PROPRANOLOL 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PROPRANOLOL 10 mg comprimate
PROPRANOLOL 40 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Propranolol 10 mg
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg.
Propranolol 40 mg
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Propranolol 10 mg conţine lactoză monohidrat 73,50 mg
Propranolol 40 mg conţine lactoză monohidrat 99,70 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Propranolol 10 mg
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu suprafaţa plată, având gravată pe una din feţe cifra „1”, cu
diametrul de 7 mm.
Propranolol 40 mg
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu suprafaţa plată, având gravată pe una din feţe cifra „4”, iar pe
cealaltă faţă o linie mediană, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune arterială;
- profilaxia crizelor de angină pectorală;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;
-tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare (tahicardie
paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare (extrasistole, tahicardie
ventriculare); este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică;
- feocromocitom (în asociaţie cu alfa-blocante);
- tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;
- cardiomiopatie hipertrofică;
- migrenă;
- tremor esenţial;
2
- stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii, oscilaţii
tensionale, tremor etc.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg propranolol/zi, fracţionat în
2 prize, se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit; dozele uzuale sunt de 160 mg propranolol/zi, în 2
prize.
În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg propranolol de 4 ori pe zi; doza uzuală de întreţinere
este de 160 mg propranolol/zi, fracţionat în 2 prize, timp îndelungat (1-2 ani).
Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg propranolol/zi, fracţionat.
Feocromocitom: preoperator 60 mg propranolol/zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru tumorile inoperabile 30
mg propranolol zilnic, fracţionat; se asociază obligator cu un alfa-blocant.
Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg propranolol, administrate cu 1-1½ oră
înaintea expunerii la situaţia stresantă.
Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 –80 mg propranolol/zi, în mai multe prize.
Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat până la 240 mg
propranolol/zi.
Copii
Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg propranolol/kg şi zi în 2-4 prize; doza uzuală este de 2-4 mg
propranolol/kg şi zi în 2 prize.
Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- reacţii de tip anafilactic în antecedente;
- astm bronşic şi bronhopneumopatii cronice obstructive;
- insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;
- şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;
- bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc atrioventricular
de grad II şi III;
- fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiopatie ischemică, deoarece poate
antrena tulburări de ritm cardiac grave, infarct miocardic acut sau moarte subită; dozele se reduc treptat.
Dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei
pectorale.
La bolnavii cu angină vasculospastică (Prinzmetal), propranololul, ca şi alte beta-blocante nu reprezintă
medicaţia de ales. Se poate adăuga altor medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de
eficace.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici care pot fi
crescute treptat sub supraveghere medicală.
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min),
doza de propranolol trebuie redusă.
Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc
atrioventricular de gradul I.
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant,
pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.
Se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală.
La diabetici se recomandă supravegherea glicemiei; anumite semne şi simptome care pot anunţa o reacţie
hipoglicemică pot fi mascate (de ex. tahicardie, palpitaţii, transpiraţii).
Folosirea propranololului la bolnavii cu diabet instabil obligă la prudenţă.
3
Administrarea îndelungată de propranolol poate determina creşterea trigliceridelor şi, în măsură mai mică,
creşterea colesterolului seric; semnificaţia clinică a creşterii lipidelor plasmatice nu este precizată.
La iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, trebuie să se aibă în vedere că au fost
semnalate cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi
la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor
agravant şi are efect antagonic faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante micşorează riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al salturilor
hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii
favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi
întrerupt (de ex. la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin
administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă inima. Se recomandă informarea
medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante. Dacă se impune întreruperea
acestui tratament, o pauză de 48 de ore este suficientă pentru reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie
să se aibă în vedere riscul reacţiilor anafilactice.
Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie verificate
regulat hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.
În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că propranololul şi alte blocante beta-adrenergice sunt cuprinse în lista
substanţelor dopante.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină, disopiramidă), poate determina tulburări de
contractilitate, automatism şi conductibilitate prin inhibarea mecanismelor simpatice compensatorii.
Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu anestezice
halogenate.
