METOPROLOL LPH 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metoprolol LPH 25 mg, comprimate
Metoprolol LPH 50 mg, comprimate
Metoprolol LPH 100 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metoprolol LPH 25 mg
Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 2 5 mg.
Metoprolol LPH 50 mg
Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg.
Metoprolol LPH 100 mg
Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Excipient: lactoză
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Metoprolol LPH 25 mg
Comprimate lenticulare de culoare albă, cu diametrul de 7 mm, având gravat pe una din tre feţe o linie
mediană .
Metoprolol LPH 50 mg
Comprimate lenticulare de culoare albă, cu diametrul de 9 mm, având gravat pe una dintre feţe
inscripţiile M şi 50 separate de o linie mediană .
Metoprolol LPH 100 mg
Comprimate lenticulare de culoare albă, cu diametrul de 11,5 mm, având gravat pe una dintre feţe
inscripţiile M şi 100 separate de o linie mediană .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune arterială;
- profilaxia crizelor de angină de efort;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprololului introdus intravenos;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii) ;
- manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în terapia hipertiroidismului.
Se mai poate folosi în tratamentul unor diferite tulburări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare
(tahicardie, flutter şi fibrila ţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole
ventriculare, tahicardie ventriculară).
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele de metoprolol trebuie întotdeauna ajustate la necesităţile individuale ale pacientului.
În caz de hipertensiune arterială , doza recomandată este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în
1- 2 prize. Doza va fi adaptată în funcţie de răspunsul terapeutic. Terapia va fi începută cu o doză
iniţială de 100 mg tartrat de metoprolol , urmând dacă este cazul, s ă fie scăzută (la 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi) sau crescută la interval de o săptămână, cu încă 100 mg tartrat de metoprolol.
Metoprololul se poate administra singur sau în asociere cu diuretice sau altă medicaţie
antihipertensivă.
Pentru profilaxia crizelor de angină de efort , tratamentul se începe cu 50 mg tartrat de metoprolol pe
zi , în 1- 2 prize. În funcţie de răspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescută săptămânal.
În infarctul miocardic acut , se începe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol după 15 minute
de la ultima injectare intravenoasă, în cazul în care aceasta a fost bine tolerată. Această doză se repetă
la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de întreţinere se administrează 200 mg tartrat de
metoprolol pe zi în două prize, dimineaţa şi seara sau în priză unică.
În cazul pacienţilor care nu au tolerat întreaga doză de metoprolol administrată intravenos, terapia cu
tartrat de metoprolol va fi iniţiată cu doza de 25 mg tartrat de metoprolol, la fiecare 6 ore (doza variind
în funcţie de gradul de intoleranţă), la 15 minute după administrarea ultimei doze intravenoase sau în
momentul în care condiţiile (statusul) hemodinamice permit.
Ca tratament de întreţinere, se administrează 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
În caz de intoleranţă gravă la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt.
Doza recomandată în tratamentul de lungă durată al infarctului miocardic este de 100- 200 mg tartrat
de metoprolol pe zi în 2-3 prize.
În caz de aritmie cardiacă, doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 -3 ori pe zi, crescând
doza zilnică, dacă se impune, până la 300 mg tartrat de metoprolol administrate fracţionat.
În eretismul cardiac, doza recomandată este de 50-100 mg tartrat de metoprolol pe zi.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului , doza recomandată este de 50 mg tartrat de metoprolol
de 4 ori pe zi. Doza va fi scăzută când se va constata funcţionarea normală a glandei tiroide.
În profilaxia migrenei doza recomandată este de 100 - 200 mg ta rtrat de metoprolol zilnic, doze
f racţionat e.
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat după masă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la tartratul de metoprolol sau la or icare dintre excipienţi;
- forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă;
- insuficienţă cardiacă ce nu răspunde la tratament;
- şoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III;
- angor P rinzmetal (neasociat cu alt e afecţiuni cardiovasculare şi în cazul administrării metoprololului
în monoterapie);
- boala nodului sinusal;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie sinusală (frecvenţa cardiacă sub 45 -50 bătăi/min);
- forme severe de sindrom R aynaud şi afecţiuni arteriale periferice;
- feocromocitom netratat;
- hipotensiune arterială;
- antecedente de reacţii anafilactice;
- copii cu vârsta sub 6 ani (datorită formei farmaceutice) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Î n caz de cardiopatie ischemică t ratamentul trebuie întrerupt gradat, timp de 1- 2 săptămâni, începând
în acelaşi timp, dacă este necesar, tratamentul de înlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Tratamentul la bolnavii anginoşi nu trebuie în trerupt brusc, deoarece pot să apar ă tulburări grave de
ritm, infarct miocardic sau moarte subită.
