SPITOMIN 5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAM ENTULUI
Spitomin
5 mg, comprimate
Spitomin 10 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Spitomin 5 mg
Un comprimat conţine clorhidrat de buspironă 5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 55,7 mg
Spitomin 10 mg
Un comprimat conţine clorhidrat de buspironă 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 111,4 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat
Spitomin 5 mg
Comprimate albe, fără miros, rotunde, cu suprafaţă netedă, divizabile, având imprimat “E” şi “15 1” pe
o parte şi linie mediană pe cealaltă parte
Spitomin 10 mg
Comprimate albe, fără miros, rotunde, cu suprafaţă netedă, divizabile, având imprimat “E” şi “152” pe
o parte şi linie mediană pe cealaltă parte
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Tratament pe termen scurt al tulburărilor de anxietate, în principal al tulb urării de anxietate
generalizată (TAG), dar şi în a nxietate reactivă (de exemplu în tulburări de adaptare cu
dispoziţie anxioasă sau anxietate post -traumatică), a nxietate asociată nevrozelor (isterie ,
hipocondrie, fobie) , anxietate asociată unei afecţiuni somatice severe sau dureroase.
- Tratament adjuvant în tulburări depresive , pentru ameliorarea simptomelor de anxietate.
M edicamentul nu este recomandat în tratamentul depresiei ca monoterapie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele trebuie individualizate în funcţie de răspunsul clinic .
Tratamentul se începe cu câte un comprimat a 5 mg de 3 ori pe zi, zilnic. În continuare doza poate fi
crescută, după nevoie, cu câte 5 mg/z i la fiecare 2-3 zi le. Do za terapeutică uzuală este de 15- 30 mg.
Doza pentru o zi nu trebuie să depăşească 60 mg clorhidrat de buspironă.
2
Comprimatele trebuie administrate la aceeaşi oră, fie înainte, fie după mese pentru a evita concentraţii
plasmatice extreme pe parcursul unei zile.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece farmacocinetica buspironei nu este
i nfluenţată de vârstă (vezi pct. 4.4 ).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renal ă este necesară reducerea dozei, sub supraveghere medicală ( vezi pct.
4.4).
Insuficienţă hepatică
În cazul insuficienţei hepatice trebuie luată în considerare reducerea dozei zilnice fie prin reducerea
dozelor individuale fie prin mărirea intervalului di ntre doze (vezi pct. 4.4 )
Durata tratmentului
Medicamentul nu trebuie administrat ocazional, pentru tratarea anxietăţii şi stărilor de tensiune psihică
asociate pro blemelor obişnuite de zi cu zi ; Pentru instalarea efectului, medicamentul trebuie
administr at cu regularitate, efectele terapeutice instalându -se în 7 -14 zile şi eficacitatea terapeutică
este maximă după circa 4 săptămâni .
În mod obişnuit durata tratamentului nu trebuie să depăşească 4- 6 săptămâni, cu excepţia anxietăţii
generalizate. În acest c az poate fi necesar un tratament pe termen lung care se va desfăşura sub stricta
supraveghere a medicului specialist.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibil itate la buspironă sau la oricare dintre excipienţi;
- Insuficienţă renală severă (Clearence -ul cre atininei < 20 ml/min);
- Insuficienţă hepatică severă (TP >18 secunde);
- Administrarea concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază ( IMAO), în intreval de două
săptămâni de la oprirea unui IMAO ireversibil, sau în interval de 24 de ore după oprirea unui
IMAO re versibil
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţa hepatică: buspirona este metabolizată pe cale hepatică. În cadrul unui studiu
farmacocinetic în care s- a administrat o singură doză de 30 mg buspironă la pacienţi cu ciroză hepatică
s -au observat valori ridicate ale concentraţii plasmatice şi ale ASC pentru buspironă şi o prelungire a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Datorită excreţiei biliare a compusului
nemodificat, este de aşteptat o a doua valoare maximă a concentraţiei plasmatice de buspironă.
Administrarea este contraindicată în cazul pacienţilor cu insufici enţă hepatică severă (vezi pct. 4.3). La
pacienţii cu ciroză, dozele individuale trebuie reduse sau trebuie mărit intervalul dintre doze.
Insuficienţa renală: în insuficienţa renală medie până la severă clearance- ul buspironei este scăzut cu
50%. Medicamentul este contraindicat în insuficienţa renală severă, (RFG 30 ml/min) şi moderat -severă ( RFG =10- 30 ml/min) buspirona
poate fi administrată dar numai sub supraveghere medicală şi în doze reduse.
Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, totuşi este recoma ndată precauţie
datorită faptului că la această categorie de pacienţi poate să apară insuficienţă renală sau hepatică, sau
o reactivitate crescută la reacţii adverse. Pacienţii trebuie trataţi cu cele mai mici doze eficace
terapeutic, iar în cazul creşteri i dozelor aceştia trebuie atent monitorizaţi.
Spitomin poate fi utilizat la pacienţii cu glaucom acut cu unghi îngust şi/sau miastenia gravis , dar
numai sub supraveghere medicală atentă.
Pacienţii trebuie avertizaţi să nu consume cantităţi mari de gr apefruit sau suc de grapefruit deoarece
acest l ucru poate determina creşterea concentraţiei plasmatice de buspironă şi acest lucru duce implicit
la creşterea frecvenţei sau a intensităţii reacţiilor adverse.
3
Schimbarea tratamentului de la benzodiazepine la buspironă: buspirona nu poate preveni sau
ameliora simptomele de abstinenţă apărute în urma întreruperii tratamentului cu benzodiazepine. Dacă
această schimbare se face după o perioadă de tratament îndelungat cu benzodiazepine, începerea
tratamentului c u buspironă trebuie iniţiată numai după întreruperea treptată a celui cu benzodiazepine
şi atenuarea completă a simptomelor de abstinenţă .
