RUPAN 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rupan, 200 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 200 mg ibuprofen.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 42 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, rotunde, convexe, de culoare roz cu diametrul de 10 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Datorită efectelor sale analgezice şi antiinflamatorii, ibuprofenul este indicat în tratamentul poliartritei
reumatoide, poliartritei reumatoide juvenile sau a bolii Still, spondilitei anchilozante, osteoartritei şi a
altor artropatii nereumatoide (seronegative).
Este recomandat pentru tratamentul afecţiunilor reumatice nearticulare, inclusiv a afecţiunilor
periarticulare precum periartrita humero-scapulară (capsulita), bursita, tendinita, tendosinovita şi a
durerilor de spate.
Este de asemenea indicat pentru tratamentul luxaţiilor şi entorselor.
Datorită efectului său analgezic ibuprofenul este de asemenea indicat pentru atenuarea durerilor uşoare
şi moderate, inclusiv a durerilor produse de dismenoree, a durerilor dentare sau post chirurgicale şi
pentru atenuarea simptomatică a durerilor de cap, inclusiv a migrenelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Doza trebuie administrată în funcţie de răspunsul terapeutic
Doza zilnică recomandată este 1200 mg - 1800 mg, administrată în 3 prize egale. În afecţiuni severe
poate fi administrată o doză zilnică de maxim 2400 mg.
Copii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 12 ani
Doza recomandată este 200 mg (un comprimat filmat de 200 mg) de trei sau patru ori pe zi.
Copii cu vârsta sub 8 ani
Datorită formei farmaceutice Rupan comprimate filmate nu se administrează la această categorie de
vârstă.
2
Dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează după 3 zile de tratament, trebuie consultat un
medic.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie acordată atenţie sporită efectelor medicamentelor administrate
concomitent şi asocierii disfuncţiilor cognitive în cazul tratamentului cu ibuprofen.
Disfuncţii hepatice
Poate fi necesară reducerea dozei iar aceasta trebuie menţinută la nivelul dozei minime eficace pentru
a minimaliza riscul inducerii disfuncţiei renale.
Disfuncţii renale
În cazuri severe de disfuncţii renale poate fi necesară reducerea dozei pentru a preveni acumularea
medicamentului. Aceşti pacienţi trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape. Dacă tratamentul este pe
termen lung, funcţia renală trebuie monitorizată periodic.
În cazul unor tulburări gastro-intestinale, Rupan poate fi administrat cu alimente sau cu lapte.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Ibuprofen este contraindicat în caz de:
- hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;
- la pacienţii cu sau fără astm bronşic cronic la care atacurile de astmă bronşic, urticarie sau
rinită acută sunt precipitate de aspirină sau de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- ulcer peptic activ, antecedente de ulcer peptic sau perforaţie gastrointestinală;
- sângerări gastrointestinale acute sau în antecedente;
- sarcină;
- insuficienţă cardiacă severă (clasa IV NYHA);
- administrare concomitentă cu alte AINS sau inhibitori de ciclooxigenază.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Ibuprofen trebuie utilizat cu precauţie maximă la pacienţii cu astm bronşic; există raportări de reacţii
astmatice sau anafilactice cu evoluţie letală..
Aproximativ 10% dintre pacienţii cu astm bronşic pot avea astm bronşic sensibil la acid acetilsalicilic.
La aceşti pacienţi administrarea acidului acetilsalicilic sau a medicamentelor antiinflamatorii
nesteroidiene cu reacţie încrucişată a fost asociată cu bronhospasm sever, uneori cu evoluţie letală
Acestor pacienţi nu trebuie să li se administreze ibuprofen şi acesta trebuie administrat cu precauţie la
toţi pacienţii cu astm bronşic preexistent.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Pacienţii cu antecedente de sângerare gastro-intestinală sau ulceraţii trebuie monitorizaţi strict. Există
rapoartări de sângerare, ulceraţii şi/sau perforaţie a stomacului şi a intestinului subţire şi gros la
pacienţii cărora li se administrează ibuprofen.
