterapia cu insulină.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Pacienţi cu vârsta de 65 ani şi peste: dozele iniţiale şi de întreţinere pentru glibenclamidă trebuie ajustate cu
atenţie, pentru a reduce riscul de hipoglicemie. Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză
disponibilă, care se creşte treptat, dacă este necesar (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Întrucât în cazul acestora, nu există informaţii corespunzătoare, medicamentul nu va fi folosit în tratamentul
copiilor şi adolescenţilor sub 18 ani.
Doze şi durata administrării
Comprimatele se înghit întregi, cu suficient lichid (preferabil un pahar cu apă), înainte de masă.
În cazul administrării unei doze zilnice ce depăşeşte 2 comprimate de Maninil 1,75 mg, se recomandă
divizarea cantităţii totale într-o proporţie de 2:1, una dimineaţa şi una seara.
Este important ca medicamentul să fie administrat la aceleaşi ore.
Greşelile de administrare, de exemplu, pacientul a uitat să ia comprimatele, nu vor fi niciodată compensate
prin mărirea dozei următoare.
Durata de administrare a medicamentului depinde de evoluţia bolii.
La intervalele periodice recomandate se vor efectua controale metabolice.
În mod special, va fi verificat în mod regulat nivelul de glucoză din sânge şi urină; suplimentar, se
recomandă verificarea HbA
1c şi/sau a fructozaminei, precum şi a altor parametri (de exemplu, nivelul
lipidelor în sânge).
Copii şi adolescenţi
3
Medicamentul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, întrucât nu
există date disponibile în acest sens.
4.3 Contraindicaţii
Maninil nu va fi administrat:
- în cazuri de hipersensibilitate la glibenclamidă, Ponceau 4R (E 124) sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1;
- în cazuri de hipersensibilitate la alte sulfoniluree, sulfonamidă, diuretice pe bază de sulfonamidă şi
probenecid, întrucât pot să apară reacţii încrucişate;
- în următoarele cazuri de diabet zaharat care impun administrarea insulinei (diabet zaharat de tip I insulino-
dependent, eşecul secundar total al terapiei cu glibenclamid în diabetul zaharat de tip 2, acidoză metabolică,
precomă sau comă diabetică, rezecţie pancreatică);
- porfirie;
- disfuncţii hepatice severe;
- alterarea severă a funcţiei renale;
- în timpul sarcinii şi alăptării (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
O atenţie specială trebuie acordată pacienţilor cu disfuncţie hepatică sau renală sau hipofuncţie tiroidiană,
pituitară sau corticosuprarenală.
Pacienţi vârstnici: Vârsta de 65 ani şi mai mare a fost identificată ca factor de risc pentru hipoglicemie la
pacienţii trataţi cu sulfoniluree. La vârstnici, hipoglicemia poate fi dificil de recunoscut. Dozele iniţiale şi de
întreţinere pentru glibenclamidă trebuie ajustate cu atenţie, pentru a reduce riscul de hipoglicemie (vezi pct.
4.2). Dacă este cazul, este de preferat ca acestor pacienţi să li se administreze, iniţial, o sulfoniluree cu durată
mai scurtă de acţiune.
Pacienţii cu semne evidente de scleroză cerebrală şi cei necooperanţi prezintă, în general, un risc mai mare
de hipoglicemie.
Postul îndelungat, aportul necorespunzător de carbohidraţi, efortul fizic neobişnuit, diareea sau stările de
vomă sunt circumstanţe ce prezintă risc mărit de apariţie a hipoglicemiei (vezi pct. 4.8).
Medicamentele cu acţiune centrală şi beta-blocantele precum şi neuropatiile autonome pot masca simptomele
hipoglicemiei.
Consumul acut sau cronic de alcool poate intensifica sau atenua în mod imprevizibil efectul hipoglicemiant
al Maninil.
Abuzul cronic de laxative poate conduce la degradarea stării metabolice.
Glicemia poate creşte în cazul în care nu se respectă planul de tratament, dacă efectul hipoglicemiant al
Maninil
încă nu este instalat sau în situaţii particulare de stres.
Simptomele hiperglicemiei pot fi: senzaţie intensă de sete, gură uscată, urinare frecventă, prurit şi/sau piele
uscată, micoze sau infecţii ale pielii precum şi performanţe reduse.
În situaţii de stres excesiv (de exemplu traumatisme, intervenţii chirurgicale, infecţii febrile), poate interveni
o degradare a statusului metabolic având ca rezultat hiperglicemia; în astfel de cazuri, poate fi necesar un
tratament temporar cu insulină.
Pacientul va fi îndrumat să îşi consulte imediat medicul curant, dacă pe durata tratamentului cu Maninil
intervin şi alte afecţiuni, iar în cazul schimbării medicului (de exemplu, pe durata spitalizării, urmare a unui
accident sau a îmbolnăvirii în timpul concediului) să atenţioneze medicul care îl tratează că este suferind de
diabet.
