LIORESAL 25 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lioresal 10 mg compri mate
Lioresal 25 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Lioresal 10 mg
Fiecare comprimat conţine baclofen 10 mg.
Excipient: amidon de grâu 61 mg
Lioresal 25 mg
Fiecare comprimat conţine baclofen 25 mg.
Excipient: amidon de grâu 83 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Lioresal 10 mg
Comprima te rotund e, de culoare albă până la slab gălbuie, având imprimat pe una din feţe „CG”, iar
pe cealaltă faţă „K/J” şi o linie mediană.
Lioresal 25 mg
Comprimat e rotund e, de culoare albă până la slab gălbuie, având imprimat pe una din feţe „CG”, iar
pe cealaltă faţă „U/ R” şi o linie media nă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ad ulţi
Tratamentul spasticităţii muşchilor striaţi din scleroza multiplă.
Tratamentul tulburăr ilor spastice care apar în afecţiunile măduvei spinării, de natură infecţioasă,
degenerativă, traumatică, neopl azică sau de origine necunoscută ( de exemplu, paralizia medulară
spastică, scleroza laterală amiotrofică, siringomielie, mielită transversă, parapareze sau paraplegii
traumatice şi compresia măduvei ); tratamentul spasmului muscular de origine cerebrală, pr ecum şi
după accidente cerebrovasculare sau în prezen ţa afecţiunilor cerebrale degenerative sau neoplazice.
Copii şi adolescenţi
Lioresal este indicat la pacienţi cu vârsta între 0 şi <18 ani pentru tratamentul simptomatic al
spasticităţii de origine cer ebrală, mai ales când este cauzată de paralizie cerebrală infantilă, ca şi în
2
urma unor accidente cerebrovasculare sau în prezenţa unei afecţiuni cerebrale neoplastice sau
degenerative.
Lioresal este, de asemenea, indicat pentru tratamentul simptomatic al spasmelor musculare care apar
în asociere cu afecţiuni ale măduvei spinării , de origine infecţioasă, degenerativă, traumatică,
neoplazică sau necunoscută (scleroza multiplă, paralizia spinală spastică, scleroză laterală amiotrofică,
siringomielie, mielită transversă, paraplegie traumatică sau parapareză şi compresia măduvei spinării) .
4.2 Doze şi mod de administrare
Întotdeauna, tratamentul trebuie început cu doze mici de Lioresal, care se cresc treptat. Se recomandă
cea mai mică doză compatibilă cu răsp unsul optim.
Doza optimă zilnică trebuie ajustată individual, astfel încât clonusul, spasmele extensorilor şi
flexorilor şi spasticitatea să fie reduse, dar să se evite pe cât posibil, apariţia reacţiilor adverse.
Pentru a preveni slăbiciunea musculară e xcesivă şi căderile, Lioresal trebuie utilizat cu precauţie în
cazul în care spasticitatea este necesară pentru a susţine poziţia verticală şi echilibrul în mişcare sau în
cazurile în care spasticitatea este utilizată pentru a menţine funcţionalitatea. Poa te fi important să se
menţină un anumit grad de tonicitate musculară care să permită susţinerea funcţiei circulatorii.
Doza zilnică trebuie administrată divizat, de preferinţă în 3 prize la adult şi în 4 prize la copii.
Dac ă nu se observă niciun benefici u în 6 până la 8 săptămâni de la administrarea dozei maxime,
trebuie luată decizia continuării sau întreruperii tratamentului cu Lioresal.
Întreruperea tratamentului trebuie să se facă întotdeauna treptat, prin reducerea suc cesivă a dozei într-o
perioadă de a proximativ 1 pâ nă la 2 săptămâni , cu excepţia situaţiilor de urgenţă determinate de
supradozaj sau la apariţia reacţiilor adverse grave (vezi pct. 4.4).
Adulţi
Ca regulă general ă, tratamentul trebuie început cu o doză de 15 mg pe zi, preferabil în 2 până la 4
prize . Dozele trebuie crescute cu precauţie, la intervale de 3 zile, cu câte 15 mg pe zi, până când se
atinge doza zilnică optimă. La unii paci enţi cu hipersensibilitate la medicamente, se recomandă să se
înceapă tratamentul cu o doză zilnică mai mică (5 sau 10 mg) şi să se crească treptat această doză.
Doza optimă este cuprinsă , în general , între 30 şi 80 mg pe zi. În spital pot fi administrate doze zilnice
de 100 până la 120 mg, sub monitorizare atentă.
Grupe special e de pacienţi
Copii şi adole scenţi (0 - < 18 ani)
Tratamentul trebuie început , de regulă, cu o doză foarte redusă (corespondentul a aproximativ
0,3 mg/kg pe zi), în 2- 4 doze (preferabil în 4 doze) .
Doza trebuie crescută cu precauţie, la intervale de 1 săptă mână, până când aceasta e ste suficientă
pentru necesităţile individuale ale copilului .
Doza zilnică re comandată pentru tratamentul de întreţinere este cuprinsă între 0,75 şi 2 mg/kg. Doza
zilnică totală nu trebuie să depăşească un maxim de 40 mg/zi la copii cu vârsta sub 8 ani . La copii cu
vârsta de peste 8 ani, poate fi administrată o doză maximă de 60 mg/zi.
Lioresal comprimate nu este adecvat pentru copii i cu greutatea corporală sub 33 kg.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, Lioresal trebuie administrat c u precauţie şi în doze mai mici. La
pacienţii hemodializaţi cronic, concentraţiile plasmatice al e baclofenului sunt crescute şi, de aceea,
trebuie administrată o doză mică de Lioresal, adică aproximativ 5 mg pe zi.
3
Lioresal trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal numai dacă
beneficiile depăşesc posibilele riscuri. Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru o
diagnosticare promptă a semnelor şi/sau simptomelor incipiente ale toxicităţii (de exemplu
somnolenţ ă, letargie) (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.9).
În acest context , s-au raportat semne şi simptome de supradozaj cu doze mai mari de 5 mg pe zi (vezi
pct. 4.9).
Insuficienţă hepatic ă
Nu au fost efectuate studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică care primesc tratament cu Lioresal.
Ficatul n u are un rol semnificativ în metabolism ul baclofenului, după administrarea oral ă de Lioresal
(vezi pct.5) . Cu toate acestea, Lioresal poate creşte valorile enzimelor hepatice. Lioresal trebuie
prescris cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4) .
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste această vârstă)
Deoarece este mai probabil ca reacţiile adverse să apară la pacienţii vârstnici, se recomandă ajustarea
cu precauţie a schemei terapeutice şi monitorizarea pacientului.
Pacienţi cu stări spastice de origine cerebrală
Deoarece este mai probabil ca reacţiile adverse să apară la pacienţii cu stări spastice de origine
cerebrală , se recomandă ajustarea cu precauţie a schemei terapeutice şi monit orizarea pacientului.
