PROPRANOLOL EEL 40 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Propranolol 10 mg, comprimate
Propranolol EEL 40 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Propranolol 10 mg
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 77,0 mg
Propranolol EEL 40 mg
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 40 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 134,80 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Propranolol 10 mg
Comprimate neacoperite, lenticulare, de culoare albă.
Propranolol EEL 40 mg
Comprimate neacoperite, lenticulare, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune arterială;
- profilaxia crizelor de angină pectorală de efort;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;
- tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare
(tahicardie paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare
(extrasistole, tahicardie ventriculare); este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică;
- feocromocitom (în asociere cu alfa-blocante);
- tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;
- cardiomiopatie hipertrofică;
- migrenă;
- tremor esenţial;
- stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii,
oscilaţii tensionale şi tremor;
- hipertensiune portală.
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Adulţi
Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg clorhidrat de
propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, apoi doza se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit.
Dozele uzuale sunt de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în 2 prize.
În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi. Doza
uzuală de întreţinere este de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, timp
îndelungat (1-2 ani).
Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat.
Feocromocitom: preoperator 60 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru
tumorile inoperabile 30 mg clorhidrat de propranolol zilnic, fracţionat; se va asocia obligatoriu cu un
alfa-blocant.
Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg clorhidrat de propranolol,
administrate cu 1-1½ oră înaintea expunerii la situaţia stresantă.
Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 –80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în mai
multe prize.
Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat
până la 240 mg clorhidrat de propranolol pe zi.
Hipertensiune portală: utilizarea clorhidratului de propranolol pentru reducerea riscului apariţiei
hemoragiilor din varice esofagiene trebuie realizată pe perioade lungi de timp; dozele de clorhidrat de
propranolol se ajutează până la reducerea valorii pulsului cu 25%, în cazul în care nu există
contraindicaţii.
Copii
Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg clorhidrat de propranolol/kg şi pe zi în 2-4 prize; doza uzuală este
de 2-4 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2 prize.
Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.
Pentru copiii cu vârsta sub 6 ani trebuie utilizate forme farmeceutice corespunzătore vârstei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la clorhidrat de propranolol, la alte beta-blocante sau la oricare dintre
excipienţi;
- reacţii de tip anafilactic în antecedente;
- astm bronşic şi bronhopneumopatii obstructive cronice;
- insuficienţă cardiacă decompensată;
- şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;
- bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc
atrioventricular de grad II şi III;
- angină vasculospastică;
- fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice;
- copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cardiopatia ischemică
Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiomiopatie ischemică,
deoarece aceasta poate antrena tulburări grave de ritm cardiac, infarct miocardic acut sau moarte
subită; dozele se reduc treptat, iar dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această
perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
3
Angina vasculospastică (Prinzmetal)
La pacienţii cu angină vasculospastică, clorhidratul de propranolol, ca şi alte beta-blocante, nu trebuie
utilizat. Se poate asocia altor medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de eficace.
Insuficienţă cardiacă
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici care
pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală.
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), trebuie redusă doza de clorhidrat de
propranolol.
Tulburări de ritm cardiac
La pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, beta-blocantele, se vor administra cu prudenţă,
datorită efectului dromotrop negativ.
Feocromocitom
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-
blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
Vârstnici
La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.
Insuficienţa hepatică şi renală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea glicemiei, deoarece anumite semne şi
simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică pot fi mascate (de exemplu tahicardie, palpitaţii,
transpiraţii).
Utilizarea clorhidratului de propranolol la bolnavii cu diabet zaharat necontrolat terapeutic necesită
prudenţă.
Afecţiuni dermatologice
La pacienţii cu psoriazis, iniţierea tratamentului cu beta-blocante trebuie atent supravegheată, deoarece
s-au observat cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.
Lipide plasmatice
Administrarea îndelungată de clorhidrat de propranolol poate determina creşterea trigliceridelor şi, în
măsură mai mică, creşterea colesterolului plasmatic; semnificaţia clinică a creşterii lipidelor
plasmatice nu este precizată.
Tireotoxicoză
În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că propanololul şi alte beta-blocante adrenergice pot determina pozitivarea
testelor antidoping.
Alte atenţionări şi precauţii speciale
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate,
precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui
un factor agravant şi are efect de antagonist faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante scade riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al crizelor
hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii
favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu
poate fi întrerupt (de exemplu la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa
4
vagală prin administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă cordul. Se
recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante.
Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 ore este suficientă pentru reapariţia
răspunsului la catecolamine. Trebuie să se aibă în vedere riscul reacţiilor anafilactice.
Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie
verificate periodic hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu antiaritmice
Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antiaritmice (amiodaronă, propafenă, chinidină şi
disopiramidă), poate determina tulburări de contractilitate, automatism şi conductibilitate, prin
inhibarea mecanismelor simpatice adrenergice.
Clorhidratul de propranolol creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării
hepatice a acesteia, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu, bradicardie marcată).
Asocierea cu anestezice halogenate
Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu
anestezice halogenate.
Asocierea cu blocante ale canalelor de calciu
Asocierea clorhidratului de propranolol cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil)
creşte riscul deprimării miocardice; această asociere obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la
pacienţii cu risc cardiac.
Asocierea cu antihipertensive
Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antihipertensive creşte efectul medicamentos al
antihipertensivelor; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală (metildopa, clonidină, rezerpină)
creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.
Asocierea cu antidepresive triciclice, neuroleptice
Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidepresive triciclice, neuroleptice creşte riscul
hipotensiunii arteriale ortostatice.
Asocierea cu miorelaxante centrale
Asocierea clorhidratului de propranolol cu baclofen creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.
Asocierea cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene
Asocierea clorhidratului de propranolol cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene determină
scăderea efectului antihipertensiv al clorhidratului de propranolol, prin favorizarea retenţiei
hidrosaline.
Asocierea cu antidiabetice orale, insulină
Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidiabetice orale sau insulină impune monitorizarea
glicemiei (simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).
Asocierea cu substanţe de contrast iodate
Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu
substanţe de contrast iodate, datorită riscului de reacţii adverse severe.
Asocierea cu cimetidina
5
Asocierea clorhidratului de propranolol cu cimetidina creşte concentraţia plamatică a clorhidratului de
propranolol prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, crescând riscul reacţiilor adverse (de
exemplu, bradicardie marcată).
Asocierea cu inductoare enzimatice
Inductoarele enzmatice (de exemplu fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a
clorhidratului de propranolol prin accelerarea metabolizarii hepatice, diminuând efectele sale
terapeutice.
Asocierea cu compuşi de magneziu, aluminiu şi calciu
Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a clorhidratului de propranolol. Se
recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi clorhidratul de propranolol.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Clorhidratul de propranolol traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte
teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative în cazul femeilor
gravide aflate sub tratament cu clorhidrat de propranolol.
Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate antepartum cu clorhidrat de propranolol pot prezenta
hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie şi hipoglicemie.
Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii
impune supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în
primele 3-5 zile de viaţă.
Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a
fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Propranololul poate influenţă capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii
trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelilor (vezi pct.4.8).
4.8 Reacţii adverse
Lista de mai jos furnizează informaţii privind reacţiile adverse identificate din experienţa clinică,
clasificate pe sisteme, aparate şi organe.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă utilizându-se următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥ 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, < 1/100), rare (≥1/10000,
< 1/1000), foarte rare (< 1/10000).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Apariţia anticorpilor antinucleari (excepţinal un sindrom lupoid)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hipoglicemie
Tulburări psihice
Frecvente: Insomnie, coşmaruri
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie(uneori severă)
Rare: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrio-ventricular preexistent,
insuficienţa cardiacă.
Tulburări vasculare
6
Frecvente: Extremitaţi reci
Rare: Hipotensiune arterială marcată, sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente
preexistente
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Epigastralgii, greaţă, vărsături,diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: diverse manifestări cutanate (inclusiv erupţii psoriaziforme).
4.9 Supradozaj
Supradozajul cu clorhidrat de propranolol provoacă bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială,
dispnee, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.
În cazul ingestiei recente se fac spălături gastrice şi se administrează cărbune activat.
Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe
se pot administra: atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1-
10 mg/oră), izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau
dobutamină (2,5-10 μg/kg şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia
adrenergică ca urmare blocării receptorilor specifici de către clorhidratul de propranolol.
Hemodializa nu este utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante neselective, codul ATC:
C07AA05.
Clorhidratul de propranolol este un blocant beta-adrenergic neselectiv.