Administrarea concomitentă cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creşte riscul
deprimării miocardice; asemenea asociaţie obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la bolnavii cu risc
cardiac.
Propranololul măreşte efectul medicamentelor antihipertensive; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală
(metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.
Antidepresivele triciclice, neurolepticele şi baclofenul administrate concomitent cu propranolol, cresc riscul
hipotensiunii arteriale ortostatice.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi glucocorticoizii reduc efectul antihipertensiv al propranololului
prin favorizarea retenţiei hidrosaline.
Asocierea cu insulină sau antidiabetice orale impune controlul glicemiei (reacţiile hipoglicemice sunt
crescute şi prelungite, simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).
Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu
substanţe de contrast iodate datorită riscului de reacţii adverse severe.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a propranololului prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia,
mărind riscul reacţiilor adverse (de ex. bradicardie marcată).
Propranololul creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a acesteia,
mărind riscul reacţiilor adverse cardiace şi neurologice ale lidocainei.
Inductoarele enzimatice (de ex. fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a propranololului prin
accelerarea metabolizării hepatice, micşorând efectele sale terapeutice.
Compuşii de magneziu, aluminiu, şi calciu scad absorbţia digestivă a propranololului. Se recomandă un
interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi propranolol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
4
Propranololul traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative în cazul femeilor însărcinate aflate sub
tratament cu propranolol.
Nou-născuţii, ai căror mame au fost tratate antepartum cu propranolol, pot prezenta hipotensiune arterială,
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie.
Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune
supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de
viaţă.
Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost
evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Propranololul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Frecvent pot să apară: astenie, extremităţi reci, bradicardie (uneori severă), tulburări digestive (gastralgii,
greaţă, vărsături, diaree), insomnie, coşmaruri.
Rar pot să apară: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrioventricular preexistent,
insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială marcată, bronhospasm, hipoglicemie, sindrom Raynaud,
agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, diverse manifestări cutanate (inclusiv erupţii psoriaziforme);
apariţia anticorpilor antinucleari (excepţional un sindrom lupoid); asemenea fenomene sunt reversibile după
întreruperea tratamentului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul propranololului provoacă bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială, dispnee, cianoza
extremităţilor, leşin, convulsii.
În cazul ingestiei recente se fac spălături gastrice şi se administrează cărbune medicinal.
Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe se pot
administra: atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1-10 mg/oră),
izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau dobutamină (2,5-10 μg/kg
şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia adrenergică din cauza blocării
receptorilor specifici de către propranolol.
Hemodializa nu este utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică : agenţi betablocanţi, betablocanţi neselectivi.
Cod ATC : C07A A05
Propranololul este un blocant beta-adrenergic neselectiv.
Beneficiul în aritmii se datoreşte beta-blocadei, cu împiedicarea influenţelor simpato-adrenergice aritmogene
şi deprimarea funcţiei nodului sinusal şi atrioventricular. Beneficiul în cardiopatia ischemică se datoreşte
protejării inimii faţă de efectele stimulante şi faţă de creşterea consecutivă a consumului de oxigen de către
miocard ca urmare a împiedicării influenţei ß
1-adrenergice.
5
În perioada postinfarct miocardic acut, propranololul realizează protecţia inimii micşorând riscul
reinfarctizării şi mortalitatea. Protecţia miocardică este atribuită efectului antiaritmic, antiischemic şi
antitrombotic.
Propranololul are efect antihipertensiv de intensitate moderată atribuită scăderii debitului cardiac, creşterii
sensibilităţii baroreceptorilor, blocării beta-adrenergice centrale şi inhibării eliberării de noradrenalină din
terminaţiile simpatice. Reacţiile posturale sunt atenuate în mică măsură, circulaţia coronariană, renală şi
cerebrală nu sunt influenţate semnificativ.
Utilitatea la bolnavii cu sindrom vegetativ, sindrom migrenos, anxietate, tremor este datorată, de asemenea,
micşorării influenţelor vegetative simpatoadrenergice.