M od de administra re
Lioresal trebuie luat în timpul mesei, cu puţin lichid.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la baclofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru u tilizare
Tulburări psihice şi tulburări ale sistemului nervos
Pacienţii cu psihoze, schizofrenie, tulburări mani aco -depresive, stări confuzionale sau boală
Parkinson, trebuie trataţi cu precauţie cu Lioresal şi atent monitorizaţi, deoarece pot să apară ag ravări
ale acestor afecţiuni.
Epilepsie
Pacienţii cu epilepsie trebuie atent supravegheaţi deoarece poate să apară scăderea pragului
convulsivant şi, ocazional, s -au raportat crize determinate de întreruperea tratamentului cu Lioresal sau
de supradozaj. T rebuie continuat tratamentul antiepileptic adecvat şi pacientul monitoriza t atent.
Alte tulburări
Lioresal trebuie administrat cu precauţie pacienţi lor cu ulcer gastric sau duodenal , sau cu antecedente
de ulcer gastric sau duodenal , precum şi la cei cu afecţiuni cerebrovasculare sau cu insuficienţă
respiratorie sau hepatică.
Deoarece este posibilă apariţi a reacţiilor adverse, dozajul pentru vârstnici şi pacienţi i cu spasticitate de
origine cerebrală treb uie stabilit cu precauţie (vezi pct. 4.2) .
Insufici enţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, Lioresal trebuie administrat cu precauţie, iar la pacienţii cu
insuficienţă ren ală în stadiu terminal, numai când beneficiile depăşesc riscurile pos ibile. (vezi pct. 4.4
şi pct. 4.9).
Este necesară o atenţi e specială când Lioresal se administ rează concomitent cu medicamente care pot
avea un impact semni ficativ asupra funcţiei renale.
Funcţia renală trebuie monitorizată îndeaproape, iar doza zilnică de Lioresal trebuie ajustată
corespunzător pentru a preveni toxicitatea baclofenului.
4
Pe lângă întreruperea tratamentului, poate fi avută în vedere hemodializa neprogramată ca tratament
alternativ la pacienţii cu toxicitate severă la baclofen. Hemodializa elimină în mod eficient baclofenul
din organism, atenuează simptomele clinice ale supradozajului şi scurtează timpul de recuperare la
aceşti pacienţi.
Copii şi adolescenţi
Există date clinice foarte limitate privind utilizarea Lioresal la copiii cu vârsta sub un an.
Utilizarea la această categorie de pacienţi tr ebuie să se bazeze pe evaluarea de către medic a
beneficiilor şi riscurilor tratamentului.
Tulburări ale tractului urinar
După administrarea Lioresal, tulburările neurogene care afectează golirea vezicii urinare, se pot
ameliora. La pacienţii cu hipertoni e preexistentă a sfincterului vezical, poate să apară retenţie urinară
acută; în aceste cazuri, medicamentul trebuie adm inistrat cu precauţie.
Analize de laborator
R ar , a u fost înregistrate creşter i ale valorilor serice ale TGO (transaminaza glutamică oxaloacetică ),
fosfatazei alcaline şi glucozei. La pacienţii cu afecţiuni hepatice sau diabet zaharat, se recomandă
efectua rea periodic ă a teste lor de laborator corespunzătoare, pentru a se asigura că nu au apărut
agravări ale acesto r afecţiuni induse de medicament.
Î ntreruperea bruscă a tratamentului
După întreruperea bruscă a tratamentului cu Lioresal, în special a tratamentului de lungă durată, a u
fost raportat e: apariţia anxiet ăţii şi stări lor confuzionale, delir, halucinaţii, tulburări psihotice,
maniacale sau paranoide, convulsii (status epilepticus), dischinezie, tahicardie, hipertermie şi, ca
fenomen de rebound, agravarea temporară a spasticităţii.
Au fost raportate convulsii postnatale după expunerea intra uterină la Lioresal (vezi pct. 4.6).
Cu exc epţia urgenţelor determinate de supradozaj sau a cazurilor de apariţie a reacţii lor adverse,
tratamentul trebuie întrerupt treptat prin scăderea grada tă a dozelor (pe parcursul unei perioade de timp
de aproximativ 1- 2 săptămâni).
Postură şi echilibru
Lio resal trebuie utilizat cu precauţie când spasticitatea este necesară pentru a susţine poziţia verticală
şi echilibrul locomotor (vezi pct 4.2) .
Excipienţi
Lioresal conţine amidon de grâu, care poate conţine gluten, dar numai în cantităţi neglijabile şi, de
aceea, administrarea sa poat e fi considerată sigură la pacienţii cu boală cel iacă. (Cantitatea de gluten
este limitată prin efectuarea testului de determinare a proteinelor totale descris în monografia
Farmacopeei Europene).
4.5 Interacţiuni cu alte me dicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni observate de luat în considerare
Levodopa/Inhibitor al Dopa Decarboxilazei ( DDC) (Carbidopa)
La pacienţii cu boală Parkinson cărora li s-a administrat tratament cu Lioresal şi levodopa (în
mon oterapie sau în combinaţie cu un inhibitor DDC, carbidopa), s -au raportat confuzie mentală,
halucinaţii, cefalee, greaţă şi agitaţie. De asemenea, a fost raportată agravarea simptomelor bolii
Parkinson. Prin urmare, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de Lioresal şi
levodopa/carbidopa.
5
Medicamente care determină deprimarea sistemului nervos central ( SNC )
Poate apărea creşterea sedării când Lioresal este administrat concomitent cu alte medicamente, care
determină deprimarea SNC, inclusiv alte mio relaxante (cum este tizanidina), cu opioide de sinteză sau
cu alcool . De asemenea, riscul de deprimare respiratorie este crescut.
Monitorizarea atentă a funcţi ilor respiratorie şi cardiacă este necesară în special l a pacienţii cu
afecţiuni cardio pulmonare şi cu oboseală a muşchilor respiratori.
Antidepresive
În timpul tratamentului concomitent cu antidepresive triciclice, efectul Lioresal poate fi potenţat,
rezultând agravarea hipotoniei musculare.
Lit iu
Administrarea c oncomitent ă de Lioresal oral şi litiu a condus la agravarea simptomelor hi perch inetic e.
Astfel, se recomandă precauţie când Lioresal este utilizat concomitent cu litiu.
Antihipertensive
Deoarece este posibil ca tratamentul antihipertensiv concomitent să potenţeze scăderea tensiunii
arterial e, doza de antihipertensive trebuie ajustată corespunzător.