Beneficiul în aritmii se datorează scăderii excitabilităţii, scăderii frecvenţei sinusale şi scăderii vitezei
de conducere atrio-ventriculare. Scăderea excitabilităţii face ca aceste medicamente să fie utile în
tratamentul aritmiilor prin focar ectopic. Propranololul prezintă efect chinidinic de membrană slab
(probabil prin blocarea canalelor de sodiu sau prin deschiderea canalelor de potasiu). Acest efect
chinidinic de membrană ar putea aduce un plus de eficacitate antiaritmică, dar acest fenomen nu a fost
demonstrat.
În perioada postinfarct miocardic acut, clorhidratul de propranolol realizează protecţia inimii scăzând
riscul reinfarctizării şi mortalitatea. Protecţia miocardică este atribuită şi efectului antiaritmic,
antiischemic.
Clorhidratul de propranolol are efect antihipertensiv de intensitate moderată atribuit scăderii debitului
cardiac ca urmare a scăderea forţei de contracţie şi frecvenţei cordului şi prin scăderea secreţiei de
renină, blocării beta-adrenergice centrale şi inhibării eliberării de noradrenalină din terminaţiile
simpatice. Reacţiile posturale sunt atenuate în mică măsură, circulaţia coronariană, renală şi cerebrală
nu sunt influenţate semnificativ.
În angorul de efort, efectul se datorează protejării cordului faţă de creşterea excesivă a catecolaminelor
în caz de efort sau emoţii.
Utilitatea la bolnavii cu sindrom vegetativ, sindrom migrenos, anxietate, tremor este datorată, de
asemenea, diminuării influenţelor vegetative simpatoadrenergice.
7
Blocarea beta-adrenergică poate fi dăunătoare prin deprimarea excesivă a inimii (bradicardie, tulburări
de conducere, deficit de pompă cardiacă), favorizarea spasmului vascular periferic, favorizarea
bronhospasmului cu dispnee, favorizarea reacţiilor hipoglicemice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia clorhidratului de propranolol este rapidă şi aproape completă. Se leagă de proteinele
plasmatice în proporţie mare (peste 90%). Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele
matern. Este epurat practic în totalitate prin metabolizare hepatică. Se inactivează în proporţie mare la
primul pasaj hepatic. După administrare repetată, metabolizarea hepatică scade. Unii metaboliţi sunt
activi. Epurarea este mult încetinită la hepatici şi în insuficienţa cardiacă (fluxul sanguin hepatic este
redus).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform datelor non-clinice, administrarea unor doze de clorhidrat de propranolol până la 150 mg/kg
şi zi la şoareci şi şobolani, timp de 18 luni, nu a evidenţiat efecte carcinogene. Au fost semnalate
efecte embriotoxice la animale, la doze de 10 ori mai mari decât cele terapeutice pentru om. În studii
la animale nu au fost raportate reacţii adverse asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Propranolol 10 mg
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Talc
Propranolol EEL 40 mg
Lactoză monohidrat,
Celuloză microcristalină tip 102,
Stearat de magneziu,
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Propranolol 10 mg
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
Propranolol EEL 40 mg
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Propranolol 10 mg
8
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate.
Propranolol EEL 40 mg
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. BIO EEL S.R.L.
Str. Bega nr. 5, Târgu Mureş, Judeţul Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Propranolol 10 mg: 4115/2003/01
Propranolol EEL 40 mg: 187/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Propranolol 10 mg
Autorizare: Decembrie 2003
Propranolol EEL 40 mg
Reînoirea autorizaţiei: August 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Propranolol 10 mg, comprimate
Propranolol EEL 40 mg, comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Propranolol 10 mg
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 10 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 77,0 mg
Propranolol EEL 40 mg
Fiecare comprimat conţine clorhidrat de propranolol 40 mg.
Excipient: lactoză monohidrat 134,80 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1
.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Propranolol 10 mg
Comprimate neacoperite, lenticulare, de culoare albă.
Propranolol EEL 40 mg
Comprimate neacoperite, lenticulare, de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- hipertensiune arterială;
- profilaxia crizelor de angină pectorală de efort;
- tratament de lungă durată după infarct miocardic acut;
- tratamentul unor tulburări de ritm cardiac: tahicardie sinusală, tahiaritmii supraventriculare
(tahicardie paroxistică, flutter şi fibrilaţie atrială, tahicardie joncţională), aritmii ventriculare
(extrasistole, tahicardie ventriculare); este de ales în aritmiile de patogenie simpatoadrenergică;
- feocromocitom (în asociere cu alfa-blocante);
- tulburări cardiovasculare la pacienţii hipertiroidieni;
- cardiomiopatie hipertrofică;
- migrenă;
- tremor esenţial;
- stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice, însoţite de tahicardie, palpitaţii,
oscilaţii tensionale şi tremor;
- hipertensiune portală.
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Adulţi
Hipertensiune arterială şi profilaxia crizelor de angină pectorală: iniţial 80 mg clorhidrat de
propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, apoi doza se creşte treptat până la obţinerea efectului dorit.
Dozele uzuale sunt de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în 2 prize.
În perioada postinfarct miocardic acut: iniţial 40 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi. Doza
uzuală de întreţinere este de 160 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat în 2 prize, timp
îndelungat (1-2 ani).
Tulburări de ritm cardiac: 40-80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat.
Feocromocitom: preoperator 60 mg clorhidrat de propranolol pe zi, fracţionat, timp de 3 zile; pentru
tumorile inoperabile 30 mg clorhidrat de propranolol zilnic, fracţionat; se va asocia obligatoriu cu un
alfa-blocant.
Stări de anxietate datorate hiperactivităţii simpatoadrenergice: 40 mg clorhidrat de propranolol,
administrate cu 1-1½ oră înaintea expunerii la situaţia stresantă.
Tulburări cardiovasculare datorate hipertiroidiei: 40 –80 mg clorhidrat de propranolol pe zi, în mai
multe prize.
Migrenă şi tremor esenţial: 20 mg clorhidrat de propranolol de 4 ori pe zi; la nevoie se creşte treptat
până la 240 mg clorhidrat de propranolol pe zi.
Hipertensiune portală: utilizarea clorhidratului de propranolol pentru reducerea riscului apariţiei
hemoragiilor din varice esofagiene trebuie realizată pe perioade lungi de timp; dozele de clorhidrat de
propranolol se ajutează până la reducerea valorii pulsului cu 25%, în cazul în care nu există
contraindicaţii.
Copii
Hipertensiune arterială: iniţial 1 mg clorhidrat de propranolol/kg şi pe zi în 2-4 prize; doza uzuală este
de 2-4 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2 prize.
Aritmii, feocromocitom, hipertiroidism: 0,75-2 mg clorhidrat de propranolol/kg şi zi în 2-3 prize.
Pentru copiii cu vârsta sub 6 ani trebuie utilizate forme farmeceutice corespunzătore vârstei.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la clorhidrat de propranolol, la alte beta-blocante sau la oricare dintre
excipienţi;
- reacţii de tip anafilactic în antecedente;
- astm bronşic şi bronhopneumopatii obstructive cronice;
- insuficienţă cardiacă decompensată;
- şoc cardiogen, hipotensiune arterială marcată;
- bradicardie sinusală (< 50 bătăi/min); boala nodului sinusal (inclusiv bloc sino-atrial); bloc
atrioventricular de grad II şi III;
- angină vasculospastică;
- fenomene de tip Raynaud şi alte tulburări vasculospastice periferice;
- copii cu vârsta sub 6 ani, datorită formei farmaceutice.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Cardiopatia ischemică
Tratamentul cu propranolol nu trebuie întrerupt brusc la pacienţii cu cardiomiopatie ischemică,
deoarece aceasta poate antrena tulburări grave de ritm cardiac, infarct miocardic acut sau moarte
subită; dozele se reduc treptat, iar dacă este necesar, se introduce un alt antianginos în această
perioadă, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
3
Angina vasculospastică (Prinzmetal)
La pacienţii cu angină vasculospastică, clorhidratul de propranolol, ca şi alte beta-blocante, nu trebuie
utilizat. Se poate asocia altor medicamente antianginoase când acestea nu sunt suficient de eficace.
Insuficienţă cardiacă
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată terapeutic, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici care
pot fi crescute treptat sub supraveghere medicală.
În cazul apariţiei bradicardiei simptomatice (< 55 bătăi/min), trebuie redusă doza de clorhidrat de
propranolol.
Tulburări de ritm cardiac
La pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I, beta-blocantele, se vor administra cu prudenţă,
datorită efectului dromotrop negativ.
Feocromocitom
La pacienţii cu feocromocitom, înaintea administrării beta-blocantelor trebuie instituit tratament alfa-
blocant, pentru a preveni riscul creşterii tensiunii arteriale.