3
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care răspunde la tratament, dacă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.
În cazul în care în timpul tratamentului se înregistrează bradicardie marcată (sub 50- 55 bătăi/minut),
simptomatică, doza de tartrat de metoprolol tebuie scăzută.
Datorită efectului lor dromotrop negativ blocantele beta -adrenergice trebuie administr ate cu prudenţă
la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
În caz de angină Prinzmetal blocantele beta -adrenergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor.
Utilizarea unui blocant beta
1- adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele min ore şi asociate cu
alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
La bolnavii cu afecţiuni arteriale periferice (boală sau sindrom Raynaud, arterită sau arteriopatie
obliterantă cronică a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava
aceste afecţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta- adrenergic cardioselectiv
şi, cu prudenţă, un agonist parţial puternic .
Utilizarea blocantelor beta- adrenergice în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesită monitorizarea tensiunii arteriale.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.
În caz de insuficienţă hepatică este necesară măsurarea per iodică a frecvenţei cardiace; producerea
unei bradicardii marcate (sub 50 -55 bătăi/minut) în repaus, impune scăderea dozei.
În ciroza hepatică biodisponibilitatea metoprololului poate să crească datorită scăderii clearance -ului
plasmatic.
La pacienţii cu diabet zaharat, încă de la începutul administrării metoprololului trebuie supravegheată
atent glicemia; aceşti bolnavi sesizează mai puţin simptomele vegetative, simpato -catecolaminice, care
semnalează hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoraţie etc.).
Î n caz de psoriazis s- a raportat agravarea afecţiunii.
La pacienţii predispuşi la reacţii anafilactice severe, indiferent de origine, îndeosebi după
administrarea produselor de contrast cu iod sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea
bloca ntelor beta -adrenergice poate determina agravarea reacţiilor alergice şi lipsa de răspuns la
tratamentul cu adrenalină la doze uzuale.
În cazul practicării anesteziei generale blocantele beta- adrenergice determină reducerea tahicardiei
reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială. Continuarea tratamentului cu blocante beta -
adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice şi puseelor de hipertensiune arterială. Medicul
anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În
condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48
ore pentru reapariţia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta- adrenergice nu trebuie întrerupt:
la pacienţii cu insuficienţă coronariană este preferabilă continuarea tratamentului până la intervenţia
chirurgicală, datorită riscului legat de oprirea administrării blocantelor beta -adrenergice;
în situaţii de urgenţă sau în cazul în care nu este posibilă oprirea tratamentului, pacientul trebuie
protejat de predominanţa vagală prin administrarea în prealabil, a unei cantităţi suficiente de atropină
în funcţie de necesităţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic
posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.
Trebuie avut în vedere de asemenea, riscul anafilactic.
În caz de tireotoxicoză blocantele beta -adrenergice pot să mascheze semnele cardiovasculare.
Sportivi
Metoprololul poate să determine o re acţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Excipienţi
Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat la bolnavii cu afecţiuni ereditare rare cum
sunt intoleranţa la galactoză, deficitul de lactază Lapp sau malabsorbţia glucoză- galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Administrarea concomitentă cu amiodarona poate să provoace tulburări ale contractilităţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Asocierea cu anestezicele generale inh alatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta -adrenergice (inhibiţia beta -adrenergică poate fi înlăturată în timpul
4
intervenţiei chirurgicale de către stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante beta-
ad renergice nu trebuie oprit dintr -o dată, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest
tratament.
Administrarea concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi
verapamilul) determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a
contractilităţii miocardice prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medicală şi
monitorizarea electrocardiogramei, în special la vârstnici sau la începutul tratamentului.
În cazul asocierii cu ant iaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă), pot să apară tulburări
ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.
Bac lofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a produsului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu
creş terea acţiunii şi efectelor adverse, de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită
supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta- adrenergic se scade în timpul
tratamentului cu cimetidină şi se creşte după oprirea tratamentului.
Metop rololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a efectelor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică,
efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în
timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.
Antiacidele compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţe de cel puţ in 2 ore de metoprolol.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta -adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi
administrarea nu poate fi î ntreruptă, trebuie instituit tratamentul adecvat.
Asocieri de avut în vedere
Antiinflamatoarele nesteroidiene micşorează efectul hipotens or al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Asocierea cu blocante a le canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune
arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.
Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterială şi hipotensiune ortostatică severă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei
hidrosaline pe care o provoacă.
Fen obarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie
enzimatică, reducând astfel efectele acestuia.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeş te riscul
potenţial pentru făt.
Nu s -a evidenţiat efect teratogen pentru m etoprololul administrat în timpul sarcinii. Dacă se
administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta -blocantelor la
nou- născut, acţiune ce pers istă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii
miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară bradicardie,
detresă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesară o supraveghere medica lă atentă şi
specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou -născutului în primele 3- 5 zile de viaţă.
Metoprololul se excretă în laptele matern. Nu se recomandă administrarea metoprolol în timpul
alăptării. Dacă tratamentul cu metoprolol este totuşi n ecesar, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibilitatea de a pariţie a ameţelilor şi a oboselii .
5
4.8 Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului nervos : oboseală, ameţeli, cefalee, stare confuzională. Au fost raportate
rareori: pierderea de scurtă durată a memoriei, coşmaruri şi insomnie.
Tulburări cardio -vascular e: bradicardie, hipotensiune arterială, extremităţi reci, insuficienţă cardiacă,
prelungirea perioadei de conducere AV sau agravarea unui bloc atrio-ventricular preexistent .
Tulburări respiratorii: bronhospasm, dispnee.
Tulburări gastro-intestinal e: diaree, greaţă, uscăciunea gurii, dureri abdominale, constipaţie,
flatulenţă.
Tulburări cutanate : prurit, erupţii cutanate, agravarea psoriazisului.
Alte reacţii adverse : dureri musculare, vedere înceţoşată, tinitus, alopecie reversibilă, agranulocitoză,
agrava rea unei claudicaţii intermitente preexistente.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj pot să apară: bradicardie, bronhospasm, scădere marcată a tensiunii arteriale şi
insuficienţă cardiacă, bloc atrioventricular, şoc cardiogen, stop cardiac, comă, greaţă, vărsături ,
cianoză, hipoglicemie şi, ocazional, hiper kaliemie. Primele manifestări apar, de obicei, în 20 minute
până la 2 ore de la ingerarea medicamentului .
Dacă apare bradicardie şi hipotensiune severă se vor administra:
- atropin ă 1- 2 mg intravenos;
- glucagon 1 mg, care se poate repeta la nevoie.
Dacă este necesar, se va administra izoprenalină, 25 µg, injectată lent intravenos sau dobutamină 2,5-
10 μ g/kg/min în perfuzie intravenoasă.
În caz de decompensare cardiacă la nou- născutul din mamă tratată cu blocante beta-adrenergice, se
administrează glucagon 0,3 mg/ kg; izoprenalină şi dobutamină, în general, la doze mari. Tratamentul
se efectuează într -o unitate de terapie intensivă.
Tartratul de metoprolol nu se elimină eficient din circulaţia sistemică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC : CO7AB02
Metoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta
1- adrenergici (beta – blocant cardioselectiv
făr ă acţiune simpatomimetică intrinsecă). Deprimă cordul în general; are efect antihipertensiv,
antianginos şi antiaritmic.
Metoprololul reduce mortalitatea în infarctul miocardic acut.
De asemenea, scade riscul de recidivă al infarctului miocardic şi mortali tatea, îndeosebi moartea
subită.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală, metoprololul este absorbit rapid şi complet din tractul gastro- intestinal dar
este metaboliz at în proporţie mare la primul pasaj hepatic . Concentraţia plasmatică maximă se atinge
în aproximativ 1,5- 2 ore. Are o liposolubilitate moderată.
Biodisponibilitatea creşte în cazul administrării concomitente cu alimentele.
Metoprololul străbate bariera hematoencefalică şi feto-placenta ră. Se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie mică. Este metabolizat intens la nivel hepatic prin dezaminare oxidativă, orto- dezalchilare
urmată de oxidare şi hidroxilare alifatică.
Metaboliţii se excretă în urină împreună cu o proporţie mică din substanţa netransformată. Rata hidroxilări i la
alfa -hidroxi -metoprolol este determinată de polimorfismul genetic; timpul de înjumătăţire la hidroxilatorii
rapizi fiind de aproximativ 3 -4 ore, în timp ce pentru hidroxilatorii lenţi este de aproximativ 7 ore.
6
Aproximativ 10% din doza administrată este biotransformată la nivel hepatic în alfa -hidroxi -
metoprolol. Acesta este de 10 ori mai puţin activ decât substanţa netransformată.
Se excretă aproape în totalitate pe cale renală, în special sub formă de metaboliţi (95%).
În caz de insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
În caz de insuficienţă hepatică poate fi necesară scăderea dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de
siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, talc, stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani .
6.4 Precauţii speciale pentru păst rare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Metoprolol LPH 25 mg
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 20 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate
Cutie cu 3 blistere din P VC/Al a câte 20 comprimate
Metoprolol LPH 50 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate .
Metoprolol LPH 100 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORMED PHARMA S.A.
Bd. Theodor Pallady nr. 44B , sector 3, Bucureşti, România
7
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Metoprolol LPH 25 mg
6560/2006/01- 02-03
Metoprolol LPH 50 mg
6561/2006/01- 02-03
Metoprolol LPH 100 mg
6562/2006/01 -02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Metoprolol LPH 25 mg
Autorizare, Iunie 2006
Metoprolol LPH 50 mg
Metoprolol LPH 100 mg
Reînnoirea autorizaţiei, Iunie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metoprolol LPH 25 mg, comprimate
Metoprolol LPH 50 mg, comprimate
Metoprolol LPH 100 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Metoprolol LPH 25 mg
Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 2 5 mg.
Metoprolol LPH 50 mg
Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 50 mg.
Metoprolol LPH 100 mg
Un comprimat conţine tartrat de metoprolol 100 mg.
Excipient: lactoză
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Metoprolol LPH 25 mg
Comprimate lenticulare de culoare albă, cu diametrul de 7 mm, având gravat pe una din tre feţe o linie
mediană .
Metoprolol LPH 50 mg
Comprimate lenticulare de culoare albă, cu diametrul de 9 mm, având gravat pe una dintre feţe
inscripţiile M şi 50 separate de o linie mediană .
Metoprolol LPH 100 mg
Comprimate lenticulare de culoare albă, cu diametrul de 11,5 mm, având gravat pe una dintre feţe
inscripţiile M şi 100 separate de o linie mediană .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune arterială;
- profilaxia crizelor de angină de efort;
- infarct miocardic acut: tratament de înlocuire a metoprololului introdus intravenos;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic (scăderea mortalităţii) ;
- manifestări funcţionale cardiace: eretism cardiac;
- profilaxia migrenei;
- adjuvant în terapia hipertiroidismului.
Se mai poate folosi în tratamentul unor diferite tulburări de ritm, cum sunt: aritmii supraventriculare
(tahicardie, flutter şi fibrila ţie atrială, tahicardie joncţională) şi aritmii ventriculare (extrasistole
ventriculare, tahicardie ventriculară).
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele de metoprolol trebuie întotdeauna ajustate la necesităţile individuale ale pacientului.
În caz de hipertensiune arterială , doza recomandată este de 100-200 mg tartrat de metoprolol pe zi în
1- 2 prize. Doza va fi adaptată în funcţie de răspunsul terapeutic. Terapia va fi începută cu o doză
iniţială de 100 mg tartrat de metoprolol , urmând dacă este cazul, s ă fie scăzută (la 50 mg tartrat de
metoprolol pe zi) sau crescută la interval de o săptămână, cu încă 100 mg tartrat de metoprolol.
Metoprololul se poate administra singur sau în asociere cu diuretice sau altă medicaţie
antihipertensivă.
Pentru profilaxia crizelor de angină de efort , tratamentul se începe cu 50 mg tartrat de metoprolol pe
zi , în 1- 2 prize. În funcţie de răspunsul clinic doza poate fi, eventual, crescută săptămânal.
În infarctul miocardic acut , se începe prin administrarea a 50 mg tartrat de metoprolol după 15 minute
de la ultima injectare intravenoasă, în cazul în care aceasta a fost bine tolerată. Această doză se repetă
la intervale de 6 ore timp de 48 ore. Ca tratament de întreţinere se administrează 200 mg tartrat de
metoprolol pe zi în două prize, dimineaţa şi seara sau în priză unică.