Medicament e care reduc funcţia renală
Medicamentele care pot avea ca rezultat afectarea funcţiei renale pot reduce eliminarea baclofenului
conducând la efecte t oxice (vezi pct. 4.4 ).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Femei aflate la vâ rsta fertilă
Nu există date care să susţină orice recomandări speciale la femeile cu potenţial fertil .
Sarcina
După administrarea orală de Lioresal, s-a demonstrat creşterea incidenţei apariţiei omfalocelului
(herniilor ventrale) la fetuşii de şobolan, la care s -a administrat oral o doză de aproximativ 8.3 ori mai
mare decât doza maximă (în mg/kg) recomandată la om. La şoarece şi iepure, această anomalie nu a
fost raportată.
La gravide, nu există studii adecvate şi controlate. Baclofenul traversează bariera feto -placentară şi nu
se recomandă administrarea în sarcină decât dacă beneficiul potenţial matern depăşeşte riscul potenţial
fetal.
A fost raportat un caz de reacţie adversă cauzată, posibil , de întreruperea tratamentului (convulsii
generalizate) la un sugar cu vârsta de o săptămână a cărui mamă a luat baclofen în timpul sarcinii.
Convulsiile, care au fost refractare la tratamentul cu alte anticonvulsant e, au încetat la 30 de minute
după admi nistrarea de baclofen sugarului.
Alăptarea
La femeile care alăptează şi cărora li se administrează doze terapeutice de Lioresal, baclofenul se
excretă în laptele matern, dar în cantităţi atât de mici, încât nu este de aşteptat să apară reacţii adverse
la sugar.
Fertilitatea
Nu există date dispoibile privind efectul baclofenului asupra fertilităţii la om. Baclofenul nu a afectat
fertilitatea masculină sau feminină la doze toxice non- maternale admin istrate la şobolan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tratamen tul cu Lioresal poate fi asociat c u reacţii adverse cum sunt ameţeli, sedare, somnolenţă şi
tulburări vizuale (vezi pct. 4.8), care pot afec ta capacitatea de reacţie a pacientului. Pacienţii care
prezintă ac este reacţii adverse trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje.
6
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse apar în special la începutul tratamentului (de exemplu : sedare, somnolenţ ă), dacă
doza este crescută rapid sau dacă se admin istrează doze mai mari. Frecvent, acestea sunt tranzitorii şi
pot fi ameliorate p rin scăderea dozei; acestea sunt rareori atât de grave încât să necesite întreruperea
tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de afecţiuni psihice sau cu tulburări cerebr ovasculare (de exemplu,
accident vascular cerebral), precum şi la pacienţii vârstnici, reacţiile adverse pot fi mult mai grave.
În special la pacienţii epileptici, pot să apară scăderea pragului convulsivant şi convulsii.
La anumiţi pacienţi a apărut spa sticitate crescută, ca o reacţie paradoxală la tratament.
Multe dintre reacţiile adverse raportate apar în asociere cu tratamentul afecţiunii de bază.
Reacţiile adverse (Tabelul 1) sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente primele,
uti lizâ nd următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), incluzând cazuri
izolate, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din dat ele disponibile).
Tabel 1 Rezumat sub formă de tabel al reacţiilor adverse
Tulburări cardiace
Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
Debit cardiac scăzut
Bradicardie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente
Frecvente
Rare
Sedare, somnolenţă
Deprimare respiratorie, confuzie mentală,
ameţeli, halucinaţii, depresie, fatigabilitate,
insomnie, euforie, slăbiciune musculară,
ataxie, tremor, coşmaruri, mialgie, cefalee,
nistagmus, xerostomie
Parestezie, dizartrie, disgeuzie
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
Frecvente
Rare
Greaţă
Tulburări gastro- intestinale, constipaţie,
diaree, eructaţii, vărsături
Dureri abdominale
Tulburări oculare
Frecvente
Tulburări de vedere, tulburări de acomodare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente
Rare
Polakiurie, enurezis, disurie
Retenţie urinară
7
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
E rupţii cutanate , hiperhidroză
Urticarie
Tulburări vasculare
Frecvente
Hipotensiune arterială
Tulburări hepatobiliare
Rare
Funcţie hepatică anormală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare
Disfuncţie erectilă
Tulburăr generale şi la nivelul locului de
administrare
Foarte r are
Cu frecvenţă necunoscută
Hipotermie
Sindrom de sevraj (vezi pct.4.4)
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută
Hiperglicemie
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome
Manifestările clinice predominante sunt semne de deprimare nervoasă centrală: somnolenţă, scăderea
ni velului de conştienţă, comă, deprimare respiratorie.
De asemenea, pot să apară: confuzie, halucinaţii, agitaţie, convulsii, rezultate anormale ale
electroencefalogramei (modelul undelor blocate şi unde trifazice), tulburări de acomodare vizuală,
modificarea reflexului pupilar, hi potonie musculară generalizată, mioclonii, hiporeflexie sau areflexie,
vasodilataţie periferică, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială, bradicardie, tahicardie sau
aritmii cardiace, hipotermie, greaţă, vărsături, diaree, sialoree, creşterea valorilor serice ale enzimelor
hepatice.
Poate să apară agravarea sindromului de supradozaj dacă sunt administrate concomitent diferite
substanţe sau medicamente care acţionează la nivelul sistemului nervos central (de exemplu: alcool ,
diazepam, antidepresiv e triciclice).
Trata ment
Nu se cunoaşte un antidot specific.
Pentru complicaţii precum hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, convulsii, tulburări gastro-
intestinale, deprimare respiratorie sau cardiovasculară trebuie aplicate măsuri de susţiner e şi tratament
simptomatic.
Deoarece medicamentul se elimină în special renal, trebuie administrate cantităţi mari de fluide,
posibil în asociere c u diuretice. Dializa (uneori neprogramată) poate fi utilă în intoxicaţia severă
asociată cu insuficienţă ren ală (vezi pct. 4.4) .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: miorelaxante centrale; alte miorelaxante cu acţiune centrală,
codul ATC: M03BX01
8
Mecanism de acţiune
Lioresal este un antispastic eficace, având ca loc de acţiune măduva spinării. Baclofenul inhibă
transmiterea reflexului monosinaptic şi polisinaptic în măduva spinării prin stimularea receptorilor
GABA
B, această stimulare inhibând la rândul său eliberarea aminoacizilor excitatori glutamat şi
asp artat.
Transmiterea neuromusculară nu es te afectată de baclofen. Baclofenul exercită un efect antinociceptiv.