Blocarea beta-adrenergică poate fi dăunătoare prin deprimarea excesivă a inimii (bradicardie, tulburări de
conducere, deficit de pompă cardiacă), favorizarea spasmului vascular periferic, favorizarea
bronhospasmului cu dispnee, favorizarea reacţiilor hipoglicemice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia propranololului este rapidă şi aproape completă, dar biodisponibilitatea este mică (cca.26%)
datorită inactivării în proporţie mare la primul pasaj hepatic. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie
mare (peste 90%). Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern. Este epurat practic în
totalitate prin metabolizare hepatică. După administrare repetată metabolizarea hepatică scade. Unii
metaboliţi sunt activi. Clearance-ul total al propranololului este de 16 ml/min şi kg, iar timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică este de aproape 4 ore. Epurarea este mult încetinită la hepatici şi în insuficienţa
cardiacă (fluxul sanguin hepatic este redus).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Din literatură administrarea unor doze de propranolol până la 150 mg/kg şi zi la şoareci şi şobolani, timp de
18 luni, nu a evidenţiat efecte carcinogene. Au fost semnalate efecte embriotoxice la animale, la doze de 10
ori mai mari decât cele terapeutice pentru om. Experimental nu au fost raportate reacţii adverse asupra
fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină PH 101, celuloză microcristalină PH 102, amidon de porumb,
stearat de magneziu, talc.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
La temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Propranolol 10 mg
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.
Propranolol 40 mg
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.
6
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. SINTOFARM S.A.,
Str. Ziduri între Vii nr. 22, Sectorul 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Propranolol 10 mg
8747/2016/01
Propranolol 40 mg
8748/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
PROPRANOLOL 10 mg comprimate
PROPRANOLOL 40 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Propranolol 10 mg
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg.
Propranolol 40 mg
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 40 mg.
Excipient cu efect cunoscut:
Propranolol 10 mg conţine lactoză monohidrat 73,50 mg
Propranolol 40 mg conţine lactoză monohidrat 99,70 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate.
Propranolol 10 mg
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu suprafaţa plată, având gravată pe una din feţe cifra „1”, cu
diametrul de 7 mm.
Propranolol 40 mg
Comprimate rotunde, de culoare albă, cu suprafaţa plată, având gravată pe una din feţe cifra „4”, iar pe
cealaltă faţă o linie mediană, cu diametrul de 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune arterială;
- profilaxia crizelor de angină pectorală;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;
-tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare (tahicardie
paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare (extrasistole, tahicardie
ventriculare); este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică;
- feocromocitom (în asociaţie cu alfa-blocante);
- tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;
- cardiomiopatie hipertrofică;
- migrenă;
- tremor esenţial;
2
- stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii, oscilaţii
tensionale, tremor etc.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi
Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg propranolol/zi, fracţionat în
2 prize, se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit; dozele uzuale sunt de 160 mg propranolol/zi, în 2
prize.
În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg propranolol de 4 ori pe zi; doza uzuală de întreţinere
este de 160 mg propranolol/zi, fracţionat în 2 prize, timp îndelungat (1-2 ani).
Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg propranolol/zi, fracţionat.
Feocromocitom: preoperator 60 mg propranolol/zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru tumorile inoperabile 30
mg propranolol zilnic, fracţionat; se asociază obligator cu un alfa-blocant.
Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg propranolol, administrate cu 1-1½ oră
înaintea expunerii la situaţia stresantă.
Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 –80 mg propranolol/zi, în mai multe prize.
Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat până la 240 mg
propranolol/zi.
Copii
Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg propranolol/kg şi zi în 2-4 prize; doza uzuală este de 2-4 mg
propranolol/kg şi zi în 2 prize.
Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
- reacţii de tip anafilactic în antecedente;
- astm bronşic şi bronhopneumopatii cronice obstructive;
- insuficienţă cardiacă necontrolată terapeutic;
- şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;
- bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc atrioventricular
de grad II şi III;
- fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiopatie ischemică, deoarece poate
antrena tulburări de ritm cardiac grave, infarct miocardic acut sau moarte subită; dozele se reduc treptat.
Dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această perioadă, pentru a evita agravarea anginei
pectorale.