În cazul pacienţilor care nu au tolerat întreaga doză de metoprolol administrată intravenos, terapia cu
tartrat de metoprolol va fi iniţiată cu doza de 25 mg tartrat de metoprolol, la fiecare 6 ore (doza variind
în funcţie de gradul de intoleranţă), la 15 minute după administrarea ultimei doze intravenoase sau în
momentul în care condiţiile (statusul) hemodinamice permit.
Ca tratament de întreţinere, se administrează 100 mg tartrat de metoprolol de 2 ori pe zi.
În caz de intoleranţă gravă la injectare, tratamentul cu metoprolol trebuie întrerupt.
Doza recomandată în tratamentul de lungă durată al infarctului miocardic este de 100- 200 mg tartrat
de metoprolol pe zi în 2-3 prize.
În caz de aritmie cardiacă, doza uzuală este de 50 mg tartrat de metoprolol de 2 -3 ori pe zi, crescând
doza zilnică, dacă se impune, până la 300 mg tartrat de metoprolol administrate fracţionat.
În eretismul cardiac, doza recomandată este de 50-100 mg tartrat de metoprolol pe zi.
Ca adjuvant în tratamentul hipertiroidismului , doza recomandată este de 50 mg tartrat de metoprolol
de 4 ori pe zi. Doza va fi scăzută când se va constata funcţionarea normală a glandei tiroide.
În profilaxia migrenei doza recomandată este de 100 - 200 mg ta rtrat de metoprolol zilnic, doze
f racţionat e.
Comprimatele trebuie administrate în timpul sau imediat după masă, deoarece alimentele cresc
biodisponibilitatea metoprololului.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la tartratul de metoprolol sau la or icare dintre excipienţi;
- forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă;
- insuficienţă cardiacă ce nu răspunde la tratament;
- şoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III;
- angor P rinzmetal (neasociat cu alt e afecţiuni cardiovasculare şi în cazul administrării metoprololului
în monoterapie);
- boala nodului sinusal;
- bloc sinoatrial;
- bradicardie sinusală (frecvenţa cardiacă sub 45 -50 bătăi/min);
- forme severe de sindrom R aynaud şi afecţiuni arteriale periferice;
- feocromocitom netratat;
- hipotensiune arterială;
- antecedente de reacţii anafilactice;
- copii cu vârsta sub 6 ani (datorită formei farmaceutice) .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Î n caz de cardiopatie ischemică t ratamentul trebuie întrerupt gradat, timp de 1- 2 săptămâni, începând
în acelaşi timp, dacă este necesar, tratamentul de înlocuire, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Tratamentul la bolnavii anginoşi nu trebuie în trerupt brusc, deoarece pot să apar ă tulburări grave de
ritm, infarct miocardic sau moarte subită.
3
La bolnavii cu insuficienţă cardiacă care răspunde la tratament, dacă este indicat, metoprololul trebuie
administrat în doze foarte mici, care se cresc progresiv şi sub supraveghere medicală atentă.
În cazul în care în timpul tratamentului se înregistrează bradicardie marcată (sub 50- 55 bătăi/minut),
simptomatică, doza de tartrat de metoprolol tebuie scăzută.
Datorită efectului lor dromotrop negativ blocantele beta -adrenergice trebuie administr ate cu prudenţă
la bolnavii cu bloc atrioventricular de gradul I.
În caz de angină Prinzmetal blocantele beta -adrenergice ar putea să crească numărul şi durata crizelor.
Utilizarea unui blocant beta
1- adrenergic (cardioselectiv) este posibilă în formele min ore şi asociate cu
alte afecţiuni cardiovasculare, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
La bolnavii cu afecţiuni arteriale periferice (boală sau sindrom Raynaud, arterită sau arteriopatie
obliterantă cronică a membrelor inferioare) administrarea blocantelor beta-adrenergice poate agrava
aceste afecţiuni. În acest caz este preferabilă administrarea unui blocant beta- adrenergic cardioselectiv
şi, cu prudenţă, un agonist parţial puternic .
Utilizarea blocantelor beta- adrenergice în tratamentul hipertensiunii arteriale secundare din
feocromocitom necesită monitorizarea tensiunii arteriale.
