ZANOCIN 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zanocin 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ofloxacină 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 80 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu “200”pe o faţă
şi cu o linie mediană de rupere pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Următoarele indicaţii se limitează la adulţi.
Ofloxacina este indicată în:
- infecţii ale tractului respirator inferior cum sunt bronşite şi pneumonii
- infecţii ale tractului respirator superior cum sunt sinuzite şi faringite
- infecţii ale tractului urinar superior şi inferior
- gonoree necomplicată, uretrală şi cervicală
- uretrite şi cervicite non-gonococice
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- prostatite
- infecţii osteoarticulare
- infecţii intraabdominale şi ale tractului biliar.
Se recomandă administrarea medicamentului în secţiile de spital specializate la adulţii cu
infecţii severe cu bacili Gram negativ şi stafilococi sensibili la ofloxacină, mai ales în afecţiuni cronice
respiratorii, ORL, renale, prostatice, ginecologice, hepatice, osoase, articulare, cutanate, abdominale.
Streptococii şi pneumococii sunt de regulă moderat sensibili şi de aceea indicaţia tratamentului cu
ofloxacină nu este de primă intenţie în cazul în care se suspicionează o infecţie cu acest tip de agenţi
patogeni.
În cazul infecţiilor cu Stafilococ auriu sau cu Pseudomonas aeruginosa, s-a raportat apariţia de tulpini
rezistente la tratament, de aceea se indică tratament combinat cu alte clase de antibiotice. Nu este
indicată administrarea de ofloxacină în cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Recomandări generale
Doza recomandată de ofloxacină este determinată de tipul şi severitatea infecţiei.
Doza recomandată pentru adulţi este între 200 şi 800 mg pe zi. Pentru doze de pănă la 400 mg se
recomandă administrarea într-o singură priză preferabil dimineaţa, pentru doze mai mari, se
recomandă administrarea în două prize. În general, dozele individuale se recomandă a fi luate la
intervale aproximativ egale de timp.
Zanocin 200 mg comprimate trebuie administrat cu apă. Zanocin 200 mg comprimate nu se
administrează la un interval mai mic de 2 ore după administrarea antiacizilor care conţin
magneziu/aluminiu, sucralfat sau preparate cu fier sau zinc deoarece poate apare reducerea absorbţiei
de ofloxacină.
Infecţii ale tractul urinar inferior: doza recomandată este de 200-400 mg pe zi.
Infecţii ale tractului urinar superior: doza recomandată este de 200-400 mg pe zi, care poate creşte
dacă este necesar până la 400 mg de două ori pe zi.
Prostatite: doza recomandată este de 600 mg pe zi în doze divizate timp de 6 săptămâni.
Infecţii ale tractului respirator inferior: doza recomandată este de 400 mg pe zi, iar dacă este nevoie
se creşte până la 400 mg de două ori pe zi.
Uretrite şi cervicite gonococice necomplicate: se recomandă o singura doză de 400 mg pe zi.
Uretrite şi cervicite non-gonococice: doza recomandată este de 400 mg pe zi într-o singură priză sau
în prize divizate.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: doza recomandată este de 400 mg de două ori pe zi.
Insuficienţă renală
La pacienții cu insuficiență renală, se recomandă următoarele doze orale sau intravenoase:
CLEARANCE
CREATININǍ DOZA
mg* NUMǍR/24 ore INTERVAL
ore
50 – 20 ml/min 100 – 200 1 24
< 20 ml/min**
sau la pacienții hemodializați
sau cu dializă peritoneală 100
sau
200 1
1 24
48
* Conform indicației sau intervalului dintre doze.
**
Concentrația serică a ofloxacinei trebuie monitorizată la pacienții cu insuficiență renală severă și la
pacienții hemodializați.
Atunci când clearance-ul creatininei nu poate fi măsurat se poate estima nivelul creatininei serice,
utilizând următoarea formulă Cockcroft pentru adulți:
Greutatea (kg) x (140 – vârsta ȋn ani)
Bărbaţi: ClCr (ml/min) = ---------------------------------------
72 x creatinina serică (mg/dl)
Sau
Greutatea (kg) x (140 - vârsta ȋn ani)
ClCr (ml/min) = -------------------------------------
0,814 x creatinina serică (µmol/l)
3
Femei: ClCr (ml/min) = 0,85 x (valoarea de mai sus)
Insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză cu ascită)
Se recomandă ca doza maximă zilnică de 400 mg ofloxacină nu fie depășită, din cauza unei posibile
reduceri a excreției.
Vârstnici
Vârsta în sine nu impune adaptarea dozei de ofloxacin. Cu toate acestea, trebuie să se acorde o atenție
deosebită funcției renale la pacienții vârstnici, iar doza trebuie adaptată în consecință
(vezi pct. 4.4
prelungirea intervalului QT).
Copii şi adolescenţi
Nu este indicată administrarea de ofloxacină la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
O doză zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată ca doză unică. În acest caz, este de
preferat să se administreze ofloxacina dimineața.
Dozele zilnice de peste 400 mg trebuie să fie împărțite în două doze separate, la intervale de timp
aproximativ egale.
Comprimatele se înghit cu o cantitate suficientă de lichid. Ele pot fi luate după sau ȋnainte de ingestia
de alimente. Administrarea concomitentă cu medicamente antiacide trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Durata tratamentului
Durata tratamentului cu ofloxacină depinde de severitatea infecţiei şi de răspunsul la tratament.
Tratamentul obişnuit se face pe o perioadă de 5-10 zile exceptând cazurile de gonoree necomplicată,
când este recomandată o singură doză.
Tratamentul cu ofloxacină nu trebuie să depăşească 2 luni.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ofloxacină, la alte antibiotice din grupul chinolonelor sau la oricare dintre
excipienţii medicamentului enumeraţi la pct.6.1.
Antecedente de tendinopatie asociate administrării de fluorochinolone.
Antecedente de epilepsie sau un prag convulsivant cerebral redus.
Copii şi adolescenţi în perioada de creştere, în sarcină şi alăptare deoarece experimentele pe animale
nu au exclus în totalitate riscul de deteriorare a cartilajului la organismul în creştere.
Pacienţi cu deficit latent sau manifest de activitate a glucozo-6-fosfatdehidrogenazei deoarece pot fi
predispuşi la reacţii hemolitice sub tratament cu antibiotice chinolone.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Ofloxacina nu este medicamentul de primă alegere pentru pneumonia determinată de Pneumococi sau
Mycoplama, sau pentru angină acută determinată de streptococi β-hemolitici.
Hipersensibilitate şi reacţii alergice au fost raportate pentru fluorochinolone după prima administrare.
Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot progresa la şoc ce poate pune viaţa în pericol, chiar după
prima administrare. În aceste cazuri, ofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie iniţiat tratament adecvat
(de exemplu, tratament pentru şoc).
S. aureus meticilino-rezistent (SAMR) este foarte probabil să prezinte co-rezistenţă la fluorochinolone,
inclusiv la ofloxacină. Prin urmare, ofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecțiilor
cunoscute sau suspectate cu SAMR cu excepția cazului în care rezultatele de laborator au confirmat
sensibilitatea organismului la ofloxacină (și tratamentul recomandat de obicei cu medicamente
antibacteriene pentru tratamentul infecţiilor SAMR este considerat necorespunzător).
