BROMAZEPAM SLAVIA 3 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bromazepam Slavia 3 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine bromazepam 3 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 93,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate neacoperite, plate, de culoare albă sau aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe
şi diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- anxietate de diverse tipuri: în tulburări de adaptare şi posttraumatic; de tip nevrotic şi psihotic
(îndeosebi isterie, ipohondrie, fobie); asociată unei afecţiuni somatice severe sau dureroase; crize de
anxietate;
- profilaxia şi tratamentul delirium tremens şi a altor manifestări ale sindromului de sevraj alcoolic.
4.2 Doze şi mod de administrare
În absenţa datelor privind siguranţa şi eficacitatea, administrarea bromazepamului nu este recomandată
la copii cu vârsta sub 6 ani. În plus, comprimatele nu sunt forme farmaceutice adecvate pentru această
grupă de vârstă.
Tratamentul va fi iniţiat folosind cea mai mică doză eficace, iar doza maximă nu trebuie depăşită.
Adulţi
La începutul tratamentului doza uzuală medie este de 6 mg bromazepam pe zi, fracţionată, astfel: câte
– 1,5 mg bromazepam dimineaţa;
- 1,5 mg bromazepam la prânz;
- 3 mg bromazepam seara.
Doza trebuie individualizată în funcţie de răspunsul clinic.
În cazul afecţiunilor psihice, în funcţie de severitatea bolii:
2
- în afecţiuni uşoare (tratate în ambulator) doza uzuală este cuprinsă între 6–18 mg bromazepam pe zi,
administrată fracţionat, conform recomandărilor medicului.
- în afecţiuni severe (care necesită spitalizare) doza uzuală este cuprinsă între 24–36 mg bromazepam
pe zi, administrată fracţionat, conform recomandărilor medicului.
Copii cu vârsta peste 6 ani, vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală: se recomandă ajustarea dozei, la
aproximativ jumătate din doza medie a adultului
Durata tratamentului
În general, tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil şi trebuie reevaluat periodic, îndeosebi în
cazul dispariţiei simptomelor. Durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8–12 săptămâni
(pentru majoritatea pacienţilor), incluzând şi perioada de scădere treptată a dozei. În anumite cazuri,
poate fi necesară prelungirea tratamentului. Acest lucru presupune reevaluarea periodică a stării
clinice a pacientului.
- În caz de anxietate reacţională, anxietate nevrotică, anxietate asociată unei afecţiuni somatice severe
sau dureroase, durata tratamentului este de 4-12 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere treptată a
dozei.
- În crize de anxietate tratamentul este de scurtă durată.
- În profilaxia şi tratamentul delirium tremens, precum şi a altor manifestări ale sindromului de sevraj
alcoolic, durata tratamentului este de câteva zile (8-10 zile).
Întreruperea tratamentului:
Se recomandă ca întreruperea terapiei să se facă treptat, prin reducerea gradată a dozelor, pe parcursul
câtorva săptămâni.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la bromazepam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- insuficienţă respiratorie severă;
- sindrom de apnee în timpul somnului;
- insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie hepatică);
- miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. În cazul administrării de lungă durată, efectul anxiolitic al benzodiazepinelor şi
al substanţelor înrudite poate scădea progresiv, în ciuda utilizării aceleaşi doze.
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi cel de lungă durată, poate să determine dezvoltarea
dependenţei fizice şi psihice.
Factorii favorizanţi sunt: durata tratamentului, doza, existenţa unei dependenţe medicamentoase sau
non-medicamentoase, inclusiv dependenţa alcoolică, în antecedente. Asocierea mai multor
benzodiazepine poate să crească riscul dependenţei. Dezvoltarea dependenţei poate apare la doze
uzuale şi/sau la pacienţi fără factori de risc.
După câteva zile de la întreruperea bruscă a tratamentului poate să apară un sindrom de abstinenţă.
Anumite manifestări ale sale sunt frecvente: insomnie, cefalee, anxietate, mialgii, tensiune musculară,
nervozitate. Alte manifestări sunt mai rare: agitaţie, sensibilitate exagerată la diverşi stimuli (zgomot,
lumină, la contact fizic), manifestări psihotice, parestezii ale extremităţilor, depersonalizări,
halucinaţii, convulsii.
3
După întreruperea tratamentului cu bromazepam, pot să apară fenomene de rebound, tranzitorii,
manifestate prin exacerbarea simptomelor (anxietate, insomnie) pentru care a fost instituit tratamentul.
De aceea, în cazul întreruperii tratamentului, dozele trebuie reduse progresiv (pe durată de la câteva
zile la câteva săptămâni).
După administrarea medicamentului poate să apară amnezie anterogradă.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor, deoarece pot să
mascheze simptomele acestor afecţiuni dacă sunt administrate în monoterapie.
La anumiţi pacienţi, îndeosebi copii şi vârstnicii, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace
reacţii paradoxale: agitaţie, agresivitate marcată, agravarea insomniei, idei delirante, coşmaruri,
simptome de tip psihotic, dezinhibiţie cu impulsivitate, euforie, amnezie anterogradă, sugestibilitate
care impun întreruperea tratamentului.
Utilizarea alcoolului etilic în cursul tratamentului cu benzodiazepine nu este recomandată; efectul
sedativ al bromazepamului este intensificat de ingestia de alcool.
La copii, durata tratamentului trebuie să fie scurtă şi raportul risc/beneficiu trebuie evaluat cu atenţie.
La vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire se poate
prelungi considerabil şi este necesară reducerea dozelor (uneori cu 50%); după administrarea în doze
repetate, bromazepamul şi metaboliţii săi ating starea de echilibru mult mai târziu şi pentru
concentraţii mult mai mari. Se recomandă precauţie la administrarea bromazepamului în cazul
pacienţilor vârstnici, datorită riscului de sedare şi /sau efectului miorelaxant care poate favoriza
căderile, cu consecinţe adesea grave la această grupă de vârstă.
În caz de insuficienţă respiratorie trebuie luat în considerare efectul deprimant central al
benzodiazepinelor.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
- alcoolul etilic creşte efectul sedativ al benzodiazepinelor; scăderea vigilenţei creşte riscul
accidentelor pentru conducătorii de vehicule şi cei care folosesc utilaje.
În timpul tratamentului cu benzodiazepine trebuie evitate consumul băuturilor alcoolice şi
administrarea medicamentelor care conţin alcool etilic.
Asocieri de avut în vedere:
- alte deprimante ale sistemului nervos central (SNC): derivate morfinice (analgezice şi antitusive),
barbiturice, antidepresive triciclice, antihistaminice H1, anxiolitice – altele decât benzodiazepinele,
neuroleptice, clonidină şi produse înrudite - creşte efectul deprimant central putând să afecteze
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje;
- clozapina – risc crescut de colaps cu stop respirator şi/sau cardiac.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studii efectuate la animale au evidenţiat efecte teratogene pentru anumite benzodiazepine.
În clinică s-a raportat un risc malformativ pentru anumite benzodiazepine, neconfirmat însă prin studii
epidemiologice. De aceea, se recomandă evitarea administrării în primul trimestru de sarcină.
Administrarea dozelor mari în timpul ultimului trimestru de sarcină poate determina hipotonie la
naştere şi detresă respiratorie la nou-născut. După câteva zile sau săptămâni de la naştere poate să
apară sindrom de sevraj la nou-născut.
4
Administrarea bromazepamului în timpul gravidităţii nu este recomandată decât cu respectarea strictă
a indicaţiilor şi dozării şi numai la recomandarea medicului.
Bromazepamul trece în laptele matern în cantităţi mici. Deoarece există riscul efectelor sedative la
sugar, în cazul în care administrarea bromazepamului este necesară, alăptarea va fi întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Bromazepamul influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, deoarece poate să
provoace somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt în funcţie de doză şi de reactivitatea pacientului. Pot să apară:
- senzaţie ebrioasă;
- astenie, reducerea vigilenţei, somnolenţă (îndeosebi la vârstnici);
- hipotonie musculară;
- diplopie;
- insomnie;
- coşmaruri;
- nervozitate;
- ataxie;
- excitaţie psihomotorie;
- senzaţie de vertij;
- cefalee;
- confuzie mentală;
- amnezie anterogradă;
- reacţii paradoxale la anumiţi pacienţi, îndeosebi la copii şi vârstnici: iritabilitate, agresivitate,
agitaţie, tulburări de comportament, afectarea stării de conştienţă;
- erupţii cutanate, însoţite de prurit sau nu;
- modificări ale libidoului.
Poate să apară un sindrom de rebound cu exacerbarea anxietăţii la întreruperea bruscă a tratamentului.
Utilizarea prelungită şi în doze mari a benzodiazepinelor poate determina dezvoltarea toleranţei şi
dependenţei. Întreruperea bruscă a tratamentului poate provoca sindrom de abstinenţă (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
În cazul administrării unor doze foarte mari principalul semn de supradozaj este somnul profund,
mergând până la comă, în funcţie de doză. În cazurile uşoare pot să apară: confuzie mentală şi letargie.
Cazurile mai grave se manifestă prin: ataxie, hipotonie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie,
excepţional, deces.
În absenţa asocierii cu alte psihotrope prognosticul este favorabil.
În caz de supradozaj oral, în prima oră, dacă pacientul este conştient, se provoacă vărsături, iar în
cazul în care nu este conştient se realizează lavaj gastric cu protecţia căilor aeriene. Pentru micşorarea
absorbţiei se administrează cărbune activat. Se institutie tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale.
Pentru diagnosticarea şi/sau tratamentul supradozajului cu benzodiazepine poate fi eficace
administrarea flumazenilului. Flumazenilul acţionează antagonist competitiv cu benzodiazepinele,
fiind antidotul specific al acestora. Poate favoriza însă apariţia tulburărilor neurologice (convulsii).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice, anxiolitice, benzodiazepine şi derivaţi, codul ATC:
N05BA08.
5
Bromazepamul este un anxiolitic benzodiazepinic. Bromazepamul are următoarele acţiuni: anxiolitică,
sedativă, hipnotică, miorelaxantă şi anticonvulsivantă.
Aceste efecte sunt rezultatul acţiunii de tip agonist specific la nivelul unor receptori centrali incluşi în
complexul “receptorilor macromoleculari GABA-OMEGA” (denumiţi şi BZD1 şi BZD2), care
modulează deschiderea canalelor pentru clor; ca urmare, creşte influxul clorului, cu hiperpolarizare a
membranei celulare neuronale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare pe cale orală, bromazepamul se absoarbe bine din tractul gastro-intestinal.
Se leagă în proporţie mare (aproximativ 75%) de proteinele plasmatice. Nu s-a putut stabili legătura
între concentraţie şi efect, datorită metabolizării marcate la nivel hepatic şi dezvoltării toleranţei.
Se metabolizează practic total la nivel hepatic, ceea ce explică procentul foarte mic de 1-3%
bromazepam nemodificat eliminat pe cale urinară.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 1-4 ore.
Metaboliţii principali ai bromazepamului sunt derivaţii hidroxilaţi; 3-OH-bromazepamul are activitate
de intensitate egală cu a bromazepamului, dar efectul său farmacologic este neglijabil, datorită
eliminării mult mai rapide. Inactivarea se face prin glucuronoconjugare, rezultând substanţe
hidrosolubile eliminate prin urină.
Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 12 şi 32 de ore.
La vârstnici metabolizarea hepatică este scăzută şi, ca urmare, scade clearance-ul total, crescând
concentraţiile în platou, procentul formei libere şi timpul de înjumătăţire plasmatică. Acest lucru
impune scăderea dozelor.
Benzodiazepinele străbat bariera hematoencefalică şi placentară şi se excretă prin laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Slavia Pharm S.R.L.
B-dul Theodor Pallady nr. 44C, Sector 3, Cod 032266, Bucureşti, România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
608/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei- Martie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2008
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Bromazepam Slavia 3 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine bromazepam 3 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 93,00 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate neacoperite, plate, de culoare albă sau aproape albă, cu o linie mediană pe una dintre feţe
şi diametrul de 7 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- anxietate de diverse tipuri: în tulburări de adaptare şi posttraumatic; de tip nevrotic şi psihotic
(îndeosebi isterie, ipohondrie, fobie); asociată unei afecţiuni somatice severe sau dureroase; crize de
anxietate;
- profilaxia şi tratamentul delirium tremens şi a altor manifestări ale sindromului de sevraj alcoolic.
4.2 Doze şi mod de administrare
În absenţa datelor privind siguranţa şi eficacitatea, administrarea bromazepamului nu este recomandată
la copii cu vârsta sub 6 ani. În plus, comprimatele nu sunt forme farmaceutice adecvate pentru această
grupă de vârstă.
Tratamentul va fi iniţiat folosind cea mai mică doză eficace, iar doza maximă nu trebuie depăşită.
Adulţi
La începutul tratamentului doza uzuală medie este de 6 mg bromazepam pe zi, fracţionată, astfel: câte
– 1,5 mg bromazepam dimineaţa;
- 1,5 mg bromazepam la prânz;
- 3 mg bromazepam seara.
Doza trebuie individualizată în funcţie de răspunsul clinic.
În cazul afecţiunilor psihice, în funcţie de severitatea bolii:
2
- în afecţiuni uşoare (tratate în ambulator) doza uzuală este cuprinsă între 6–18 mg bromazepam pe zi,
administrată fracţionat, conform recomandărilor medicului.
- în afecţiuni severe (care necesită spitalizare) doza uzuală este cuprinsă între 24–36 mg bromazepam
pe zi, administrată fracţionat, conform recomandărilor medicului.
Copii cu vârsta peste 6 ani, vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală: se recomandă ajustarea dozei, la
aproximativ jumătate din doza medie a adultului
Durata tratamentului
În general, tratamentul trebuie să fie cât mai scurt posibil şi trebuie reevaluat periodic, îndeosebi în
cazul dispariţiei simptomelor. Durata totală a tratamentului nu trebuie să depăşească 8–12 săptămâni
(pentru majoritatea pacienţilor), incluzând şi perioada de scădere treptată a dozei. În anumite cazuri,
poate fi necesară prelungirea tratamentului. Acest lucru presupune reevaluarea periodică a stării
clinice a pacientului.
- În caz de anxietate reacţională, anxietate nevrotică, anxietate asociată unei afecţiuni somatice severe
sau dureroase, durata tratamentului este de 4-12 săptămâni, incluzând şi perioada de scădere treptată a
dozei.
- În crize de anxietate tratamentul este de scurtă durată.
- În profilaxia şi tratamentul delirium tremens, precum şi a altor manifestări ale sindromului de sevraj
alcoolic, durata tratamentului este de câteva zile (8-10 zile).
Întreruperea tratamentului:
Se recomandă ca întreruperea terapiei să se facă treptat, prin reducerea gradată a dozelor, pe parcursul
câtorva săptămâni.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la bromazepam, la alte benzodiazepine sau la oricare dintre excipienţii
medicamentului;
- insuficienţă respiratorie severă;
- sindrom de apnee în timpul somnului;
- insuficienţă hepatică severă (risc de encefalopatie hepatică);
- miastenia gravis.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Anumite efecte ale benzodiazepinelor se pot modifica în timpul administrării de lungă durată, datorită
dezvoltării toleranţei. În cazul administrării de lungă durată, efectul anxiolitic al benzodiazepinelor şi
al substanţelor înrudite poate scădea progresiv, în ciuda utilizării aceleaşi doze.
Tratamentul cu benzodiazepine, îndeosebi cel de lungă durată, poate să determine dezvoltarea
dependenţei fizice şi psihice.
Factorii favorizanţi sunt: durata tratamentului, doza, existenţa unei dependenţe medicamentoase sau
non-medicamentoase, inclusiv dependenţa alcoolică, în antecedente. Asocierea mai multor
benzodiazepine poate să crească riscul dependenţei. Dezvoltarea dependenţei poate apare la doze
uzuale şi/sau la pacienţi fără factori de risc.
După câteva zile de la întreruperea bruscă a tratamentului poate să apară un sindrom de abstinenţă.
Anumite manifestări ale sale sunt frecvente: insomnie, cefalee, anxietate, mialgii, tensiune musculară,
nervozitate. Alte manifestări sunt mai rare: agitaţie, sensibilitate exagerată la diverşi stimuli (zgomot,
lumină, la contact fizic), manifestări psihotice, parestezii ale extremităţilor, depersonalizări,
halucinaţii, convulsii.
3
După întreruperea tratamentului cu bromazepam, pot să apară fenomene de rebound, tranzitorii,
manifestate prin exacerbarea simptomelor (anxietate, insomnie) pentru care a fost instituit tratamentul.
De aceea, în cazul întreruperii tratamentului, dozele trebuie reduse progresiv (pe durată de la câteva
zile la câteva săptămâni).
După administrarea medicamentului poate să apară amnezie anterogradă.
Benzodiazepinele nu trebuie utilizate pentru tratamentul depresiilor şi al psihozelor, deoarece pot să
mascheze simptomele acestor afecţiuni dacă sunt administrate în monoterapie.
La anumiţi pacienţi, îndeosebi copii şi vârstnicii, administrarea benzodiazepinelor poate să provoace
reacţii paradoxale: agitaţie, agresivitate marcată, agravarea insomniei, idei delirante, coşmaruri,
simptome de tip psihotic, dezinhibiţie cu impulsivitate, euforie, amnezie anterogradă, sugestibilitate
care impun întreruperea tratamentului.
Utilizarea alcoolului etilic în cursul tratamentului cu benzodiazepine nu este recomandată; efectul
sedativ al bromazepamului este intensificat de ingestia de alcool.
La copii, durata tratamentului trebuie să fie scurtă şi raportul risc/beneficiu trebuie evaluat cu atenţie.
La vârstnici, pacienţi cu insuficienţă renală sau insuficienţă hepatică, timpul de înjumătăţire se poate
prelungi considerabil şi este necesară reducerea dozelor (uneori cu 50%); după administrarea în doze
repetate, bromazepamul şi metaboliţii săi ating starea de echilibru mult mai târziu şi pentru
concentraţii mult mai mari. Se recomandă precauţie la administrarea bromazepamului în cazul
pacienţilor vârstnici, datorită riscului de sedare şi /sau efectului miorelaxant care poate favoriza
căderile, cu consecinţe adesea grave la această grupă de vârstă.
În caz de insuficienţă respiratorie trebuie luat în considerare efectul deprimant central al
benzodiazepinelor.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocieri contraindicate
- alcoolul etilic creşte efectul sedativ al benzodiazepinelor; scăderea vigilenţei creşte riscul
accidentelor pentru conducătorii de vehicule şi cei care folosesc utilaje.
În timpul tratamentului cu benzodiazepine trebuie evitate consumul băuturilor alcoolice şi
administrarea medicamentelor care conţin alcool etilic.
Asocieri de avut în vedere:
- alte deprimante ale sistemului nervos central (SNC): derivate morfinice (analgezice şi antitusive),
barbiturice, antidepresive triciclice, antihistaminice H1, anxiolitice – altele decât benzodiazepinele,
neuroleptice, clonidină şi produse înrudite - creşte efectul deprimant central putând să afecteze
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje;
- clozapina – risc crescut de colaps cu stop respirator şi/sau cardiac.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Studii efectuate la animale au evidenţiat efecte teratogene pentru anumite benzodiazepine.
În clinică s-a raportat un risc malformativ pentru anumite benzodiazepine, neconfirmat însă prin studii
epidemiologice. De aceea, se recomandă evitarea administrării în primul trimestru de sarcină.
Administrarea dozelor mari în timpul ultimului trimestru de sarcină poate determina hipotonie la
naştere şi detresă respiratorie la nou-născut. După câteva zile sau săptămâni de la naştere poate să
apară sindrom de sevraj la nou-născut.
4
Administrarea bromazepamului în timpul gravidităţii nu este recomandată decât cu respectarea strictă
a indicaţiilor şi dozării şi numai la recomandarea medicului.
Bromazepamul trece în laptele matern în cantităţi mici. Deoarece există riscul efectelor sedative la
sugar, în cazul în care administrarea bromazepamului este necesară, alăptarea va fi întreruptă.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Bromazepamul influenţează capacitatea de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje, deoarece poate să
provoace somnolenţă.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt în funcţie de doză şi de reactivitatea pacientului. Pot să apară:
- senzaţie ebrioasă;
- astenie, reducerea vigilenţei, somnolenţă (îndeosebi la vârstnici);
- hipotonie musculară;
- diplopie;
- insomnie;
- coşmaruri;
- nervozitate;
- ataxie;
- excitaţie psihomotorie;
- senzaţie de vertij;
- cefalee;
- confuzie mentală;
- amnezie anterogradă;
- reacţii paradoxale la anumiţi pacienţi, îndeosebi la copii şi vârstnici: iritabilitate, agresivitate,
agitaţie, tulburări de comportament, afectarea stării de conştienţă;
- erupţii cutanate, însoţite de prurit sau nu;
- modificări ale libidoului.
Poate să apară un sindrom de rebound cu exacerbarea anxietăţii la întreruperea bruscă a tratamentului.
Utilizarea prelungită şi în doze mari a benzodiazepinelor poate determina dezvoltarea toleranţei şi
dependenţei. Întreruperea bruscă a tratamentului poate provoca sindrom de abstinenţă (vezi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
În cazul administrării unor doze foarte mari principalul semn de supradozaj este somnul profund,
mergând până la comă, în funcţie de doză. În cazurile uşoare pot să apară: confuzie mentală şi letargie.
Cazurile mai grave se manifestă prin: ataxie, hipotonie, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie,
excepţional, deces.
În absenţa asocierii cu alte psihotrope prognosticul este favorabil.
În caz de supradozaj oral, în prima oră, dacă pacientul este conştient, se provoacă vărsături, iar în
cazul în care nu este conştient se realizează lavaj gastric cu protecţia căilor aeriene. Pentru micşorarea
absorbţiei se administrează cărbune activat. Se institutie tratament simptomatic şi de susţinere a
funcţiilor vitale.
Pentru diagnosticarea şi/sau tratamentul supradozajului cu benzodiazepine poate fi eficace
administrarea flumazenilului. Flumazenilul acţionează antagonist competitiv cu benzodiazepinele,
fiind antidotul specific al acestora. Poate favoriza însă apariţia tulburărilor neurologice (convulsii).
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: psiholeptice, anxiolitice, benzodiazepine şi derivaţi, codul ATC:
N05BA08.
5
Bromazepamul este un anxiolitic benzodiazepinic. Bromazepamul are următoarele acţiuni: anxiolitică,
sedativă, hipnotică, miorelaxantă şi anticonvulsivantă.
Aceste efecte sunt rezultatul acţiunii de tip agonist specific la nivelul unor receptori centrali incluşi în
complexul “receptorilor macromoleculari GABA-OMEGA” (denumiţi şi BZD1 şi BZD2), care
modulează deschiderea canalelor pentru clor; ca urmare, creşte influxul clorului, cu hiperpolarizare a
membranei celulare neuronale.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare pe cale orală, bromazepamul se absoarbe bine din tractul gastro-intestinal.
Se leagă în proporţie mare (aproximativ 75%) de proteinele plasmatice. Nu s-a putut stabili legătura
între concentraţie şi efect, datorită metabolizării marcate la nivel hepatic şi dezvoltării toleranţei.
Se metabolizează practic total la nivel hepatic, ceea ce explică procentul foarte mic de 1-3%
bromazepam nemodificat eliminat pe cale urinară.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă în 1-4 ore.
Metaboliţii principali ai bromazepamului sunt derivaţii hidroxilaţi; 3-OH-bromazepamul are activitate
de intensitate egală cu a bromazepamului, dar efectul său farmacologic este neglijabil, datorită
eliminării mult mai rapide. Inactivarea se face prin glucuronoconjugare, rezultând substanţe
hidrosolubile eliminate prin urină.
Timpul de înjumătăţire plasmatică variază între 12 şi 32 de ore.
La vârstnici metabolizarea hepatică este scăzută şi, ca urmare, scade clearance-ul total, crescând
concentraţiile în platou, procentul formei libere şi timpul de înjumătăţire plasmatică. Acest lucru
impune scăderea dozelor.
Benzodiazepinele străbat bariera hematoencefalică şi placentară şi se excretă prin laptele matern.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu sunt disponibile.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
6
Cutie cu un blister din PVC/Al a 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Slavia Pharm S.R.L.
B-dul Theodor Pallady nr. 44C, Sector 3, Cod 032266, Bucureşti, România
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
608/2008/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei- Martie 2008
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2008