În afecţiunile neurologice asociate cu spasmul muşchilor striaţi, efectele terapeutice ale Lioresal se
manifestă printr -o acţiune benefică asupr a contracţiilor musculare reflexe şi prin ameliorarea
spasmelor dureroase, a automatismului şi clonusului. Lioresal ameliorează mobilitatea pacientului,
permiţând desfăşurarea activităţilor zilnice (inclusiv cateterizarea) şi efectuarea fizioterapiei. De
a semenea, ca efecte indirecte ale tratament ului cu Lioresal, au fost observate profilaxia şi vindecarea
ulcerelor de decubit, ameliorarea somnului (datorită dispariţiei spasmelor musculare dureroase) şi a
funcţiei vezic ii urinare şi a sfincterului vezical, toate acestea determinând o îmbunătăţire a calităţii
vieţii pacienţilor.
Baclofen stimulează secreţia acidă gastrică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Baclofenul se absoarbe rapid şi complet din tractul gastro- intestinal.
După administrarea or ală de doze unice de 10, 20 şi 30 mg baclofen, după 0,5 până la 1,5 ore s -au
atins concentraţii plasmatice ale baclofenului de 180, 340 şi respectiv 650 n anograme /ml. Ariile de sub
curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) corespunzătoare sunt proporţionale cu doza.
Distribuţia
Volumul de distribuţie al baclofenului ajunge până la 0,7 l/kg . Legarea de proteinele plasmatice este în
proporţie de aproximativ 30% şi este constant ă în intervalul de concentraţie de 10 nanogram e/m l până
la 300 microgram e/m l. În lichidul cefalorahidian, baclofenul atinge concentraţii de aproximativ 8,5 ori
mai mici decât cele plasmatice.
Metabolizare
Baclofenul se metabolizează numai în proporţie mică. Prin deaminare rezultă principalul metabolit,
acid β-(p -clorofe nil)-4- hidroxibutiric, care este inactiv din punct de vedere farmacologic.
Elim inare/ Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al baclofenului este în medie de 3 -4 ore. Baclofenul
se excretă în mare parte nemetabolizat. În 72 ore, aproximativ 75% din doză se excretă renal, din care,
aproximativ 5% fiind sub formă metabolizată. Restul dozei, incluzând procentul de 5% sub formă
metabolizată se excretă prin materiile fecale.
Grupe spec iale de pacienţi
Vârstnici (cu vârsta de 65 de an i şi peste această vârstă)
La pacienţii vârstnici, proprietăţile farmacocinetice ale baclofenului sunt ace leaşi ca şi la pacienţii cu
vârsta sub 65 de ani . În urma administrării unei doze orale unice , pacienţii vârstnici au avut o
eliminare m ai lentă, dar o expune re sistemică la baclofen similară adulţilor cu vârsta sub 65 de ani.
Extrapola rea acestor rezultate la un tratament cu doze multiple nu sugerează nicio diferenţă
f armaco cinetic ă semnificativă între pacienţii cu vârsta sub 65 de ani şi pacienţii vârstnici.
Copi i şi adolescenţi
În urma administrării orale de Lioresal 2,5 mg comprimate la copii (cu vârsta între 2 şi 12 ani), s-au
raportat Cmax de 62,8±28,7 nanogram e/m l şi Tmax într -un interval de 0,95- 2 ore. Au fost raportate un
clearance plasmatic mediu (Cl) de 315 ,9 m l/h/kg; un volum de distribuţie (Vd) de 2,58 l /kg; şi un timp
de înjumătăţire plasmatică (T
1⁄2) de 5,10 h.
9
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date f armacocinetic e la pacienţii cu insuficienţă hepatică după administrarea
Lioresal. Cu toat e acestea, deoarece ficatul nu joacă un rol semnificativ în eliminarea baclofenului,
este improbabil ca farmacocinetica baclofen ului să fie modificată la un nivel semnificativ din punct de
vedere clinic la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renal ă
Nu sunt disponible studii clinice, controlate, de f armacocinetic ă la pacienţii cu insuficienţă renală după
administrarea Lioresal. Baclofenul este eliminat, cu precădere, nemodificat, în urină . Puţinele date
privind concentraţiile plasmatice colectate numai de la paciente care efectuează hemodializă cronică
sau cu insuficienţă renală compensată , indică un clearance semnificativ scăzut şi un timp crescut de
înjumătăţire plasmatică a baclofen ului la aceşti pacienţi. Ajustarea dozajului baclofenului pe baza
nivelurilor sale sistemice trebuie avută în vedere la pacienţi cu insuficienţ ă renală , iar hemodializa
promptă este un mijloc eficient de a inversa excesul de baclofen în circulaţia sistemic ă.
Studii clinice
N u au fost efectuate studii clinice recen te cu Lioresal.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
S-a dovedit c ă baclofen ul administrat oral nu are efecte adverse asupra fertilităţii sau dezvoltării post -
natale , la doze care nu sunt toxice pent ru mamă, la şobolan. Baclofenul nu este teratogen la şoarece,
şobolan şi iepure , la doze de minimum 2,1 ori doza maximă orală în mg/kg la adulţi. S-a evidenţiat că
L ioresal administrat oral creşte incidenţa omfalocel ului (hernii ventral e) la fetuşii de şobolan, la o
doză de a proximativ 8,3 ori doza orală maximă exprimată în m g/kg. Această anom alie nu a fost
observată la şoarece sau iepure. S -a evidenţiat că Lioresal administrat oral determină întârzierea
creşterii fe tale (osificare ), la doze care au cauzat şi toxicitate la mamă, la şobolan şi iepure .
Mutagenicit ate şi carcinogeni tate
Baclofenul nu a avut un potenţial mutagen sau g enotoxic la testele efectuate pe bacterii, celule de
mamifere, drojdie şi ham steri chinezeşti . Datele sugerează că este improbabil ca baclofenul să aibă un
potenţial mutagen.
Baclofen nu a avut un potenţial carcinogen în cadrul unui studiu cu durata de 2 ani. La femelele de
şobolan tratate timp de 2 ani cu baclofen în doză m aximă (50 până la 100 mg /kg) s-a observat o
creştere aparent corelată cu d oza a incidenţei chisturilor ovariene şi a hipertrofiei sau/şi hemoragiilor
glandei corticosuprarenale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină (Avicel PH 101)
Celuloză microcristalină (Avicel PH 102)
Amidon de grâ u
Dioxid de siliciu coloidal
Stearat de magneziu
Povidonă K 30.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
10
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
local e.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Novartis Pharma GmbH
Roonstrasse 25
D -90429 Nürnberg,
Germania
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6380/2014/01
6381/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ult imei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Lioresal 10 mg compri mate
Lioresal 25 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Lioresal 10 mg
Fiecare comprimat conţine baclofen 10 mg.
Excipient: amidon de grâu 61 mg
Lioresal 25 mg
Fiecare comprimat conţine baclofen 25 mg.
Excipient: amidon de grâu 83 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Lioresal 10 mg
Comprima te rotund e, de culoare albă până la slab gălbuie, având imprimat pe una din feţe „CG”, iar
pe cealaltă faţă „K/J” şi o linie mediană.