4
Rezistența la fluorochinolone a E. coli - cei mai obişnuiţi agenţi patogeni implicați în infecții ale
tractului urinar - variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu sunt sfătuiți să țină cont de
prevalența locală a rezistenței E. coli la fluorochinolone.
Reacții buloase severe, cazuri de reacții cutanate buloase severe, cum sunt sindromul Stevens-Johnson
sau necroliza epidermică toxică, au fost raportate cu ofloxacină (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie sfătuiți
să se adreseze imediat medicului lor înainte de continuarea tratamentului dacă apar reacţii cutanate
și/sau pe mucoase.
Boală asociată cu Clostridium difficile (BACD)
Diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, în timpul sau după tratamentul cu
ofloxacină (inclusiv câteva săptămâni după tratament), poate fi simptom de colită
pseudomembranoasă. BACD poate varia în severitate de la ușoară până la a pune viața în pericol,
forma cea mai severă care este colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important
să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree severă în timpul sau după
tratamentul cu ofloxacină. Dacă colita pseudomembranoasă este suspectată, ofloxacina trebuie oprită
imediat.
Trebuie început fără întârziere tratament adecvat cu antibiotice specifice (de exemplu vancomicina cu
administrare orală, teicoplanin cu administrare orală sau metronidazol). Sunt contraindicate în această
situaţie clinică medicamente care inhibă peristaltismul.
Pacienţii predispuşi la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot declanşa convulsii. Ofloxacina este contraindicată
la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, ca şi alte chinolone, ofloxacina trebuie
utilizată cu extremă prudenţă la pacienţii predispuşi la crize convulsive.
Aceşti pacienţi pot fi pacienţi cu leziuni pre-existente ale sistemului nervos central, cu tratament
concomitent cu fenbufen şi cu alte medicamente similare antiinflamatorii nesteroidiene sau cu
medicamente care scad pragul convulsivant cerebral, cum este teofilina (vezi pct. 4.5).
În caz de crize convulsive, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt.
Tulburări cardiace
Cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT au fost raportate la pacienţii care au luat
fluorochinolone.
Sunt necesare precauţii cănd se administrează fluorochinolone, inclusiv ofloxacin, la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:
-sindrom QT prelungit congenital
-administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de
exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
-dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)
-boli cardiace (de exemplu insuficienţa cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamente care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă prudență atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, la
aceste grupe de pacienți.
(Vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Profilaxia fotosensibilităţii
Fotosensibilizarea a fost raportată cu ofloxacin (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienții să nu se
expună inutil la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu, lampă de ultraviolete,
5
solar), în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore de la întreruperea tratamentului, în scopul de a
preveni fotosensibilizarea.
Pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice
Reacţiile psihotice au fost raportate la pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacină. În unele
cazuri, acestea au progresat la gânduri de sinucidere sau comportament de auto-vătămare inclusiv
tentativă de suicid, uneori după o singură doză (vezi pct. 4.8). În cazul în care un pacient prezintă
aceste reacţii, ofloxacina trebuie întreruptă şi se vor institui măsuri adecvate.
Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice sau la
pacienţii cu boli psihice.
Tendinită
Tendinita, rar observată cu chinolone, poate duce ocazional la rupere, în special a tendonului lui
Achile. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bilaterală, pot să apară în termen de 48 de ore de la
începerea tratamentului cu ofloxacină și au fost raportate până la câteva luni după întreruperea
tratamentului.
Riscul de tendinită şi de ruptură de tendon este crescut la pacienţii cu vârsta de peste 60 de ani şi la
pacienţii care utilizează corticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată la pacienții în vârstă, pe baza
clearance-ului creatininei (vezi pct. 4.2).
Prin urmare, monitorizarea atentă a acestor pacienți este necesară în cazul în care le este prescrisă
ofloxacina. Toți pacienții trebuie să se adreseze medicului în cazul în care prezintă simptome de
tendinită. În cazul în care este suspectată tendinita, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt imediat,
și trebuie inițiat un tratament adecvat (de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 și
4.8).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece ofloxacina este în principal eliminată prin rinichi, doza de ofloxacină trebuie ajustată la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică, pentru că afectarea
ficatului poate fi agravată. Cazuri de hepatită fulminantă ce pot duce la insuficienţă hepatică (inclusiv
cazuri letale) au fost raportate cu fluorochinolone. Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă tratamentul şi
să se adreseze medicului lor dacă apar semne şi simptome ale bolii hepatice, cum sunt anorexie, icter,
urină închisă la culoare, prurit sau sensibilitate abdominală (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamină K
Având în vedere o posibilă creştere a testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau sângerare la pacienţii
trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, în combinaţie cu un antagonist al vitaminei K (de
exemplu warfarina) trebuie efectuate teste de coagulare atunci când aceste medicamente se
administrează concomitent (vezi pct. 4.5).
Miastenia gravis
Fluorochinolonele, inclusiv ofloxacina, au activitate de blocare neuromusculară și pot exacerba
slabiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Au fost asociate cu utilizarea de
fluorochinolone la pacienţii cu miastenia gravis reacții adverse grave apărute după punerea pe piață,
inclusiv de decese și necesitatea de suport respirator. Ofloxacina nu este recomandată la pacienții cu
antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Infecţii secundare
Similar altor antibiotice, utilizarea ofloxacinei mai ales pe perioadă îndelungată poate produce
proliferarea microorganismelor rezistente. Evaluarea repetată a stării pacienţilor este esenţială. Daca se
depistează o infecţie secundară se vor lua măsurile adecvate de tratament.
Tulburări ale glicemiei
Ca în cazul tuturor chinolonelor, tulburări ale glicemiei inclusiv hipo şi hiperglicemie au fost raportate,
de obicei la pacienţii cu diabet zaharat care primesc tratament concomitent cu un agenţi hipoglicemici
6
orali (de exemplu glibenclamida) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La
aceşti pacienţi cu diabet zaharat, este recomandată monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Neuropatie periferică
Neuropatia periferică senzorială sau senzorimotorie a fost raportată la pacienţii trataţi cu
fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, care poate avea un debut rapid. Ofloxacina trebuie întreruptă
dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie. Acest lucru minimalizează riscul posibil de a dezvolta
o condiţie ireversibilă (vezi pct. 4.8).
Pacienţii cu deficienţă de glucoză -6-fosfat-dehidrogenază
Pacienţii cu deficit de glucoză -6-fosfat-dehidrogenază latent sau diagnosticat pot fi predispuşi la
reacţii hemolitice dacă sunt trataţi cu chinolone. Prin urmare, dacă ofloxacina trebuie utilizată la aceşti
pacienţi, trebuie monitorizată posibila apariție a hemolizei.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat
consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).
Interferența cu testele de laborator
La pacienții tratați cu ofloxacină, determinarea opiaceelor în urină poate da rezultate fals-pozitive.
Poate fi necesară confirmarea rezultatelor pozitive prin metode mai specifice.
Zanocin 200 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cărora li se
administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA
şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct.4.4).