Administrarea buspironei nu determină apariţia dependenţei , totuşi tratamentul la pacienţii cunoscuţi
sau suspecta ţi a fi dependenţi de consumul de medicamente trebuie făcut sub strictă supraveghere
medicală.
Efectul anxiolitic devine evident după 7- 14 zile de tratament şi eficacitatea terapeutică este maximă
după circa 4 săptămâni, de aceea pacienţii cu anxietate se veră necesită supraveghere medicală strictă
la începutul terapiei cu Spitomin .
Consumul de alcool etilic trebuie evitat în timpul tratamentului cu buspironă.
Comprimatele Spitomin conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Având în vedere proprietăţile farmacocinetice (biodisponibili tate mică, metabolizare extensiv
hepatică, legare în proporţie mare de proteinele plasmatice) probabilitatea interacţiunilor cu alte
medicamente este mare; totuşi aceste interacţiuni farmacocinetice nu au determinat modificări
farmacodinamice cu manifestar e clinică evidentă datorită indicelui terapeutic mare la buspironei.
I nhibitori de monoaminooxidază (IMAO): S-au raportat creşteri ale tensiunii arteriale şi crize
hipertensive în cazul administrării concomitente de Spitomin şi IMAO (moclobemida,
selege lina).Deaceea este contraindicată administrarea concomitentă de buspironă şi IMAO.
Tratamentul cu buspironă trebuie administrat după o pauză de 14 zile de la întreruperea celui cu
IMAO ireversibil (selegelina) şi 1 zi de la întreruperea tratamentului cu IM AO reversibil
(moclobemida). Tratamentul cu un IMAO (reversibil sau ireversibil) se va începe la 14 zile după
întreruperea Spitomin
I nhibitori sau inductori de CYP3A4 - în concordanţă cu studiile in vitro buspirona este metabolizată
pe calea izoenzimei CY P3A4 a citocromului P-450. Administrarea concomitentă cu inhibitori ai
CYP3A4 (eritromicina, itraconazolul, nefazodona, diltiazemul, verapamilul şi sucul de grapefruit)
poate de termina o creştere a concentraţiei plasmatice de buspironă, situaţie care necesită reducerea
dozelor de buspironă. Inductorii izoenzimei CYP3A4 (rifampicina) pot reduce semnificativ
concentraţia plasmatic ă al buspironei şi implicit reducerea efectului farmacodinamic.
M edicamente cu afinitate mare de legare de proteinele plasmatice- legarea de proteinele
plasmatice a buspironei este de 95% motiv pentru care interacţiunile cu alte medicamente pot fi
importante. Studiile in vitro au pus în evidenţă faptul că buspiro na nu poate deplasa alte medicamente
legate mai puternic de proteinel e plasmatice (warfarina, fenitoina, propranololul), dar poate deplasa pe
cele cu o legătură mai slabă cum ar fi digoxina.
Cimetidina -administrată concomitent cu buspirona conduce la creşterea C
max a celei din urmă cu
40% , fără însă a creşte şi ASC. Asoci erea celor două medicamente necesită o monitorizare atentă.
Diazepam - administrarea concomitentă poate duce la o uşoară creştere a concentraţiei
nordiazepamului şi a reacţiilor adverse: vertij, cefalee şi greaţă.
Medicamente care deprimă activitatea SNC şi alcoolul etilic: administrarea concomitentă a
buspironei cu triazolam sau flurazepam nu determină prelungirea sau potenţarea efectului
4
benzodiazepinelor. Administrată în doză unică de 20 mg, buspirona nu potenţează efectele asupra
SNC ale alcoolului etilic . Există o experienţă clinică limitată în ceea ce priveşte asocierea cu alte
anxiolitice, sau alte medicamente care acţionează la nivel SNC (neuroleptice, antidepresive), de aceea
în aceste situaţii este nevoie de supraveghere medicală atentă.
Alte m edicamente: datorită lipsei datelor clinice relevante asocierea buspironei cu antidepresive,
glicozide cardiotonice, contraceptive orale şi antidiabetice necesită supraveghere medicală atentă.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studii de toxicitate asupra funcţ iei de reproducere făcute la şobolani şi iepuri, la care s- au administrat
doze de 30 ori mai mari decât doza maximă la om nu au pus în evidenţă o scădere a fertilităţii, sau
embriotoxicitate. Totuşi la doze mari s -a semnalat afectarea supravieţuiri fătului şi o scădere a
greutăţii acestuia.
În absenţa unor date clinice controlate, buspirona nu este recomandată a fi administrată în perioada de
sarcină decât după studierea balanţei beneficiu/risc.
Femeile aflate în perioada fertilă trebuie sfătuite să folose ască metode contraceptive adecvate, având
în vedere că siguranţa administrării în perioada de sarcină nu a fost studiată.
Alăptarea
Studii non- clinice au demonstrat trecerea buspironei în laptele matern. Nu sunt date suficiente privind
siguranţa administ rării buspironei în perioada de alăptare, în consecinţă tratamentul cu Spitomin în
această perioadă trebuie evitat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile clinice efectuate au arătat că buspirona în monoter apie nu afectează performanţele
psihomotorii. Totuşi datorită reacţiilor adverse tranzitorii care pot să apară mai ales la începutul
tratamentului, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje. Această
restricţie trebuie apli cată individual funcţie de răspunsul terapeutic şi medicaţia concomitentă
administrată.
4.8 Reacţii adverse
Buspirona este în general bine tolerată. Reacţiile adverse semnalate au fost mai ales l a începutul
tratamentului, ulterior intensitatea lor scăzând. În unele cazuri trebuie redusă doza. În cadrul studiilor
clinice placebo -controlate, reacţiile adverse semnalate cu o frecvenţă mare au fost: ameţeli, greaţă,
cefalee, ner vozitate, senzaţie de l eşin şi stare de excitaţie.
Mai puţin frecvente au fost semnalate: acces de furie şi ostilitate, stare de confuzie, înceţoşarea
vederii , diaree, dureri osoase şi musculare, senzaţie de amorţeală, parestezie, proble me de coordonare,
tremor şi erupţii cutan ate tarnzitorii.
În ca drul unui studiu clinic cu durată de 3 până la 4 săptămâni, 10% dintre pacienţii incluşi au
întrerupt tratamentul ca urmare a reacţiilor adverse la nivelul si stemului nervos central (3,4%) precum
ameţeli, inso mnie, nervozitate, somnolenţă, senzaţie de leşin ş i reacţii adverse gastro-intestinale
(1,2%) greaţă ca şi alte efecte ca cefalee şi oboseală acestea fiind printre cele mai frecvente.
Incidenţa reacţiilor adverse a fost determinată şi după punerea pe piaţă în ca drul altor studii deschise şi
placebo controlate care au inclus un număr de 3000 pacienţi. În absenţa unui comparator activ , nu s-a
putut determina foarte clar interdependenţa dintre reacţiile adverse semnalate şi tratamentul cu
Spitomin.
Frecvenţa reacţiilor adverse este î mpărţită astfel: foarte frecvente >1/10;
frecvente: 1/100; mai puţin frecvente: 1/1000; rare < 1/1000;
foarte rare: < 1/10000.
Toate reacţiile adverse menţionate mai jos pot fi datorate tratamentului cu buspironă.
Tulburări cardi ace
Frecvente: dureri toracice
Rare: insuficienţă cardiacă decompensată, infarct miocardic, cardiomiopatie şi bradicardie.
5
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: sincopă, hipotensiune arterială, hipertensiune arterială.
Rare: evenimente cerebrovasculare
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: perturbări ale viselor
Mai puţin frecvente: depersonalizare, disforie, hipersensibilitate la zgomote, eufo rie, acatizie, frică,
pierderea interesului, reacţii de disociere, halucinaţii, mişcări involuntare, timp de reacţie prelungit,
gânduri de suicid, crize epileptice. disgeuzie, disosmie
Rare: claustrofobie, intoleranţă la frig, stupoare, bâlbâială şi psihoză.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: mâncărimi şi înroşirea ochilor , conjuctivite
Rare: dureri ocula re, fotofobie, presiune intraoculară
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: tinitus,.
Rare: tulbu rări la nivelul urechii interne .
Tulburări endocrine
Rare: galactoree şi tulburări tiroidiene.
Tulburări gastro-intestinal e
Mai puţin frecvente: flatulenţă, anorexie, scăderea apetitului alimentar, hipersalivaţie, colon iritabil,
hemoragii intestinale.
Rare: senzaţie de arsură la nivelul limbii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: polakiurie, oprirea fluxului urinar, disurie .
R are: enurezis nocturn .
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: tulburări ale ciclului menstrual , tulburări ale libidoului
Rare: amenoree, inflamare pelvină, ejaculare întârziată, impotenţă
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesu tului conjunctiv
Mai puţin frecvente: crampe musculare, rigiditate musculară, artralgie.
Rare: slăbiciune musculară.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente laringită, congestie nazală
Mai puţin frecvente: hiperventilaţie, respiraţie sacadată, congestie a pieptului.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: edeme, prurit, erupţii cutanate, căderea părului, piele uscată, edem facial, piele
sensibilă, vezicule.
Altele: creştere sau scădere în greutate, febră , stare generală de rău.
Rare: abuz alcoolic, pierderea vocii, zgomote în cap, sughiţ.
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor GOT şi GPT.
Rare: eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie.
4.9 Supradozaj
6
Dozele excesive pot produce greaţă, vărsături sau alte simptome gastro- intestinale, ameţeli,
somnolenţă şi mioză.
Aceleaşi reacţii s- au semnalat şi în studii clinice în care au fost administrate doze până la 375 mg/zi la
voluntari.sănătoşi.
Î n caz de supradozaj s e recomandă la vaj gastric, tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor
vitale, cu monitorizarea pacientului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru buspir onă şi nu este dializabilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farma coterapeutică: Anxiolitice. Derivaţi de azaspirodecandione , codul ATC: N05BE01
Buspirona, ca şi ceilalţi derivaţi de azaspirodecandione, este un medicament anxiolitic non-
benzodiazepinic, având un mecanism de acţiune diferit de al acestora. Aceşti compuşi nu acţionează
prin complexul receptorilor benzodiazepin-GABA de la nivelul canalului de clor , dar acţionează
agonist parţial asupra receptorilor 5 -HT
1A, exercitându -şi efectele prin modularea sistemului
serotoninergic. Acest efect determină reducerea turn -overului serotoninei şi scăderea transmisiei
serotononergice neuronale . Buspirona exercită efecte diferite asupra receptorilor 5 -HT
1A pre şi
postsinaptici : pe calea neuronală pre -sinaptică acţionează ca agonist deplin inhibând activitatea
neuronală serotoninergică la nivelul nucleului dorsal . În cazul receptorilor 5-HT
1A post sinaptici din
hipocampus buspirona acţionează parţial agonist. (Buspirona este mai puţin activă decât serotonina ca
agonist endogen). Buspirona are o afinitate moderată faţă de recept orii presinaptici D
2, cu toate
acestea nu este clar dacă această acţiune are vreun rol în cadrul efectului terapeutic anxiolitic. Legat de
receptorii D
2, doze mari de buspironă pot determina ambele efecte, agonist şi antagonist, totuşi acest
lucru nu a fos t obţinut în cadrul dozelor terapeutice. Legarea de receptorii dopaminergici centrali,
poate provoca simptome ca şi neurolepticele ( distonie, pseudoparkinsonism, acatizie, dischinezie
tardivă), deşi aceste simptome nu au fost semnalate în cadrul studiilor clinice efectuate. Cu toate
acestea, au fost cazuri, mai ales la începutul tratamentului, de apariţie a unei stări de nelinişte dar într -
un procentaj foarte mic, lucru care ar putea indica atât efecte dopaminergice (acatizie ) cât şi o
activitate central no radrenergică.
Buspirona nu are o acţiune semnificativă asupra receptorilor benzodiazepinici şi nu afectează legarea
de receptorii GABA -ergici. Spre deosebire de benzodiazepine, buspirona nu are acţiune miorelaxantă
sau anticonvulsivantă, iar acţiunea sedativă este semnificativ mai scăzută în comparaţie cu alte
anxiolitice şi nu influenţează funcţiile psihomotorii. Acţiunea anxiolitică a buspironei este
asemănătoare cu a benzodiazepinelor. Totuşi spre deosebire de benzodiazepine, în timpul
tratamentului cu buspironă nu au fost semnalate fenomene de dependenţă, iar la oprirea acestuia nu au
fost observate simptome de abstinenţă. B uspirona nu potenţează efectul deprimant central al alcoolului
etilic . Efectul terapeutic se instalează treptat, fiind perceput după 7- 14 zile, efectul terapeutic optim
fiind obţinut însă după 4 săptămâni de tratament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Buspirona este rapid absorbită după administrare orală. Biodisponibilitatea este limitată de fenomenul
de prim pasaj hepatic, concent raţia plasmatică iniţială fiind scăzută, ceea ce indică o variabilitate
individuală mare. Biodisponibilitatea este de 4%. Concentraţia plasmatică maximă es te atinsă după 60-
90 minute de la administrare.
La voluntarii sănătoşi buspirona prezintă o farmacoc inetică liniară proporţională cu doza, la doze de
10- 40 mg.
La vârstnici nu sunt modificări farmacocinetice. După administrarea unei doze orale unice de 20 mg
concentraţiile plasmatice sunt cuprinse între 1 -6 ng/ml.
Buspirona se leagă în proporţie de 95% de proteinele plasmatice (86% de albumine, iar restul de alfa
1-
glicoproteina acidă).
Buspirona este metabolizată prin oxidare metabolică primară prin sistemul izoenzimei CYP3A4.
Rezultă mai mulţi hidroxi -metaboliţi. Principalul metabolit - 5-hidroxi -buspirona - este inactiv
7
terapeutic. Metabolitul dezalchilat (1-2 -pirimidini l- piperazina, 1- PP) este activ biologic. Eficacitatea
sa anxiolitică este de 1/4 -1/5 din activitatea produsului parental, dar concentraţia plasmatică este
superioa ră acestui a, iar timpu l de înjumătăţire prin eliminare este de 2 ori mai mare decât al
buspironei. După administrarea unei doze unice de buspironă cu C -14 radioactiv 29 -63% din cantitate
a fost eliminată prin urină după 24 ore, în principal sub formă de metaboliţi. 18- 38% din doza
administrată a fost eliminată prin fecale. După administrarea unei doze unice de 10- 40 mg timpul de
înjumătăţire al compusului parental a fost de 2- 3 ore, în timp ce pentru metabolit a fost de 4,8 ore.
Ingerarea concomitentă de alimente întârzie absorbţia buspironei, dar prin reducerea clearance -ului
pre -sistemic acest lucru determină o creştere a biodisponibilităţii buspironei.
În cazul administrării buspironei cu alimentele, valoarea ASC creşte cu 84% iar C
max cu 16%.
Concentraţia plasmatică la sta rea de echilibru este obţinută după 2 zile de administrări repetate.
Volumul aparent de distribuţie este de 5,3 l/kg.
Buspirona este excretată în laptele matern, dar nu există date privind traversarea barierei feto-
placentare.
În cazul insuficienţei hepat ice este posibil ă o concentraţie plasmatică crescută, valori mai mari ale
AS C şi prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică. Prezenţa unui al doilea maxim al concentraţiei
plasmatice se datorează excreţiei biliare a compusului nemodificat. În cazul pa cienţilor cirotici dozele
trebuie scăzute sau frecvenţa de administrare trebuie redusă.
Insuficienţa renală poate determina scăderea clearance- ului buspironei cu 50%. Pacienţilor cu
insuficienţă renală trebuie să li se administreze doze reduse şi sub stri ctă supraveghere.
Farmacocinetica buspironei nu este modificată la pacienţii vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Valoarea DL50 după administrarea orală a buspironei (196 mg/kg la şobolani şi 655 mg/kg la şoareci)
este de 160 -550 ori mai mare dec ât dozele terapeutice administrate la om.
Studiile non- clinice atât in vitro cât şi in vivo la şoareci şi şobolani nu au pus în e videnţă potenţial
carcinogen sau mutagen.
În cadrul studiilor non- clinice privind toxicitatea după doze repetate, s -au pus în evidenţă efecte toxice
în ceea ce priveşte hematopoeza, funcţia renală, eroziuni gastrice/ulcere şi schimbări ale calibrului
vaselor retiniene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
L actoză monohidrat,
C eluloză microcristalină,
A midonglicolat de sodiu,
D ioxid de siliciu coloidal,
S tearat de magneziu .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30° C în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
8
Cutie cu 6 blistere din Al/OPA-Al -PVC a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Egis Pharmaceuticals PLC
Kereszt úri út 30 -38, 1106 Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Spitomin
5 mg
7373/2006/01
Spitomin
10 mg
7374/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2006
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAM ENTULUI
Spitomin
5 mg, comprimate
Spitomin 10 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Spitomin 5 mg
Un comprimat conţine clorhidrat de buspironă 5 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 55,7 mg
Spitomin 10 mg
Un comprimat conţine clorhidrat de buspironă 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 111,4 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat
Spitomin 5 mg
Comprimate albe, fără miros, rotunde, cu suprafaţă netedă, divizabile, având imprimat “E” şi “15 1” pe
o parte şi linie mediană pe cealaltă parte
Spitomin 10 mg
Comprimate albe, fără miros, rotunde, cu suprafaţă netedă, divizabile, având imprimat “E” şi “152” pe
o parte şi linie mediană pe cealaltă parte
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Tratament pe termen scurt al tulburărilor de anxietate, în principal al tulb urării de anxietate
generalizată (TAG), dar şi în a nxietate reactivă (de exemplu în tulburări de adaptare cu
dispoziţie anxioasă sau anxietate post -traumatică), a nxietate asociată nevrozelor (isterie ,
hipocondrie, fobie) , anxietate asociată unei afecţiuni somatice severe sau dureroase.
- Tratament adjuvant în tulburări depresive , pentru ameliorarea simptomelor de anxietate.
M edicamentul nu este recomandat în tratamentul depresiei ca monoterapie.
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozele trebuie individualizate în funcţie de răspunsul clinic .
Tratamentul se începe cu câte un comprimat a 5 mg de 3 ori pe zi, zilnic. În continuare doza poate fi
crescută, după nevoie, cu câte 5 mg/z i la fiecare 2-3 zi le. Do za terapeutică uzuală este de 15- 30 mg.
Doza pentru o zi nu trebuie să depăşească 60 mg clorhidrat de buspironă.
2
Comprimatele trebuie administrate la aceeaşi oră, fie înainte, fie după mese pentru a evita concentraţii
plasmatice extreme pe parcursul unei zile.
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
La vârstnici nu este necesară ajustarea dozelor, deoarece farmacocinetica buspironei nu este
i nfluenţată de vârstă (vezi pct. 4.4 ).
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renal ă este necesară reducerea dozei, sub supraveghere medicală ( vezi pct.
4.4).
Insuficienţă hepatică
În cazul insuficienţei hepatice trebuie luată în considerare reducerea dozei zilnice fie prin reducerea
dozelor individuale fie prin mărirea intervalului di ntre doze (vezi pct. 4.4 )
Durata tratmentului
Medicamentul nu trebuie administrat ocazional, pentru tratarea anxietăţii şi stărilor de tensiune psihică
asociate pro blemelor obişnuite de zi cu zi ; Pentru instalarea efectului, medicamentul trebuie
administr at cu regularitate, efectele terapeutice instalându -se în 7 -14 zile şi eficacitatea terapeutică
este maximă după circa 4 săptămâni .
În mod obişnuit durata tratamentului nu trebuie să depăşească 4- 6 săptămâni, cu excepţia anxietăţii
generalizate. În acest c az poate fi necesar un tratament pe termen lung care se va desfăşura sub stricta
supraveghere a medicului specialist.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibil itate la buspironă sau la oricare dintre excipienţi;
- Insuficienţă renală severă (Clearence -ul cre atininei < 20 ml/min);
- Insuficienţă hepatică severă (TP >18 secunde);
- Administrarea concomitentă cu inhibitori de monoaminooxidază ( IMAO), în intreval de două
săptămâni de la oprirea unui IMAO ireversibil, sau în interval de 24 de ore după oprirea unui
IMAO re versibil
- Copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Insuficienţa hepatică: buspirona este metabolizată pe cale hepatică. În cadrul unui studiu
farmacocinetic în care s- a administrat o singură doză de 30 mg buspironă la pacienţi cu ciroză hepatică
s -au observat valori ridicate ale concentraţii plasmatice şi ale ASC pentru buspironă şi o prelungire a
timpului de înjumătăţire plasmatică prin eliminare. Datorită excreţiei biliare a compusului
nemodificat, este de aşteptat o a doua valoare maximă a concentraţiei plasmatice de buspironă.
Administrarea este contraindicată în cazul pacienţilor cu insufici enţă hepatică severă (vezi pct. 4.3). La
pacienţii cu ciroză, dozele individuale trebuie reduse sau trebuie mărit intervalul dintre doze.
Insuficienţa renală: în insuficienţa renală medie până la severă clearance- ul buspironei este scăzut cu
50%. Medicamentul este contraindicat în insuficienţa renală severă, (RFG 30 ml/min) şi moderat -severă ( RFG =10- 30 ml/min) buspirona
poate fi administrată dar numai sub supraveghere medicală şi în doze reduse.
Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii vârstnici, totuşi este recoma ndată precauţie
datorită faptului că la această categorie de pacienţi poate să apară insuficienţă renală sau hepatică, sau
o reactivitate crescută la reacţii adverse. Pacienţii trebuie trataţi cu cele mai mici doze eficace
terapeutic, iar în cazul creşteri i dozelor aceştia trebuie atent monitorizaţi.
Spitomin poate fi utilizat la pacienţii cu glaucom acut cu unghi îngust şi/sau miastenia gravis , dar
numai sub supraveghere medicală atentă.
Pacienţii trebuie avertizaţi să nu consume cantităţi mari de gr apefruit sau suc de grapefruit deoarece
acest l ucru poate determina creşterea concentraţiei plasmatice de buspironă şi acest lucru duce implicit
la creşterea frecvenţei sau a intensităţii reacţiilor adverse.
3
Schimbarea tratamentului de la benzodiazepine la buspironă: buspirona nu poate preveni sau
ameliora simptomele de abstinenţă apărute în urma întreruperii tratamentului cu benzodiazepine. Dacă
această schimbare se face după o perioadă de tratament îndelungat cu benzodiazepine, începerea
tratamentului c u buspironă trebuie iniţiată numai după întreruperea treptată a celui cu benzodiazepine
şi atenuarea completă a simptomelor de abstinenţă .