4
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD), tratamentul cu derivaţi de sulfoniluree
poate determina apariţia anemiei hemolitice. Deoarece glibenclamida este un derivat de sulfoniluree, trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie luată în considerare o terapie alternativă.
Maninil conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Maninil conţine Ponceau 4R (E 124) care poate provoca reacţii alergice.
Copii şi adolescenţi
Acest medicament nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, întrucât nu
există informaţii corespunzătoare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă a altor medicamente poate intensifica sau diminua efectele Maninil 1,75 mg.
În consecinţă, alte medicamente vor fi administrate numai cu avizul medicului.
Reacţiile hipoglicemice, expresie a unei acţiuni intensificate a medicamentului, pot să apară în cazul
administrării concomitente de:
- antidiabetice orale şi insulină;
- inhibitori ECA;
- steroizi anabolizanţi şi hormoni sexuali masculini;
- antidepresive (de exemplu fluoxetina, inhibitori MAO);
- beta-blocante;
- derivaţi de chinolonă;
- cloramfenicol;
- clofibrat şi analogi;
- derivaţi cumarinici;
- disopiramid;
- fenfluramin;
- miconazol;
- acid paraaminosalicilic;
- pentoxifilină, administrată în doze mari parenterale;
- perhexilină;
- derivaţi de pirazolon;
- probenecid;
- salicilaţi;
- sulfonamide;
- tetracicline;
- tritocualină;
- citostatice de tip ciclofosfamidă.
Perceperea simptomelor ce semnalează hipoglicemia poate fi diminuată în cazul administrării unor beta-
blocante, clonidină, guanetidină şi rezerpină.
Hiperglicemia ca expresie a diminuării acţiunii medicamentului poate să apară în cazul administrării
concomitente de:
- acetazolamidă;
- beta-blocante;
- barbiturice;
- clorpromazină;
- diazoxid;
- danazolul;
- diuretice;
- glucagon;
- izoniazid;
5
- corticoide;
- nicotinaţi;
- derivaţi ai fenotiazinei;
- fenitoin;
- rifampicină;
- hormoni tiroidieni;
- hormoni sexuali feminini (progesteron, estrogeni);
- simpatomimetice.
Antagoniştii de receptori H
2, clonidina şi rezerpina pot determina atât diminuarea cât şi intensificarea
efectului hipoglicemiant.
Foarte rar, pentamidina poate provoca hipoglicemie severă sau hiperglicemie.
Efectul derivaţilor cumarinici poate fi diminuat sau intensificat.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Maninil nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Antidiabeticele orale nu reglează glicemia la fel de sigur ca
insulina, de aceea sunt categoric excluse din tratamentul diabetului la pacientele gravide.
În timpul sarcinii, tratamentul de elecţie pentru reglarea diabetului este insulina. Dacă este posibil, se
recomandă încetarea administrării antidiabeticelor orale înainte de o sarcină planificată şi înlocuirea acestora
cu insulina.
Alăptarea
Întrucât nu s-a demonstrat dacă Maninil
se elimină în laptele uman, Maninil nu trebuie administrat femeilor
care alăptează. Pacientele care alăptează trebuie fie să îşi administreze insulină pentru controlul diabetului,
fie să înceteze alăptarea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Hipoglicemia poate reduce capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului, faptul reprezentând un risc
în situaţiile în care aceste abilităţi sunt extrem de importante (de exemplu, când pacientul conduce un vehicul
sau manipulează un utilaj).
Pacientului i se va recomanda să ia toate măsurile pentru a preveni o stare de hipoglicemie atunci când
conduce. Această indicaţie este extrem de importantă, mai ales în cazul pacienţilor cu episoade
hipoglicemice sau cu o percepţie redusă ori absentă a simptomelor de hipoglicemie.
În aceste cazuri, trebuie analizat dacă este recomandabil să conducă un vehicul.
4.8 Reacţii adverse
Au fost folosite următoarele categorii de frecvenţă în cazul evaluării reacţiilor adverse:
Foarte frecvente: ≥1/10
Frecvente: ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100
Rare: ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare: <1/10000
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente :
Hipoglicemia este cel mai des întâlnit efect advers în tratamentul cu glibenclamidă.
6
Administrarea glibenclamidei poate prelungi acest efect şi conduce la hipoglicemie severă, cu comă potenţial
letală. Simptomele tipice de avertizare pot fi diminuate sau absente în cazul unei evoluţii insidioase a
hipoglicemiei, în neuropatii autonome sau în tratamentul adjuvant cu simpatolitice (vezi pct. 4.5).
La punctul 4.4 sunt descrise posibile cauze ale hipoglicemiei.
Hipoglicemia este definită ca o scădere a glicemiei sub 50 mg/dl.
Următoarele simptome pot alarma pacientul sau pe apropiaţii acestuia, semnalând o scădere bruscă a
glicemiei: transpiraţie excesivă, palpitaţii, tremor, senzaţie de foame, agitaţie, furnicături în zona gurii,
paloare, dureri de cap, stare de somnolenţă, tulburări de somn, anxietate, lipsa coordonării, deficienţe
neurologice temporare (tulburări de vorbire şi de vedere, semne de paralizie sau tulburări de percepţie).
În hipoglicemia progresivă, pacientul îşi poate pierde autocontrolul şi cunoştinţa. De obicei, aceşti pacienţi
au pielea umedă, rece şi sunt predispuşi la convulsii.
Pacientul diabetic îşi poate ameliora hipoglicemia consumând zahăr sau alimente şi băuturi cu conţinut mare
de zaharuri. Se recomandă ca acesta să aibă întotdeauna asupra sa 20 g de glucoză.
Dacă hipoglicemia nu poate fi imediat corectată, trebuie consultat de urgenţă medicul.
Alte tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente:
- creştere în greutate
Tulburări oculare
Foarte rare:
- pot apărea tulburări de vedere şi de acomodare, mai ales la începutul administrării, datorate modificării
nivelului de glucoză
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente:
- greaţă
- senzaţie de presiune în stomac
- distensie abdominală
- vărsături
- dureri abdominale
- diaree
- eructaţii
- gust metalic
Simptomele sunt adesea temporare şi, în general, nu impun întreruperea tratamentului.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare:
- creşterea temporară a TGO, TGP, a fosfatazei alcaline, hepatită indusă medicamentos, hepatită colestatică,
provocată de o posibilă reacţie alergică a ţesutului hepatic
Aceste disfuncţii hepatice sunt reversibile după sistarea administrării de Maninil
dar pot conduce la
insuficienţă hepatică cu risc letal crescut.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
- prurit
- urticarie
- eritem nodos
- exantem morbiliform sau maculopapular
- fotosensibilitate crescută
- purpură
7
Aceste simptome sunt reacţii de hipersensibilitate temporară; însă foarte rar pot apărea situaţii ce pun viaţa în
pericol cu detresă respiratorie şi o scădere a tensiunii arteriale mergând până la şoc ce pune viaţa în pericol.
Foarte rare:
- reacţii de hipersensibilitate generalizată, cu rash, artralgie, febră, proteinurie şi icter
Foarte rare:
- vasculită alergică cu risc letal
Dacă apar reacţii cutanate se va înştiinţa de urgenţă medicul.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare :
- trombocitopenie
Foarte rare:
- leucocitopenie, eritropenie, granulocitopenie până la agranulocitoză
Foarte rare:
- pancitopenie, anemie hemolitică
Aceste modificări în hemogramă sunt, în general, reversibile după încetarea tratamentului, dar foarte rar pot
ameninţa viaţa.
Alte reacţii adverse
Foarte rare:
- efect diuretic modest
- proteinurie temporară
- hiponatremie
- reacţie de tip disulfiram
Este posibilă alergia încrucişată la sulfonamide, derivaţi ai sulfonamidelor şi probenecid.
Cu frecvenţă necunoscută:
Reacţii alergice provocate de Ponceau 4R.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradoza acută de Maninil, de exemplu administrarea pe termen lung a unor doze uşor excesive, poate
conduce la hipoglicemie severă, trenantă, cu risc letal.
Simptomele supradozajului
În cazul administrării incorecte, abuzive, poate interveni hipoglicemia trenantă cu tendinţă de reapariţie după
un tratament iniţial reuşit. La pacienţii cu obnubilare, se poate instala rapid şocul hipoglicemic, caracterizat
prin pierderea cunoştinţei, tahicardie, piele umedă, hipertermie, agitaţie motorie, hiperreflexie, pareză cu
reflex Babinski pozitiv.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Pentru tratamentul hipoglicemiei uşoare, consultaţi pct. 4.8.
8
În cazul intoxicaţiilor accidentale, pe lângă administrarea de glucoză i.v, pacienţilor li se va provoca voma
sau li se va efectua lavaj gastric, în cazul în care reacţionează şi nu prezintă convulsii.
La pacienţii inconştienţi se va administra imediat glucoză intravenos (injectarea a 40 până la 80 ml glucoză
perfuzabilă şi ulterior, prin perfuzie, soluţie de glucoză 5-10%).
Suplimentar, se poate administra 1 mg glucagon, i.m. sau i.v. Dacă în urma acestor măsuri nu intervin
modificări în starea de inconştienţă, procedeul poate fi repetat; se poate impune terapia intensivă.
În hipoglicemia trenantă, se impune monitorizarea strictă a pacientului timp de câteva zile, cu verificarea
regulată a glicemiei, şi, dacă este posibil, tratament perfuzabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB01.
Maninil are efect hipoglicemiant prin creşterea secreţiei de insulină din celulele B ale insulelor pancreatice,
atât la persoane cu metabolism sănătos, cât şi la pacienţi cu diabet zaharat non-insulino-dependent (tip 2,
DZNID). Acest efect depinde de concentraţiile de glucoză din mediul extern al celulelor B.
Inhibarea procesului de eliberare de glucagon din celulele A pancreatice şi efectele extrapancreatice
(replicarea receptorilor de insulină, creşterea sensibilităţii la insulină a ţesuturilor periferice) au fost descrise,
dar nu a fost elucidată relevanţa clinică a acestora.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, glibenclamida este absorbită rapid şi aproape complet.
Absorbţia glibenclamidei nu este influenţată semnificativ de consumul concomitent de alimente.
Fixarea glibenclamidei la albumina plasmatică se efectuează în proporţie de peste 98%.
Concentraţiile serice maxime, cu valori de aproximativ 100 ng/ml, sunt atinse după 1-2 ore de la
administrarea a glibenclamid 1,75 mg. În funcţie de doza administrată, concentraţiile serice scad la 5–
10 ng/ml, după 8-10 ore.
Timpul de înjumătăţire seric în urma administrării intravenoase este de aproximativ 2 ore. După administrare
orală, timpul de înjumătăţire este de 2-5 ore. Totuşi, unele studii susţin că acesta poate fi prelungit până la 8-
10 ore în cazul pacienţilor diabetici.
Glibenclamida este complet metabolizată în ficat. Principalul metabolit este 4-trans-hidroxiglibenclamid, un
alt metabolit fiind 3-cis-hidroxiglibenclamida. Metaboliţii nu contribuie în mod semnificativ la efectul
hipoglicemiant al glibenclamidei. Metaboliţii sunt eliminaţi pe cale renală şi biliară, eliminarea metaboliţilor
fiind totală după 45 - 72 ore.
Eliminarea substanţei active din plasmă este întârziată în cazul pacienţilor cu disfuncţie hepatică.
La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea pe cale biliară a metaboliţilor creşte pentru a compensa
eliminarea renală, în funcţie de severitatea disfuncţiei. În cazul insuficienţei renale moderate, (clearance
creatinină ≥ 30 ml/min), eliminarea completă nu se modifică; acumularea este posibilă în cazul insuficienţei
renale severe.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Rezultatele studiilor de toxicitate cronică efectuate nu conţin concluzii care să susţină suspiciunea că la om
este posibilă apariţia unor reacţii adverse necunoscute până în prezent.
De asemenea, studiile in vitro nu au furnizat dovezi ale unui potenţial mutagen.
9
Nu au fost efectuate studii periodice pe termen lung privind potenţialul carcinogen.
Studiile efectuate pe şobolani, şoareci şi iepuri nu au avut ca rezultat indicaţii ale vreunui efect teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de cartof
Metilhidroxietilceluloză
Siliciu precipitat
Stearat de magneziu
Ponceau 4R (E124).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip III, cu capacitatea de 30 ml, închis cu dop din polietilenă; flaconul
conţine 120 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Berlin-Chemie AG (Menarini Group)
Glienicker Weg 125
12489 Berlin
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10005/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Maninil 1,75 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine glibenclamidă 1,75 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: lactoză monohidrat
68,99 mg şi Ponceau 4R (E 124) 0,00033 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate biplanare, de culoare roz, cu marginile oblice prevăzute cu o linie mediană de rupere pe una din
feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Diabet zaharat non-insulino-dependent la adulţi (DZNID, tip 2) dacă alte măsuri, cum ar fi respectarea
constantă a regimului dietetic pentru diabet, scăderea ponderală la persoanele supraponderale şi
exerciţiile fizice recomandate nu au dus la un control satisfăcător al glicemiei.
- Maninil
poate fi administrat ca monoterapie sau asociat cu metformin.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adaptarea pacientului la Maninil se va face sub supravegherea medicului şi va fi însoţită de modificarea
regimului alimentar.
Doza este stabilită în funcţie de rezultatele controlului metabolic (nivelul de glucoză din sânge şi urină).
Se recomandă ca tratamentul să fie iniţiat cu o doză cât mai redusă posibil. Această recomandare se aplică
mai ales pacienţilor predispuşi la hipoglicemie sau cu o greutate corporală sub 50 kg.
Iniţerea tratamentului
Iniţial, medicamentul va fi administrat cu prudenţă, tratamentul începând cu o doză cât mai mică posibil.
2
Doza zilnică este de 1 comprimat până la 2 comprimat Maninil 1,75 mg (echivalent la glibenclamidă
1,75 mg până la 3,5 mg).
În cazul în care starea metabolică rămâne în continuare necorespunzătoare, doza va fi crescută treptat – la
intervale cuprinse de la câteva zile până la o săptămână–până la doza terapeutică necesară, dar fără a se
depăşi doza zilnică maximă de 6 comprimate Maninil 1,75 mg sau 3 comprimate Maninil 3,5 mg (echivalent
la glibenclamidă 10,5 mg).
Trecerea de la alt medicament hipoglicemiant
Transferul de la un alt antidiabetic administrat oral la Maninil
trebuie făcută prudent, începând de la:
- 1 (până la 2) comprimate (echivalentul a 1,75 până la 3,5 mg glibenclamid) zilnic. Dacă doza zilnică
depăşeşte 3 comprimate de Maninil
1,75 mg, se recomandă administrarea comprimatelor cu concentraţia de
3,5 mg glibenclamidă.
Adaptarea dozei
În cazul pacienţilor vârstnici, la cei slăbiţi sau subnutriţi, precum şi la pacienţii cu disfuncţii renale sau
hepatice, doza iniţială şi cea de întreţinere vor fi reduse întrucât există riscul de instalare a hipoglicemiei.
De asemenea, ajustarea dozei poate fi necesară şi în cazul modificării greutăţii corporale sau a stilului de
viaţă al pacientului.
Administrarea concomitentă cu alte medicamente hipoglicemiante
În cazuri justificate, la pacienţii cu intoleranţă la metformin, se poate indica administrarea suplimentară a
unor glitazone (rosiglitazonă, pioglitazonă).
De asemenea, Maninil poate fi asociat cu antidiabetice orale non-insulino-dependente (gumă de guar sau
acarboză).
În cazul unei insuficienţe secundare incipiente, se poate opta pentru un tratament asociat cu insulină. Dacă
secreţia endogenă de insulină încetează total, este indicată monoterapia cu insulină.
Grupe speciale de pacienți
Vârstnici
Pacienţi cu vârsta de 65 ani şi peste: dozele iniţiale şi de întreţinere pentru glibenclamidă trebuie ajustate cu
atenţie, pentru a reduce riscul de hipoglicemie. Tratamentul trebuie început cu cea mai mică doză
disponibilă, care se creşte treptat, dacă este necesar (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Întrucât în cazul acestora, nu există informaţii corespunzătoare, medicamentul nu va fi folosit în tratamentul
copiilor şi adolescenţilor sub 18 ani.
Doze şi durata administrării
Comprimatele se înghit întregi, cu suficient lichid (preferabil un pahar cu apă), înainte de masă.
În cazul administrării unei doze zilnice ce depăşeşte 2 comprimate de Maninil 1,75 mg, se recomandă
divizarea cantităţii totale într-o proporţie de 2:1, una dimineaţa şi una seara.
Este important ca medicamentul să fie administrat la aceleaşi ore.
Greşelile de administrare, de exemplu, pacientul a uitat să ia comprimatele, nu vor fi niciodată compensate
prin mărirea dozei următoare.
Durata de administrare a medicamentului depinde de evoluţia bolii.
La intervalele periodice recomandate se vor efectua controale metabolice.
În mod special, va fi verificat în mod regulat nivelul de glucoză din sânge şi urină; suplimentar, se
recomandă verificarea HbA
1c şi/sau a fructozaminei, precum şi a altor parametri (de exemplu, nivelul
lipidelor în sânge).
Copii şi adolescenţi
3
Medicamentul nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, întrucât nu
există date disponibile în acest sens.
4.3 Contraindicaţii
Maninil nu va fi administrat:
- în cazuri de hipersensibilitate la glibenclamidă, Ponceau 4R (E 124) sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1;
- în cazuri de hipersensibilitate la alte sulfoniluree, sulfonamidă, diuretice pe bază de sulfonamidă şi
probenecid, întrucât pot să apară reacţii încrucişate;
- în următoarele cazuri de diabet zaharat care impun administrarea insulinei (diabet zaharat de tip I insulino-
dependent, eşecul secundar total al terapiei cu glibenclamid în diabetul zaharat de tip 2, acidoză metabolică,
precomă sau comă diabetică, rezecţie pancreatică);
- porfirie;
- disfuncţii hepatice severe;
- alterarea severă a funcţiei renale;
- în timpul sarcinii şi alăptării (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
O atenţie specială trebuie acordată pacienţilor cu disfuncţie hepatică sau renală sau hipofuncţie tiroidiană,
pituitară sau corticosuprarenală.
Pacienţi vârstnici: Vârsta de 65 ani şi mai mare a fost identificată ca factor de risc pentru hipoglicemie la
pacienţii trataţi cu sulfoniluree. La vârstnici, hipoglicemia poate fi dificil de recunoscut. Dozele iniţiale şi de
întreţinere pentru glibenclamidă trebuie ajustate cu atenţie, pentru a reduce riscul de hipoglicemie (vezi pct.
4.2). Dacă este cazul, este de preferat ca acestor pacienţi să li se administreze, iniţial, o sulfoniluree cu durată
mai scurtă de acţiune.
Pacienţii cu semne evidente de scleroză cerebrală şi cei necooperanţi prezintă, în general, un risc mai mare
de hipoglicemie.