Antiacide, sucralfat, cationi de metale
Administrarea concomitentă a antiacidelor care conţin aluminiu şi magneziu, sucralfat, zinc sau fier
poate să scadă absorbţia ofloxacinei. De aceea ofloxacina trebuie administrată la aproximativ 2 ore
distanţă de antiacide.
Anticoagulante
Prelungirea timpului de sângerare a fost raportată în cazul administrării concomitente de ofloxacină cu
anticoagulante.
Teofilina, fenbufen, alte antiinflamatoare nesteroidiene
Din studii clinice, ofloxacina, spre deosebire de alte fluorochinolone, nu pare să determine interacţiuni
farmacocinetice cu teofilina. Cu toate acestea, o scădere pronunţată a pragului convulsivant cerebral
poate să apară atunci când chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilină, medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene, sau cu alte medicamente care reduc acest prag.
Glibenclamida
Ofloxacina poate determina o uşoară creştere a concentraţiilor serice ale glibenclamidei administrată
concomitent. Prin urmare, este recomandat ca pacienţii trataţi concomitent cu ofloxacină şi
glibenclamidă să fie monitorizaţi deosebit de atent.
Probenecid, cimetidină, furosemid sau metotrexat
Probenecidul scade clearance-ul total de ofloxacină cu 24% şi creşte ASC cu 16%. Mecanismul
propus este o competiţie sau o inhibare a transportului activ ȋn excreția tubulară renală. Este necesară
7
prudență atunci când ofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează secreția
tubulară renală, cum sunt probenecid, cimetidină, furosemid şi metotrexat.
Interacţiuni cu testele de laborator
Determinarea de opiacee sau porfirine în urină poate da rezultate fals-pozitive în timpul tratamentului
cu ofloxacină. Ar putea fi necesare metode mai specifice pentru a confirma testele pozitive pentru
opiacee sau porfirină.
Antagonişti ai vitaminei K
Creşterea valorilor testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau sângerare, care pot fi severe, au fost raportate
la pacienţii trataţi cu ofloxacină în combinaţie cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina).
De aceea, trebuie monitorizate testele de coagulare la pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamina K
(vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea fluorochinolonelor în primul trimestru de sarcină nu a fost asociată cu un risc crescut de
malformaţii majore sau alte efecte adverse asupra rezultatului sarcinii, bazat pe un număr limitat de
date la om. Studiile la animale au arătat deteriorarea cartilajului articular la animalele imature, dar nu
au arătat efecte teratogene. Prin urmare, ofloxacina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3)
Alăptarea
Ofloxacina se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Datorită potenţialului de apariţie a artropatiei
sau a unor reacţii adverse grave de toxicitate la copii, alăptarea trebuie întreruptă în timpul
tratamentului cu ofloxacină (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele recţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, stări de somnolenţă, tulburări de vedere) pot scădea
capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului, şi, ca urmare, pot constitui un risc în situaţiile în
care aceste abilităţi sunt de importanţă deosebită (de exemplu conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost identificate din studiile clinice şi din experienţa de după punerea
pe piaţă a medicamentului.
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecve
nte
(≥1/100
şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte rare
(< 1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)*
Infecţii şi infestări
Infecţii
fungice,
rezistenţa
patogenilor
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Anemie,
anemie hemolitică,
leucopenie,
eozinofilie,
trombocitopenie Agranulocitoză,
depresie medulară
8
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţii
anafilactice*
şi
anafilactoide*
, angioedem* Şoc anafilactic* şi
anafilactoid*
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie Hipoglicemie la
pacienţii diabetici
trataţi cu
medicamente
hipoglicemiante*
(vezi pct. 4.4)
Hiperglicemie
Comă
hipoglicemică
Tulburări psihice
Agitaţie,
tulburări de
somn,
insomnie
Tulburări
psihotice (de
exemplu
halucinaţii),
anxietate,
stare
confuzională,
coşmaruri,
depresie
Tulburări
psihotice şi
depresie cu un
comportament de
autovătămare
inclusiv ideaţie
suicidară sau
tentativă de suicid
(vezi pct. 4.4),
nervozitate
Tulburări ale
sistemului nervos
Ameţeli,
cefalee
Somnolenţă,
paraestezii,
disgeuzie,
parosmie Neuropatie periferică
senzorială*,
neuropatie periferică
senzorială şi
motorie*, convulsii*,
simptome
extrapiramidale sau
alte tulburări de
coordonare musculară Tremor,
diskinezie,
ageuzie,
sincopă
Tulburări oculare Iritarea
ochilor Tulburări de
vedere
Tulburări acustice
şi vestibulare Vertij Tinitus,
pierderea auzului Afectarea auzului
Tulburări cardiace
Tahicardie Aritmii
ventriculare ,
torsada vârfurilor
(raportată în
special la pacienţii
cu factori de risc
pentru prelungirea
intervalului QT),
prelungirea
intervalului QT pe
ECG (vezi pct. 4.4
şi 4.9)
Tulburări vasculare Hipotensiune
9
arterială
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Tuse,
rinofaringite
Dispnee,
bronhospasm
Pneumonită
alergică, dispnee
severă
Tulburări
gastrointestinale
Dureri
abdominale,
Diaree,
Greaţă,
vărsături
Enterocolită,
uneori
hemoragică
Colită
pseudomembranoasă*
Dispepsie,
Flatulenţă,
Constipaţie,
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor
serice ale
enzimelor
hepatice
(ALAT,
ASAT, LDH,
gama-GT
şi/sau
fosfatazei
alcaline),
Creşterea
bilirubinei din
sânge Icter colestatic
Hepatită, care
poate fi severă*
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Prurit,
erupţie
cutanată
tranzitorie
Urticarie,
bufeuri,
hiperhidroză,
erupţii
cutanate
pustuloase
Eritem polimorf,
necroliză epidermică
toxică,
reacţii de
fotosensibilitate*,
erupţie cutanată
medicamentoasă,
purpură vasculară,
vasculite, care în
condiţii excepţionale,
pot determina necroze
cutanate Sindrom Stevens-
Johnson,
pustuloză
exantematică
acută generalizată,
erupţie cutanată
tranzitorie
medicamentoasă,
stomatită
Tulburări
musculoscheletice
şi ale ţesutului
conjunctiv
Tendinită
Artralgii, mialgii,
ruptură de tendon (de
exemplu, tendonul lui
Achile), care poate să
apară în decurs de 48
ore de la începerea
tratamentului şi poate
fi bilaterală Rabdomioliză
şi/sau miopatie,
slăbiciune
musculară,
întindere
musculară,
ruptură musculară,
Ruptură
ligamentară,
Artrită
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Creşterea
concentraţiei
plasmatice a
creatininei Insuficienţă renală
acută
Nefrită acută
interstiţială
10
Afecţiuni
congenitale,
familiale şi
genetice Atacuri de porfirie
la pacienţii cu
porfirie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Astenie,
Pirexie,
Durere (inclusiv
durere
ȋn spate,
toracică şi
ȋn
extremităţi)
* Din experienţa de după punerea pe piaţă
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semnele cele mai importante care pot fi aşteptate în urma supradozajului acut sunt simptomele SNC,
cum sunt confuzie, ameţeli, tulburări de conştienţă, convulsii, prelungirea intervalului QT precum şi
reacţii gastrointestinale cum sunt greaţă şi eroziuni ale mucoasei.