Întreruperea tratamentului este indicată la pacienţii care au raportat modificări ale vederii colorate,
vedere înceţoşată/diminuată sau scotom.
3
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200
mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele
II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică
şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză
şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg pe zi).
Administrarea pe termen lung a ibuprofenului, ca şi a altor AINS poate determina alterări ale
patologiei renale precum nefrita interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional, sindrom
nefrotic. Pacienţii la care o stare pre-renală determină o reducere a debitului sanguin renal sau a
volumului de sânge, se bazează pe prostaglandine ca să sprijine perfuzia renală.
Administrarea unui AINS la acestor pacienţi poate precipita decompensarea renală datorită unei
reduceri dependente de doză a formării prostaglandinei.
Acest risc este mai mare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, disfuncţii hepatice, disfuncţii renale şi la
pacienţii vârstnici. De obicei, după întreruperea tratamentului se revine la starea dinaintea instituirii
acestuia.
Pacienţii cu tulburări renale semnificative trebuie atent monitorizaţi, posibil cu reducerea dozei pentru
a preveni acumularea medicamentului şi, ca în cazul altor pacienţi cu risc crescut de disfuncţii renale
majore, funcţia renală trebuie monitorizată periodic în timpul tratamentului pe termen lung.
Ca şi la alte AINS, agregarea plachetară este inhibată de ibuprofen. Ca rezultat, timpul de sângerare
poate fi prelungit, efect care poate fi exagerat la pacienţii cu defecte hemostatice de bază.
Ibuprofen trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care primesc tratament cu anticoagulante,
corticosteroizi sau la cei cu defecte de coagulare intrinseci.
Activitatea antiinflamatorie şi antipiretică a ibuprofen poate diminua inflamaţia şi febra, făcând mai
dificilă detecţia şi diagnosticarea stărilor infecţioase/inflamatorii.
Există un risc de insuficienţă renală la copiii şi adolescenţi deshidrataţi.
Administrarea ibuprofen la pacienţii vârstnici a fost asociată cu disfuncţii cognitive.
Pacienţii trebuie încurajaţi să raporteze semnele sau simptomele de sângerare gastro-intestinală sau
ulceraţii, modificări ale vederii, edem sau creşteri în greutate sau erupţii cutanate tranzitorii.
Rupan, 200 mg, comprimate filmate conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă
la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Anticoagulante (de tip cumarinic): studiile pe termen lung nu au arătat schimbări semnificative ale
timpului de protrombină în timpul administrării concomitente. A
u fost raportate creşteri ale efectului
anticoagulant.
Acidul acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
4
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant
clinic (vezi pct. 5.1).
Corticosteroizi: există un risc crescut de sângerări gastro-intestinale.
Ciclosporine: poate fi un risc crescut de nefrotoxicitate.
Diuretice: Pacienţii cărora li se administrează concomitent furosemid, tiazide sau alte diuretice şi
ibuprofen, trebuie monitorizaţi atent . Datorita inhibării sintezei prostaglandinei renale de către
ibuprofen, efectul diureticului asupra excreţiei sodiului este redus.
Litiu: administrarea concomitentă poate determina o creştere clinică semnificativă a concentraţiei
plasmatice a litiului şi o reducere a clearance-ului renal al litiului. Astfel de pacienţi trebuie să fie atent
observaţi asupra semnelor de toxicitate a litiului şi, dacă este necesar, se recomandă monitorizarea
periodică a litemiei.
Metotrexat: trebuie luate precauţii la administrarea concomitentă; poate creşte toxicitatea
metotrexatului datorită eliminării scăzute a acestuia.
Mifepristona: efectele mifepristonei pot fi reduse de către AINS; ibuprofen trebuie retras pentru 8 - 12
zile de la administrarea mifepristonei.