Lioresal 25 mg
Comprimat e rotund e, de culoare albă până la slab gălbuie, având imprimat pe una din feţe „CG”, iar
pe cealaltă faţă „U/ R” şi o linie media nă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ad ulţi
Tratamentul spasticităţii muşchilor striaţi din scleroza multiplă.
Tratamentul tulburăr ilor spastice care apar în afecţiunile măduvei spinării, de natură infecţioasă,
degenerativă, traumatică, neopl azică sau de origine necunoscută ( de exemplu, paralizia medulară
spastică, scleroza laterală amiotrofică, siringomielie, mielită transversă, parapareze sau paraplegii
traumatice şi compresia măduvei ); tratamentul spasmului muscular de origine cerebrală, pr ecum şi
după accidente cerebrovasculare sau în prezen ţa afecţiunilor cerebrale degenerative sau neoplazice.
Copii şi adolescenţi
Lioresal este indicat la pacienţi cu vârsta între 0 şi <18 ani pentru tratamentul simptomatic al
spasticităţii de origine cer ebrală, mai ales când este cauzată de paralizie cerebrală infantilă, ca şi în
2
urma unor accidente cerebrovasculare sau în prezenţa unei afecţiuni cerebrale neoplastice sau
degenerative.
Lioresal este, de asemenea, indicat pentru tratamentul simptomatic al spasmelor musculare care apar
în asociere cu afecţiuni ale măduvei spinării , de origine infecţioasă, degenerativă, traumatică,
neoplazică sau necunoscută (scleroza multiplă, paralizia spinală spastică, scleroză laterală amiotrofică,
siringomielie, mielită transversă, paraplegie traumatică sau parapareză şi compresia măduvei spinării) .
4.2 Doze şi mod de administrare
Întotdeauna, tratamentul trebuie început cu doze mici de Lioresal, care se cresc treptat. Se recomandă
cea mai mică doză compatibilă cu răsp unsul optim.
Doza optimă zilnică trebuie ajustată individual, astfel încât clonusul, spasmele extensorilor şi
flexorilor şi spasticitatea să fie reduse, dar să se evite pe cât posibil, apariţia reacţiilor adverse.
Pentru a preveni slăbiciunea musculară e xcesivă şi căderile, Lioresal trebuie utilizat cu precauţie în
cazul în care spasticitatea este necesară pentru a susţine poziţia verticală şi echilibrul în mişcare sau în
cazurile în care spasticitatea este utilizată pentru a menţine funcţionalitatea. Poa te fi important să se
menţină un anumit grad de tonicitate musculară care să permită susţinerea funcţiei circulatorii.
Doza zilnică trebuie administrată divizat, de preferinţă în 3 prize la adult şi în 4 prize la copii.
Dac ă nu se observă niciun benefici u în 6 până la 8 săptămâni de la administrarea dozei maxime,
trebuie luată decizia continuării sau întreruperii tratamentului cu Lioresal.
Întreruperea tratamentului trebuie să se facă întotdeauna treptat, prin reducerea suc cesivă a dozei într-o
perioadă de a proximativ 1 pâ nă la 2 săptămâni , cu excepţia situaţiilor de urgenţă determinate de
supradozaj sau la apariţia reacţiilor adverse grave (vezi pct. 4.4).
Adulţi
Ca regulă general ă, tratamentul trebuie început cu o doză de 15 mg pe zi, preferabil în 2 până la 4
prize . Dozele trebuie crescute cu precauţie, la intervale de 3 zile, cu câte 15 mg pe zi, până când se
atinge doza zilnică optimă. La unii paci enţi cu hipersensibilitate la medicamente, se recomandă să se
înceapă tratamentul cu o doză zilnică mai mică (5 sau 10 mg) şi să se crească treptat această doză.
Doza optimă este cuprinsă , în general , între 30 şi 80 mg pe zi. În spital pot fi administrate doze zilnice
de 100 până la 120 mg, sub monitorizare atentă.
Grupe special e de pacienţi
Copii şi adole scenţi (0 - < 18 ani)
Tratamentul trebuie început , de regulă, cu o doză foarte redusă (corespondentul a aproximativ
0,3 mg/kg pe zi), în 2- 4 doze (preferabil în 4 doze) .
Doza trebuie crescută cu precauţie, la intervale de 1 săptă mână, până când aceasta e ste suficientă
pentru necesităţile individuale ale copilului .
Doza zilnică re comandată pentru tratamentul de întreţinere este cuprinsă între 0,75 şi 2 mg/kg. Doza
zilnică totală nu trebuie să depăşească un maxim de 40 mg/zi la copii cu vârsta sub 8 ani . La copii cu
vârsta de peste 8 ani, poate fi administrată o doză maximă de 60 mg/zi.
Lioresal comprimate nu este adecvat pentru copii i cu greutatea corporală sub 33 kg.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, Lioresal trebuie administrat c u precauţie şi în doze mai mici. La
pacienţii hemodializaţi cronic, concentraţiile plasmatice al e baclofenului sunt crescute şi, de aceea,
trebuie administrată o doză mică de Lioresal, adică aproximativ 5 mg pe zi.
3
Lioresal trebuie administrat la pacienţii cu insuficienţă renală în stadiu terminal numai dacă
beneficiile depăşesc posibilele riscuri. Aceşti pacienţi trebuie monitorizaţi îndeaproape pentru o
diagnosticare promptă a semnelor şi/sau simptomelor incipiente ale toxicităţii (de exemplu
somnolenţ ă, letargie) (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.9).
În acest context , s-au raportat semne şi simptome de supradozaj cu doze mai mari de 5 mg pe zi (vezi
pct. 4.9).
Insuficienţă hepatic ă
Nu au fost efectuate studii la pacienţii cu insuficienţă hepatică care primesc tratament cu Lioresal.
Ficatul n u are un rol semnificativ în metabolism ul baclofenului, după administrarea oral ă de Lioresal
(vezi pct.5) . Cu toate acestea, Lioresal poate creşte valorile enzimelor hepatice. Lioresal trebuie
prescris cu precauţie la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct. 4.4) .
Pacienţi vârstnici (cu vârsta de 65 de ani şi peste această vârstă)
Deoarece este mai probabil ca reacţiile adverse să apară la pacienţii vârstnici, se recomandă ajustarea
cu precauţie a schemei terapeutice şi monitorizarea pacientului.
Pacienţi cu stări spastice de origine cerebrală
Deoarece este mai probabil ca reacţiile adverse să apară la pacienţii cu stări spastice de origine
cerebrală , se recomandă ajustarea cu precauţie a schemei terapeutice şi monit orizarea pacientului.
