CIFRAN
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIA ŢĂ NR. 8127/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
CIFRAN 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg sub formă de clorhidrat de ciprof loxacină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate albe, oblongi, inscripţionate cu ,,500’’ pe o parte şi plane pe cealaltă parte .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cifran 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi
5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire
la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram -negativ:
Pneumonie,
Exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
Infecţii bronho- pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie .
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram -
negativ .
• Infecţii ale tractului urinar.
• Infecţii ale tractul ui genital:
- Uretrită gonococică şi cervicită determinate de Neisseria gonorrhoeae .
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Infecţii ale tract ului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra -abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram -negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
2
• Profilaxia infecţiilor invazive d eterminate de Neisseria meningitidis.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacina poate fi utilizată î n tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră care se suspectează că
este determinată de o infecţie bacteri ană.
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronho- pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci ) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra -abdominale, infecţii la
pacienţii neutrope nici şi infecţii osteo -articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii ale tractului
respirator superior
Exacerbarea sinuzitei
cronice
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Otită medie cronică
purulentă
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale tractului
urinar
Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe zi
până la 500 mg de două
ori pe zi
3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică
3
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
de 500 mg
Cistită complicată
Pielonefrită
necomplicată
500 mg de două ori pe zi 7 zile
Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile în
unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
2 până la 4 săptămâni (acută)
până la 4 până la 6 săptămâni
(cronică)
Infecţii ale tractului
genital
Uretrită gonococică şi
cervicită
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi
boală inflamatorie
pelvină
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal şi
infecţii intra -
abdominale
Diaree determinată de
bacterii patogene
incluzând Shigella spp,
cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
500 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree determinată de
Shigella dysenteriae de
tip I
500 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae
500 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-
abdominale datorate
bacteriilor Gram -
negativ
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
maximum 3 luni
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la
pacienţii neutropenici
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu un alt antibiotic/alte antibiotice con form
recomandărilor oficiale
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
Tratamentul trebuie continuat
pe toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de
Neisseria meningitidis
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru
persoanele apte să primească tratament pe cale
orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
4
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
suspectată sau confirmată.
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză
10 până la 14 zile
Infecţii complicate
ale tractului urinar şi
pielonefrită
10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 750 mg per doză
10 până la 21 zile
Antrax: profilaxia
după expunerea pe
cale inhalatorie şi
tratamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.
10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 500 mg per doză
60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul
antraxului
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză
În funcţie de tipul
infecţiilor
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance- ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recom andate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m²]
Creatinina sericã
[µmol/l]
Doza oralã
[mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual
30 – 60 124 - 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
5
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pa cientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi i
enumeraţi la pct. 6.1.
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infec ţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram -pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram -pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, c iprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvat e.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Uretrita gonococică, cervicita, o rhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de
Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone . De aceea, ciprofloxacina trebuie administrată în
tratamentul u retritei gonococice sau a cervicitei numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae
rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă .
Pentru tratamentul orhiepididimitei şi a bolilor inflamatorii pelvine trebuie luată în considerare
ciprofloxacina adminis trată empiric în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu
cefalosporine) numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost
exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de trata ment, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii ale tractului urinar
Rezistenţa la fluorochinolone a Escherichia coli , cel mai frecvent patogen implicat în infec ţii ale
tractului urinar , variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu sunt sfătui ţi să ţin ă cont de
prevalen ţa locală a rezisten ţei Escherichia coli la fluorochinolone.
O singură doză de ciprofloxacină utilizat ă în cistite necomplicate la femei în pre-menopauz ă se
aşteaptă să fi e asociat ă cu o eficacitate mai mică decât tratament ul cu durata mai lungă. Acest lucru
trebuie să fie luat în considerare având în vedere nivelul de rezisten ţă tot mai mare al Escherichia coli
la chinolone.
Infecţii intra -abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post -operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
6
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii osteo-articulare
Ciprofloxacina trebui e utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu cipro floxacină trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul
fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi .
S -a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Înt r-un studiu randomizat dublu- orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
A gravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezult atele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările of iciale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu -risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratame ntul medical adecvat.
Aparatul musculo- scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
7
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Inflamaţie şi rupturi de t endon pot să
apară chiar după câteva luni de la întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină. Riscul tendinopatiei
poate fi crescut la pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi
pct. 4.8).