Postul îndelungat, aportul necorespunzător de carbohidraţi, efortul fizic neobişnuit, diareea sau stările de
vomă sunt circumstanţe ce prezintă risc mărit de apariţie a hipoglicemiei (vezi pct. 4.8).
Medicamentele cu acţiune centrală şi beta-blocantele precum şi neuropatiile autonome pot masca simptomele
hipoglicemiei.
Consumul acut sau cronic de alcool poate intensifica sau atenua în mod imprevizibil efectul hipoglicemiant
al Maninil.
Abuzul cronic de laxative poate conduce la degradarea stării metabolice.
Glicemia poate creşte în cazul în care nu se respectă planul de tratament, dacă efectul hipoglicemiant al
Maninil
încă nu este instalat sau în situaţii particulare de stres.
Simptomele hiperglicemiei pot fi: senzaţie intensă de sete, gură uscată, urinare frecventă, prurit şi/sau piele
uscată, micoze sau infecţii ale pielii precum şi performanţe reduse.
În situaţii de stres excesiv (de exemplu traumatisme, intervenţii chirurgicale, infecţii febrile), poate interveni
o degradare a statusului metabolic având ca rezultat hiperglicemia; în astfel de cazuri, poate fi necesar un
tratament temporar cu insulină.
Pacientul va fi îndrumat să îşi consulte imediat medicul curant, dacă pe durata tratamentului cu Maninil
intervin şi alte afecţiuni, iar în cazul schimbării medicului (de exemplu, pe durata spitalizării, urmare a unui
accident sau a îmbolnăvirii în timpul concediului) să atenţioneze medicul care îl tratează că este suferind de
diabet.
4
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenază (G6PD), tratamentul cu derivaţi de sulfoniluree
poate determina apariţia anemiei hemolitice. Deoarece glibenclamida este un derivat de sulfoniluree, trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu deficit de G6PD şi trebuie luată în considerare o terapie alternativă.
Maninil conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
Maninil conţine Ponceau 4R (E 124) care poate provoca reacţii alergice.
Copii şi adolescenţi
Acest medicament nu trebuie utilizat în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani, întrucât nu
există informaţii corespunzătoare.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă a altor medicamente poate intensifica sau diminua efectele Maninil 1,75 mg.
În consecinţă, alte medicamente vor fi administrate numai cu avizul medicului.
Reacţiile hipoglicemice, expresie a unei acţiuni intensificate a medicamentului, pot să apară în cazul
administrării concomitente de:
- antidiabetice orale şi insulină;
- inhibitori ECA;
- steroizi anabolizanţi şi hormoni sexuali masculini;
- antidepresive (de exemplu fluoxetina, inhibitori MAO);
- beta-blocante;
- derivaţi de chinolonă;
- cloramfenicol;
- clofibrat şi analogi;
- derivaţi cumarinici;
- disopiramid;
- fenfluramin;
- miconazol;
- acid paraaminosalicilic;
- pentoxifilină, administrată în doze mari parenterale;
- perhexilină;
- derivaţi de pirazolon;
- probenecid;
- salicilaţi;
- sulfonamide;
- tetracicline;
- tritocualină;
- citostatice de tip ciclofosfamidă.
Perceperea simptomelor ce semnalează hipoglicemia poate fi diminuată în cazul administrării unor beta-
blocante, clonidină, guanetidină şi rezerpină.
Hiperglicemia ca expresie a diminuării acţiunii medicamentului poate să apară în cazul administrării
concomitente de:
- acetazolamidă;
- beta-blocante;
- barbiturice;
- clorpromazină;
- diazoxid;
- danazolul;
- diuretice;
- glucagon;
- izoniazid;
5
- corticoide;
- nicotinaţi;
- derivaţi ai fenotiazinei;
- fenitoin;
- rifampicină;
- hormoni tiroidieni;
- hormoni sexuali feminini (progesteron, estrogeni);
- simpatomimetice.
Antagoniştii de receptori H
2, clonidina şi rezerpina pot determina atât diminuarea cât şi intensificarea
efectului hipoglicemiant.
Foarte rar, pentamidina poate provoca hipoglicemie severă sau hiperglicemie.
Efectul derivaţilor cumarinici poate fi diminuat sau intensificat.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Maninil nu trebuie administrat în timpul sarcinii. Antidiabeticele orale nu reglează glicemia la fel de sigur ca
insulina, de aceea sunt categoric excluse din tratamentul diabetului la pacientele gravide.
În timpul sarcinii, tratamentul de elecţie pentru reglarea diabetului este insulina. Dacă este posibil, se
recomandă încetarea administrării antidiabeticelor orale înainte de o sarcină planificată şi înlocuirea acestora
cu insulina.
Alăptarea
Întrucât nu s-a demonstrat dacă Maninil
se elimină în laptele uman, Maninil nu trebuie administrat femeilor
care alăptează. Pacientele care alăptează trebuie fie să îşi administreze insulină pentru controlul diabetului,
fie să înceteze alăptarea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Hipoglicemia poate reduce capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului, faptul reprezentând un risc
în situaţiile în care aceste abilităţi sunt extrem de importante (de exemplu, când pacientul conduce un vehicul
sau manipulează un utilaj).