M od de administra re
Lioresal trebuie luat în timpul mesei, cu puţin lichid.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la baclofen sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru u tilizare
Tulburări psihice şi tulburări ale sistemului nervos
Pacienţii cu psihoze, schizofrenie, tulburări mani aco -depresive, stări confuzionale sau boală
Parkinson, trebuie trataţi cu precauţie cu Lioresal şi atent monitorizaţi, deoarece pot să apară ag ravări
ale acestor afecţiuni.
Epilepsie
Pacienţii cu epilepsie trebuie atent supravegheaţi deoarece poate să apară scăderea pragului
convulsivant şi, ocazional, s -au raportat crize determinate de întreruperea tratamentului cu Lioresal sau
de supradozaj. T rebuie continuat tratamentul antiepileptic adecvat şi pacientul monitoriza t atent.
Alte tulburări
Lioresal trebuie administrat cu precauţie pacienţi lor cu ulcer gastric sau duodenal , sau cu antecedente
de ulcer gastric sau duodenal , precum şi la cei cu afecţiuni cerebrovasculare sau cu insuficienţă
respiratorie sau hepatică.
Deoarece este posibilă apariţi a reacţiilor adverse, dozajul pentru vârstnici şi pacienţi i cu spasticitate de
origine cerebrală treb uie stabilit cu precauţie (vezi pct. 4.2) .
Insufici enţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală, Lioresal trebuie administrat cu precauţie, iar la pacienţii cu
insuficienţă ren ală în stadiu terminal, numai când beneficiile depăşesc riscurile pos ibile. (vezi pct. 4.4
şi pct. 4.9).
Este necesară o atenţi e specială când Lioresal se administ rează concomitent cu medicamente care pot
avea un impact semni ficativ asupra funcţiei renale.
Funcţia renală trebuie monitorizată îndeaproape, iar doza zilnică de Lioresal trebuie ajustată
corespunzător pentru a preveni toxicitatea baclofenului.
4
Pe lângă întreruperea tratamentului, poate fi avută în vedere hemodializa neprogramată ca tratament
alternativ la pacienţii cu toxicitate severă la baclofen. Hemodializa elimină în mod eficient baclofenul
din organism, atenuează simptomele clinice ale supradozajului şi scurtează timpul de recuperare la
aceşti pacienţi.
Copii şi adolescenţi
Există date clinice foarte limitate privind utilizarea Lioresal la copiii cu vârsta sub un an.
Utilizarea la această categorie de pacienţi tr ebuie să se bazeze pe evaluarea de către medic a
beneficiilor şi riscurilor tratamentului.
Tulburări ale tractului urinar
După administrarea Lioresal, tulburările neurogene care afectează golirea vezicii urinare, se pot
ameliora. La pacienţii cu hipertoni e preexistentă a sfincterului vezical, poate să apară retenţie urinară
acută; în aceste cazuri, medicamentul trebuie adm inistrat cu precauţie.
Analize de laborator
R ar , a u fost înregistrate creşter i ale valorilor serice ale TGO (transaminaza glutamică oxaloacetică ),
fosfatazei alcaline şi glucozei. La pacienţii cu afecţiuni hepatice sau diabet zaharat, se recomandă
efectua rea periodic ă a teste lor de laborator corespunzătoare, pentru a se asigura că nu au apărut
agravări ale acesto r afecţiuni induse de medicament.
Î ntreruperea bruscă a tratamentului
După întreruperea bruscă a tratamentului cu Lioresal, în special a tratamentului de lungă durată, a u
fost raportat e: apariţia anxiet ăţii şi stări lor confuzionale, delir, halucinaţii, tulburări psihotice,
maniacale sau paranoide, convulsii (status epilepticus), dischinezie, tahicardie, hipertermie şi, ca
fenomen de rebound, agravarea temporară a spasticităţii.
Au fost raportate convulsii postnatale după expunerea intra uterină la Lioresal (vezi pct. 4.6).
Cu exc epţia urgenţelor determinate de supradozaj sau a cazurilor de apariţie a reacţii lor adverse,
tratamentul trebuie întrerupt treptat prin scăderea grada tă a dozelor (pe parcursul unei perioade de timp
de aproximativ 1- 2 săptămâni).
Postură şi echilibru
Lio resal trebuie utilizat cu precauţie când spasticitatea este necesară pentru a susţine poziţia verticală
şi echilibrul locomotor (vezi pct 4.2) .
Excipienţi
Lioresal conţine amidon de grâu, care poate conţine gluten, dar numai în cantităţi neglijabile şi, de
aceea, administrarea sa poat e fi considerată sigură la pacienţii cu boală cel iacă. (Cantitatea de gluten
este limitată prin efectuarea testului de determinare a proteinelor totale descris în monografia
Farmacopeei Europene).
4.5 Interacţiuni cu alte me dicamente şi alte forme de interacţiune
Interacţiuni observate de luat în considerare
Levodopa/Inhibitor al Dopa Decarboxilazei ( DDC) (Carbidopa)
La pacienţii cu boală Parkinson cărora li s-a administrat tratament cu Lioresal şi levodopa (în
mon oterapie sau în combinaţie cu un inhibitor DDC, carbidopa), s -au raportat confuzie mentală,
halucinaţii, cefalee, greaţă şi agitaţie. De asemenea, a fost raportată agravarea simptomelor bolii
Parkinson. Prin urmare, se recomandă precauţie la administrarea concomitentă de Lioresal şi
levodopa/carbidopa.
5
Medicamente care determină deprimarea sistemului nervos central ( SNC )
Poate apărea creşterea sedării când Lioresal este administrat concomitent cu alte medicamente, care
determină deprimarea SNC, inclusiv alte mio relaxante (cum este tizanidina), cu opioide de sinteză sau
cu alcool . De asemenea, riscul de deprimare respiratorie este crescut.
Monitorizarea atentă a funcţi ilor respiratorie şi cardiacă este necesară în special l a pacienţii cu
afecţiuni cardio pulmonare şi cu oboseală a muşchilor respiratori.
Antidepresive
În timpul tratamentului concomitent cu antidepresive triciclice, efectul Lioresal poate fi potenţat,
rezultând agravarea hipotoniei musculare.
Lit iu
Administrarea c oncomitent ă de Lioresal oral şi litiu a condus la agravarea simptomelor hi perch inetic e.
Astfel, se recomandă precauţie când Lioresal este utilizat concomitent cu litiu.
Antihipertensive
Deoarece este posibil ca tratamentul antihipertensiv concomitent să potenţeze scăderea tensiunii
arterial e, doza de antihipertensive trebuie ajustată corespunzător.
Medicament e care reduc funcţia renală
Medicamentele care pot avea ca rezultat afectarea funcţiei renale pot reduce eliminarea baclofenului
conducând la efecte t oxice (vezi pct. 4.4 ).