Simptomele la nivelul sistemului nervos central, inclusiv confuzie, convulsii, halucinaţii şi tremor, au
fost observate ȋn experienţa de după punerea pe piaţă.
Dacă supradozajul este depistat în primele 30 minute de la producere, îndepărtarea ofloxacinei se
poate face prin lavaj gastric, absorbanți și sulfat de sodiu. În cazul supradozajului, se instituie
tratament simptomatic. Pacientul trebuie monitorizat ECG, datorită posibilităţii de prelungire a
intervalului QT.
Este recomandată, de asemenea, administrarea de antiacide pentru a preveni eroziunile mucoasei
gastrice.
O fracțiune a ofloxacinei poate fi eliminată din organism prin hemodializă. Dializa peritoneală și
CAPD nu sunt eficiente în îndepărtarea ofloxacinei din organism. Nu există nici un antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA01.
Ofloxacina este un derivat de acid carboxilic-chinolonă, cu un spectru larg de activitate antibacteriană
împotriva organismelor gram-pozitive şi gram negative. Este activă după administrare orală. Aceasta
inhibă replicarea ADN-ului bacterian prin blocarea ADN topoizomerazelor, în special a ADN-girazei.
Dozele terapeutice ale ofloxacinei sunt lipsite de efecte farmacologice asupra sistemului nervos
autonom sau voluntar.
Rezultatele microbiologice indică faptul că următorii patogeni pot fi consideraţi ca fiind sensibili:
Staphylococcus aureus (inclusiv tulpini meticilin - rezistente)
Staphylococcus epidermidis
Neisseria specii
Escherichia coli
11
Citrobacter
Klebsiella
Enterobacter
Hafnia
Proteus (tulpini indol-negative şi indol-pozitive)
Salmonella
Shigella
Acinetobacter
Yersinia enterocolitica
Campylobacter jejuni
Aeromonas
Plesiomonas
Vibrio cholera
Vibrio parahaemolyticus
Haemophilus influenzae
Chlamydia
Legionella
Gardnerella
Sensibilitate variabilă este prezentată de Streptococci, Serratia marcescens, Pseudomonas aeruginosa,
Clostridium specii şi Mycoplasma.
Bacteriile anaerobe (de exemplu Fusobacterium specii, Bacteroides specii, Eubacterium specii,
Peptococci, Peptostreptococci sunt în mod obişnuit rezistente la ofloxacină.
Ofloxacina nu este activă împotriva Treponema pallidum.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală, ofloxacina se absoarbe aproape complet.
După administrarea unei doze orale concentraţiile plasmatice maxime au fost atinse la 1-3 ore de la
administrare.
Legarea ofloxacinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 31% şi timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de aproximativ 4-6 ore. Ofloxacina se distribuie larg în ţesuturile şi
fluidele organismului cum sunt: plămân, piele, cervix, lichidul din leziuni pustuloase, ovare, lichidul
prostatic, ţesutul prostatic şi sputa.
Ofloxacina se elimină în principal prin rinichi. Aproximativ 65–80 % din doza orală se excretă
nemodificată în urina şi mai puţin de 55 % sub formă de metaboliţi: metabolit demetil sau N-oxid.
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/minut), clearance-ul plasmatic al
ofloxacinei este scăzut şi este necesară ajustarea dozelor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
Nu au fost efectuate studii pe termen lung privind efectul carcinogen al ofloxacinei.
Mutagenitate
Ofloxacina a produs efecte mutagene în testele efectuate.
Teratogenitate
În cazul administrării orale, DL50 este de 5290 mg/kg pentru şoarece, 3590 mg/kg pentru şobolan şi
500 mg/kg pentru maimuţă. După administrarea orală a unor doze de 810 mg/kg şi zi la femele
gestante de şobolan şi a unor doze de 160 mg/kg şi zi la femele gestante de iepure, ofloxacina nu a
prezentat efecte teratogene. În studii complementare efectuate pe femele de şobolan, la care s-au
administrat doze de până la 360 mg/kg şi zi, nu s-au observat efecte nedorite asupra dezvoltării
ulterioare a fătului, naşterii, alăptării, viabilităţii şi creşterii descendenţilor. În cazul administrării la
femele de şobolan şi iepure a unor doze de 50, respectiv de 10 ori mai mari decât dozele maxime
12
recomandate la om, s-au observat efecte toxice asupra fătului (inhibarea creşterii în greutate şi
creşterea mortalităţii fetale). Modificări minore ale scheletului au fost observate la şobolani la care s-
au administrat doze de 810 mg/kg şi zi.
În experimentele pe animale, s-a observat o afectare a dezvoltării cartilajelor la făt; acest mecanism nu
a fost demonstrat încă la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză anhidră
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Hidroxipropilceluloză 6-10 cp
Polisorbat 80
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Talc
Opadry OY-S 58910 white
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi eliminării
reziduurilor
Nu există cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Building 4, Chiswick Park, 566 Chiswick High Road, Londra W4 5YE, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6230/2014/01
9. DATA REAUTORIZARII
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - Martie 2014
13
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Zanocin 200 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine ofloxacină 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză anhidră 80 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate rotunde, biconvexe, de culoare albă sau aproape albă, marcate cu “200”pe o faţă
şi cu o linie mediană de rupere pe cealaltă faţă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Următoarele indicaţii se limitează la adulţi.
Ofloxacina este indicată în:
- infecţii ale tractului respirator inferior cum sunt bronşite şi pneumonii
- infecţii ale tractului respirator superior cum sunt sinuzite şi faringite
- infecţii ale tractului urinar superior şi inferior
- gonoree necomplicată, uretrală şi cervicală
- uretrite şi cervicite non-gonococice
- infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
- prostatite
- infecţii osteoarticulare
- infecţii intraabdominale şi ale tractului biliar.
Se recomandă administrarea medicamentului în secţiile de spital specializate la adulţii cu
infecţii severe cu bacili Gram negativ şi stafilococi sensibili la ofloxacină, mai ales în afecţiuni cronice
respiratorii, ORL, renale, prostatice, ginecologice, hepatice, osoase, articulare, cutanate, abdominale.
Streptococii şi pneumococii sunt de regulă moderat sensibili şi de aceea indicaţia tratamentului cu
ofloxacină nu este de primă intenţie în cazul în care se suspicionează o infecţie cu acest tip de agenţi
patogeni.
În cazul infecţiilor cu Stafilococ auriu sau cu Pseudomonas aeruginosa, s-a raportat apariţia de tulpini
rezistente la tratament, de aceea se indică tratament combinat cu alte clase de antibiotice. Nu este
indicată administrarea de ofloxacină în cazul bacteriemiei cu Pseudomonas aeruginosa.
2
4.2 Doze şi mod de administrare
Recomandări generale
Doza recomandată de ofloxacină este determinată de tipul şi severitatea infecţiei.