Pacientului i se va recomanda să ia toate măsurile pentru a preveni o stare de hipoglicemie atunci când
conduce. Această indicaţie este extrem de importantă, mai ales în cazul pacienţilor cu episoade
hipoglicemice sau cu o percepţie redusă ori absentă a simptomelor de hipoglicemie.
În aceste cazuri, trebuie analizat dacă este recomandabil să conducă un vehicul.
4.8 Reacţii adverse
Au fost folosite următoarele categorii de frecvenţă în cazul evaluării reacţiilor adverse:
Foarte frecvente: ≥1/10
Frecvente: ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100
Rare: ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare: <1/10000
Cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente :
Hipoglicemia este cel mai des întâlnit efect advers în tratamentul cu glibenclamidă.
6
Administrarea glibenclamidei poate prelungi acest efect şi conduce la hipoglicemie severă, cu comă potenţial
letală. Simptomele tipice de avertizare pot fi diminuate sau absente în cazul unei evoluţii insidioase a
hipoglicemiei, în neuropatii autonome sau în tratamentul adjuvant cu simpatolitice (vezi pct. 4.5).
La punctul 4.4 sunt descrise posibile cauze ale hipoglicemiei.
Hipoglicemia este definită ca o scădere a glicemiei sub 50 mg/dl.
Următoarele simptome pot alarma pacientul sau pe apropiaţii acestuia, semnalând o scădere bruscă a
glicemiei: transpiraţie excesivă, palpitaţii, tremor, senzaţie de foame, agitaţie, furnicături în zona gurii,
paloare, dureri de cap, stare de somnolenţă, tulburări de somn, anxietate, lipsa coordonării, deficienţe
neurologice temporare (tulburări de vorbire şi de vedere, semne de paralizie sau tulburări de percepţie).
În hipoglicemia progresivă, pacientul îşi poate pierde autocontrolul şi cunoştinţa. De obicei, aceşti pacienţi
au pielea umedă, rece şi sunt predispuşi la convulsii.
Pacientul diabetic îşi poate ameliora hipoglicemia consumând zahăr sau alimente şi băuturi cu conţinut mare
de zaharuri. Se recomandă ca acesta să aibă întotdeauna asupra sa 20 g de glucoză.
Dacă hipoglicemia nu poate fi imediat corectată, trebuie consultat de urgenţă medicul.
Alte tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente:
- creştere în greutate
Tulburări oculare
Foarte rare:
- pot apărea tulburări de vedere şi de acomodare, mai ales la începutul administrării, datorate modificării
nivelului de glucoză
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin frecvente:
- greaţă
- senzaţie de presiune în stomac
- distensie abdominală
- vărsături
- dureri abdominale
- diaree
- eructaţii
- gust metalic
Simptomele sunt adesea temporare şi, în general, nu impun întreruperea tratamentului.
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare:
- creşterea temporară a TGO, TGP, a fosfatazei alcaline, hepatită indusă medicamentos, hepatită colestatică,
provocată de o posibilă reacţie alergică a ţesutului hepatic
Aceste disfuncţii hepatice sunt reversibile după sistarea administrării de Maninil
dar pot conduce la
insuficienţă hepatică cu risc letal crescut.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente:
- prurit
- urticarie
- eritem nodos
- exantem morbiliform sau maculopapular
- fotosensibilitate crescută
- purpură
7
Aceste simptome sunt reacţii de hipersensibilitate temporară; însă foarte rar pot apărea situaţii ce pun viaţa în
pericol cu detresă respiratorie şi o scădere a tensiunii arteriale mergând până la şoc ce pune viaţa în pericol.
Foarte rare:
- reacţii de hipersensibilitate generalizată, cu rash, artralgie, febră, proteinurie şi icter
Foarte rare:
- vasculită alergică cu risc letal
Dacă apar reacţii cutanate se va înştiinţa de urgenţă medicul.
Tulburări hematologice şi limfatice
Rare :
- trombocitopenie
Foarte rare:
- leucocitopenie, eritropenie, granulocitopenie până la agranulocitoză
Foarte rare:
- pancitopenie, anemie hemolitică
Aceste modificări în hemogramă sunt, în general, reversibile după încetarea tratamentului, dar foarte rar pot
ameninţa viaţa.
Alte reacţii adverse
Foarte rare:
- efect diuretic modest
- proteinurie temporară
- hiponatremie
- reacţie de tip disulfiram
Este posibilă alergia încrucişată la sulfonamide, derivaţi ai sulfonamidelor şi probenecid.
Cu frecvenţă necunoscută:
Reacţii alergice provocate de Ponceau 4R.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradoza acută de Maninil, de exemplu administrarea pe termen lung a unor doze uşor excesive, poate
conduce la hipoglicemie severă, trenantă, cu risc letal.