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Femei aflate la vâ rsta fertilă
Nu există date care să susţină orice recomandări speciale la femeile cu potenţial fertil .
Sarcina
După administrarea orală de Lioresal, s-a demonstrat creşterea incidenţei apariţiei omfalocelului
(herniilor ventrale) la fetuşii de şobolan, la care s -a administrat oral o doză de aproximativ 8.3 ori mai
mare decât doza maximă (în mg/kg) recomandată la om. La şoarece şi iepure, această anomalie nu a
fost raportată.
La gravide, nu există studii adecvate şi controlate. Baclofenul traversează bariera feto -placentară şi nu
se recomandă administrarea în sarcină decât dacă beneficiul potenţial matern depăşeşte riscul potenţial
fetal.
A fost raportat un caz de reacţie adversă cauzată, posibil , de întreruperea tratamentului (convulsii
generalizate) la un sugar cu vârsta de o săptămână a cărui mamă a luat baclofen în timpul sarcinii.
Convulsiile, care au fost refractare la tratamentul cu alte anticonvulsant e, au încetat la 30 de minute
după admi nistrarea de baclofen sugarului.
Alăptarea
La femeile care alăptează şi cărora li se administrează doze terapeutice de Lioresal, baclofenul se
excretă în laptele matern, dar în cantităţi atât de mici, încât nu este de aşteptat să apară reacţii adverse
la sugar.
Fertilitatea
Nu există date dispoibile privind efectul baclofenului asupra fertilităţii la om. Baclofenul nu a afectat
fertilitatea masculină sau feminină la doze toxice non- maternale admin istrate la şobolan.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tratamen tul cu Lioresal poate fi asociat c u reacţii adverse cum sunt ameţeli, sedare, somnolenţă şi
tulburări vizuale (vezi pct. 4.8), care pot afec ta capacitatea de reacţie a pacientului. Pacienţii care
prezintă ac este reacţii adverse trebuie avertizaţi să nu conducă vehicule şi să nu folosească utilaje.
6
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse apar în special la începutul tratamentului (de exemplu : sedare, somnolenţ ă), dacă
doza este crescută rapid sau dacă se admin istrează doze mai mari. Frecvent, acestea sunt tranzitorii şi
pot fi ameliorate p rin scăderea dozei; acestea sunt rareori atât de grave încât să necesite întreruperea
tratamentului.
La pacienţii cu antecedente de afecţiuni psihice sau cu tulburări cerebr ovasculare (de exemplu,
accident vascular cerebral), precum şi la pacienţii vârstnici, reacţiile adverse pot fi mult mai grave.
În special la pacienţii epileptici, pot să apară scăderea pragului convulsivant şi convulsii.
La anumiţi pacienţi a apărut spa sticitate crescută, ca o reacţie paradoxală la tratament.
Multe dintre reacţiile adverse raportate apar în asociere cu tratamentul afecţiunii de bază.
Reacţiile adverse (Tabelul 1) sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, cele mai frecvente primele,
uti lizâ nd următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100, <1/10); mai puţin
frecvente (≥1/1000, <1/100); rare (≥1/10000, <1/1000); foarte rare (<1/10000), incluzând cazuri
izolate, cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din dat ele disponibile).
Tabel 1 Rezumat sub formă de tabel al reacţiilor adverse
Tulburări cardiace
Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
Debit cardiac scăzut
Bradicardie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente
Frecvente
Rare
Sedare, somnolenţă
Deprimare respiratorie, confuzie mentală,
ameţeli, halucinaţii, depresie, fatigabilitate,
insomnie, euforie, slăbiciune musculară,
ataxie, tremor, coşmaruri, mialgie, cefalee,
nistagmus, xerostomie
Parestezie, dizartrie, disgeuzie
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente
Frecvente
Rare
Greaţă
Tulburări gastro- intestinale, constipaţie,
diaree, eructaţii, vărsături
Dureri abdominale
Tulburări oculare
Frecvente
Tulburări de vedere, tulburări de acomodare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente
Rare
Polakiurie, enurezis, disurie
Retenţie urinară
7
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente
Cu frecvenţă necunoscută
E rupţii cutanate , hiperhidroză
Urticarie
Tulburări vasculare
Frecvente
Hipotensiune arterială
Tulburări hepatobiliare
Rare
Funcţie hepatică anormală
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Rare
Disfuncţie erectilă
Tulburăr generale şi la nivelul locului de
administrare
Foarte r are
Cu frecvenţă necunoscută
Hipotermie
Sindrom de sevraj (vezi pct.4.4)
Investigaţii diagnostice
Cu frecvenţă necunoscută
Hiperglicemie
4.9 Supradozaj
Semne şi simptome
Manifestările clinice predominante sunt semne de deprimare nervoasă centrală: somnolenţă, scăderea
ni velului de conştienţă, comă, deprimare respiratorie.
De asemenea, pot să apară: confuzie, halucinaţii, agitaţie, convulsii, rezultate anormale ale
electroencefalogramei (modelul undelor blocate şi unde trifazice), tulburări de acomodare vizuală,
modificarea reflexului pupilar, hi potonie musculară generalizată, mioclonii, hiporeflexie sau areflexie,
vasodilataţie periferică, hipotensiune arterială sau hipertensiune arterială, bradicardie, tahicardie sau
aritmii cardiace, hipotermie, greaţă, vărsături, diaree, sialoree, creşterea valorilor serice ale enzimelor
hepatice.
Poate să apară agravarea sindromului de supradozaj dacă sunt administrate concomitent diferite
substanţe sau medicamente care acţionează la nivelul sistemului nervos central (de exemplu: alcool ,
diazepam, antidepresiv e triciclice).
Trata ment
Nu se cunoaşte un antidot specific.
Pentru complicaţii precum hipotensiune arterială, hipertensiune arterială, convulsii, tulburări gastro-
intestinale, deprimare respiratorie sau cardiovasculară trebuie aplicate măsuri de susţiner e şi tratament
simptomatic.
Deoarece medicamentul se elimină în special renal, trebuie administrate cantităţi mari de fluide,
posibil în asociere c u diuretice. Dializa (uneori neprogramată) poate fi utilă în intoxicaţia severă
asociată cu insuficienţă ren ală (vezi pct. 4.4) .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: miorelaxante centrale; alte miorelaxante cu acţiune centrală,
codul ATC: M03BX01
8
Mecanism de acţiune
Lioresal este un antispastic eficace, având ca loc de acţiune măduva spinării. Baclofenul inhibă
transmiterea reflexului monosinaptic şi polisinaptic în măduva spinării prin stimularea receptorilor
GABA
B, această stimulare inhibând la rândul său eliberarea aminoacizilor excitatori glutamat şi
asp artat.
Transmiterea neuromusculară nu es te afectată de baclofen. Baclofenul exercită un efect antinociceptiv.