La orice semn de tendinită ( de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, deoarece simptomele pot
fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S -a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radia ţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Ciprofloxacina, similar altor c hinolone este cunoscută că poa te declanşa crize convulsive sau po ate
scădea pragul convulsivant. A u fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar
convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a
ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către
ide i/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere . În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate p rin simptome neurologice cum sunt durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Sunt necesar e precauţii cănd se administreaz ă fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la pacienţi i cu
factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu :
• sindrom QT prelungit congenital
• administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungi rea interval ul QT (de
exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice )
• dezechilibr u electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)
• boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradic ardie)
Pacienţii vârst nici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamente le care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă pr ecauţie atunci când s unt utiliza te fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacin ă la
aceste grupe de pacien ţi.
(vezi pct. 4.2 V ârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Hipoglicemie
Similar altor chinolone, hipoglicemia a fost raportat cel mai frecvent la pacien ţii diabetici, mai ales în
cadrul popula ţiei v ârstnice. La to ţi pacien ţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea at entă a
glicemiei (vezi pct. 4.8).
Tulburări gastrointestinal e
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti -peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
8
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficienţă renală
Deoarece ciprofloxacina s e excretă nemodificată, în principal, pe cale renală, doza de ciprofloxacină
trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală aşa cum este descris la pct. 4.2 pentru a evita o
creştere a incidenţei reacţiilor adverse, datorită acumulării de ciprofloxacină.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo -6 -fosfatdehidrogenază
La pacienţii c u deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice . Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi cu excepţia cazului în
care riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, t rebuie monitorizată eventuala apariţie a
hemolizei .
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini
bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, a tratamentului
infecţiilor nozocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină). Administrarea concomitentă de
cip rofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate
concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent
şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei)
(vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat
consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.8).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalul ui QT
Cipro floxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi i cărora li se
administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA
şi III, antidepresive triciclice, macrolide , antipsihotice) (vezi pct. 4.4).
9
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantan), sucralfat sau antiacide şi
medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu,
aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată
fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este
valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afect ează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramid
Metoclopramid accelereaz ă absorb ţia ciprofloxacinei (oral), rezultând un timp mai scurt până la
atingerea concentraţiilor plasmatice m axime. Efectul nu a fost văzut în biodisponibilitatea
ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă a ciprofl oxacinei şi a medicamentelor care conţin omeprazol duc la o
uşoară reducere a Cmax şi ASC ale ciprofloxacinei.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într -un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s -a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C
max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi
24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al m etotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomanda tă (vezi
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori,
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
10
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilo r serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţii lor serice ale fenitoinei; prin urm are, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
O creştere tranzitorie a concentraţiei creatininei serice a fost observată atunci când ciprofloxacin a şi
ciclosporina au fost administ rate concomitent . Prin urmare, este necesar control ul frecvent (de două
ori pe săptămână) al concentraţiil or serice de creatinină la aceşti pacienţi.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi antagonişti ai vitaminei K poate amplifica efectele
anticoagulante. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a
pacientului şi este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR -ului
( international normalised ratio/ raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea
frecventă a INR -ului în timpul şi după întreruperea administrării concomitente de ciprofloxacină şi
a ntagonişti ai vitaminei K (de exempl u warfarină, acenocumarol, fenprocumon sau fluindionă) .
Duloxetină
În studiile clinice, s -a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai
izoenzimei citocromului P450 1A2, cum ar fi fluvoxamina, poate duce la o creştere a ASC şi Cmax ale
duloxetinei. Deşi nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacţiune cu ciprofloxacin a,
efecte similare pot fi aşteptat e după administrarea concomitentă a acestora (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într -un studiu clinic s -a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale
ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de
ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul ş i la scurt timp după întreruperea
tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
A fost demonstrat la subiecţi sănătoşi, că utilizarea concomitentă a medicamentelor care conţin
lidocaină cu ciprofloxacina, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, reduce clearance -ul de
lidocaină administrată intravenos cu 22%. De şi tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poa te să
apară la administrarea concomitentă o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina cu apariţia efectelor
adverse.
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N -desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de c lozapină în timpul şi după întreruperea
adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
11
Cmax şi ASC de sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la subiecţii sănătoşi, după o doză
orală de 50 mg administrată concomitent cu ciprofloxacină 500 mg. Prin urmare, este necesară
prudenţă în prescrierea ciprofloxacin ei concomitent cu sildenafil, luând u-se în considerare riscurile şi
beneficiile.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul a lăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afect ată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a
ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.
Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecven te:
≥ 1/1000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi <
1/1000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii
micotice
Colită asociată
cu antibioticul
(potenţial letală
în cazuri foart e
rare) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitozã
Pancitopenie
(cu risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
12
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecven te:
≥ 1/1000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi <
1/1000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice
Edem
alergic/edem
angioneurotic
Reacţii
anafilactice
Şoc anafilactic
(cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Scăderea
apetitului
Hiperglicemie
Hipoglicem ie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
psihice
Hiperactivitate
/ agitaţie
psihomotorie
Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie (cu
potenţial
culminând în
ide i/gânduri de
sinucidere sau
tentative de
suicid şi suicid)
(vezi pct. 4.4)
Halucinaţii
Reacţii
psihotice (cu
potenţial
culminând în
ide i/gânduri de
sinucidere sau
tentative de
suicid şi
suicid)
(vezi pct. 4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburãri ale
somnului
Tulburări ale
sensibilitãţii
gustative
(disgeu zie)
Parestezie şi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii
( inclusiv status
epilepticus vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hipertensiune
intracraniană şi
pseudotumoră
cerebrală
Neuropatie
periferică şi
polineuropatie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
(de exemplu
diplopie)
Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus
Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
13
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecven te:
≥ 1/1000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi <
1/1000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară şi
torsada
vârfurilor
(raportată în
special la
pacienţii cu
factori de risc
pentru
prelungirea
intervalului
QT),
prelungirea
intervalului
QT pe ECG
(vezi pct.4.4
şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopã
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
(inclusiv stare
astmatică)
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Diaree
Vărsături
Dureri gastro -
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşteri ale
transaminazelor
Creşteri ale
bilirubinei
Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită
Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu
evoluţie către
insuficienţă
hepatică cu
risc letal) (vezi
pct. 4.4)
14
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecven te:
≥ 1/1000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi <
1/1000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcuta nat
Erupţii cutanate
Prurit
Urticarie
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (care
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea risc
letal)
Pustuloză
exantematică
generalizată
acută
(PEGA)
Tulburări
musculo -
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Dureri
musculo-
scheletale
(dureri la
nivelul
extremităţilor,
dorsalgii,
dureri toracice)
Artralgie
Mialgie
Artrită
Creşterea
tonusului
muscular şi
crampe
Astenie
muscular ã
Tendinitã
Ruptură de
tendoane (în
special a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare
Disfuncţie
renală
Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo -
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Astenie
Febră
Edem
Transpiraţii
(hiperhidroză)
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
fosfatazei
alcaline serice
Creşterea
amilazei serice
Creşterea
raportului
normalizat
internaţional
(la pacienţii
trataţi cu
antagonişti ai
vitaminei K)
Copii şi adolescenţi
15
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
S -a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S -a raportat că un
supradozaj de 16 g determin ă insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tr emor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S -a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină ( de exem plu, evacuare gastrică, urmată de carbon medical ), se
recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH -ului urinar, şi acidificarea urinii dacă este
necesar, pentru a preveni cristaluria. Antiacide care conţin calciu sau magneziu pot reduce teoretic
absorbţia de ciprofloxacină în supradoze. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Trebuie monitorizată ECG datorită
posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN -giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN -ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C
max) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia
dint re aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN- girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa tera peutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico -
16
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S -a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr .
Spectrul activităţii antibacteriene:
Co ncentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Pseudomonas S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Acinetobacter S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi
Moraxella catarrhalis
S ≤ 0,5 mg/l R > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Neisseria meningitides S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de
speciile microbiene*
S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu
doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile micr obiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie
utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu
şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
17
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococ cus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsi ella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
18
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate natural ă intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S -au efectuat studii la animale la care s- au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului ( Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul
antibiot ic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat
până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea
recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
expe rimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de
tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul
antraxului.
(2): S. aureus m eticilino-rezistent exprim ă foarte frecvent co -rezisten ţă la fluorochinolone. Rata
rezisten ţei la meticilină este de aproxim ativ 20 până la 50% dintre toate speciile de
stafilococi şi este de obicei mai mare în izolatele nozocomiale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
c omprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (C
max) dependente de doză,
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S -a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea cip rofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în dife rite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale car e depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
19
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5
Clearance- ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance- ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în princ ipal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într -un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S -
a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori
pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după
o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interva l: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolesce nţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s -a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într -un studiu la câini tineri
Beagle, ciprof loxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
20
6. PROPRIETĂ ŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor :
C eluloză microcristalină (Avicel PH 101)
A midon de porumb,
S tearat de magneziu
T alc
D ioxid de siliciu coloidal anhidru
A midonglicolat de sodiu (tip A)
H ipromeloză
D ioxid de titan (E 171)
M acrogol 400
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale p entru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C , în ambalajul original.