Simptomele supradozajului
În cazul administrării incorecte, abuzive, poate interveni hipoglicemia trenantă cu tendinţă de reapariţie după
un tratament iniţial reuşit. La pacienţii cu obnubilare, se poate instala rapid şocul hipoglicemic, caracterizat
prin pierderea cunoştinţei, tahicardie, piele umedă, hipertermie, agitaţie motorie, hiperreflexie, pareză cu
reflex Babinski pozitiv.
Măsuri terapeutice în caz de supradozaj
Pentru tratamentul hipoglicemiei uşoare, consultaţi pct. 4.8.
8
În cazul intoxicaţiilor accidentale, pe lângă administrarea de glucoză i.v, pacienţilor li se va provoca voma
sau li se va efectua lavaj gastric, în cazul în care reacţionează şi nu prezintă convulsii.
La pacienţii inconştienţi se va administra imediat glucoză intravenos (injectarea a 40 până la 80 ml glucoză
perfuzabilă şi ulterior, prin perfuzie, soluţie de glucoză 5-10%).
Suplimentar, se poate administra 1 mg glucagon, i.m. sau i.v. Dacă în urma acestor măsuri nu intervin
modificări în starea de inconştienţă, procedeul poate fi repetat; se poate impune terapia intensivă.
În hipoglicemia trenantă, se impune monitorizarea strictă a pacientului timp de câteva zile, cu verificarea
regulată a glicemiei, şi, dacă este posibil, tratament perfuzabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale, sulfonamide, derivaţi de uree, codul ATC: A10BB01.
Maninil are efect hipoglicemiant prin creşterea secreţiei de insulină din celulele B ale insulelor pancreatice,
atât la persoane cu metabolism sănătos, cât şi la pacienţi cu diabet zaharat non-insulino-dependent (tip 2,
DZNID). Acest efect depinde de concentraţiile de glucoză din mediul extern al celulelor B.
Inhibarea procesului de eliberare de glucagon din celulele A pancreatice şi efectele extrapancreatice
(replicarea receptorilor de insulină, creşterea sensibilităţii la insulină a ţesuturilor periferice) au fost descrise,
dar nu a fost elucidată relevanţa clinică a acestora.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, glibenclamida este absorbită rapid şi aproape complet.
Absorbţia glibenclamidei nu este influenţată semnificativ de consumul concomitent de alimente.
Fixarea glibenclamidei la albumina plasmatică se efectuează în proporţie de peste 98%.
Concentraţiile serice maxime, cu valori de aproximativ 100 ng/ml, sunt atinse după 1-2 ore de la
administrarea a glibenclamid 1,75 mg. În funcţie de doza administrată, concentraţiile serice scad la 5–
10 ng/ml, după 8-10 ore.
Timpul de înjumătăţire seric în urma administrării intravenoase este de aproximativ 2 ore. După administrare
orală, timpul de înjumătăţire este de 2-5 ore. Totuşi, unele studii susţin că acesta poate fi prelungit până la 8-
10 ore în cazul pacienţilor diabetici.
Glibenclamida este complet metabolizată în ficat. Principalul metabolit este 4-trans-hidroxiglibenclamid, un
alt metabolit fiind 3-cis-hidroxiglibenclamida. Metaboliţii nu contribuie în mod semnificativ la efectul
hipoglicemiant al glibenclamidei. Metaboliţii sunt eliminaţi pe cale renală şi biliară, eliminarea metaboliţilor
fiind totală după 45 - 72 ore.
Eliminarea substanţei active din plasmă este întârziată în cazul pacienţilor cu disfuncţie hepatică.
La pacienţii cu insuficienţă renală, eliminarea pe cale biliară a metaboliţilor creşte pentru a compensa
eliminarea renală, în funcţie de severitatea disfuncţiei. În cazul insuficienţei renale moderate, (clearance
creatinină ≥ 30 ml/min), eliminarea completă nu se modifică; acumularea este posibilă în cazul insuficienţei
renale severe.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Rezultatele studiilor de toxicitate cronică efectuate nu conţin concluzii care să susţină suspiciunea că la om
este posibilă apariţia unor reacţii adverse necunoscute până în prezent.
De asemenea, studiile in vitro nu au furnizat dovezi ale unui potenţial mutagen.
9
Nu au fost efectuate studii periodice pe termen lung privind potenţialul carcinogen.
Studiile efectuate pe şobolani, şoareci şi iepuri nu au avut ca rezultat indicaţii ale vreunui efect teratogen.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de cartof
Metilhidroxietilceluloză
Siliciu precipitat
Stearat de magneziu
Ponceau 4R (E124).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticlă incoloră, tip III, cu capacitatea de 30 ml, închis cu dop din polietilenă; flaconul
conţine 120 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Berlin-Chemie AG (Menarini Group)
Glienicker Weg 125
12489 Berlin
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
10005/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Mai 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2017