Chinolone: administrarea concomitentă poate creşte efectele excitante asupra SNC a chinolonelor şi
poate determina o incidenţă crescută a convulsiilor asociate cu administrarea chinolonei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animal nu au arătat efecte teratogene, dar nu sunt întotdeauna predictive pentru
administrarea la om. La oameni, există raportări de anomalii, cu frecvenţă redusă.
Administrarea de ibuprofen în trimestrele II şi III de sarcină poate cauza închiderea arterelor ductale
fetale.
Nu se recomandă administrarea ibuprofen în timpul sarcinii.
Administrarea de ibuprofen trebuie evitată în trimestrele II şi III de sarcină, datorită efectelor negative
asupra sistemului cardiovascular fetal.
Alăptarea
Ibuprofen se excretă în laptele matern în concentraţii mici şi este puţin probabil să afecteze negativ
sugarul.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele reacţii adverse pot determina dificultăţi în conducerea vehiculelor şi în folosirea utilajelor;
pacienţii trebuie să nu conducă autovehicule sau să folosească utilaje până când nu sunt siguri că nu
sunt afectaţi.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
Următoarele efecte adverse au fost raportate în proporţie de >1%:
Tulburări cardiovasculare: a fost raportată retenţie de lichid
Tulburări gastrointestinale: cele mai obişnuite reacţii raportate (> 1%) includ durerile abdominale,
diareea, dispepsia, hemoragia gastrointestinală, hematemeza, melena, greaţa, stomatita ulcerativă şi
voma. Mai puţin frecvent au fost raportate ulcer duodenal, gastrită, perforare gastrointestinală şi ulcer
gastric.
Tulburări imunologice: s-au raportat reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, simptome ale tractului
respirator precum astm, astm agravat, bronhospasm sau dispnee sau diverse reacţii cutanate precum
5
erupţii cutanate tranzitorii (reacţii comune), prurit, purpură, angioedem şi urticarie. Au fost raportate
efecte mai puţin obişnuite ca dermatoza, incluzând eritemul multiform şi necroliza epidermică.
Următoarele efecte adverse au fost raportate mai rar (<1%) şi cauzalitatea nu a fost întotdeauna
stabilită:
Afecţiuni cutanate: fotosensibilitate.
Tulburări hematologice: agranulocitoză, anemie aplastică şi hemolitică, neutropenie şi
trombocitopenie.
Tulburări hepatice: anormalităţi ale funcţiei ficatului, hepatită şi icter.
Tulburări renale: diverse forme de nefrotoxicitate, nefrită interstitială, sindrom nefrotic sau disfuncţii
renale, necroză papilară care poate evolua până la insuficienţă renală acută.
Tulburări ale sistemului nervos şi ale organelor de simţ: confuzie, depresie, ameţeală, somnolenţă,
oboseală, halucinaţii, dureri de cap, nevrită optica, parestezie, tinitus, vertij, tulburari vizuale şi
auditive, meningită aseptică.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral) ( vezi
pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului includ vomă, greaţă, ameţeală şi rar pierderea conştienţei.
Nu există un antidot specific pentru ibuprofen. Sunt recomandate lavajul gastric şi dacă este necesar,
corectarea dezechilibrului electroliţilor serici. Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01.
Efectul medicamentului se datorează inhibării sintezei prostaglandinei şi a ciclooxigenazei. Inhibarea
ciclooxigenazei interferă cu metabolismul acidului arahidonic , rezultând inhibarea producerii
endoperoxizi cu durată scurtă de viaţă şi a prostaglandinelor stabile PGE2 si PGF2, mediatoare ale
inflamaţiei.
Este inhibată de asemenea producerea de superoxid, şi aceasta fiind o consecinţă a metabolismului
endoperoxizilor.
Prin efectul său asupra sintezei prostaglandinelor, ibuprofen afectează mediatorii procesului
inflamator: histamina şi kinininele.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu
30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu
eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan
sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la
situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să
reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de
ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).