Vârstnici
La vârstnici, tratamentul trebuie iniţiat cu doze mici şi sub supraveghere medicală atentă.
Insuficienţa hepatică şi renală
La pacienţii cu insuficienţă hepatică şi renală se recomandă prudenţă în stabilirea dozelor
Diabet zaharat
La pacienţii cu diabet zaharat se recomandă monitorizarea glicemiei, deoarece anumite semne şi
simptome care pot anunţa o reacţie hipoglicemică pot fi mascate (de exemplu tahicardie, palpitaţii,
transpiraţii).
Utilizarea clorhidratului de propranolol la bolnavii cu diabet zaharat necontrolat terapeutic necesită
prudenţă.
Afecţiuni dermatologice
La pacienţii cu psoriazis, iniţierea tratamentului cu beta-blocante trebuie atent supravegheată, deoarece
s-au observat cazuri de agravare a bolii în timpul tratamentului.
Lipide plasmatice
Administrarea îndelungată de clorhidrat de propranolol poate determina creşterea trigliceridelor şi, în
măsură mai mică, creşterea colesterolului plasmatic; semnificaţia clinică a creşterii lipidelor
plasmatice nu este precizată.
Tireotoxicoză
În caz de tireotoxicoză, beta-blocantele pot masca semnele cardiovasculare la hipertiroidieni.
Sportivi
Sportivii trebuie atenţionaţi că propanololul şi alte beta-blocante adrenergice pot determina pozitivarea
testelor antidoping.
Alte atenţionări şi precauţii speciale
La pacienţii cu antecedente de reacţii anafilactice severe, în special la substanţe de contrast iodate,
precum şi la cei aflaţi sub tratament de desensibilizare, administrarea beta-blocantelor poate constitui
un factor agravant şi are efect de antagonist faţă de adrenalină.
Deşi tratamentul cu beta-blocante scade riscul aritmiilor, ischemiei miocardice şi al crizelor
hipertensive, în timpul anesteziei generale, împiedicarea reacţiilor simpatoadrenergice compensatorii
favorizează accidentele hipotensive din cursul anesteziei. Atunci când tratamentul beta-blocant nu
poate fi întrerupt (de exemplu la bolnavii coronarieni), se recomandă protejarea faţă de predominenţa
4
vagală prin administrarea de atropină; se vor evita anestezicele generale care deprimă cordul. Se
recomandă informarea medicului anestezist dacă pacientul se află sub tratament cu beta-blocante.
Dacă se impune întreruperea acestui tratament, o pauză de 48 ore este suficientă pentru reapariţia
răspunsului la catecolamine. Trebuie să se aibă în vedere riscul reacţiilor anafilactice.
Dacă se administrează beta-blocante la pacienţii cu ciroză hepatică şi hemoragii digestive trebuie
verificate periodic hemograma, hematocritul şi hemoglobinemia.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Asocierea cu antiaritmice
Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antiaritmice (amiodaronă, propafenă, chinidină şi
disopiramidă), poate determina tulburări de contractilitate, automatism şi conductibilitate, prin
inhibarea mecanismelor simpatice adrenergice.
Clorhidratul de propranolol creşte concentraţia plasmatică a lidocainei prin diminuarea metabolizării
hepatice a acesteia, crescând riscul reacţiilor adverse (de exemplu, bradicardie marcată).
Asocierea cu anestezice halogenate
Beta-blocantele reduc reacţiile compensatorii simpatice cardiovasculare în cazul asocierii cu
anestezice halogenate.
Asocierea cu blocante ale canalelor de calciu
Asocierea clorhidratului de propranolol cu blocante ale canalelor de calciu (diltiazem, verapamil)
creşte riscul deprimării miocardice; această asociere obligă la multă prudenţă şi este contraindicată la
pacienţii cu risc cardiac.
Asocierea cu antihipertensive
Asocierea clorhidratului de propranolol cu alte antihipertensive creşte efectul medicamentos al
antihipertensivelor; pentru antihipertensivele cu acţiune centrală (metildopa, clonidină, rezerpină)
creşte efectul bradicardizant şi de încetinire a conducerii.
Asocierea cu antidepresive triciclice, neuroleptice
Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidepresive triciclice, neuroleptice creşte riscul
hipotensiunii arteriale ortostatice.
Asocierea cu miorelaxante centrale
Asocierea clorhidratului de propranolol cu baclofen creşte riscul hipotensiunii arteriale ortostatice.
Asocierea cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene
Asocierea clorhidratului de propranolol cu glucorticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene determină
scăderea efectului antihipertensiv al clorhidratului de propranolol, prin favorizarea retenţiei
hidrosaline.
Asocierea cu antidiabetice orale, insulină
Asocierea clorhidratului de propranolol cu antidiabetice orale sau insulină impune monitorizarea
glicemiei (simptomele vegetative ale hipoglicemiei sunt mascate).
Asocierea cu substanţe de contrast iodate
Tratamentul cu beta-blocante trebuie întrerupt, dacă este posibil, înaintea investigaţiilor radiologice cu
substanţe de contrast iodate, datorită riscului de reacţii adverse severe.
Asocierea cu cimetidina
5
Asocierea clorhidratului de propranolol cu cimetidina creşte concentraţia plamatică a clorhidratului de
propranolol prin inhibarea metabolizării hepatice a acestuia, crescând riscul reacţiilor adverse (de
exemplu, bradicardie marcată).
Asocierea cu inductoare enzimatice
Inductoarele enzmatice (de exemplu fenobarbital, rifampicină) scad concentraţia plasmatică a
clorhidratului de propranolol prin accelerarea metabolizarii hepatice, diminuând efectele sale
terapeutice.
Asocierea cu compuşi de magneziu, aluminiu şi calciu
Compuşii de magneziu, aluminiu şi calciu scad absorbţia digestivă a clorhidratului de propranolol. Se
recomandă un interval de 2-3 ore între administrarea acestor preparate şi clorhidratul de propranolol.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Clorhidratul de propranolol traversează bariera placentară. Studiile la animale nu au evidenţiat efecte
teratogene. Experienţa clinică nu a evidenţiat efecte teratogene sau malformative în cazul femeilor
gravide aflate sub tratament cu clorhidrat de propranolol.
Nou-născuţii ai căror mame au fost tratate antepartum cu clorhidrat de propranolol pot prezenta
hipotensiune arterială, bradicardie, detresă respiratorie şi hipoglicemie.
Beta-blocantele pot fi administrate în perioada sarcinii. Tratamentul în apropierea datei naşterii
impune supravegherea atentă a nou-născutului (controlarea frecvenţei cardiace şi a glicemiei) în
primele 3-5 zile de viaţă.
Beta-blocantele se excretă în laptele matern. Deoarece riscul bradicardiei şi hipoglicemiei la sugar nu a
fost evaluat, se vor lua în considerare fie întreruperea tratamentului, fie întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Propranololul poate influenţă capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje. Pacienţii
trebuie informaţi despre posibilitatea apariţiei ameţelilor (vezi pct.4.8).
4.8 Reacţii adverse
Lista de mai jos furnizează informaţii privind reacţiile adverse identificate din experienţa clinică,
clasificate pe sisteme, aparate şi organe.
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă utilizându-se următoarea convenţie: foarte
frecvente (≥1/10), frecvente (≥ 1/100, < 1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000, < 1/100), rare (≥1/10000,
< 1/1000), foarte rare (< 1/10000).
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: Apariţia anticorpilor antinucleari (excepţinal un sindrom lupoid)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Rare: Hipoglicemie
Tulburări psihice
Frecvente: Insomnie, coşmaruri
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie(uneori severă)
Rare: întârzierea conducerii atrioventriculare sau agravarea blocului atrio-ventricular preexistent,
insuficienţa cardiacă.
Tulburări vasculare
6
Frecvente: Extremitaţi reci
Rare: Hipotensiune arterială marcată, sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente
preexistente
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: Epigastralgii, greaţă, vărsături,diaree
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Rare: diverse manifestări cutanate (inclusiv erupţii psoriaziforme).
4.9 Supradozaj
Supradozajul cu clorhidrat de propranolol provoacă bradicardie, ameţeli, hipotensiune arterială,
dispnee, cianoza extremităţilor, lipotimie, convulsii.
În cazul ingestiei recente se fac spălături gastrice şi se administrează cărbune activat.
Pentru combaterea bradicardiei marcate, deficitului de pompă cardiacă şi hipotensiunii arteriale severe
se pot administra: atropină (1-2 mg intravenos), glucagon (10 mg intravenos lent, apoi perfuzie cu 1-
10 mg/oră), izoprenalină (15-85 μg intravenos lent, eventual repetat, fără a depăşi 300 μg) sau
dobutamină (2,5-10 μg/kg şi min în perfuzie intravenoasă); simptomele pot fi refractare la medicaţia
adrenergică ca urmare blocării receptorilor specifici de către clorhidratul de propranolol.
Hemodializa nu este utilă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente beta-blocante, beta-blocante neselective, codul ATC:
C07AA05.
Clorhidratul de propranolol este un blocant beta-adrenergic neselectiv.
Beneficiul în aritmii se datorează scăderii excitabilităţii, scăderii frecvenţei sinusale şi scăderii vitezei
de conducere atrio-ventriculare. Scăderea excitabilităţii face ca aceste medicamente să fie utile în
tratamentul aritmiilor prin focar ectopic. Propranololul prezintă efect chinidinic de membrană slab
(probabil prin blocarea canalelor de sodiu sau prin deschiderea canalelor de potasiu). Acest efect
chinidinic de membrană ar putea aduce un plus de eficacitate antiaritmică, dar acest fenomen nu a fost
demonstrat.
În perioada postinfarct miocardic acut, clorhidratul de propranolol realizează protecţia inimii scăzând
riscul reinfarctizării şi mortalitatea. Protecţia miocardică este atribuită şi efectului antiaritmic,
antiischemic.
Clorhidratul de propranolol are efect antihipertensiv de intensitate moderată atribuit scăderii debitului
cardiac ca urmare a scăderea forţei de contracţie şi frecvenţei cordului şi prin scăderea secreţiei de
renină, blocării beta-adrenergice centrale şi inhibării eliberării de noradrenalină din terminaţiile
simpatice. Reacţiile posturale sunt atenuate în mică măsură, circulaţia coronariană, renală şi cerebrală
nu sunt influenţate semnificativ.
În angorul de efort, efectul se datorează protejării cordului faţă de creşterea excesivă a catecolaminelor
în caz de efort sau emoţii.
Utilitatea la bolnavii cu sindrom vegetativ, sindrom migrenos, anxietate, tremor este datorată, de
asemenea, diminuării influenţelor vegetative simpatoadrenergice.
7
Blocarea beta-adrenergică poate fi dăunătoare prin deprimarea excesivă a inimii (bradicardie, tulburări
de conducere, deficit de pompă cardiacă), favorizarea spasmului vascular periferic, favorizarea
bronhospasmului cu dispnee, favorizarea reacţiilor hipoglicemice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia clorhidratului de propranolol este rapidă şi aproape completă. Se leagă de proteinele
plasmatice în proporţie mare (peste 90%). Traversează bariera placentară şi se excretă în laptele
matern. Este epurat practic în totalitate prin metabolizare hepatică. Se inactivează în proporţie mare la
primul pasaj hepatic. După administrare repetată, metabolizarea hepatică scade. Unii metaboliţi sunt
activi. Epurarea este mult încetinită la hepatici şi în insuficienţa cardiacă (fluxul sanguin hepatic este
redus).
5.3 Date preclinice de siguranţă
Conform datelor non-clinice, administrarea unor doze de clorhidrat de propranolol până la 150 mg/kg
şi zi la şoareci şi şobolani, timp de 18 luni, nu a evidenţiat efecte carcinogene. Au fost semnalate
efecte embriotoxice la animale, la doze de 10 ori mai mari decât cele terapeutice pentru om. În studii
la animale nu au fost raportate reacţii adverse asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Propranolol 10 mg
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Celuloză microcristalină
Stearat de magneziu
Talc
Propranolol EEL 40 mg
Lactoză monohidrat,
Celuloză microcristalină tip 102,
Stearat de magneziu,
Talc
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Propranolol 10 mg
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
Propranolol EEL 40 mg
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Propranolol 10 mg
8
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 25 comprimate.
Propranolol EEL 40 mg
Cutie cu 5 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. BIO EEL S.R.L.
Str. Bega nr. 5, Târgu Mureş, Judeţul Mureş, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Propranolol 10 mg: 4115/2003/01
Propranolol EEL 40 mg: 187/2007/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Propranolol 10 mg
Autorizare: Decembrie 2003
Propranolol EEL 40 mg
Reînoirea autorizaţiei: August 2007
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2016