La vârstnici tratamentul trebuie început cu doze mici şi efectuat sub supraveghere medicală.
În caz de insuficienţă hepatică este necesară măsurarea per iodică a frecvenţei cardiace; producerea
unei bradicardii marcate (sub 50 -55 bătăi/minut) în repaus, impune scăderea dozei.
În ciroza hepatică biodisponibilitatea metoprololului poate să crească datorită scăderii clearance -ului
plasmatic.
La pacienţii cu diabet zaharat, încă de la începutul administrării metoprololului trebuie supravegheată
atent glicemia; aceşti bolnavi sesizează mai puţin simptomele vegetative, simpato -catecolaminice, care
semnalează hipoglicemia (anxietate, tahicardie, sudoraţie etc.).
Î n caz de psoriazis s- a raportat agravarea afecţiunii.
La pacienţii predispuşi la reacţii anafilactice severe, indiferent de origine, îndeosebi după
administrarea produselor de contrast cu iod sau în timpul tratamentelor de desensibilizare, utilizarea
bloca ntelor beta -adrenergice poate determina agravarea reacţiilor alergice şi lipsa de răspuns la
tratamentul cu adrenalină la doze uzuale.
În cazul practicării anesteziei generale blocantele beta- adrenergice determină reducerea tahicardiei
reflexe şi creşterea riscului de hipotensiune arterială. Continuarea tratamentului cu blocante beta -
adrenergice scade riscul aritmiei, ischemiei miocardice şi puseelor de hipertensiune arterială. Medicul
anestezist trebuie prevenit în cazul în care pacientul este tratat cu un blocant beta-adrenergic. În
condiţiile în care oprirea tratamentului este considerată necesară, este suficientă o întrerupere de 48
ore pentru reapariţia sensibilităţii la catecolamine.
În anumite cazuri tratamentul cu blocante beta- adrenergice nu trebuie întrerupt:
la pacienţii cu insuficienţă coronariană este preferabilă continuarea tratamentului până la intervenţia
chirurgicală, datorită riscului legat de oprirea administrării blocantelor beta -adrenergice;
în situaţii de urgenţă sau în cazul în care nu este posibilă oprirea tratamentului, pacientul trebuie
protejat de predominanţa vagală prin administrarea în prealabil, a unei cantităţi suficiente de atropină
în funcţie de necesităţi. Trebuie utilizate anestezice generale cu efect deprimant cardiac cât mai mic
posibil, iar pierderile sanguine trebuie compensate.
Trebuie avut în vedere de asemenea, riscul anafilactic.
În caz de tireotoxicoză blocantele beta -adrenergice pot să mascheze semnele cardiovasculare.
Sportivi
Metoprololul poate să determine o re acţie pozitivă în cadrul testelor pentru controlul antidoping.
Excipienţi
Deoarece medicamentul conţine lactoză este contraindicat la bolnavii cu afecţiuni ereditare rare cum
sunt intoleranţa la galactoză, deficitul de lactază Lapp sau malabsorbţia glucoză- galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri nerecomandate
Administrarea concomitentă cu amiodarona poate să provoace tulburări ale contractilităţii,
automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Asocieri care necesită precauţii la utilizare
Asocierea cu anestezicele generale inh alatorii halogenate reduce reacţiile cardiovasculare
compensatorii ale blocantelor beta -adrenergice (inhibiţia beta -adrenergică poate fi înlăturată în timpul
4
intervenţiei chirurgicale de către stimulantele beta-adrenergice). Tratamentul cu blocante beta-
ad renergice nu trebuie oprit dintr -o dată, iar medicul anestezist trebuie informat despre acest
tratament.
Administrarea concomitentă a unor blocante ale canalelor de calciu (bepridilul, diltiazemul şi
verapamilul) determină tulburări ale conducerii atrioventriculare şi deprimarea excesivă a
contractilităţii miocardice prin efect sinergic. Asocierea nu se face decât sub supraveghere medicală şi
monitorizarea electrocardiogramei, în special la vârstnici sau la începutul tratamentului.
În cazul asocierii cu ant iaritmice aparţinând clasei IA (chinidină, disopiramidă), pot să apară tulburări
ale contractilităţii, automatismului şi conducerii prin supresia mecanismelor simpatice compensatoare.
Se impune supraveghere clinică şi monitorizarea electrocardiogramei.
Bac lofenul creşte efectul antihipertensiv al metoprololului. Sunt necesare supravegherea tensiunii
arteriale şi eventual, adaptarea dozei de metoprolol.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a produsului prin inhibarea metabolizării sale hepatice, cu
creş terea acţiunii şi efectelor adverse, de exemplu, bradicardie marcată. Asocierea necesită
supraveghere medicală; dacă este necesar, doza de blocant beta- adrenergic se scade în timpul
tratamentului cu cimetidină şi se creşte după oprirea tratamentului.
Metop rololul poate să crească concentraţiile plasmatice ale lidocainei cu eventuala creştere a efectelor
ei adverse neurologice şi cardiace. Se impune adaptarea dozei de lidocaină, supraveghere clinică,
efectuarea electrocardiogramei şi, eventual, determinarea concentraţiilor plasmatice ale lidocainei în
timpul tratamentului şi după oprirea acestuia.
Antiacidele compuşi de aluminiu, de magneziu şi carbonatul de calciu scad absorbţia metoprololului,
de aceea antiacidele trebuie administrate la distanţe de cel puţ in 2 ore de metoprolol.
Înainte de efectuarea examenului radiologic cu substanţe de contrast iodate, tratamentul cu blocante
beta -adrenergice trebuie întrerupt. În cazul în care utilizarea metoprololului este absolut necesară şi
administrarea nu poate fi î ntreruptă, trebuie instituit tratamentul adecvat.
Asocieri de avut în vedere
Antiinflamatoarele nesteroidiene micşorează efectul hipotens or al metoprololului prin inhibarea
prostaglandinelor vasodilatatoare şi retenţie hidrosalină.
Asocierea cu blocante a le canalelor calciului de tip dihidropiridinic poate provoca hipotensiune
arterială şi eventual deprimarea excesivă a contractilităţii miocardice la bolnavii cu insuficienţă
cardiacă latentă sau necontrolată prin tratament.
Utilizarea concomitentă cu antidepresive imipraminice (triciclice) şi neuroleptice determină
hipotensiune arterială şi hipotensiune ortostatică severă.
Glucocorticoizii şi tetracosactidul scad efectul antihipertensiv al metoprololului datorită retenţiei
hidrosaline pe care o provoacă.
Fen obarbitalul şi rifampicina scad concentraţiile plasmatice ale metoprololului prin inducţie
enzimatică, reducând astfel efectele acestuia.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Metoprololul se administrează la gravide doar dacă beneficiul potenţial pentru mamă depăşeş te riscul
potenţial pentru făt.
Nu s -a evidenţiat efect teratogen pentru m etoprololul administrat în timpul sarcinii. Dacă se
administrează metoprolol pe durata sarcinii este posibilă apariţia unor efecte ale beta -blocantelor la
nou- născut, acţiune ce pers istă câteva zile după naştere; este posibilă o reducere a contractilităţii
miocardice care necesită instituirea unei terapii intensive; de asemenea, pot să apară bradicardie,
detresă respiratorie, hipoglicemie. De aceea, este necesară o supraveghere medica lă atentă şi
specializată (frecvenţă cardiacă şi glicemie) a nou -născutului în primele 3- 5 zile de viaţă.
Metoprololul se excretă în laptele matern. Nu se recomandă administrarea metoprolol în timpul
alăptării. Dacă tratamentul cu metoprolol este totuşi n ecesar, alăptarea trebuie întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Metoprololul poate influenţa capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie
informaţi despre posibilitatea de a pariţie a ameţelilor şi a oboselii .
5
4.8 Reacţii adverse
Tulburări ale sistemului nervos : oboseală, ameţeli, cefalee, stare confuzională. Au fost raportate
rareori: pierderea de scurtă durată a memoriei, coşmaruri şi insomnie.
Tulburări cardio -vascular e: bradicardie, hipotensiune arterială, extremităţi reci, insuficienţă cardiacă,
prelungirea perioadei de conducere AV sau agravarea unui bloc atrio-ventricular preexistent .
Tulburări respiratorii: bronhospasm, dispnee.
Tulburări gastro-intestinal e: diaree, greaţă, uscăciunea gurii, dureri abdominale, constipaţie,
flatulenţă.
Tulburări cutanate : prurit, erupţii cutanate, agravarea psoriazisului.
Alte reacţii adverse : dureri musculare, vedere înceţoşată, tinitus, alopecie reversibilă, agranulocitoză,
agrava rea unei claudicaţii intermitente preexistente.
4.9 Supradozaj
În caz de supradozaj pot să apară: bradicardie, bronhospasm, scădere marcată a tensiunii arteriale şi
insuficienţă cardiacă, bloc atrioventricular, şoc cardiogen, stop cardiac, comă, greaţă, vărsături ,
cianoză, hipoglicemie şi, ocazional, hiper kaliemie. Primele manifestări apar, de obicei, în 20 minute
până la 2 ore de la ingerarea medicamentului .
Dacă apare bradicardie şi hipotensiune severă se vor administra:
- atropin ă 1- 2 mg intravenos;
- glucagon 1 mg, care se poate repeta la nevoie.
Dacă este necesar, se va administra izoprenalină, 25 µg, injectată lent intravenos sau dobutamină 2,5-
10 μ g/kg/min în perfuzie intravenoasă.
În caz de decompensare cardiacă la nou- născutul din mamă tratată cu blocante beta-adrenergice, se
administrează glucagon 0,3 mg/ kg; izoprenalină şi dobutamină, în general, la doze mari. Tratamentul
se efectuează într -o unitate de terapie intensivă.
Tartratul de metoprolol nu se elimină eficient din circulaţia sistemică prin hemodializă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante selective, codul ATC : CO7AB02
Metoprololul este un blocant selectiv al receptorilor beta
1- adrenergici (beta – blocant cardioselectiv
făr ă acţiune simpatomimetică intrinsecă). Deprimă cordul în general; are efect antihipertensiv,
antianginos şi antiaritmic.
Metoprololul reduce mortalitatea în infarctul miocardic acut.
De asemenea, scade riscul de recidivă al infarctului miocardic şi mortali tatea, îndeosebi moartea
subită.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală, metoprololul este absorbit rapid şi complet din tractul gastro- intestinal dar
este metaboliz at în proporţie mare la primul pasaj hepatic . Concentraţia plasmatică maximă se atinge
în aproximativ 1,5- 2 ore. Are o liposolubilitate moderată.
Biodisponibilitatea creşte în cazul administrării concomitente cu alimentele.
Metoprololul străbate bariera hematoencefalică şi feto-placenta ră. Se leagă de proteinele plasmatice în
proporţie mică. Este metabolizat intens la nivel hepatic prin dezaminare oxidativă, orto- dezalchilare
urmată de oxidare şi hidroxilare alifatică.
Metaboliţii se excretă în urină împreună cu o proporţie mică din substanţa netransformată. Rata hidroxilări i la
alfa -hidroxi -metoprolol este determinată de polimorfismul genetic; timpul de înjumătăţire la hidroxilatorii
rapizi fiind de aproximativ 3 -4 ore, în timp ce pentru hidroxilatorii lenţi este de aproximativ 7 ore.
6
Aproximativ 10% din doza administrată este biotransformată la nivel hepatic în alfa -hidroxi -
metoprolol. Acesta este de 10 ori mai puţin activ decât substanţa netransformată.
Se excretă aproape în totalitate pe cale renală, în special sub formă de metaboliţi (95%).
În caz de insuficienţă renală nu este necesară ajustarea dozei.
În caz de insuficienţă hepatică poate fi necesară scăderea dozei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, amidon de porumb, povidonă K 30, amidon glicolat de sodiu tip A, dioxid de
siliciu coloidal anhidru, ulei hidrogenat din seminţe de bumbac, talc, stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani .
6.4 Precauţii speciale pentru păst rare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Metoprolol LPH 25 mg
Cutie cu un blister din PVC/Al cu 20 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 20 comprimate
Cutie cu 3 blistere din P VC/Al a câte 20 comprimate
Metoprolol LPH 50 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate .
Metoprolol LPH 100 mg
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
LABORMED PHARMA S.A.
Bd. Theodor Pallady nr. 44B , sector 3, Bucureşti, România
7
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Metoprolol LPH 25 mg
6560/2006/01- 02-03
Metoprolol LPH 50 mg
6561/2006/01- 02-03
Metoprolol LPH 100 mg
6562/2006/01 -02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Metoprolol LPH 25 mg
Autorizare, Iunie 2006
Metoprolol LPH 50 mg
Metoprolol LPH 100 mg
Reînnoirea autorizaţiei, Iunie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie, 2015