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/PVDC -A l a 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Building 4, Chiswick Park, 566 Chiswick High Road
Londra W4 5YE, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8127/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIA ŢĂ NR. 8127/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COMERCIAL Ă A MEDICAMENTULUI
CIFRAN 500 mg comprimate filmate
2. COMPOZI ŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine ciprofloxacină 500 mg sub formă de clorhidrat de ciprof loxacină.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate albe, oblongi, inscripţionate cu ,,500’’ pe o parte şi plane pe cealaltă parte .
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Cifran 500 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4 şi
5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu privire
la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
• Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram -negativ:
Pneumonie,
Exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
Infecţii bronho- pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie .
• Otită medie cronică purulentă.
• Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram -
negativ .
• Infecţii ale tractului urinar.
• Infecţii ale tractul ui genital:
- Uretrită gonococică şi cervicită determinate de Neisseria gonorrhoeae .
- Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
- Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
• Infecţii ale tract ului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
• Infecţii intra -abdominale.
• Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram -negativ.
• Otită externă malignă.
• Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
2
• Profilaxia infecţiilor invazive d eterminate de Neisseria meningitidis.
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Ciprofloxacina poate fi utilizată î n tratamentul pacienţilor neutropenici cu febră care se suspectează că
este determinată de o infecţie bacteri ană.
Copii şi adolescenţi
• Infecţii bronho- pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
• Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
• Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci ) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra -abdominale, infecţii la
pacienţii neutrope nici şi infecţii osteo -articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii ale tractului
respirator superior
Exacerbarea sinuzitei
cronice
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Otită medie cronică
purulentă
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale tractului
urinar
Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe zi
până la 500 mg de două
ori pe zi
3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică
3
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
de 500 mg
Cistită complicată
Pielonefrită
necomplicată
500 mg de două ori pe zi 7 zile
Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile în
unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
2 până la 4 săptămâni (acută)
până la 4 până la 6 săptămâni
(cronică)
Infecţii ale tractului
genital
Uretrită gonococică şi
cervicită
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi
boală inflamatorie
pelvină
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal şi
infecţii intra -
abdominale
Diaree determinată de
bacterii patogene
incluzând Shigella spp,
cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor
500 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree determinată de
Shigella dysenteriae de
tip I
500 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae
500 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-
abdominale datorate
bacteriilor Gram -
negativ
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
maximum 3 luni
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la
pacienţii neutropenici
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu un alt antibiotic/alte antibiotice con form
recomandărilor oficiale
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi
Tratamentul trebuie continuat
pe toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de
Neisseria meningitidis
500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru
persoanele apte să primească tratament pe cale
orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
4
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament parenteral iniţial cu
ciprofloxacină)
suspectată sau confirmată.
Copii şi adolescenţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză
10 până la 14 zile
Infecţii complicate
ale tractului urinar şi
pielonefrită
10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 750 mg per doză
10 până la 21 zile
Antrax: profilaxia
după expunerea pe
cale inhalatorie şi
tratamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată.
10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 500 mg per doză
60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul
antraxului
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză
În funcţie de tipul
infecţiilor
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance- ul
creatininei.
Insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recom andate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m²]
Creatinina sericã
[µmol/l]
Doza oralã
[mg]
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual
30 – 60 124 - 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
5
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai rapid.
Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte, iaurt)
sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de calciu)
(vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pa cientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
• Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţi i
enumeraţi la pct. 6.1.
• Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infec ţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram -pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram -pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, c iprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvat e.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Uretrita gonococică, cervicita, o rhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de
Neisseria gonorrhoeae rezistentă la fluorochinolone . De aceea, ciprofloxacina trebuie administrată în
tratamentul u retritei gonococice sau a cervicitei numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae
rezistente la ciprofloxacină a fost exclusă .