Doza recomandată pentru adulţi este între 200 şi 800 mg pe zi. Pentru doze de pănă la 400 mg se
recomandă administrarea într-o singură priză preferabil dimineaţa, pentru doze mai mari, se
recomandă administrarea în două prize. În general, dozele individuale se recomandă a fi luate la
intervale aproximativ egale de timp.
Zanocin 200 mg comprimate trebuie administrat cu apă. Zanocin 200 mg comprimate nu se
administrează la un interval mai mic de 2 ore după administrarea antiacizilor care conţin
magneziu/aluminiu, sucralfat sau preparate cu fier sau zinc deoarece poate apare reducerea absorbţiei
de ofloxacină.
Infecţii ale tractul urinar inferior: doza recomandată este de 200-400 mg pe zi.
Infecţii ale tractului urinar superior: doza recomandată este de 200-400 mg pe zi, care poate creşte
dacă este necesar până la 400 mg de două ori pe zi.
Prostatite: doza recomandată este de 600 mg pe zi în doze divizate timp de 6 săptămâni.
Infecţii ale tractului respirator inferior: doza recomandată este de 400 mg pe zi, iar dacă este nevoie
se creşte până la 400 mg de două ori pe zi.
Uretrite şi cervicite gonococice necomplicate: se recomandă o singura doză de 400 mg pe zi.
Uretrite şi cervicite non-gonococice: doza recomandată este de 400 mg pe zi într-o singură priză sau
în prize divizate.
Infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi: doza recomandată este de 400 mg de două ori pe zi.
Insuficienţă renală
La pacienții cu insuficiență renală, se recomandă următoarele doze orale sau intravenoase:
CLEARANCE
CREATININǍ DOZA
mg* NUMǍR/24 ore INTERVAL
ore
50 – 20 ml/min 100 – 200 1 24
< 20 ml/min**
sau la pacienții hemodializați
sau cu dializă peritoneală 100
sau
200 1
1 24
48
* Conform indicației sau intervalului dintre doze.
**
Concentrația serică a ofloxacinei trebuie monitorizată la pacienții cu insuficiență renală severă și la
pacienții hemodializați.
Atunci când clearance-ul creatininei nu poate fi măsurat se poate estima nivelul creatininei serice,
utilizând următoarea formulă Cockcroft pentru adulți:
Greutatea (kg) x (140 – vârsta ȋn ani)
Bărbaţi: ClCr (ml/min) = ---------------------------------------
72 x creatinina serică (mg/dl)
Sau
Greutatea (kg) x (140 - vârsta ȋn ani)
ClCr (ml/min) = -------------------------------------
0,814 x creatinina serică (µmol/l)
3
Femei: ClCr (ml/min) = 0,85 x (valoarea de mai sus)
Insuficienţă hepatică (de exemplu ciroză cu ascită)
Se recomandă ca doza maximă zilnică de 400 mg ofloxacină nu fie depășită, din cauza unei posibile
reduceri a excreției.
Vârstnici
Vârsta în sine nu impune adaptarea dozei de ofloxacin. Cu toate acestea, trebuie să se acorde o atenție
deosebită funcției renale la pacienții vârstnici, iar doza trebuie adaptată în consecință
(vezi pct. 4.4
prelungirea intervalului QT).
Copii şi adolescenţi
Nu este indicată administrarea de ofloxacină la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
O doză zilnică de până la 400 mg ofloxacină poate fi administrată ca doză unică. În acest caz, este de
preferat să se administreze ofloxacina dimineața.
Dozele zilnice de peste 400 mg trebuie să fie împărțite în două doze separate, la intervale de timp
aproximativ egale.
Comprimatele se înghit cu o cantitate suficientă de lichid. Ele pot fi luate după sau ȋnainte de ingestia
de alimente. Administrarea concomitentă cu medicamente antiacide trebuie evitată (vezi pct. 4.5).
Durata tratamentului
Durata tratamentului cu ofloxacină depinde de severitatea infecţiei şi de răspunsul la tratament.
Tratamentul obişnuit se face pe o perioadă de 5-10 zile exceptând cazurile de gonoree necomplicată,
când este recomandată o singură doză.
Tratamentul cu ofloxacină nu trebuie să depăşească 2 luni.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la ofloxacină, la alte antibiotice din grupul chinolonelor sau la oricare dintre
excipienţii medicamentului enumeraţi la pct.6.1.
Antecedente de tendinopatie asociate administrării de fluorochinolone.
Antecedente de epilepsie sau un prag convulsivant cerebral redus.
Copii şi adolescenţi în perioada de creştere, în sarcină şi alăptare deoarece experimentele pe animale
nu au exclus în totalitate riscul de deteriorare a cartilajului la organismul în creştere.
Pacienţi cu deficit latent sau manifest de activitate a glucozo-6-fosfatdehidrogenazei deoarece pot fi
predispuşi la reacţii hemolitice sub tratament cu antibiotice chinolone.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Ofloxacina nu este medicamentul de primă alegere pentru pneumonia determinată de Pneumococi sau
Mycoplama, sau pentru angină acută determinată de streptococi β-hemolitici.
Hipersensibilitate şi reacţii alergice au fost raportate pentru fluorochinolone după prima administrare.
Reacţiile anafilactice şi anafilactoide pot progresa la şoc ce poate pune viaţa în pericol, chiar după
prima administrare. În aceste cazuri, ofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie iniţiat tratament adecvat
(de exemplu, tratament pentru şoc).
S. aureus meticilino-rezistent (SAMR) este foarte probabil să prezinte co-rezistenţă la fluorochinolone,
inclusiv la ofloxacină. Prin urmare, ofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecțiilor
cunoscute sau suspectate cu SAMR cu excepția cazului în care rezultatele de laborator au confirmat
sensibilitatea organismului la ofloxacină (și tratamentul recomandat de obicei cu medicamente
antibacteriene pentru tratamentul infecţiilor SAMR este considerat necorespunzător).
4
Rezistența la fluorochinolone a E. coli - cei mai obişnuiţi agenţi patogeni implicați în infecții ale
tractului urinar - variază în Uniunea Europeană. Medicii care prescriu sunt sfătuiți să țină cont de
prevalența locală a rezistenței E. coli la fluorochinolone.
Reacții buloase severe, cazuri de reacții cutanate buloase severe, cum sunt sindromul Stevens-Johnson
sau necroliza epidermică toxică, au fost raportate cu ofloxacină (vezi pct. 4.8). Pacienții trebuie sfătuiți
să se adreseze imediat medicului lor înainte de continuarea tratamentului dacă apar reacţii cutanate
și/sau pe mucoase.
Boală asociată cu Clostridium difficile (BACD)
Diareea, mai ales dacă este severă, persistentă şi/sau sanguinolentă, în timpul sau după tratamentul cu
ofloxacină (inclusiv câteva săptămâni după tratament), poate fi simptom de colită
pseudomembranoasă. BACD poate varia în severitate de la ușoară până la a pune viața în pericol,
forma cea mai severă care este colita pseudomembranoasă (vezi pct. 4.8). Prin urmare, este important
să se ia în considerare acest diagnostic la pacienţii care prezintă diaree severă în timpul sau după
tratamentul cu ofloxacină. Dacă colita pseudomembranoasă este suspectată, ofloxacina trebuie oprită
imediat.