6
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofen este absorbit din tractul gastro-intestinal şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 1-
2 ore după administrarea dozei. Alimentele determină o întârziere nesemnificativă şi într-o măsură
scăzută, reducerea absorbţiei. Absorbţia este dependentă de doză. Ibuprofen este legat de proteinele
plasmatice în proporţie de 99%.
Acesta trece uşor în spaţiul sinovial unde persistă pentru mai mult timp decât în ser, deşi la o valoare
mai scăzută.
Este metabolizat în proporţie de aproximativ 90% în ficat, formând doi metaboliţi şi principala cale de
excreţie este renală, cea mai mare parte a dozei fiind excretată în 24 ore. Cantităţi mici apar în laptele
matern.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Opadry Pink OY-1383 care conţine:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Eritrozină-lac de aluminiu (E 127).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MEDOCHEMIE Ltd.,
Constantinopoleos Street 1-10, Limassol, Cipru
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7959/2006/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rupan, 200 mg, comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conţine 200 mg ibuprofen.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 42 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate, rotunde, convexe, de culoare roz cu diametrul de 10 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Datorită efectelor sale analgezice şi antiinflamatorii, ibuprofenul este indicat în tratamentul poliartritei
reumatoide, poliartritei reumatoide juvenile sau a bolii Still, spondilitei anchilozante, osteoartritei şi a
altor artropatii nereumatoide (seronegative).
Este recomandat pentru tratamentul afecţiunilor reumatice nearticulare, inclusiv a afecţiunilor
periarticulare precum periartrita humero-scapulară (capsulita), bursita, tendinita, tendosinovita şi a
durerilor de spate.
Este de asemenea indicat pentru tratamentul luxaţiilor şi entorselor.
Datorită efectului său analgezic ibuprofenul este de asemenea indicat pentru atenuarea durerilor uşoare
şi moderate, inclusiv a durerilor produse de dismenoree, a durerilor dentare sau post chirurgicale şi
pentru atenuarea simptomatică a durerilor de cap, inclusiv a migrenelor.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Adulţi şi copii cu vârsta peste 12 ani
Doza trebuie administrată în funcţie de răspunsul terapeutic
Doza zilnică recomandată este 1200 mg - 1800 mg, administrată în 3 prize egale. În afecţiuni severe
poate fi administrată o doză zilnică de maxim 2400 mg.
Copii cu vârsta cuprinsă între 8 şi 12 ani
Doza recomandată este 200 mg (un comprimat filmat de 200 mg) de trei sau patru ori pe zi.
Copii cu vârsta sub 8 ani
Datorită formei farmaceutice Rupan comprimate filmate nu se administrează la această categorie de
vârstă.
2
Dacă simptomele nu se ameliorează sau se agravează după 3 zile de tratament, trebuie consultat un
medic.
Pacienţi vârstnici
La pacienţii vârstnici trebuie acordată atenţie sporită efectelor medicamentelor administrate
concomitent şi asocierii disfuncţiilor cognitive în cazul tratamentului cu ibuprofen.
Disfuncţii hepatice
Poate fi necesară reducerea dozei iar aceasta trebuie menţinută la nivelul dozei minime eficace pentru
a minimaliza riscul inducerii disfuncţiei renale.
Disfuncţii renale
În cazuri severe de disfuncţii renale poate fi necesară reducerea dozei pentru a preveni acumularea
medicamentului. Aceşti pacienţi trebuie să fie monitorizaţi îndeaproape. Dacă tratamentul este pe
termen lung, funcţia renală trebuie monitorizată periodic.
În cazul unor tulburări gastro-intestinale, Rupan poate fi administrat cu alimente sau cu lapte.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Administrare orală.