Pentru tratamentul orhiepididimitei şi a bolilor inflamatorii pelvine trebuie luată în considerare
ciprofloxacina adminis trată empiric în asociere cu alte medicamente antibacteriene adecvate (de exemplu
cefalosporine) numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost
exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de trata ment, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii ale tractului urinar
Rezistenţa la fluorochinolone a Escherichia coli , cel mai frecvent patogen implicat în infec ţii ale
tractului urinar , variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu sunt sfătui ţi să ţin ă cont de
prevalen ţa locală a rezisten ţei Escherichia coli la fluorochinolone.
O singură doză de ciprofloxacină utilizat ă în cistite necomplicate la femei în pre-menopauz ă se
aşteaptă să fi e asociat ă cu o eficacitate mai mică decât tratament ul cu durata mai lungă. Acest lucru
trebuie să fie luat în considerare având în vedere nivelul de rezisten ţă tot mai mare al Escherichia coli
la chinolone.
Infecţii intra -abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post -operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
6
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii osteo-articulare
Ciprofloxacina trebui e utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu cipro floxacină trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul
fibrozei chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi .
S -a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Înt r-un studiu randomizat dublu- orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
A gravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezult atele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările of iciale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu -risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratame ntul medical adecvat.
Aparatul musculo- scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
7
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Inflamaţie şi rupturi de t endon pot să
apară chiar după câteva luni de la întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină. Riscul tendinopatiei
poate fi crescut la pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi
pct. 4.8).
La orice semn de tendinită ( de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis, deoarece simptomele pot
fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S -a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radia ţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Sistemul nervos central
Ciprofloxacina, similar altor c hinolone este cunoscută că poa te declanşa crize convulsive sau po ate
scădea pragul convulsivant. A u fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie
utilizată cu precauţie la pacienţii cu tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar
convulsii, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a
ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice. În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către
ide i/gânduri de sinucidere culminând în tentativă de sinucidere sau sinucidere . În aceste cazuri,
administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate p rin simptome neurologice cum sunt durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
Sunt necesar e precauţii cănd se administreaz ă fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacină, la pacienţi i cu
factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu :
• sindrom QT prelungit congenital
• administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungi rea interval ul QT (de
exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice )
• dezechilibr u electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)
• boli cardiace (de exemplu insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradic ardie)
Pacienţii vârst nici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamente le care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă pr ecauţie atunci când s unt utiliza te fluorochinolone, inclusiv ciprofloxacin ă la
aceste grupe de pacien ţi.
(vezi pct. 4.2 V ârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Hipoglicemie
Similar altor chinolone, hipoglicemia a fost raportat cel mai frecvent la pacien ţii diabetici, mai ales în
cadrul popula ţiei v ârstnice. La to ţi pacien ţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea at entă a
glicemiei (vezi pct. 4.8).
Tulburări gastrointestinal e
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti -peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
8
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficienţă renală
Deoarece ciprofloxacina s e excretă nemodificată, în principal, pe cale renală, doza de ciprofloxacină
trebuie ajustată la pacienţii cu insuficienţă renală aşa cum este descris la pct. 4.2 pentru a evita o
creştere a incidenţei reacţiilor adverse, datorită acumulării de ciprofloxacină.
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo -6 -fosfatdehidrogenază
La pacienţii c u deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice . Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi cu excepţia cazului în
care riscul depăşeşte potenţialul beneficiu. În acest caz, t rebuie monitorizată eventuala apariţie a
hemolizei .
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul sau după tratamentul cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini
bacteriene rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, a tratamentului
infecţiilor nozocomiale şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină). Administrarea concomitentă de
cip rofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate
concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent
şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei)
(vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat
consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.8).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalul ui QT
Cipro floxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţi i cărora li se
administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA
şi III, antidepresive triciclice, macrolide , antipsihotice) (vezi pct. 4.4).