În afecţiunile neurologice asociate cu spasmul muşchilor striaţi, efectele terapeutice ale Lioresal se
manifestă printr -o acţiune benefică asupr a contracţiilor musculare reflexe şi prin ameliorarea
spasmelor dureroase, a automatismului şi clonusului. Lioresal ameliorează mobilitatea pacientului,
permiţând desfăşurarea activităţilor zilnice (inclusiv cateterizarea) şi efectuarea fizioterapiei. De
a semenea, ca efecte indirecte ale tratament ului cu Lioresal, au fost observate profilaxia şi vindecarea
ulcerelor de decubit, ameliorarea somnului (datorită dispariţiei spasmelor musculare dureroase) şi a
funcţiei vezic ii urinare şi a sfincterului vezical, toate acestea determinând o îmbunătăţire a calităţii
vieţii pacienţilor.
Baclofen stimulează secreţia acidă gastrică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia
Baclofenul se absoarbe rapid şi complet din tractul gastro- intestinal.
După administrarea or ală de doze unice de 10, 20 şi 30 mg baclofen, după 0,5 până la 1,5 ore s -au
atins concentraţii plasmatice ale baclofenului de 180, 340 şi respectiv 650 n anograme /ml. Ariile de sub
curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) corespunzătoare sunt proporţionale cu doza.
Distribuţia
Volumul de distribuţie al baclofenului ajunge până la 0,7 l/kg . Legarea de proteinele plasmatice este în
proporţie de aproximativ 30% şi este constant ă în intervalul de concentraţie de 10 nanogram e/m l până
la 300 microgram e/m l. În lichidul cefalorahidian, baclofenul atinge concentraţii de aproximativ 8,5 ori
mai mici decât cele plasmatice.
Metabolizare
Baclofenul se metabolizează numai în proporţie mică. Prin deaminare rezultă principalul metabolit,
acid β-(p -clorofe nil)-4- hidroxibutiric, care este inactiv din punct de vedere farmacologic.
Elim inare/ Excreţie
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al baclofenului este în medie de 3 -4 ore. Baclofenul
se excretă în mare parte nemetabolizat. În 72 ore, aproximativ 75% din doză se excretă renal, din care,
aproximativ 5% fiind sub formă metabolizată. Restul dozei, incluzând procentul de 5% sub formă
metabolizată se excretă prin materiile fecale.
Grupe spec iale de pacienţi
Vârstnici (cu vârsta de 65 de an i şi peste această vârstă)
La pacienţii vârstnici, proprietăţile farmacocinetice ale baclofenului sunt ace leaşi ca şi la pacienţii cu
vârsta sub 65 de ani . În urma administrării unei doze orale unice , pacienţii vârstnici au avut o
eliminare m ai lentă, dar o expune re sistemică la baclofen similară adulţilor cu vârsta sub 65 de ani.
Extrapola rea acestor rezultate la un tratament cu doze multiple nu sugerează nicio diferenţă
f armaco cinetic ă semnificativă între pacienţii cu vârsta sub 65 de ani şi pacienţii vârstnici.
Copi i şi adolescenţi
În urma administrării orale de Lioresal 2,5 mg comprimate la copii (cu vârsta între 2 şi 12 ani), s-au
raportat Cmax de 62,8±28,7 nanogram e/m l şi Tmax într -un interval de 0,95- 2 ore. Au fost raportate un
clearance plasmatic mediu (Cl) de 315 ,9 m l/h/kg; un volum de distribuţie (Vd) de 2,58 l /kg; şi un timp
de înjumătăţire plasmatică (T
1⁄2) de 5,10 h.
9
Insuficienţă hepatică
Nu sunt disponibile date f armacocinetic e la pacienţii cu insuficienţă hepatică după administrarea
Lioresal. Cu toat e acestea, deoarece ficatul nu joacă un rol semnificativ în eliminarea baclofenului,
este improbabil ca farmacocinetica baclofen ului să fie modificată la un nivel semnificativ din punct de
vedere clinic la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renal ă
Nu sunt disponible studii clinice, controlate, de f armacocinetic ă la pacienţii cu insuficienţă renală după
administrarea Lioresal. Baclofenul este eliminat, cu precădere, nemodificat, în urină . Puţinele date
privind concentraţiile plasmatice colectate numai de la paciente care efectuează hemodializă cronică
sau cu insuficienţă renală compensată , indică un clearance semnificativ scăzut şi un timp crescut de
înjumătăţire plasmatică a baclofen ului la aceşti pacienţi. Ajustarea dozajului baclofenului pe baza
nivelurilor sale sistemice trebuie avută în vedere la pacienţi cu insuficienţ ă renală , iar hemodializa
promptă este un mijloc eficient de a inversa excesul de baclofen în circulaţia sistemic ă.
Studii clinice
N u au fost efectuate studii clinice recen te cu Lioresal.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
S-a dovedit c ă baclofen ul administrat oral nu are efecte adverse asupra fertilităţii sau dezvoltării post -
natale , la doze care nu sunt toxice pent ru mamă, la şobolan. Baclofenul nu este teratogen la şoarece,
şobolan şi iepure , la doze de minimum 2,1 ori doza maximă orală în mg/kg la adulţi. S-a evidenţiat că
L ioresal administrat oral creşte incidenţa omfalocel ului (hernii ventral e) la fetuşii de şobolan, la o
doză de a proximativ 8,3 ori doza orală maximă exprimată în m g/kg. Această anom alie nu a fost
observată la şoarece sau iepure. S -a evidenţiat că Lioresal administrat oral determină întârzierea
creşterii fe tale (osificare ), la doze care au cauzat şi toxicitate la mamă, la şobolan şi iepure .
Mutagenicit ate şi carcinogeni tate
Baclofenul nu a avut un potenţial mutagen sau g enotoxic la testele efectuate pe bacterii, celule de
mamifere, drojdie şi ham steri chinezeşti . Datele sugerează că este improbabil ca baclofenul să aibă un
potenţial mutagen.
Baclofen nu a avut un potenţial carcinogen în cadrul unui studiu cu durata de 2 ani. La femelele de
şobolan tratate timp de 2 ani cu baclofen în doză m aximă (50 până la 100 mg /kg) s-a observat o
creştere aparent corelată cu d oza a incidenţei chisturilor ovariene şi a hipertrofiei sau/şi hemoragiilor
glandei corticosuprarenale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină (Avicel PH 101)
Celuloză microcristalină (Avicel PH 102)
Amidon de grâ u
Dioxid de siliciu coloidal
Stearat de magneziu
Povidonă K 30.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
10
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
local e.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Novartis Pharma GmbH
Roonstrasse 25
D -90429 Nürnberg,
Germania
8. NUMERELE AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6380/2014/01
6381/2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ult imei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2014