Trebuie început fără întârziere tratament adecvat cu antibiotice specifice (de exemplu vancomicina cu
administrare orală, teicoplanin cu administrare orală sau metronidazol). Sunt contraindicate în această
situaţie clinică medicamente care inhibă peristaltismul.
Pacienţii predispuşi la convulsii
Chinolonele pot să scadă pragul convulsivant şi pot declanşa convulsii. Ofloxacina este contraindicată
la pacienţii cu antecedente de epilepsie (vezi pct. 4.3) şi, ca şi alte chinolone, ofloxacina trebuie
utilizată cu extremă prudenţă la pacienţii predispuşi la crize convulsive.
Aceşti pacienţi pot fi pacienţi cu leziuni pre-existente ale sistemului nervos central, cu tratament
concomitent cu fenbufen şi cu alte medicamente similare antiinflamatorii nesteroidiene sau cu
medicamente care scad pragul convulsivant cerebral, cum este teofilina (vezi pct. 4.5).
În caz de crize convulsive, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt.
Tulburări cardiace
Cazuri foarte rare de prelungire a intervalului QT au fost raportate la pacienţii care au luat
fluorochinolone.
Sunt necesare precauţii cănd se administrează fluorochinolone, inclusiv ofloxacin, la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi pentru prelungirea intervalului QT, cum sunt de exemplu:
-sindrom QT prelungit congenital
-administrarea concomitentă a medicamentelor cunoscute pentru prelungirea intervalului QT (de
exemplu antiaritmice clasa IA şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice)
-dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu hipopotasemie, hipomagnezinemie)
-boli cardiace (de exemplu insuficienţa cardiacă, infarct miocardic, bradicardie)
Pacienţii vârstnici şi femeile pot fi mai sensibili la medicamente care prelungesc intervalul QT. Prin
urmare, se recomandă prudență atunci când se utilizează fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, la
aceste grupe de pacienți.
(Vezi pct. 4.2 Vârstnici, pct. 4.5, pct. 4.8, pct. 4.9).
Profilaxia fotosensibilităţii
Fotosensibilizarea a fost raportată cu ofloxacin (vezi pct. 4.8). Se recomandă ca pacienții să nu se
expună inutil la lumină solară puternică sau la raze UV artificiale (de exemplu, lampă de ultraviolete,
5
solar), în timpul tratamentului şi timp de 48 de ore de la întreruperea tratamentului, în scopul de a
preveni fotosensibilizarea.
Pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice
Reacţiile psihotice au fost raportate la pacienţii trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacină. În unele
cazuri, acestea au progresat la gânduri de sinucidere sau comportament de auto-vătămare inclusiv
tentativă de suicid, uneori după o singură doză (vezi pct. 4.8). În cazul în care un pacient prezintă
aceste reacţii, ofloxacina trebuie întreruptă şi se vor institui măsuri adecvate.
Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu antecedente de tulburări psihotice sau la
pacienţii cu boli psihice.
Tendinită
Tendinita, rar observată cu chinolone, poate duce ocazional la rupere, în special a tendonului lui
Achile. Tendinita şi ruptura de tendon, uneori bilaterală, pot să apară în termen de 48 de ore de la
începerea tratamentului cu ofloxacină și au fost raportate până la câteva luni după întreruperea
tratamentului.
Riscul de tendinită şi de ruptură de tendon este crescut la pacienţii cu vârsta de peste 60 de ani şi la
pacienţii care utilizează corticosteroizi. Doza zilnică trebuie ajustată la pacienții în vârstă, pe baza
clearance-ului creatininei (vezi pct. 4.2).
Prin urmare, monitorizarea atentă a acestor pacienți este necesară în cazul în care le este prescrisă
ofloxacina. Toți pacienții trebuie să se adreseze medicului în cazul în care prezintă simptome de
tendinită. În cazul în care este suspectată tendinita, tratamentul cu ofloxacină trebuie întrerupt imediat,
și trebuie inițiat un tratament adecvat (de exemplu imobilizare) pentru tendonul afectat (vezi pct. 4.3 și
4.8).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Deoarece ofloxacina este în principal eliminată prin rinichi, doza de ofloxacină trebuie ajustată la
pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.2).
Pacienţii cu insuficienţă hepatică
Ofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică, pentru că afectarea
ficatului poate fi agravată. Cazuri de hepatită fulminantă ce pot duce la insuficienţă hepatică (inclusiv
cazuri letale) au fost raportate cu fluorochinolone. Pacienţii trebuie sfătuiţi să întrerupă tratamentul şi
să se adreseze medicului lor dacă apar semne şi simptome ale bolii hepatice, cum sunt anorexie, icter,
urină închisă la culoare, prurit sau sensibilitate abdominală (vezi pct. 4.8).
Pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamină K
Având în vedere o posibilă creştere a testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau sângerare la pacienţii
trataţi cu fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, în combinaţie cu un antagonist al vitaminei K (de
exemplu warfarina) trebuie efectuate teste de coagulare atunci când aceste medicamente se
administrează concomitent (vezi pct. 4.5).
Miastenia gravis
Fluorochinolonele, inclusiv ofloxacina, au activitate de blocare neuromusculară și pot exacerba
slabiciunea musculară la pacienţii cu miastenia gravis. Au fost asociate cu utilizarea de
fluorochinolone la pacienţii cu miastenia gravis reacții adverse grave apărute după punerea pe piață,
inclusiv de decese și necesitatea de suport respirator. Ofloxacina nu este recomandată la pacienții cu
antecedente cunoscute de miastenia gravis.
Infecţii secundare
Similar altor antibiotice, utilizarea ofloxacinei mai ales pe perioadă îndelungată poate produce
proliferarea microorganismelor rezistente. Evaluarea repetată a stării pacienţilor este esenţială. Daca se
depistează o infecţie secundară se vor lua măsurile adecvate de tratament.
Tulburări ale glicemiei
Ca în cazul tuturor chinolonelor, tulburări ale glicemiei inclusiv hipo şi hiperglicemie au fost raportate,
de obicei la pacienţii cu diabet zaharat care primesc tratament concomitent cu un agenţi hipoglicemici
6
orali (de exemplu glibenclamida) sau cu insulină. Au fost raportate cazuri de comă hipoglicemică. La
aceşti pacienţi cu diabet zaharat, este recomandată monitorizarea atentă a glicemiei (vezi pct. 4.8).
Neuropatie periferică
Neuropatia periferică senzorială sau senzorimotorie a fost raportată la pacienţii trataţi cu
fluorochinolone, inclusiv ofloxacina, care poate avea un debut rapid. Ofloxacina trebuie întreruptă
dacă pacientul prezintă simptome de neuropatie. Acest lucru minimalizează riscul posibil de a dezvolta
o condiţie ireversibilă (vezi pct. 4.8).
Pacienţii cu deficienţă de glucoză -6-fosfat-dehidrogenază
Pacienţii cu deficit de glucoză -6-fosfat-dehidrogenază latent sau diagnosticat pot fi predispuşi la
reacţii hemolitice dacă sunt trataţi cu chinolone. Prin urmare, dacă ofloxacina trebuie utilizată la aceşti
pacienţi, trebuie monitorizată posibila apariție a hemolizei.
Tulburări de vedere
În cazul afectării vederii sau al apariţiei oricăror reacţii la nivelul ochilor, trebuie imediat solicitat
consultul unui medic oftalmolog (vezi pct. 4.7 şi 4.8).
Interferența cu testele de laborator
La pacienții tratați cu ofloxacină, determinarea opiaceelor în urină poate da rezultate fals-pozitive.
Poate fi necesară confirmarea rezultatelor pozitive prin metode mai specifice.
Zanocin 200 mg conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cărora li se
administrează medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu antiaritmice clasa IA
şi III, antidepresive triciclice, macrolide, antipsihotice) (vezi pct.4.4).
Antiacide, sucralfat, cationi de metale
Administrarea concomitentă a antiacidelor care conţin aluminiu şi magneziu, sucralfat, zinc sau fier
poate să scadă absorbţia ofloxacinei. De aceea ofloxacina trebuie administrată la aproximativ 2 ore
distanţă de antiacide.
Anticoagulante
Prelungirea timpului de sângerare a fost raportată în cazul administrării concomitente de ofloxacină cu
anticoagulante.
Teofilina, fenbufen, alte antiinflamatoare nesteroidiene
Din studii clinice, ofloxacina, spre deosebire de alte fluorochinolone, nu pare să determine interacţiuni
farmacocinetice cu teofilina. Cu toate acestea, o scădere pronunţată a pragului convulsivant cerebral
poate să apară atunci când chinolonele sunt administrate concomitent cu teofilină, medicamente
antiinflamatoare nesteroidiene, sau cu alte medicamente care reduc acest prag.
Glibenclamida
Ofloxacina poate determina o uşoară creştere a concentraţiilor serice ale glibenclamidei administrată
concomitent. Prin urmare, este recomandat ca pacienţii trataţi concomitent cu ofloxacină şi
glibenclamidă să fie monitorizaţi deosebit de atent.
Probenecid, cimetidină, furosemid sau metotrexat
Probenecidul scade clearance-ul total de ofloxacină cu 24% şi creşte ASC cu 16%. Mecanismul
propus este o competiţie sau o inhibare a transportului activ ȋn excreția tubulară renală. Este necesară
7
prudență atunci când ofloxacina este administrată concomitent cu medicamente care afectează secreția
tubulară renală, cum sunt probenecid, cimetidină, furosemid şi metotrexat.
Interacţiuni cu testele de laborator
Determinarea de opiacee sau porfirine în urină poate da rezultate fals-pozitive în timpul tratamentului
cu ofloxacină. Ar putea fi necesare metode mai specifice pentru a confirma testele pozitive pentru
opiacee sau porfirină.
Antagonişti ai vitaminei K
Creşterea valorilor testelor de coagulare (PT/INR) şi/sau sângerare, care pot fi severe, au fost raportate
la pacienţii trataţi cu ofloxacină în combinaţie cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu warfarina).
De aceea, trebuie monitorizate testele de coagulare la pacienţii trataţi cu antagonişti de vitamina K
(vezi pct. 4.4).
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Utilizarea fluorochinolonelor în primul trimestru de sarcină nu a fost asociată cu un risc crescut de
malformaţii majore sau alte efecte adverse asupra rezultatului sarcinii, bazat pe un număr limitat de
date la om. Studiile la animale au arătat deteriorarea cartilajului articular la animalele imature, dar nu
au arătat efecte teratogene. Prin urmare, ofloxacina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii (vezi pct. 4.3)
Alăptarea
Ofloxacina se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Datorită potenţialului de apariţie a artropatiei
sau a unor reacţii adverse grave de toxicitate la copii, alăptarea trebuie întreruptă în timpul
tratamentului cu ofloxacină (vezi pct. 4.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele recţii adverse (de exemplu ameţeli/vertij, stări de somnolenţă, tulburări de vedere) pot scădea
capacitatea de concentrare şi de reacţie a pacientului, şi, ca urmare, pot constitui un risc în situaţiile în
care aceste abilităţi sunt de importanţă deosebită (de exemplu conducerea vehiculelor şi folosirea
utilajelor).
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse au fost identificate din studiile clinice şi din experienţa de după punerea
pe piaţă a medicamentului.
Clasificarea pe
aparate, sisteme şi
organe
Frecve
nte
(≥1/100
şi
<1/10) Mai puţin
frecvente
(≥1/1000 şi
<1/100) Rare
(≥1/10000 şi
<1/1000) Foarte rare
(< 1/10000) Cu frecvenţă
necunoscută
(care nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)*
Infecţii şi infestări
Infecţii
fungice,
rezistenţa
patogenilor
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Anemie,
anemie hemolitică,
leucopenie,
eozinofilie,
trombocitopenie Agranulocitoză,
depresie medulară
8
Tulburări ale
sistemului imunitar
Reacţii
anafilactice*
şi
anafilactoide*
, angioedem* Şoc anafilactic* şi
anafilactoid*
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Anorexie Hipoglicemie la
pacienţii diabetici
trataţi cu
medicamente
hipoglicemiante*
(vezi pct. 4.4)
Hiperglicemie
Comă
hipoglicemică
Tulburări psihice
Agitaţie,
tulburări de
somn,
insomnie
Tulburări
psihotice (de
exemplu
halucinaţii),
anxietate,
stare
confuzională,
coşmaruri,
depresie
Tulburări
psihotice şi
depresie cu un
comportament de
autovătămare
inclusiv ideaţie
suicidară sau
tentativă de suicid
(vezi pct. 4.4),
nervozitate
Tulburări ale
sistemului nervos
Ameţeli,
cefalee
Somnolenţă,
paraestezii,
disgeuzie,
parosmie Neuropatie periferică
senzorială*,
neuropatie periferică
senzorială şi
motorie*, convulsii*,
simptome
extrapiramidale sau
alte tulburări de
coordonare musculară Tremor,
diskinezie,
ageuzie,
sincopă
Tulburări oculare Iritarea
ochilor Tulburări de
vedere
Tulburări acustice
şi vestibulare Vertij Tinitus,
pierderea auzului Afectarea auzului
Tulburări cardiace
Tahicardie Aritmii
ventriculare ,
torsada vârfurilor
(raportată în
special la pacienţii
cu factori de risc
pentru prelungirea
intervalului QT),
prelungirea
intervalului QT pe
ECG (vezi pct. 4.4
şi 4.9)
Tulburări vasculare Hipotensiune
9
arterială
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale Tuse,
rinofaringite
Dispnee,
bronhospasm
Pneumonită
alergică, dispnee
severă
Tulburări
gastrointestinale
Dureri
abdominale,
Diaree,
Greaţă,
vărsături
Enterocolită,
uneori
hemoragică
Colită
pseudomembranoasă*
Dispepsie,
Flatulenţă,
Constipaţie,
Pancreatită
Tulburări
hepatobiliare
Creşterea
valorilor
serice ale
enzimelor
hepatice
(ALAT,
ASAT, LDH,
gama-GT
şi/sau
fosfatazei
alcaline),
Creşterea
bilirubinei din
sânge Icter colestatic
Hepatită, care
poate fi severă*
Afecţiuni cutanate
şi ale ţesutului
subcutanat
Prurit,
erupţie
cutanată
tranzitorie
Urticarie,
bufeuri,
hiperhidroză,
erupţii
cutanate
pustuloase
Eritem polimorf,
necroliză epidermică
toxică,
reacţii de
fotosensibilitate*,
erupţie cutanată
medicamentoasă,
purpură vasculară,
vasculite, care în
condiţii excepţionale,
pot determina necroze
cutanate Sindrom Stevens-
Johnson,
pustuloză
exantematică
acută generalizată,
erupţie cutanată
tranzitorie
medicamentoasă,
stomatită
Tulburări
musculoscheletice
şi ale ţesutului
conjunctiv
Tendinită
Artralgii, mialgii,
ruptură de tendon (de
exemplu, tendonul lui
Achile), care poate să
apară în decurs de 48
ore de la începerea
tratamentului şi poate
fi bilaterală Rabdomioliză
şi/sau miopatie,
slăbiciune
musculară,
întindere
musculară,
ruptură musculară,
Ruptură
ligamentară,
Artrită
Tulburări renale şi
ale căilor urinare
Creşterea
concentraţiei
plasmatice a
creatininei Insuficienţă renală
acută
Nefrită acută
interstiţială
10
Afecţiuni
congenitale,
familiale şi
genetice Atacuri de porfirie
la pacienţii cu
porfirie
Tulburări generale
şi la nivelul locului
de administrare Astenie,
Pirexie,
Durere (inclusiv
durere
ȋn spate,
toracică şi
ȋn
extremităţi)
* Din experienţa de după punerea pe piaţă
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Semnele cele mai importante care pot fi aşteptate în urma supradozajului acut sunt simptomele SNC,
cum sunt confuzie, ameţeli, tulburări de conştienţă, convulsii, prelungirea intervalului QT precum şi
reacţii gastrointestinale cum sunt greaţă şi eroziuni ale mucoasei.
Simptomele la nivelul sistemului nervos central, inclusiv confuzie, convulsii, halucinaţii şi tremor, au
fost observate ȋn experienţa de după punerea pe piaţă.
Dacă supradozajul este depistat în primele 30 minute de la producere, îndepărtarea ofloxacinei se
poate face prin lavaj gastric, absorbanți și sulfat de sodiu. În cazul supradozajului, se instituie
tratament simptomatic. Pacientul trebuie monitorizat ECG, datorită posibilităţii de prelungire a
intervalului QT.
Este recomandată, de asemenea, administrarea de antiacide pentru a preveni eroziunile mucoasei
gastrice.
O fracțiune a ofloxacinei poate fi eliminată din organism prin hemodializă. Dializa peritoneală și
CAPD nu sunt eficiente în îndepărtarea ofloxacinei din organism. Nu există nici un antidot specific.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: chinolone antibacteriene, fluorochinolone, codul ATC: J01MA01.
Ofloxacina este un derivat de acid carboxilic-chinolonă, cu un spectru larg de activitate antibacteriană
împotriva organismelor gram-pozitive şi gram negative. Este activă după administrare orală. Aceasta
inhibă replicarea ADN-ului bacterian prin blocarea ADN topoizomerazelor, în special a ADN-girazei.
Dozele terapeutice ale ofloxacinei sunt lipsite de efecte farmacologice asupra sistemului nervos
autonom sau voluntar.
Rezultatele microbiologice indică faptul că următorii patogeni pot fi consideraţi ca fiind sensibili:
Staphylococcus aureus (inclusiv tulpini meticilin - rezistente)
Staphylococcus epidermidis
Neisseria specii
Escherichia coli
11
Citrobacter
Klebsiella
Enterobacter
Hafnia
Proteus (tulpini indol-negative şi indol-pozitive)
Salmonella
Shigella
Acinetobacter
Yersinia enterocolitica
Campylobacter jejuni
Aeromonas
Plesiomonas
Vibrio cholera
Vibrio parahaemolyticus
Haemophilus influenzae
Chlamydia
Legionella
Gardnerella
Sensibilitate variabilă este prezentată de Streptococci, Serratia marcescens, Pseudomonas aeruginosa,
Clostridium specii şi Mycoplasma.
Bacteriile anaerobe (de exemplu Fusobacterium specii, Bacteroides specii, Eubacterium specii,
Peptococci, Peptostreptococci sunt în mod obişnuit rezistente la ofloxacină.
Ofloxacina nu este activă împotriva Treponema pallidum.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare orală, ofloxacina se absoarbe aproape complet.
După administrarea unei doze orale concentraţiile plasmatice maxime au fost atinse la 1-3 ore de la
administrare.
Legarea ofloxacinei de proteinele plasmatice este de aproximativ 31% şi timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este de aproximativ 4-6 ore. Ofloxacina se distribuie larg în ţesuturile şi
fluidele organismului cum sunt: plămân, piele, cervix, lichidul din leziuni pustuloase, ovare, lichidul
prostatic, ţesutul prostatic şi sputa.
Ofloxacina se elimină în principal prin rinichi. Aproximativ 65–80 % din doza orală se excretă
nemodificată în urina şi mai puţin de 55 % sub formă de metaboliţi: metabolit demetil sau N-oxid.
La pacienţii cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei ≤ 50 ml/minut), clearance-ul plasmatic al
ofloxacinei este scăzut şi este necesară ajustarea dozelor.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogenitate
Nu au fost efectuate studii pe termen lung privind efectul carcinogen al ofloxacinei.
Mutagenitate
Ofloxacina a produs efecte mutagene în testele efectuate.
Teratogenitate
În cazul administrării orale, DL50 este de 5290 mg/kg pentru şoarece, 3590 mg/kg pentru şobolan şi
500 mg/kg pentru maimuţă. După administrarea orală a unor doze de 810 mg/kg şi zi la femele
gestante de şobolan şi a unor doze de 160 mg/kg şi zi la femele gestante de iepure, ofloxacina nu a
prezentat efecte teratogene. În studii complementare efectuate pe femele de şobolan, la care s-au
administrat doze de până la 360 mg/kg şi zi, nu s-au observat efecte nedorite asupra dezvoltării
ulterioare a fătului, naşterii, alăptării, viabilităţii şi creşterii descendenţilor. În cazul administrării la
femele de şobolan şi iepure a unor doze de 50, respectiv de 10 ori mai mari decât dozele maxime
12
recomandate la om, s-au observat efecte toxice asupra fătului (inhibarea creşterii în greutate şi
creşterea mortalităţii fetale). Modificări minore ale scheletului au fost observate la şobolani la care s-
au administrat doze de 810 mg/kg şi zi.
În experimentele pe animale, s-a observat o afectare a dezvoltării cartilajelor la făt; acest mecanism nu
a fost demonstrat încă la om.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză anhidră
Celuloză microcristalină
Amidon de porumb
Hidroxipropilceluloză 6-10 cp
Polisorbat 80
Amidonglicolat de sodiu (tip A)
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Talc
Opadry OY-S 58910 white
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi eliminării
reziduurilor
Nu există cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Building 4, Chiswick Park, 566 Chiswick High Road, Londra W4 5YE, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6230/2014/01
9. DATA REAUTORIZARII
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei - Martie 2014
13
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
August 2015