9
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer sau carbonat de lantan), sucralfat sau antiacide şi
medicamente puternic tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu,
aluminiu sau calciu, scad absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată
fie cu 1 – 2 ore înainte, fie la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este
valabilă în cazul antiacidelor care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afect ează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramid
Metoclopramid accelereaz ă absorb ţia ciprofloxacinei (oral), rezultând un timp mai scurt până la
atingerea concentraţiilor plasmatice m axime. Efectul nu a fost văzut în biodisponibilitatea
ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă a ciprofl oxacinei şi a medicamentelor care conţin omeprazol duc la o
uşoară reducere a Cmax şi ASC ale ciprofloxacinei.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într -un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s -a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C
max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi
24 ori) când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al m etotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomanda tă (vezi
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori,
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
10
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilo r serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţii lor serice ale fenitoinei; prin urm are, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
O creştere tranzitorie a concentraţiei creatininei serice a fost observată atunci când ciprofloxacin a şi
ciclosporina au fost administ rate concomitent . Prin urmare, este necesar control ul frecvent (de două
ori pe săptămână) al concentraţiil or serice de creatinină la aceşti pacienţi.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi antagonişti ai vitaminei K poate amplifica efectele
anticoagulante. Factorii de risc pot varia în funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a
pacientului şi este dificil să se evalueze contribuţia ciprofloxacinei la modificarea INR -ului
( international normalised ratio/ raportul internaţional normalizat). Se recomandă monitorizarea
frecventă a INR -ului în timpul şi după întreruperea administrării concomitente de ciprofloxacină şi
a ntagonişti ai vitaminei K (de exempl u warfarină, acenocumarol, fenprocumon sau fluindionă) .
Duloxetină
În studiile clinice, s -a demonstrat că utilizarea concomitentă a duloxetinei cu inhibitori puternici ai
izoenzimei citocromului P450 1A2, cum ar fi fluvoxamina, poate duce la o creştere a ASC şi Cmax ale
duloxetinei. Deşi nu sunt disponibile date clinice privind o posibilă interacţiune cu ciprofloxacin a,
efecte similare pot fi aşteptat e după administrarea concomitentă a acestora (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într -un studiu clinic s -a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale
ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de
ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul ş i la scurt timp după întreruperea
tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
A fost demonstrat la subiecţi sănătoşi, că utilizarea concomitentă a medicamentelor care conţin
lidocaină cu ciprofloxacina, un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, reduce clearance -ul de
lidocaină administrată intravenos cu 22%. De şi tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poa te să
apară la administrarea concomitentă o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina cu apariţia efectelor
adverse.
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N -desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de c lozapină în timpul şi după întreruperea
adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
11
Cmax şi ASC de sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la subiecţii sănătoşi, după o doză
orală de 50 mg administrată concomitent cu ciprofloxacină 500 mg. Prin urmare, este necesară
prudenţă în prescrierea ciprofloxacin ei concomitent cu sildenafil, luând u-se în considerare riscurile şi
beneficiile.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul a lăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afect ată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a
ciprofloxacinei (tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă.
Analiza frecvenţei a luat în considerare datele după administrarea orală şi intravenoasă a
ciprofloxacinei.
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecven te:
≥ 1/1000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi <
1/1000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări
Suprainfecţii
micotice
Colită asociată
cu antibioticul
(potenţial letală
în cazuri foart e
rare) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice
Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie
Anemie
hemolitică
Agranulocitozã
Pancitopenie
(cu risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
12
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecven te:
≥ 1/1000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi <
1/1000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Reacţii alergice
Edem
alergic/edem
angioneurotic
Reacţii
anafilactice
Şoc anafilactic
(cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie
Scăderea
apetitului
Hiperglicemie
Hipoglicem ie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
psihice
Hiperactivitate
/ agitaţie
psihomotorie
Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie (cu
potenţial
culminând în
ide i/gânduri de
sinucidere sau
tentative de
suicid şi suicid)
(vezi pct. 4.4)
Halucinaţii
Reacţii
psihotice (cu
potenţial
culminând în
ide i/gânduri de
sinucidere sau
tentative de
suicid şi
suicid)
(vezi pct. 4.4)
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Ameţeli
Tulburãri ale
somnului
Tulburări ale
sensibilitãţii
gustative
(disgeu zie)
Parestezie şi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii
( inclusiv status
epilepticus vezi
pct. 4.4)
Vertij
Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hipertensiune
intracraniană şi
pseudotumoră
cerebrală
Neuropatie
periferică şi
polineuropatie
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
oculare
Tulburări vizuale
(de exemplu
diplopie)
Tulburări ale
percepţiei
culorilor
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Tinitus
Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
13
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecven te:
≥ 1/1000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi <
1/1000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Tulburări
cardiace
Tahicardie Aritmie
ventriculară şi
torsada
vârfurilor
(raportată în
special la
pacienţii cu
factori de risc
pentru
prelungirea
intervalului
QT),
prelungirea
intervalului
QT pe ECG
(vezi pct.4.4
şi 4.9)
Tulburări
vasculare
Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopã
Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
(inclusiv stare
astmatică)
Tulburări
gastro-
intestinale
Greaţă
Diaree
Vărsături
Dureri gastro -
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşteri ale
transaminazelor
Creşteri ale
bilirubinei
Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită
Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu
evoluţie către
insuficienţă
hepatică cu
risc letal) (vezi
pct. 4.4)
14
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe
Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10
Mai puţin
frecven te:
≥ 1/1000 şi <
1/100
Rare:
≥ 1/10000 şi <
1/1000
Foarte rare:
< 1/10 000
Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din datele
disponibile)
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcuta nat
Erupţii cutanate
Prurit
Urticarie
Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (care
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea risc
letal)
Pustuloză
exantematică
generalizată
acută
(PEGA)
Tulburări
musculo -
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv
Dureri
musculo-
scheletale
(dureri la
nivelul
extremităţilor,
dorsalgii,
dureri toracice)
Artralgie
Mialgie
Artrită
Creşterea
tonusului
muscular şi
crampe
Astenie
muscular ã
Tendinitã
Ruptură de
tendoane (în
special a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare
Disfuncţie
renală
Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo -
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare
Astenie
Febră
Edem
Transpiraţii
(hiperhidroză)
Investigaţii
diagnostice
Creşterea
fosfatazei
alcaline serice
Creşterea
amilazei serice
Creşterea
raportului
normalizat
internaţional
(la pacienţii
trataţi cu
antagonişti ai
vitaminei K)
Copii şi adolescenţi
15
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
S -a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S -a raportat că un
supradozaj de 16 g determin ă insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tr emor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S -a raportat toxicitate renală reversibilă.
În afara măsurilor de urgenţă de rutină ( de exem plu, evacuare gastrică, urmată de carbon medical ), se
recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH -ului urinar, şi acidificarea urinii dacă este
necesar, pentru a preveni cristaluria. Antiacide care conţin calciu sau magneziu pot reduce teoretic
absorbţia de ciprofloxacină în supradoze. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În cazul supradozajului, se instituie tratament simptomatic. Trebuie monitorizată ECG datorită
posibilităţii de prelungire a intervalului QT.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN -giraza), cât şi a
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN -ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (C
max) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia
dint re aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al ADN- girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa tera peutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico -
16
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S -a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr .
Spectrul activităţii antibacteriene:
Co ncentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Pseudomonas S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
Acinetobacter S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Staphylococcus spp.1 S ≤ 1 mg/l R > 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi
Moraxella catarrhalis
S ≤ 0,5 mg/l R > 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Neisseria meningitides S ≤ 0,03 mg/l R > 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de
speciile microbiene*
S ≤ 0,5 mg/l R > 1 mg/l
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu
doze mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile micr obiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie
utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu
şi la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
17
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococ cus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsi ella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enteroccus faecium
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
18
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate natural ă intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S -au efectuat studii la animale la care s- au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului ( Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul
antibiot ic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat
până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea
recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
expe rimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de
tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul
antraxului.
(2): S. aureus m eticilino-rezistent exprim ă foarte frecvent co -rezisten ţă la fluorochinolone. Rata
rezisten ţei la meticilină este de aproxim ativ 20 până la 50% dintre toate speciile de
stafilococi şi este de obicei mai mare în izolatele nozocomiale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
c omprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (C
max) dependente de doză,
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S -a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore.
Distribuţie
Legarea cip rofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în dife rite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale car e depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
Eliminare
19
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală
Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5
Clearance- ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance- ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în princ ipal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într -un studiu efectuat la copii, Cmax şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S -
a observat o creştere nesemnificativă a Cmax şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori
pe zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, Cmax a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după
o perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interva l: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolesce nţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s -a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într -un studiu la câini tineri
Beagle, ciprof loxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
20
6. PROPRIETĂ ŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipien ţilor :
C eluloză microcristalină (Avicel PH 101)
A midon de porumb,
S tearat de magneziu
T alc
D ioxid de siliciu coloidal anhidru
A midonglicolat de sodiu (tip A)
H ipromeloză
D ioxid de titan (E 171)
M acrogol 400
6.2 Incompatibilit ăţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale p entru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C , în ambalajul original.
6.5 Natura ş i conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/PVDC -A l a 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢIN ĂTORUL AUTORIZAŢ IEI DE PUNERE PE PIA ŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Building 4, Chiswick Park, 566 Chiswick High Road
Londra W4 5YE, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8127/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZ ĂRII SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2015