4.3 Contraindicaţii
Ibuprofen este contraindicat în caz de:
- hipersensibilitate la ibuprofen sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1;
- la pacienţii cu sau fără astm bronşic cronic la care atacurile de astmă bronşic, urticarie sau
rinită acută sunt precipitate de aspirină sau de alte medicamente antiinflamatoare nesteroidiene;
- ulcer peptic activ, antecedente de ulcer peptic sau perforaţie gastrointestinală;
- sângerări gastrointestinale acute sau în antecedente;
- sarcină;
- insuficienţă cardiacă severă (clasa IV NYHA);
- administrare concomitentă cu alte AINS sau inhibitori de ciclooxigenază.
4.4 Atenţionări speciale şi precauţii speciale pentru utilizare
Ibuprofen trebuie utilizat cu precauţie maximă la pacienţii cu astm bronşic; există raportări de reacţii
astmatice sau anafilactice cu evoluţie letală..
Aproximativ 10% dintre pacienţii cu astm bronşic pot avea astm bronşic sensibil la acid acetilsalicilic.
La aceşti pacienţi administrarea acidului acetilsalicilic sau a medicamentelor antiinflamatorii
nesteroidiene cu reacţie încrucişată a fost asociată cu bronhospasm sever, uneori cu evoluţie letală
Acestor pacienţi nu trebuie să li se administreze ibuprofen şi acesta trebuie administrat cu precauţie la
toţi pacienţii cu astm bronşic preexistent.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct 4.2 şi riscurile gastro-intestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Pacienţii cu antecedente de sângerare gastro-intestinală sau ulceraţii trebuie monitorizaţi strict. Există
rapoartări de sângerare, ulceraţii şi/sau perforaţie a stomacului şi a intestinului subţire şi gros la
pacienţii cărora li se administrează ibuprofen.
Întreruperea tratamentului este indicată la pacienţii care au raportat modificări ale vederii colorate,
vedere înceţoşată/diminuată sau scotom.
3
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral). În
general, studiile epidemiologice nu sugerează că o doză mai mică de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200
mg pe zi) se asociază cu un risc crescut de infarct miocardic.
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele
II-III clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică
şi/sau boală vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză
şi trebuie evitată utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat,
fumători), trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen
(2400 mg pe zi).
Administrarea pe termen lung a ibuprofenului, ca şi a altor AINS poate determina alterări ale
patologiei renale precum nefrita interstiţială acută cu hematurie, proteinurie şi ocazional, sindrom
nefrotic. Pacienţii la care o stare pre-renală determină o reducere a debitului sanguin renal sau a
volumului de sânge, se bazează pe prostaglandine ca să sprijine perfuzia renală.
Administrarea unui AINS la acestor pacienţi poate precipita decompensarea renală datorită unei
reduceri dependente de doză a formării prostaglandinei.
Acest risc este mai mare la pacienţii cu insuficienţă cardiacă, disfuncţii hepatice, disfuncţii renale şi la
pacienţii vârstnici. De obicei, după întreruperea tratamentului se revine la starea dinaintea instituirii
acestuia.
Pacienţii cu tulburări renale semnificative trebuie atent monitorizaţi, posibil cu reducerea dozei pentru
a preveni acumularea medicamentului şi, ca în cazul altor pacienţi cu risc crescut de disfuncţii renale
majore, funcţia renală trebuie monitorizată periodic în timpul tratamentului pe termen lung.
Ca şi la alte AINS, agregarea plachetară este inhibată de ibuprofen. Ca rezultat, timpul de sângerare
poate fi prelungit, efect care poate fi exagerat la pacienţii cu defecte hemostatice de bază.
Ibuprofen trebuie administrat cu precauţie la pacienţii care primesc tratament cu anticoagulante,
corticosteroizi sau la cei cu defecte de coagulare intrinseci.
Activitatea antiinflamatorie şi antipiretică a ibuprofen poate diminua inflamaţia şi febra, făcând mai
dificilă detecţia şi diagnosticarea stărilor infecţioase/inflamatorii.