La bolnavii cu angină vasculospastică (Prinzmetal), propranololul, ca şi alte beta-blocante nu reprezintă
medicaţia de ales. Se poate adăuga altor medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de
eficace.
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici care pot fi
crescute treptat sub supraveghere medicală.
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min),
doza de propranolol trebuie redusă.
Datorită efectului dromotrop negativ, beta-blocantele se vor administra cu prudenţă la bolnavii cu bloc
atrioventricular de gradul I.
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-blocant,
pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.
Se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală.
La diabetici se recomandă supravegherea glicemiei; anumite semne şi simptome care pot anunţa o reacţie
hipoglicemică pot fi mascate (de ex. tahicardie, palpitaţii, transpiraţii).
Folosirea propranololului la bolnavii cu diabet instabil obligă la prudenţă.
3
Administrarea îndelungată de propranolol poate determina creşterea trigliceridelor şi, în măsură mai mică,
creşterea colesterolului seric; semnificaţia clinică a creşterii lipidelor plasmatice nu este precizată.
La iniţierea tratamentului cu beta-blocante la pacienţii cu psoriazis, trebuie să se aibă în vedere că au fost
semnalate cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate, precum şi
la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui un factor
agravant şi are efect antagonic faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante micşorează riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al salturilor
hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii
favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu poate fi
întrerupt (de ex. la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa vagală prin
administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă inima. Se recomandă informarea
medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante. Dacă se impune întreruperea
acestui tratament, o pauză de 48 de ore este suficientă pentru reapariţia răspunsului la catecolamine. Trebuie
să se aibă în vedere riscul reacţiilor anafilactice.
Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie verificate
regulat hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.
În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că propranololul şi alte blocante beta-adrenergice sunt cuprinse în lista
substanţelor dopante.
Acest medicament conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu antiaritmice (amiodaronă, propafenonă, chinidină, disopiramidă), poate determina tulburări de
contractilitate, automatism şi conductibilitate prin inhibarea mecanismelor simpatice compensatorii.
Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu anestezice
halogenate.
Administrarea concomitentă cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil) creşte riscul
deprimării miocardice; asemenea asociaţie obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la bolnavii cu risc
cardiac.
Propranololul măreşte efectul medicamentelor antihipertensive; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală
(metildopa, clonidină, rezerpină) creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.
Antidepresivele triciclice, neurolepticele şi baclofenul administrate concomitent cu propranolol, cresc riscul
hipotensiunii arteriale ortostatice.
Antiinflamatoarele nesteroidiene (AINS) şi glucocorticoizii reduc efectul antihipertensiv al propranololului
prin favorizarea retenţiei hidrosaline.
Asocierea cu insulină sau antidiabetice orale impune controlul glicemiei (reacţiile hipoglicemice sunt
crescute şi prelungite, simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).
Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu
substanţe de contrast iodate datorită riscului de reacţii adverse severe.
Cimetidina creşte concentraţia plasmatică a propranololului prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia,
mărind riscul reacţiilor adverse (de ex. bradicardie marcată).
Propranololul creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării hepatice a acesteia,
mărind riscul reacţiilor adverse cardiace şi neurologice ale lidocainei.
Inductoarele enzimatice (de ex. fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a propranololului prin
accelerarea metabolizării hepatice, micşorând efectele sale terapeutice.
Compuşii de magneziu, aluminiu, şi calciu scad absorbţia digestivă a propranololului. Se recomandă un
interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi propranolol.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
4
Propranololul traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte teratogene.
Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative în cazul femeilor însărcinate aflate sub
tratament cu propranolol.
Nou-născuţii, ai căror mame au fost tratate antepartum cu propranolol, pot prezenta hipotensiune arterială,
bradicardie, detresă respiratorie, hipoglicemie.
Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii impune
supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în primele 3-5 zile de
viaţă.
Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a fost
evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Propranololul nu influenţează capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Frecvent pot să apară: astenie, extremităţi reci, bradicardie (uneori severă), tulburări digestive (gastralgii,
greaţă, vărsături, diaree), insomnie, coşmaruri.