Administrarea buspironei nu determină apariţia dependenţei , totuşi tratamentul la pacienţii cunoscuţi
sau suspecta ţi a fi dependenţi de consumul de medicamente trebuie făcut sub strictă supraveghere
medicală.
Efectul anxiolitic devine evident după 7- 14 zile de tratament şi eficacitatea terapeutică este maximă
după circa 4 săptămâni, de aceea pacienţii cu anxietate se veră necesită supraveghere medicală strictă
la începutul terapiei cu Spitomin .
Consumul de alcool etilic trebuie evitat în timpul tratamentului cu buspironă.
Comprimatele Spitomin conţin lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Având în vedere proprietăţile farmacocinetice (biodisponibili tate mică, metabolizare extensiv
hepatică, legare în proporţie mare de proteinele plasmatice) probabilitatea interacţiunilor cu alte
medicamente este mare; totuşi aceste interacţiuni farmacocinetice nu au determinat modificări
farmacodinamice cu manifestar e clinică evidentă datorită indicelui terapeutic mare la buspironei.
I nhibitori de monoaminooxidază (IMAO): S-au raportat creşteri ale tensiunii arteriale şi crize
hipertensive în cazul administrării concomitente de Spitomin şi IMAO (moclobemida,
selege lina).Deaceea este contraindicată administrarea concomitentă de buspironă şi IMAO.
Tratamentul cu buspironă trebuie administrat după o pauză de 14 zile de la întreruperea celui cu
IMAO ireversibil (selegelina) şi 1 zi de la întreruperea tratamentului cu IM AO reversibil
(moclobemida). Tratamentul cu un IMAO (reversibil sau ireversibil) se va începe la 14 zile după
întreruperea Spitomin
I nhibitori sau inductori de CYP3A4 - în concordanţă cu studiile in vitro buspirona este metabolizată
pe calea izoenzimei CY P3A4 a citocromului P-450. Administrarea concomitentă cu inhibitori ai
CYP3A4 (eritromicina, itraconazolul, nefazodona, diltiazemul, verapamilul şi sucul de grapefruit)
poate de termina o creştere a concentraţiei plasmatice de buspironă, situaţie care necesită reducerea
dozelor de buspironă. Inductorii izoenzimei CYP3A4 (rifampicina) pot reduce semnificativ
concentraţia plasmatic ă al buspironei şi implicit reducerea efectului farmacodinamic.
M edicamente cu afinitate mare de legare de proteinele plasmatice- legarea de proteinele
plasmatice a buspironei este de 95% motiv pentru care interacţiunile cu alte medicamente pot fi
importante. Studiile in vitro au pus în evidenţă faptul că buspiro na nu poate deplasa alte medicamente
legate mai puternic de proteinel e plasmatice (warfarina, fenitoina, propranololul), dar poate deplasa pe
cele cu o legătură mai slabă cum ar fi digoxina.
Cimetidina -administrată concomitent cu buspirona conduce la creşterea C
max a celei din urmă cu
40% , fără însă a creşte şi ASC. Asoci erea celor două medicamente necesită o monitorizare atentă.
Diazepam - administrarea concomitentă poate duce la o uşoară creştere a concentraţiei
nordiazepamului şi a reacţiilor adverse: vertij, cefalee şi greaţă.
Medicamente care deprimă activitatea SNC şi alcoolul etilic: administrarea concomitentă a
buspironei cu triazolam sau flurazepam nu determină prelungirea sau potenţarea efectului
4
benzodiazepinelor. Administrată în doză unică de 20 mg, buspirona nu potenţează efectele asupra
SNC ale alcoolului etilic . Există o experienţă clinică limitată în ceea ce priveşte asocierea cu alte
anxiolitice, sau alte medicamente care acţionează la nivel SNC (neuroleptice, antidepresive), de aceea
în aceste situaţii este nevoie de supraveghere medicală atentă.
Alte m edicamente: datorită lipsei datelor clinice relevante asocierea buspironei cu antidepresive,
glicozide cardiotonice, contraceptive orale şi antidiabetice necesită supraveghere medicală atentă.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studii de toxicitate asupra funcţ iei de reproducere făcute la şobolani şi iepuri, la care s- au administrat
doze de 30 ori mai mari decât doza maximă la om nu au pus în evidenţă o scădere a fertilităţii, sau
embriotoxicitate. Totuşi la doze mari s -a semnalat afectarea supravieţuiri fătului şi o scădere a
greutăţii acestuia.
În absenţa unor date clinice controlate, buspirona nu este recomandată a fi administrată în perioada de
sarcină decât după studierea balanţei beneficiu/risc.
Femeile aflate în perioada fertilă trebuie sfătuite să folose ască metode contraceptive adecvate, având
în vedere că siguranţa administrării în perioada de sarcină nu a fost studiată.
Alăptarea
Studii non- clinice au demonstrat trecerea buspironei în laptele matern. Nu sunt date suficiente privind
siguranţa administ rării buspironei în perioada de alăptare, în consecinţă tratamentul cu Spitomin în
această perioadă trebuie evitat.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Studiile clinice efectuate au arătat că buspirona în monoter apie nu afectează performanţele
psihomotorii. Totuşi datorită reacţiilor adverse tranzitorii care pot să apară mai ales la începutul
tratamentului, pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje. Această
restricţie trebuie apli cată individual funcţie de răspunsul terapeutic şi medicaţia concomitentă
administrată.
4.8 Reacţii adverse
Buspirona este în general bine tolerată. Reacţiile adverse semnalate au fost mai ales l a începutul
tratamentului, ulterior intensitatea lor scăzând. În unele cazuri trebuie redusă doza. În cadrul studiilor
clinice placebo -controlate, reacţiile adverse semnalate cu o frecvenţă mare au fost: ameţeli, greaţă,
cefalee, ner vozitate, senzaţie de l eşin şi stare de excitaţie.
Mai puţin frecvente au fost semnalate: acces de furie şi ostilitate, stare de confuzie, înceţoşarea
vederii , diaree, dureri osoase şi musculare, senzaţie de amorţeală, parestezie, proble me de coordonare,
tremor şi erupţii cutan ate tarnzitorii.
În ca drul unui studiu clinic cu durată de 3 până la 4 săptămâni, 10% dintre pacienţii incluşi au
întrerupt tratamentul ca urmare a reacţiilor adverse la nivelul si stemului nervos central (3,4%) precum
ameţeli, inso mnie, nervozitate, somnolenţă, senzaţie de leşin ş i reacţii adverse gastro-intestinale
(1,2%) greaţă ca şi alte efecte ca cefalee şi oboseală acestea fiind printre cele mai frecvente.
Incidenţa reacţiilor adverse a fost determinată şi după punerea pe piaţă în ca drul altor studii deschise şi
placebo controlate care au inclus un număr de 3000 pacienţi. În absenţa unui comparator activ , nu s-a
putut determina foarte clar interdependenţa dintre reacţiile adverse semnalate şi tratamentul cu
Spitomin.
Frecvenţa reacţiilor adverse este î mpărţită astfel: foarte frecvente >1/10;
frecvente: 1/100; mai puţin frecvente: 1/1000; rare < 1/1000;
foarte rare: < 1/10000.
Toate reacţiile adverse menţionate mai jos pot fi datorate tratamentului cu buspironă.
Tulburări cardi ace
Frecvente: dureri toracice
Rare: insuficienţă cardiacă decompensată, infarct miocardic, cardiomiopatie şi bradicardie.
5
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente: sincopă, hipotensiune arterială, hipertensiune arterială.
Rare: evenimente cerebrovasculare
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: perturbări ale viselor
Mai puţin frecvente: depersonalizare, disforie, hipersensibilitate la zgomote, eufo rie, acatizie, frică,
pierderea interesului, reacţii de disociere, halucinaţii, mişcări involuntare, timp de reacţie prelungit,
gânduri de suicid, crize epileptice. disgeuzie, disosmie
Rare: claustrofobie, intoleranţă la frig, stupoare, bâlbâială şi psihoză.
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: mâncărimi şi înroşirea ochilor , conjuctivite
Rare: dureri ocula re, fotofobie, presiune intraoculară
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: tinitus,.
Rare: tulbu rări la nivelul urechii interne .
Tulburări endocrine
Rare: galactoree şi tulburări tiroidiene.
Tulburări gastro-intestinal e
Mai puţin frecvente: flatulenţă, anorexie, scăderea apetitului alimentar, hipersalivaţie, colon iritabil,
hemoragii intestinale.
Rare: senzaţie de arsură la nivelul limbii.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Mai puţin frecvente: polakiurie, oprirea fluxului urinar, disurie .
R are: enurezis nocturn .
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente: tulburări ale ciclului menstrual , tulburări ale libidoului
Rare: amenoree, inflamare pelvină, ejaculare întârziată, impotenţă
Tulburări musculo- scheletice şi ale ţesu tului conjunctiv
Mai puţin frecvente: crampe musculare, rigiditate musculară, artralgie.
Rare: slăbiciune musculară.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente laringită, congestie nazală
Mai puţin frecvente: hiperventilaţie, respiraţie sacadată, congestie a pieptului.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: edeme, prurit, erupţii cutanate, căderea părului, piele uscată, edem facial, piele
sensibilă, vezicule.
Altele: creştere sau scădere în greutate, febră , stare generală de rău.
Rare: abuz alcoolic, pierderea vocii, zgomote în cap, sughiţ.
Investigaţii diagnostice
Mai puţin frecvente: creşterea valorilor GOT şi GPT.
Rare: eozinofilie, leucopenie, trombocitopenie.
4.9 Supradozaj
6
Dozele excesive pot produce greaţă, vărsături sau alte simptome gastro- intestinale, ameţeli,
somnolenţă şi mioză.
Aceleaşi reacţii s- au semnalat şi în studii clinice în care au fost administrate doze până la 375 mg/zi la
voluntari.sănătoşi.
Î n caz de supradozaj s e recomandă la vaj gastric, tratament simptomatic şi de susţinere a funcţiilor
vitale, cu monitorizarea pacientului.
Nu se cunoaşte un antidot specific pentru buspir onă şi nu este dializabilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
G rupa farma coterapeutică: Anxiolitice. Derivaţi de azaspirodecandione , codul ATC: N05BE01
Buspirona, ca şi ceilalţi derivaţi de azaspirodecandione, este un medicament anxiolitic non-
benzodiazepinic, având un mecanism de acţiune diferit de al acestora. Aceşti compuşi nu acţionează
prin complexul receptorilor benzodiazepin-GABA de la nivelul canalului de clor , dar acţionează
agonist parţial asupra receptorilor 5 -HT
1A, exercitându -şi efectele prin modularea sistemului
serotoninergic. Acest efect determină reducerea turn -overului serotoninei şi scăderea transmisiei
serotononergice neuronale . Buspirona exercită efecte diferite asupra receptorilor 5 -HT
1A pre şi
postsinaptici : pe calea neuronală pre -sinaptică acţionează ca agonist deplin inhibând activitatea
neuronală serotoninergică la nivelul nucleului dorsal . În cazul receptorilor 5-HT
1A post sinaptici din
hipocampus buspirona acţionează parţial agonist. (Buspirona este mai puţin activă decât serotonina ca
agonist endogen). Buspirona are o afinitate moderată faţă de recept orii presinaptici D
2, cu toate
acestea nu este clar dacă această acţiune are vreun rol în cadrul efectului terapeutic anxiolitic. Legat de
receptorii D
2, doze mari de buspironă pot determina ambele efecte, agonist şi antagonist, totuşi acest
lucru nu a fos t obţinut în cadrul dozelor terapeutice. Legarea de receptorii dopaminergici centrali,
poate provoca simptome ca şi neurolepticele ( distonie, pseudoparkinsonism, acatizie, dischinezie
tardivă), deşi aceste simptome nu au fost semnalate în cadrul studiilor clinice efectuate. Cu toate
acestea, au fost cazuri, mai ales la începutul tratamentului, de apariţie a unei stări de nelinişte dar într -
un procentaj foarte mic, lucru care ar putea indica atât efecte dopaminergice (acatizie ) cât şi o
activitate central no radrenergică.
Buspirona nu are o acţiune semnificativă asupra receptorilor benzodiazepinici şi nu afectează legarea
de receptorii GABA -ergici. Spre deosebire de benzodiazepine, buspirona nu are acţiune miorelaxantă
sau anticonvulsivantă, iar acţiunea sedativă este semnificativ mai scăzută în comparaţie cu alte
anxiolitice şi nu influenţează funcţiile psihomotorii. Acţiunea anxiolitică a buspironei este
asemănătoare cu a benzodiazepinelor. Totuşi spre deosebire de benzodiazepine, în timpul
tratamentului cu buspironă nu au fost semnalate fenomene de dependenţă, iar la oprirea acestuia nu au
fost observate simptome de abstinenţă. B uspirona nu potenţează efectul deprimant central al alcoolului
etilic . Efectul terapeutic se instalează treptat, fiind perceput după 7- 14 zile, efectul terapeutic optim
fiind obţinut însă după 4 săptămâni de tratament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Buspirona este rapid absorbită după administrare orală. Biodisponibilitatea este limitată de fenomenul
de prim pasaj hepatic, concent raţia plasmatică iniţială fiind scăzută, ceea ce indică o variabilitate
individuală mare. Biodisponibilitatea este de 4%. Concentraţia plasmatică maximă es te atinsă după 60-
90 minute de la administrare.
La voluntarii sănătoşi buspirona prezintă o farmacoc inetică liniară proporţională cu doza, la doze de
10- 40 mg.
La vârstnici nu sunt modificări farmacocinetice. După administrarea unei doze orale unice de 20 mg
concentraţiile plasmatice sunt cuprinse între 1 -6 ng/ml.
Buspirona se leagă în proporţie de 95% de proteinele plasmatice (86% de albumine, iar restul de alfa
1-
glicoproteina acidă).
Buspirona este metabolizată prin oxidare metabolică primară prin sistemul izoenzimei CYP3A4.
Rezultă mai mulţi hidroxi -metaboliţi. Principalul metabolit - 5-hidroxi -buspirona - este inactiv
7
terapeutic. Metabolitul dezalchilat (1-2 -pirimidini l- piperazina, 1- PP) este activ biologic. Eficacitatea
sa anxiolitică este de 1/4 -1/5 din activitatea produsului parental, dar concentraţia plasmatică este
superioa ră acestui a, iar timpu l de înjumătăţire prin eliminare este de 2 ori mai mare decât al
buspironei. După administrarea unei doze unice de buspironă cu C -14 radioactiv 29 -63% din cantitate
a fost eliminată prin urină după 24 ore, în principal sub formă de metaboliţi. 18- 38% din doza
administrată a fost eliminată prin fecale. După administrarea unei doze unice de 10- 40 mg timpul de
înjumătăţire al compusului parental a fost de 2- 3 ore, în timp ce pentru metabolit a fost de 4,8 ore.
Ingerarea concomitentă de alimente întârzie absorbţia buspironei, dar prin reducerea clearance -ului
pre -sistemic acest lucru determină o creştere a biodisponibilităţii buspironei.
În cazul administrării buspironei cu alimentele, valoarea ASC creşte cu 84% iar C
max cu 16%.
Concentraţia plasmatică la sta rea de echilibru este obţinută după 2 zile de administrări repetate.
Volumul aparent de distribuţie este de 5,3 l/kg.
Buspirona este excretată în laptele matern, dar nu există date privind traversarea barierei feto-
placentare.
În cazul insuficienţei hepat ice este posibil ă o concentraţie plasmatică crescută, valori mai mari ale
AS C şi prelungirea timpului de înjumătăţire plasmatică. Prezenţa unui al doilea maxim al concentraţiei
plasmatice se datorează excreţiei biliare a compusului nemodificat. În cazul pa cienţilor cirotici dozele
trebuie scăzute sau frecvenţa de administrare trebuie redusă.
Insuficienţa renală poate determina scăderea clearance- ului buspironei cu 50%. Pacienţilor cu
insuficienţă renală trebuie să li se administreze doze reduse şi sub stri ctă supraveghere.
Farmacocinetica buspironei nu este modificată la pacienţii vârstnici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Valoarea DL50 după administrarea orală a buspironei (196 mg/kg la şobolani şi 655 mg/kg la şoareci)
este de 160 -550 ori mai mare dec ât dozele terapeutice administrate la om.
Studiile non- clinice atât in vitro cât şi in vivo la şoareci şi şobolani nu au pus în e videnţă potenţial
carcinogen sau mutagen.
În cadrul studiilor non- clinice privind toxicitatea după doze repetate, s -au pus în evidenţă efecte toxice
în ceea ce priveşte hematopoeza, funcţia renală, eroziuni gastrice/ulcere şi schimbări ale calibrului
vaselor retiniene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
L actoză monohidrat,
C eluloză microcristalină,
A midonglicolat de sodiu,
D ioxid de siliciu coloidal,
S tearat de magneziu .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30° C în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
8
Cutie cu 6 blistere din Al/OPA-Al -PVC a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Egis Pharmaceuticals PLC
Kereszt úri út 30 -38, 1106 Budapesta, Ungaria
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Spitomin
5 mg
7373/2006/01
Spitomin
10 mg
7374/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2006