Există un risc de insuficienţă renală la copiii şi adolescenţi deshidrataţi.
Administrarea ibuprofen la pacienţii vârstnici a fost asociată cu disfuncţii cognitive.
Pacienţii trebuie încurajaţi să raporteze semnele sau simptomele de sângerare gastro-intestinală sau
ulceraţii, modificări ale vederii, edem sau creşteri în greutate sau erupţii cutanate tranzitorii.
Rupan, 200 mg, comprimate filmate conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă
la galactoză, deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză, nu trebuie să
utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate:
Anticoagulante (de tip cumarinic): studiile pe termen lung nu au arătat schimbări semnificative ale
timpului de protrombină în timpul administrării concomitente. A
u fost raportate creşteri ale efectului
anticoagulant.
Acidul acetilsalicilic: În general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
4
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă
posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului
acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant
clinic (vezi pct. 5.1).
Corticosteroizi: există un risc crescut de sângerări gastro-intestinale.
Ciclosporine: poate fi un risc crescut de nefrotoxicitate.
Diuretice: Pacienţii cărora li se administrează concomitent furosemid, tiazide sau alte diuretice şi
ibuprofen, trebuie monitorizaţi atent . Datorita inhibării sintezei prostaglandinei renale de către
ibuprofen, efectul diureticului asupra excreţiei sodiului este redus.
Litiu: administrarea concomitentă poate determina o creştere clinică semnificativă a concentraţiei
plasmatice a litiului şi o reducere a clearance-ului renal al litiului. Astfel de pacienţi trebuie să fie atent
observaţi asupra semnelor de toxicitate a litiului şi, dacă este necesar, se recomandă monitorizarea
periodică a litemiei.
Metotrexat: trebuie luate precauţii la administrarea concomitentă; poate creşte toxicitatea
metotrexatului datorită eliminării scăzute a acestuia.
Mifepristona: efectele mifepristonei pot fi reduse de către AINS; ibuprofen trebuie retras pentru 8 - 12
zile de la administrarea mifepristonei.
Chinolone: administrarea concomitentă poate creşte efectele excitante asupra SNC a chinolonelor şi
poate determina o incidenţă crescută a convulsiilor asociate cu administrarea chinolonei.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Studiile la animal nu au arătat efecte teratogene, dar nu sunt întotdeauna predictive pentru
administrarea la om. La oameni, există raportări de anomalii, cu frecvenţă redusă.
Administrarea de ibuprofen în trimestrele II şi III de sarcină poate cauza închiderea arterelor ductale
fetale.
Nu se recomandă administrarea ibuprofen în timpul sarcinii.
Administrarea de ibuprofen trebuie evitată în trimestrele II şi III de sarcină, datorită efectelor negative
asupra sistemului cardiovascular fetal.
Alăptarea
Ibuprofen se excretă în laptele matern în concentraţii mici şi este puţin probabil să afecteze negativ
sugarul.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Unele reacţii adverse pot determina dificultăţi în conducerea vehiculelor şi în folosirea utilajelor;
pacienţii trebuie să nu conducă autovehicule sau să folosească utilaje până când nu sunt siguri că nu
sunt afectaţi.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate în asociere cu tratamentul cu AINS au fost edemul, hipertensiunea arterială
şi insuficienţa cardiacă.
Următoarele efecte adverse au fost raportate în proporţie de >1%:
Tulburări cardiovasculare: a fost raportată retenţie de lichid
Tulburări gastrointestinale: cele mai obişnuite reacţii raportate (> 1%) includ durerile abdominale,
diareea, dispepsia, hemoragia gastrointestinală, hematemeza, melena, greaţa, stomatita ulcerativă şi
voma. Mai puţin frecvent au fost raportate ulcer duodenal, gastrită, perforare gastrointestinală şi ulcer
gastric.
Tulburări imunologice: s-au raportat reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, simptome ale tractului
respirator precum astm, astm agravat, bronhospasm sau dispnee sau diverse reacţii cutanate precum
5
erupţii cutanate tranzitorii (reacţii comune), prurit, purpură, angioedem şi urticarie. Au fost raportate
efecte mai puţin obişnuite ca dermatoza, incluzând eritemul multiform şi necroliza epidermică.
Următoarele efecte adverse au fost raportate mai rar (<1%) şi cauzalitatea nu a fost întotdeauna
stabilită:
Afecţiuni cutanate: fotosensibilitate.
Tulburări hematologice: agranulocitoză, anemie aplastică şi hemolitică, neutropenie şi
trombocitopenie.
Tulburări hepatice: anormalităţi ale funcţiei ficatului, hepatită şi icter.
Tulburări renale: diverse forme de nefrotoxicitate, nefrită interstitială, sindrom nefrotic sau disfuncţii
renale, necroză papilară care poate evolua până la insuficienţă renală acută.
Tulburări ale sistemului nervos şi ale organelor de simţ: confuzie, depresie, ameţeală, somnolenţă,
oboseală, halucinaţii, dureri de cap, nevrită optica, parestezie, tinitus, vertij, tulburari vizuale şi
auditive, meningită aseptică.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari
(2400 mg pe zi) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral) ( vezi
pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru permite
monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul sănătăţii sunt
rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de raportare, ale cărui
detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului includ vomă, greaţă, ameţeală şi rar pierderea conştienţei.
Nu există un antidot specific pentru ibuprofen. Sunt recomandate lavajul gastric şi dacă este necesar,
corectarea dezechilibrului electroliţilor serici. Se recomandă tratament simptomatic şi de susţinere.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic,
codul ATC: M01AE01.
Efectul medicamentului se datorează inhibării sintezei prostaglandinei şi a ciclooxigenazei. Inhibarea
ciclooxigenazei interferă cu metabolismul acidului arahidonic , rezultând inhibarea producerii
endoperoxizi cu durată scurtă de viaţă şi a prostaglandinelor stabile PGE2 si PGF2, mediatoare ale
inflamaţiei.
Este inhibată de asemenea producerea de superoxid, şi aceasta fiind o consecinţă a metabolismului
endoperoxizilor.
Prin efectul său asupra sintezei prostaglandinelor, ibuprofen afectează mediatorii procesului
inflamator: histamina şi kinininele.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba
competitiv efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii
farmacodinamice arată că administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu
30 minute după administrarea unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub forma farmaceutică cu
eliberare imediată, a determinat un efect scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan
sau agregării plachetare. Deşi există incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la
situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să
reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că utilizarea ocazională de
ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).
6
5.2. Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofen este absorbit din tractul gastro-intestinal şi concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 1-
2 ore după administrarea dozei. Alimentele determină o întârziere nesemnificativă şi într-o măsură
scăzută, reducerea absorbţiei. Absorbţia este dependentă de doză. Ibuprofen este legat de proteinele
plasmatice în proporţie de 99%.
Acesta trece uşor în spaţiul sinovial unde persistă pentru mai mult timp decât în ser, deşi la o valoare
mai scăzută.
Este metabolizat în proporţie de aproximativ 90% în ficat, formând doi metaboliţi şi principala cale de
excreţie este renală, cea mai mare parte a dozei fiind excretată în 24 ore. Cantităţi mici apar în laptele
matern.
5.3. Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Stearat de magneziu
Opadry Pink OY-1383 care conţine:
Hipromeloză
Dioxid de titan (E 171)
Talc
Eritrozină-lac de aluminiu (E 127).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 10 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Cutie cu 100 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate filmate.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MEDOCHEMIE Ltd.,
Constantinopoleos Street 1-10, Limassol, Cipru
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7959/2006/01-02-03-04
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2016