Rar pot să apară: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrioventricular preexistent,
insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială marcată, bronhospasm, hipoglicemie, sindrom Raynaud,
agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, diverse manifestări cutanate (inclusiv erupţii psoriaziforme);
apariţia anticorpilor antinucleari (excepţional un sindrom lupoid); asemenea fenomene sunt reversibile după
întreruperea tratamentului.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Supradozajul propranololului provoacă bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială, dispnee, cianoza
extremităţilor, leşin, convulsii.
În cazul ingestiei recente se fac spălături gastrice şi se administrează cărbune medicinal.
Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe se pot
administra: atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1-10 mg/oră),
izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau dobutamină (2,5-10 μg/kg
şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia adrenergică din cauza blocării
receptorilor specifici de către propranolol.
Hemodializa nu este utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică : agenţi betablocanţi, betablocanţi neselectivi.
Cod ATC : C07A A05
Propranololul este un blocant beta-adrenergic neselectiv.
Beneficiul în aritmii se datoreşte beta-blocadei, cu împiedicarea influenţelor simpato-adrenergice aritmogene
şi deprimarea funcţiei nodului sinusal şi atrioventricular. Beneficiul în cardiopatia ischemică se datoreşte
protejării inimii faţă de efectele stimulante şi faţă de creşterea consecutivă a consumului de oxigen de către
miocard ca urmare a împiedicării influenţei ß
1-adrenergice.
5
În perioada postinfarct miocardic acut, propranololul realizează protecţia inimii micşorând riscul
reinfarctizării şi mortalitatea. Protecţia miocardică este atribuită efectului antiaritmic, antiischemic şi
antitrombotic.
Propranololul are efect antihipertensiv de intensitate moderată atribuită scăderii debitului cardiac, creşterii
sensibilităţii baroreceptorilor, blocării beta-adrenergice centrale şi inhibării eliberării de noradrenalină din
terminaţiile simpatice. Reacţiile posturale sunt atenuate în mică măsură, circulaţia coronariană, renală şi
cerebrală nu sunt influenţate semnificativ.
Utilitatea la bolnavii cu sindrom vegetativ, sindrom migrenos, anxietate, tremor este datorată, de asemenea,
micşorării influenţelor vegetative simpatoadrenergice.
Blocarea beta-adrenergică poate fi dăunătoare prin deprimarea excesivă a inimii (bradicardie, tulburări de
conducere, deficit de pompă cardiacă), favorizarea spasmului vascular periferic, favorizarea
bronhospasmului cu dispnee, favorizarea reacţiilor hipoglicemice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia propranololului este rapidă şi aproape completă, dar biodisponibilitatea este mică (cca.26%)
datorită inactivării în proporţie mare la primul pasaj hepatic. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie
mare (peste 90%). Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele matern. Este epurat practic în
totalitate prin metabolizare hepatică. După administrare repetată metabolizarea hepatică scade. Unii
metaboliţi sunt activi. Clearance-ul total al propranololului este de 16 ml/min şi kg, iar timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică este de aproape 4 ore. Epurarea este mult încetinită la hepatici şi în insuficienţa
cardiacă (fluxul sanguin hepatic este redus).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Din literatură administrarea unor doze de propranolol până la 150 mg/kg şi zi la şoareci şi şobolani, timp de
18 luni, nu a evidenţiat efecte carcinogene. Au fost semnalate efecte embriotoxice la animale, la doze de 10
ori mai mari decât cele terapeutice pentru om. Experimental nu au fost raportate reacţii adverse asupra
fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat, celuloză microcristalină PH 101, celuloză microcristalină PH 102, amidon de porumb,
stearat de magneziu, talc.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
La temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Propranolol 10 mg
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.
Propranolol 40 mg
Cutie cu 5 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate.
6
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. SINTOFARM S.A.,
Str. Ziduri între Vii nr. 22, Sectorul 2, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Propranolol 10 mg
8747/2016/01
Propranolol 40 mg
8748/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .