FLUOXIN 20 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FLUOXIN 20 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine fluoxetină 20 mg sub formă de clorhidrat de fluoxetină 22,36 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule gelatinoase tari nr. 4, cu corp albastru deschis (L 900) opac si capac albastru închis (L 830)
opac, care conţin o pulbere omogenă de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Episoade de depresie majoră;
- Tulburare obsesiv-compulsivă;
- Bulimie nervoasă, ca tratament complementar psihoterapiei, pentru reducerea consumului
compulsiv de alimente şi a provocării purgaţiei.
Fluoxin este indicat la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Fluoxin este indicat doar la adulţi, pentru administrare orală.
Doze
Episoade de depresie majoră
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 20-60 mg fluoxetină pe zi. Doza iniţială recomandată este de 20 mg
fluoxetină pe zi. Dozele vor fi revizuite şi ajustate, dacă este necesar, la 3-4 săptămâni de la iniţierea
tratamentului precum şi, ulterior, conform evaluării clinice.
Cu toate că la doze mai mari de 20 mg fluoxetină pe zi există o creştere a riscului de reacţii adverse, la
unii pacienţi care nu au răspuns la tratament, doza poate fi crescută gradat, până la maxim 60 mg
fluoxetină pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor trebuie efectuată cu atenţie, pe baza evaluării clinice
individuale, sub strictă supraveghere medicală, astfel încât tratamentul să fie menţinut la doza minimă
eficace.
Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru a asigura dispariţia
completă a simptomatologiei.
2
Tulburare obsesiv-compulsivă
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 20 mg fluoxetină pe zi. În lipsa răspunsului terapeutic, după două săptămâni
de tratament, doza poate fi crescută gradat, până la maxim 60 mg fluoxetină pe zi, dar riscul reacţiilor
adverse este mai mare. În absenţa ameliorării simptomatologiei după 10 săptămâni, tratamentul cu
fluoxetină trebuie reevaluat. În cazul unui răspuns terapeutic favorabil, tratamentul poate fi continuat
cu o doză ajustată individual.
Cu toate că studiile clinice efectuate nu au putut preciza durata optimă a tratamentului şi având în
vedere că tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecţiune cronică, se recomandă continuarea
tratamentului peste 10 săptămâni, la pacienţii care au răspuns la tratament.
Ajustarea dozelor trebuie efectuată cu atenţie, sub strictă supraveghere medicală, pentru fiecare caz în
parte, astfel încât să se asigure menţinerea tratamentului la doza minimă eficace. Necesitatea
continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic. Eficacitatea tratamentului cu fluoxetină, de lungă
durată (peste 24 săptămâni), nu a fost demonstrată în cazul tulburării obsesiv-compulsive.
Bulimie nervoasă
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 60 mg fluoxetină pe zi. În cazul tratamentului bulimiei nervoase cu
fluoxetină, eficacitatea terapeutică pe termen lung (peste 3 luni), nu a fost demonstrată.
Toate indicaţiile
Adulţi
Doza recomandată poate fi crescută sau scăzută. Dozele mai mari de 80 mg fluoxetină pe zi nu au fost
evaluate sistematic.
Doza recomandată de fluoxetină poate fi administrată în priză unică sau divizată, în mai multe prize,
cu sau fără alimente.
După oprirea tratamentului, substanţa activă şi metabolitul său activ persistă în organism timp de
săptămâni, fapt care trebuie avut în vedere atât la iniţierea cât şi la întreruperea tratamentului.
Trebuie evitată întreruperea bruscă a administrării fluoxetinei. Dozele se vor reduce treptat, în cursul a
1-2 săptămâni, pentru a diminua riscul sindromului de întrerupere. Dacă apar semne ale sindromului
de întrerupere, ca urmare a reducerii dozelor sau a opririi tratamentului, se va relua administrarea
ultimei doze administrate anterior. Se va continua reducerea dozelor, dar mai gradat. (Vezi pct. 4.4.)
Copii şi adolescenţi
Utilizarea fluoxetinei la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu este recomandată, deoarece
pentru această grupă de vârstă, siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost determinate.
Vârstnici
Se recomandă prudenţă în cazul creşterii dozelor; doza zilnică nu va depăşi, în general, 40 mg
fluoxetină. Doza maximă recomandată este de 60 mg fluoxetină pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau cu boli asociate
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, cu boli asociate (vezi pct. 5.2) sau la cei trataţi concomitent cu
alte medicamente (vezi pct. 4.5) trebuie luată în considerare scăderea dozei de fluoxetină sau creşterea
intervalului dintre doze (de exemplu, o doză de 20 mg fluoxetină administrată o dată la două zile).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la fluoxetină sau la oricare dintre excipienţi.
- Tratament concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei (inhibitor MAO).
Au fost raportate cazuri grave sau chiar letale la pacienţii trataţi cu un ISRS (Inhibitor Selectiv
al Recaptării Serotoninei) concomitent cu un inhibitor MAO, precum şi la pacienţi care, după ce
au întrerupt tratamentul cu un ISRS au început tratamentul cu un inhibitor MAO. Tratamentul
cu fluoxetină va fi iniţiat doar la 2 săptămâni de la întreruperea unui tratamentul cu un inhibitor
3
MAO nereversibil (de exemplu selegilină) sau a doua zi după întreruperea tratamentului cu un
inhibitor MAO reversibil (de exemplu moclobemidă).
Unii pacienţi au prezentat manifestări specifice sindromului serotoninergic (care poate fi
diagnosticat ca sindrom neuroleptic malign, datorită asemănărilor). Simptomele includ:
hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale
semnelor vitale, modificări ale stării psihice cu confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă, care pot
progresa către delir şi comă. În consecinţă, este contraindicată asocierea fluoxetinei cu un
medicament care conţine inhibitor MAO. După întreruperea tratamentului cu fluoxetină şi
înainte de iniţierea tratamentului cu un inhibitor MAO ireversibil (de exemplu, selegilină),
trebuie să treacă un interval de cel puţin 5 săptămâni. Dacă fluoxetina a fost prescrisă în
tratament de lungă durată şi/sau în doză mare, trebuie luat în considerare un interval mai mare
înainte de iniţierea tratamentului cu un inhibitor MAO.
Administrarea concomitentă a fluoxetinei cu un inhibitor MAO reversibil (de exemplu
moclobemidă) nu este recomandată. Ca urmare, tratamentul cu fluoxetină poate fi iniţiat la o zi
după întreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Administrarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Fluoxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În studiile
clinice s-au observat comportamente legate de suicid (tentative de suicid sau idei de suicid) şi ostilitate
(comportament dominant de opoziţie şi agresiune şi furie), mai frecvent în rândul copiilor şi
adolescenţilor trataţi cu antidepresive decât în rândul celor cărora li s-a administrat placebo. Dacă, cu
toate acestea, se ia decizia de efectuare a tratamentului, pe baza nevoii clinice, pacientul trebuie
monitorizat cu atenţie, pentru observarea promptă a apariţiei simptomelor de suicid. În plus, lipsesc
datele despre siguranţa administrării pe termen îndelungat la copii şi adolescenţi, referitoare la
creştere, maturizare, dezvoltare cognitivă şi comportamentală (vezi pct 5.3.).
Reacţii de hipersensibilitate
Au fost raportate evenimente anafilactoide, erupţii cutanate tranzitorii şi anumite reacţii sistemice
progresive, uneori grave (cu afectare cutanată, renală, hepatică sau pulmonară). La apariţia erupţiei
cutanate tranzitorii sau a altor manifestări de hipersensibilitate, pentru care nu se poate identifica o altă
cauză, administrarea de fluoxetină trebuie întreruptă.
Convulsii
Convulsiile constituie un risc potenţial al medicamentelor antidepresive. În consecinţă, similar altor
antidepresive, tratamentul cu fluoxetină trebuie iniţiat cu precauţie la pacienţii cu crize convulsive în
antecedente. Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar convulsii sau frecvenţa convulsiilor creşte.
Administrarea de fluoxetină trebuie evitată la pacienţii cu afecţiuni convulsivante.
Administrarea de fluoxetină se va evita la pacienţii cu epilepsie instabilă şi se impune supravegherea
atentă a pacienţilor cu epilepsie controlată terapeutic.
Manie
Antidepresivele se vor utiliza cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie sau hipomanie. Similar
oricărui alt antidepresiv, administrarea fluoxetinei se va întrerupe la pacienţii care intră într-o fază
maniacală.
Insuficienţa renală şi insuficienţa hepatică
Fluoxetina este metabolizată hepatic în proporţie mare şi este excretată renal. La pacienţii cu afectare
hepatică severă se recomandă o doză mai mică de 20 mg fluoxetină pe zi sau creşterea intervalului
dintre doze, de exemplu administrarea a 20 mg fluoxetină pe zi, o dată la 2 zile.
După administrarea a 20 mg fluoxetină pe zi, timp de 2 luni, la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(rata de filtrare glomerulară < 10 ml/min), care necesitau dializă, concentraţiile plasmatice ale
fluoxetinei sau norfluoxetinei au fost aceleaşi ca şi la subiecţii cu funcţie renală normală.
Tamoxifen
4
Fluoxetina, un inhibitor potent al CYP2D6, poate determina concentraţii reduse de endoxifen, unul
dintre cei mai importanţi metaboliţi activi ai tamoxifenului. Prin urmare, fluoxetina trebuie evitată, pe
cât posibil, în timpul tratamentului cu tamoxifen (vezi pct. 4.5).
Boli cardiace
Datele din literatură obţinute în urma unui studiu dublu orb realizat la 312 pacienţi la care s-a
administrat fluoxetină şi cărora li s-a efectuat ECG, nu au demonstrat apariţia anomaliilor de
conducere, care să determine bloc atrio-venticular. Totuşi, experienţa clinică în ceea ce priveşte bolile
cardiace acute, este limitată. În consecinţă, este indicată prudenţă la administrarea de fluoxetină în
aceste condiţii.
Scăderea în greutate
Pacienţii trataţi cu fluoxetină pot prezenta scădere în greutate, de regulă proporţional cu greutatea
iniţială. În studiile clinice efectuate la pacienţii depresivi, scăderea în greutate a subiecţilor
normoponderali a fost considerată, în general, nesemnificativă.
Diabet zharat
La pacienţii cu diabet zaharat, administrarea de ISRS poate să modifice controlul glicemiei. În timpul
tratamentului cu fluoxetină au fost raportate hipoglicemii, iar după întreruperea medicamentului au
fost raportate hiperglicemii. În consecinţă, ajustarea dozelor de insulină şi/sau medicamente
antidiabetice orale poate fi necesară
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că
riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Alte afecţiuni psihice pentru care Fluoxin este prescris pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut
de evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot apărea împreună cu tulburare depresivă
majoră. Prin urmare aceleaşi precauţii, ar trebui să fie respectate în cazul tratării pacienţilor cu alte
tulburări psihiatrice ca şi în tratamentul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră,
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate
cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de
comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu
vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Acatizia/agitaţia psihomotorie
Utilizarea fluoxetinei a fost asociată cu instalarea acatiziei, caracterizată printr-o percepţie subiectivă
ca o stare neplăcută sau supărătoare şi prin nevoia de mişcare, însoţită adesea de incapacitatea de a sta
liniştit, aşezat sau în picioare. Acest lucru poate să apară, cel mai probabil, în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii care prezintă aceste simptome, creşterea dozei de fluoxetină poate fi nocivă.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
5
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, în special dacă întreruperea
tratamentului se face brusc (vezi pct. 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse observate la
întreruperea tratamentului au apărut la aproximativ 60% dintre pacienţii din ambele grupuri, fluoxetină
şi placebo. Dintre aceste evenimente adverse, 17% din grupul fluoxetină şi 12% din grupul placebo au
fost severe.
Riscul de apariţie al simptomelor de întrerupere poate depinde de mai mulţi factori, incluzând durata
tratamentului, doza administrată şi ritmul de scădere a dozei. Reacţiile adverse raportate cel mai
frecvent sunt ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând
insomnie şi vise intense), astenie, agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În
general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate; totuşi, la unii pacienţi, pot avea o intensitate
severă. Simptomele apar, de obicei, în primele zile după întreruperea tratamentului. În general, aceste
simptome sunt autolimitate şi dispar, de obicei, în aproximativ 2 săptămâni, dar la unii pacienţi pot
dura 2-3 luni sau mai mult.
În consecinţă se recomandă ca întreruperea tratamentului cu fluoxetină să se facă gradat, pe o perioadă
de cel puţin una sau două săptămâni, în funcţie de necesităţile pacientului. (vezi, de asemenea, pct.
4.2).
Hemoragie
În general, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot provoca hemoragii cutanate cum
sunt echimozele sau purpura. În cursul tratamentului cu fluoxetină au fost raportate echimoze ca şi
evenimente inconstante. Au fost raportate rar alte manifestări hemoragice (de exemplu hemoragii
genitale, gastrointestinale sau alte sângerări cutanate sau mucoase). Se recomandă prudenţă la pacienţii
trataţi cu ISRS, îndeosebi dacă se administrează concomitent medicamente care afectează funcţia
trombocitară (de exemplu, antipsihotice atipice cum sunt clozapină, fenotiazină, majoritatea
antidepresivelor triciclice, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene), precum şi la
pacienţii cu antecedente hemoragice.
Terapie electroconvulsivantă (TEC)
Au existat raportări rare, cu privire la prelungirea crizelor convulsive la pacienţii trataţi cu fluoxetină
cărora li s-au efectuat electroşocuri, concomitent. Se recomandă prudenţă în aceste cazuri.
Hypericum perforatum (sunătoare)
Similar altor ISRS, pot să apară interacţiuni farmacodinamice între fluoxetină şi preparatele pe bază de
plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum), care pot să determine potenţarea efectelor
serotoninergice, determinând apariţia sindromului serotoninergic.
Sindrom serotoninergic
Sindromul serotoninergic sau evenimente de tipul sindromului neuroleptic malign au fost raportate rar
în timpul tratamentului cu fluoxetină şi, în special, în cazul asocierii cu alte medicamente
serotoninergice (printre care L-triptofanul) şi/sau cu medicamente neuroleptice. Aceste sindroame pot
pune în pericol viaţa şi, în consecinţă, tratamentul cu fluoxetină trebuie întrerupt în cazul apariţiei
simptomatologiei (simptome incluzând hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu
posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale stării psihice cu confuzie, iritabilitate şi
agitaţie extremă, care pot progresa către delir şi comă) şi trebuie iniţiat tratamentul simptomatic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
Atunci când se iau în considerare interacţiunile medicamentoase farmacodinamice sau
farmacocinetice, trebuie avut în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare lung al fluoxetinei (vezi
pct. 5.2).
Inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO
S-au raportat reacţii adverse, uneori letale, la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu antidepresive care
conţin inhibitori MAO, inclusiv inhibitorul MAO ireversibil (selegilină) şi inhibitorul MAO reversibil
6
(moclobemidă), precum şi la bolnavii care au întrerupt recent tratamentul cu un ISRS şi au început un
tratament cu inhibitor MAO.
Fluoxetina nu trebuie administrată concomitent cu un inhibitor MAO sau în decurs de 14 zile de la
întreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO. După întreruperea tratamentului cu fluoxetină şi
înainte de începerea tratamentului cu un inhibitor MAO trebuie să treacă un interval de cel puţin 5
săptămâni. Dacă fluoxetina a fost prescrisă în tratament de lungă durată şi/sau în doză mare, este
necesar un interval mai mare.
Fenitoină
-La administrarea concomitentă a fenitoinei cu fluoxetină au fost observate modificări ale valorilor
plasmatice. În unele cazuri, au avut loc fenomene de toxicitate. Ca urmare este necesară monitorizarea
clinică a pacientului şi determinarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă a fluoxetinei cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol,
triptani) poate determina creşterea efectelor serotoninergice. Utilizarea concomitentă a triptanilor
determină un risc suplimentar de hipertensiune arterială şi de vasoconstricţie arterială coronariană.
Litiu şi triptofan
Au fost raportate sindroame serotoninergice atunci când se asociază ISRS cu litiu sau triptofan. În
consecinţă, utilizarea concomitentă a fluoxetinei cu aceste medicamente trebuie făcută cu prudenţă. În
cazul asocierii fluoxetinei cu litiu este necesară o monitorizare mai atentă şi mai frecventă a
pacientului.
Medicamente metabolizate prin intermediul CYP2D6
Deoarece metabolizarea fluoxetinei (ca şi aceea a antidepresivelor triciclice şi a altor antidepresive cu
selectivitate pentru serotonină) implică CYP2D6, asocierea de medicamente care sunt metabolizate de
către această enzimă poate fi cauză de interacţiuni. Tratamentul concomitent cu medicamente astfel
metabolizate, care au un indice terapeutic mic (cum ar fi flecainida, encainida, vinblastina,
carbamazepina şi antidepresivele triciclice) trebuie iniţiat şi ajustat la limita inferioară a dozajului.
Această recomandare se aplică şi în cazul în care fluoxetina a fost administrată în cursul celor 5
săptămâni anterioare.
Tamoxifen
În literatura de specialitate au fost raportate interacţiuni farmacocinetice între inhibitorii CYP2D6 şi
tamoxifen, arătând o reducere de 65-75% a concentraţiilor plasmatice de endoxifen, unul dintre
formele cele mai active de tamoxifen. În unele studii la utilizarea concomitentă a unor antidepresive
ISRS a fost raportată eficacitate redusă de tamoxifen. Luând în considerare că efectul redus de
tamoxifen nu poate fi exclus, administrarea concomitentă cu inhibitori puternic ai CYP2D6 (inclusiv
fluoxetină) trebuie evitată, pe cât este posibil (vezi pct. 4.4).
Alte medicamente cu activitate asupra SNC
În cazul administrării concomitente au fost raportate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei, haloperidolului, clozapinei, diazepamului, alprazolamului şi fenitoinei. În unele
cazuri au apărut fenomene de toxicitate.
Anticoagulante orale
Au fost raportate modificări inconstante ale efectelor anticoagulante (modificări ale valorilor
investigaţiilor diagnostice şi/sau semne şi simptome clinice), atunci când fluoxetina se asociază cu
anticoagulantele orale. La pacienţii trataţi cu warfarină este necesară monitorizarea atentă a coagulării
la începerea sau întreruperea tratamentului cu fluoxetină (vezi pct. 4.4).
Terapie electroconvulsivantă (TEC)
Au existat raportări rare, cu privire la prelungirea crizelor convulsive la pacienţii trataţi cu fluoxetină
cărora li s-au efectuat electroşocuri, concomitent. Se recomandă prudenţă în aceste cazuri.
7
Alcool etilic
Conform datelor obţinute din studiile clinice, fluoxetina nu creşte concentraţiile plasmatice şi efectele
alcoolului etilic. Totuşi, asocierea cu băuturi alcoolice nu este recomandată în timpul tratamentului cu
un ISRS.
Sunătoare (Hypericum perforatum)
Similar altor ISRS, pot să apară interacţiuni farmacodinamice între fluoxetină şi preparatele pe bază de
plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum), care pot să determine creşterea reacţiilor
adverse.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Date epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) în sarcină, în special în ultima parte a acesteia, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii
arteriale pulmonare persistente la nou-născut (HAPPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri
la 1000 de sarcini. În populaţia generală, apar 1-2 cazuri de HAPPN la 1000 de sarcini.
Sarcină
Unele studii epidemiologice sugerează un risc crescut de defecte cardiovasculare asociate cu utilizarea
de fluoxetină în timpul primului trimestru. Mecanismul este necunoscut. În general, datele sugerează
că riscul de a avea un copil cu un defect cardiovascular în urma expunerii fluoxetină maternă este de 2
/ 100, comparativ cu o rată de aşteptat pentru astfel de defecte de aproximativ 1 / 100 din populaţia
generală.
Fluoxetina poate fi utilizată în timpul sarcinii, dar este necesară prudenţă, în special în timpul
ultimului trimestru de sarcină sau imediat înaintea delivrenţei, datorită următoarelor manifestări care
au fost raportate la nou-născuţi: iritabilitate, tremor, hipotonie, plâns persistent, dificultăţi la supt şi
tulburări ale somnului.
Aceste simptome pot fi un semn al efectelor serotoninergice sau ale unui sindrom de întrerupere.
Întârzierea apariţiei sau durata simptomatologiei sunt atribuibile timpului de înjumătăţire prin
eliminare lung al fluoxetinei (4-6 zile) şi a metabolitului său activ, norfluoxetina (4-16 zile).
În concluzie, fluoxetina se va administra în timpul sarcinii doar atunci când este absolut necesar, după
evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la nou-născut.
Alăptare
Se cunoaşte faptul că fluoxetina şi metabolitul său activ, norfluoxetina, se excretă în laptele matern.
S-au raportat evenimente adverse asupra sugarilor alăptaţi de mame tratate cu fluoxetină. Dacă
tratamentul cu fluoxetină este considerat necesar, trebuie luată în considerare întreruperea alăptării.
Totuşi, dacă alăptarea continuă, se va prescrie doza minimă eficace de fluoxetină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi s-a demonstrat că fluoxetina nu afectează performanţa psihomotorie la voluntarii sănătoşi, orice
medicament psihoactiv poate tulbura judecata şi performanţa. Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu
conducă vehicule, să nu folosească utilaje sau să lucreze în condiţii potenţial periculoase, până când nu
sunt cunoscute efectele individuale ale fluoxetinei.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la pacienţii trataţi cu fluoxetină au fost cefalee, greaţă,
insomnie, oboseală şi diaree.
Intensitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse pot să scadă odată cu continuarea tratamentului şi, în
general, nu conduc la întreruperea medicaţiei.
8
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100
Rare: ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare: <1/10000, inclusiv cazurile izolate
Cu frecvenţă necunoscută.
Reacţiile adverse prezentate au fost observate în studiile clinice (n = 9297) şi din raportările spontane.
Unele dintre aceste reacţii adverse sunt comune cu alte ISRS.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţie anafilactoidă, reacţie de tip boala serului.
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: secreţie insuficientă a hormonului antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: scăderea apetitului (incluzând anorexie)
Rare: hiponatremia (natremie sub 110 mol/l)
Tulburări psihice
Foarte frecvente: insomnie
Frecvente: anxietate, nervozitate, nelinişte, stres, scăderea libidoului (pierderea
libidoului), tulburări de somn, vise anormale (incluzând coşmar)
Mai puţin frecvente: depersonalizare, stare de spirit crescut, euforie, tulburări de
concentrare şi de gândire, disfuncţie sexuală (ejaculare întârziată sau
absentă, lipsa orgasmului), bruxism
Rare: hipomanie, manie, halucinaţii, agitaţie, atacuri de panică
Cu frecvenţă necunoscută: idei şi comportament suicidar (aceste simptome pot să se datoreze
bolii de bază), confuzie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: cefalee
Frecvente: tulburări de concentrare, ameţeli, disgeuzie, letargie, somnolenţă
(incluzând hipersomnie, sedare), tremor
Mai puţin frecvente: convulsii, nelinişte psihomotorie/acatizie, sindrom Buccoglossal
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom serotoninergic
Tulburări oculare
Frecvente: vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente: midriază
Tulburări cardiace
Frecvente: palpitaţii
Tulburări vasculare
Frecvente: înroşire (incluzând bufeuri)
9
Mai puţin frecvente: hipotensiune
Rare: vasculită, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: căscat
Mai puţin frecvente: dispnee
Rare: faringită
Cu frecvenţă necunoscută: evenimente pulmonare (incluzând procese inflamatorii de
histopatologie nespecifică şi/sau fibroză), epistaxis
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: diaree, greaţă
Frecvente: vărsături, dispepsie, xerostomie
Mai puţin frecvente: disfagie
Rare: durere esofagiană
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragii gastro-intestinale
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: Foarte rar au fost raportate cazuri de hepatită idiosincrazică
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţii cutanate (incluzând eriteme, erupţii cutanate exfoliative, erupţii
cutanate la căldură, erupţii cutanate, erupţii cutanate eritematoase,
erupţii cutanate foliculare, erupţii cutanate generalizate, erupţii
cutanate maculare, erupţii macular-papulare, erupţii cutanate
morbilliforme, erupţii cutanate papulare, erupţii pruriginoase, erupţii
cutanate veziculare, eriteme ombilicale), urticarie, prurit, hiperhidroză
Mai puţin frecvente: alopecie, tendinţe crescute la echimoză, transpiraţii
Rare: edem angioneurotic, echimoze, fotosensibilitate, purpură
Cu frecvenţă necunoscută: eritem polimorf care pot progresa la sindrom Stevens-Johnson sau
necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv şi osos
Frecvente: artralgii
Mai puţin frecvente: spasme musculare
Cu frecvenţă necunoscută: mialgii
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: urinare frecventă
Mai puţin frecvente: disurie
Rare: retenţie urinară
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de micţiune
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Frecvente: hemoragii genitale (incluzând hemoragie col uterin, disfuncţie uterină,
hemoragie uterină, hemoragie genitală, menometroragie, menoragie,
metroragie, polimenoree, hemoragie post-menopauză, hemoragii
uterine, hemoragii vaginale), disfuncţie erectilă, tulburare de ejaculare
10
(incluzând eşec la ejaculare, disfuncţie la ejaculare, ejaculare
prematură, ejaculare întârziată, ejaculare retrograd)
Mai puţin frecvente: disfuncţie sexuală
Rare: galactoree
Cu frecvenţă necunoscută: priapism
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: epuizare (incluzând astenie)
Frecvente: senzaţie de nervozitate, frisoane
Mai puţin frecvente: indispoziţie, senzaţii anormale, senzaţie de frig, senzaţie de cald
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragii cutaneo-mucoase
Investigaţii diagnostice
Frecvente: scădere în greutate
Cu frecvenţă necunoscută: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice
În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu fluoxetină, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi secţiunea 4.4.).
Fracturi osoase: studii epidemiologice, în principal efectuate la pacienţii de 50 ani şi mai vârstnici,
arată un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu ISRS şi antidepresante triciclice.
Mecanismul care conduce la acest risc este necunoscută.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului: sistarea tratamentului cu fluoxetină
determină de obicei simptome de întrerupere. Simptomele raportate cel mai frecvent sunt ameţeala,
tulburări senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense),
astenie, agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome
sunt uşoare până la moderate; totuşi la unii pacienţi pot căpăta o intensitate severă şi/sau prelungită
(vezi pct. 4.4). În consecinţă, atunci când tratamentul cu fluoxetină nu mai este necesar, se recomandă
scăderea gradată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Cazurile de supradozaj cu fluoxetină administrată în monoterapie au, în general, evoluţie benignă.
Simptomele supradozajului au inclus greaţă, vărsături, convulsii şi semne de alterare a statusului
SNC-variind ca intensitate de la excitaţie până la comă, tulburări respiratorii şi tulburări
cardiovasculare-variind ca intensitate de la aritmii asimptomatice până la stop cardiac. Mortalitatea
atribuită supradozajului cu fluoxetină, administrată în monoterapie, a fost extrem de rară. Se
recomandă monitorizarea funcţiilor vitale, împreună cu tratament simptomatic şi măsuri de susţinere.
Nu se cunoaşte un antidot specific.
Este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia şi exsanguinoperfuzia să fie benefice.
Administrarea de cărbune activat, care poate fi utilizat concomitent cu sorbitol, poate fi la fel de sau
poate chiar mai eficace decât provocarea de vărsături sau lavaj gastric. În tratamentul supradozajului
se va lua în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente. La pacienţii care au utilizat
în mod accidental sau în mod voit doze de antidepresiv triciclic mai mari decât cele recomandate poate
fi necesară o perioadă de supraveghere medicală strictă mai lungă, dacă sunt sub tratament cu
fluoxetină sau li s-a administrat recent acest medicament.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
11
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB03.
Fluoxetina este un inhibitor selectiv al recaptării de serotonină, fapt care explică mecanismul său de
acţiune. Fluoxetina nu are, practic, nicio afinitate faţă de alţi receptori cum ar fi: α1-, α2- şi β-
adrenergici, serotoninergici, dopaminergici, histaminici, muscarinici sau GABA.
Episoadele depresive majore: S-au efectuat studii clinice controlate, versus placebo şi comparator
activ, la pacienţi diagnosticaţi cu episod depresiv major. Conform aprecierii după scala de depresie
Hamilton (HAM-D) fluoxetina a fost semnificativ mai eficace decât placebo. În aceste studii
fluoxetina a demonstrat o rată de răspuns (definită prin reducerea cu 50% a scorului HAM-D) şi de
remisie a simptomatologiei semnificativ superioară faţă de placebo.
Răspuns la doză: În cadrul studiilor cu doze fixe, curba doză - răspuns este plată, neoferind nici o
sugestie în privinţa avantajului de eficacitate al utilizării unor doze mai mari decât cele recomandate.
Totuşi, există unele date clinice care sugerează că o creştere a dozei poate fi benefică la anumiţi
pacienţi.
Tulburarea obsesiv-compulsivă: În studii clinice de administrare pe termen scurt (24 săptămâni),
fluoxetina a fost semnificativ mai eficace decât placebo. S-a demonstrat un efect terapeutic la doza de
20 mg/zi; de asemenea, s-a observat că doze superioare (40-60 mg/zi) dau o rată superioară de
răspuns. Studiile clinice realizate pe termen lung (trei studii de extensie pe termen scurt şi un studiu
pentru prevenţia recăderilor) nu au putut confirma eficacitatea pe termen îndelungat.
Bulimia nervoasă: În cursul studiilor clinice pe termen scurt (în medie 16 săptămâni) realizate pe
pacienţi trataţi ambulator pentru bulimie nervoasă (conform criteriilor diagnostice ale DSM-III-R),
fluoxetina în doză de 60 mg/zi a fost semnificativ mai eficace decât placebo în reducerea hiperfagiei
bulimice, a vărsăturilor sau a utilizării laxativelor. Nu s-a putut stabili menţinerea eficacităţii
tratamentului pe timp îndelungat.
S-a efectuat două studii clinice controlate cu placebo, la pacienţi cu tulburare disforică pre-menstruală
(PMDD) în conformitate cu criteriile de diagnostic DSM-IV. Au fost incluse pacienţii cu simptome de
severitate suficientă pentru a afecta funcţia socială şi profesională şi relaţii cu alţii. Pacienţii care au
utilizat contraceptive orale au fost excluse. În primul studiu de 20 mg/doza zilnică, timp de 6 cicluri, a
fost observată o îmbunătăţire a parametrilor principali de eficacitate (iritabilitate, anxietate şi disforie).
În al doilea studiu, cu dozare intermitentă în faza luteală (20 mg/zi, timp de 14 de zile) timp de 3
cicluri, a fost observată o ameliorare a parametrilor principali de eficacitate (scara de evaluare zilnică a
problemelor severe). Cu toate acestea, concluziile definitive privind eficacitatea şi durata de tratament
nu pot fi trase din aceste studii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Fluoxetina se absoarbe bine după administrarea orală. Biodisponibilitatea nu este modificată de
prezenţa alimentelor în tractul gastro-intestinal.
Distribuţie
Fluoxetina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 95%) şi este larg
distribuită în organism (volum de distribuţie 20-40 l/kg). Concentraţiile plasmatice la starea de
echilibru se realizează după câteva săptămâni de tratament. În cazul tratamentului prelungit,
concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt similare celor atinse la 4-5 săptămâni.
12
Metabolizare
Fluoxetina are un profil farmacocinetic non-linear cu metabolizare la primul pasaj hepatic.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 6-8 ore de la administrarea orală. Fluoxetina este
metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic prin intermediul enzimei CYP2D6, formând prin
demetilare metabolitul activ norfluoxetina (demetilfluoxetină) şi alţi metaboliţi neidentificaţi, care sunt
eliminaţi renal.
Eliminare
Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare al fluoxetinei este de 4-6 zile, iar cel al metabolitului
său activ este de 4-16 zile. Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungiţi determină
persistenţa medicamentului în organism timp de 5-6 săptămâni de la întreruperea tratamentului.
Eliminarea se face în principal pe cale renală (aproximativ 60%). Fluoxetina se excretă în laptele
matern.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici sănătoşi profilul farmacocinetic al fluoxetinei este similar cu cel al adulţilor.
Insuficienţă hepatică
În caz de insuficienţă hepatică (ciroză alcoolică), timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ai
fluoxetinei şi norfluoxetinei cresc, putând fi cuprinşi între 7 şi 12 zile. Se recomandă o scădere a
dozelor sau creşterea intervalului dintre doze.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă (anurie), după administrarea unei doze
unice de fluoxetină, parametrii farmacocinetici nu au fost modificaţi faţă de cei ai adultului sănătos.
Cu toate acestea, în cazul administrării de doze repetate, s-a remarcat o creştere a concentraţiilor
plasmatice la starea de echilibru.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc de carcinogenitate sau mutagenitate în studiile in vitro
sau pe animale.
Într-un studiu de toxicologie juvenilă pe şobolani CD, administrarea de clorhidrat de fluoxetină în
doza de 30mg/kg/zi în zilele postnatale 21-90 a dus la degenerarea ireversibilă şi necroza testiculelor,
vacuolizarea epiteliului epididimal, imaturitatea şi lipsa de activitate a tractului reproductiv feminin şi
scăderea fertilităţii. Întârzierie în maturizarea sexuală a avut loc la masculi (10 şi 30mg/kg/zi) şi
femele (30mg/kg/zi). Importanţa acestor rezultate la om este necunoscută. La şobolanii cu doza
administrată de 30 mg/kg a scăzut lungimea femurului faţă de grupul de control şi au fost observate
degenerarea musculaturii scheletice, necroză şi regenerare. La doza de 10 mg/kg/zi, concentraţiile
plasmatice obţinute la animale au fost de aproximativ 0,8 – 8,8 ori (fluoxetina) şi de 3,6 – 23,2 ori
(norfluoxetina), faţă de cele observate la copii şi adolescenţi. La 3 mg/kg/zi, concentraţiile plasmatice
obţinute la animale au fost de aproximativ 0,04 – 0,5 ori (fluoxetina) şi de 0,3 – 2,1 ori (norfluoxetina)
faţă de cele obţinute la copii şi adolescenţi.
Un studiu efectuat pe soareci juvenili a indicat că inhibarea transportorului serotoninei previne
formarea normală a oaselor. Această observaţie pare a fi susţinută de rezultatele clinice.
Reversibilitatea acestui efect nu a fost stabilită.
Un alt studiu la şoareci juvenili (tratate în zilele postnatale 4-21), a demonstrat că inhibarea
transportorului serotoninei a avut efecte de lungă durată asupra comportamentului şoarecilor. Nu
există informaţii asupra reversibilităţii acestui efect. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu a fost
stabilită.
13
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Amidon de cartof
Stearat de magneziu
Capacul şi corpul capsulei
Eritrozină (E 127)
Indigotină (E 132)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid negru de fer (E 172)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 7 capsule.
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 7 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Vim Spectrum S.R.L.
Şos. Sighişoarei, nr.409, cod 547367 Corunca, jud. Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1006/2008/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Septembrie 2008
14
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2011
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FLUOXIN 20 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine fluoxetină 20 mg sub formă de clorhidrat de fluoxetină 22,36 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Capsule gelatinoase tari nr. 4, cu corp albastru deschis (L 900) opac si capac albastru închis (L 830)
opac, care conţin o pulbere omogenă de culoare albă
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Episoade de depresie majoră;
- Tulburare obsesiv-compulsivă;
- Bulimie nervoasă, ca tratament complementar psihoterapiei, pentru reducerea consumului
compulsiv de alimente şi a provocării purgaţiei.
Fluoxin este indicat la adulţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Fluoxin este indicat doar la adulţi, pentru administrare orală.
Doze
Episoade de depresie majoră
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 20-60 mg fluoxetină pe zi. Doza iniţială recomandată este de 20 mg
fluoxetină pe zi. Dozele vor fi revizuite şi ajustate, dacă este necesar, la 3-4 săptămâni de la iniţierea
tratamentului precum şi, ulterior, conform evaluării clinice.
Cu toate că la doze mai mari de 20 mg fluoxetină pe zi există o creştere a riscului de reacţii adverse, la
unii pacienţi care nu au răspuns la tratament, doza poate fi crescută gradat, până la maxim 60 mg
fluoxetină pe zi (vezi pct. 5.1). Ajustarea dozelor trebuie efectuată cu atenţie, pe baza evaluării clinice
individuale, sub strictă supraveghere medicală, astfel încât tratamentul să fie menţinut la doza minimă
eficace.
Tratamentul antidepresiv trebuie urmat pentru o perioadă de cel puţin 6 luni, pentru a asigura dispariţia
completă a simptomatologiei.
2
Tulburare obsesiv-compulsivă
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 20 mg fluoxetină pe zi. În lipsa răspunsului terapeutic, după două săptămâni
de tratament, doza poate fi crescută gradat, până la maxim 60 mg fluoxetină pe zi, dar riscul reacţiilor
adverse este mai mare. În absenţa ameliorării simptomatologiei după 10 săptămâni, tratamentul cu
fluoxetină trebuie reevaluat. În cazul unui răspuns terapeutic favorabil, tratamentul poate fi continuat
cu o doză ajustată individual.
Cu toate că studiile clinice efectuate nu au putut preciza durata optimă a tratamentului şi având în
vedere că tulburarea obsesiv-compulsivă este o afecţiune cronică, se recomandă continuarea
tratamentului peste 10 săptămâni, la pacienţii care au răspuns la tratament.
Ajustarea dozelor trebuie efectuată cu atenţie, sub strictă supraveghere medicală, pentru fiecare caz în
parte, astfel încât să se asigure menţinerea tratamentului la doza minimă eficace. Necesitatea
continuării tratamentului trebuie reevaluată periodic. Eficacitatea tratamentului cu fluoxetină, de lungă
durată (peste 24 săptămâni), nu a fost demonstrată în cazul tulburării obsesiv-compulsive.
Bulimie nervoasă
Adulţi şi vârstnici
Doza recomandată este de 60 mg fluoxetină pe zi. În cazul tratamentului bulimiei nervoase cu
fluoxetină, eficacitatea terapeutică pe termen lung (peste 3 luni), nu a fost demonstrată.
Toate indicaţiile
Adulţi
Doza recomandată poate fi crescută sau scăzută. Dozele mai mari de 80 mg fluoxetină pe zi nu au fost
evaluate sistematic.
Doza recomandată de fluoxetină poate fi administrată în priză unică sau divizată, în mai multe prize,
cu sau fără alimente.
După oprirea tratamentului, substanţa activă şi metabolitul său activ persistă în organism timp de
săptămâni, fapt care trebuie avut în vedere atât la iniţierea cât şi la întreruperea tratamentului.
Trebuie evitată întreruperea bruscă a administrării fluoxetinei. Dozele se vor reduce treptat, în cursul a
1-2 săptămâni, pentru a diminua riscul sindromului de întrerupere. Dacă apar semne ale sindromului
de întrerupere, ca urmare a reducerii dozelor sau a opririi tratamentului, se va relua administrarea
ultimei doze administrate anterior. Se va continua reducerea dozelor, dar mai gradat. (Vezi pct. 4.4.)
Copii şi adolescenţi
Utilizarea fluoxetinei la copii şi adolescenţi (cu vârsta sub 18 ani) nu este recomandată, deoarece
pentru această grupă de vârstă, siguranţa şi eficacitatea medicamentului nu au fost determinate.
Vârstnici
Se recomandă prudenţă în cazul creşterii dozelor; doza zilnică nu va depăşi, în general, 40 mg
fluoxetină. Doza maximă recomandată este de 60 mg fluoxetină pe zi.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică sau cu boli asociate
La pacienţii cu insuficienţă hepatică, cu boli asociate (vezi pct. 5.2) sau la cei trataţi concomitent cu
alte medicamente (vezi pct. 4.5) trebuie luată în considerare scăderea dozei de fluoxetină sau creşterea
intervalului dintre doze (de exemplu, o doză de 20 mg fluoxetină administrată o dată la două zile).
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la fluoxetină sau la oricare dintre excipienţi.
- Tratament concomitent cu inhibitori ai monoaminooxidazei (inhibitor MAO).
Au fost raportate cazuri grave sau chiar letale la pacienţii trataţi cu un ISRS (Inhibitor Selectiv
al Recaptării Serotoninei) concomitent cu un inhibitor MAO, precum şi la pacienţi care, după ce
au întrerupt tratamentul cu un ISRS au început tratamentul cu un inhibitor MAO. Tratamentul
cu fluoxetină va fi iniţiat doar la 2 săptămâni de la întreruperea unui tratamentul cu un inhibitor
3
MAO nereversibil (de exemplu selegilină) sau a doua zi după întreruperea tratamentului cu un
inhibitor MAO reversibil (de exemplu moclobemidă).
Unii pacienţi au prezentat manifestări specifice sindromului serotoninergic (care poate fi
diagnosticat ca sindrom neuroleptic malign, datorită asemănărilor). Simptomele includ:
hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu posibile fluctuaţii rapide ale
semnelor vitale, modificări ale stării psihice cu confuzie, iritabilitate şi agitaţie extremă, care pot
progresa către delir şi comă. În consecinţă, este contraindicată asocierea fluoxetinei cu un
medicament care conţine inhibitor MAO. După întreruperea tratamentului cu fluoxetină şi
înainte de iniţierea tratamentului cu un inhibitor MAO ireversibil (de exemplu, selegilină),
trebuie să treacă un interval de cel puţin 5 săptămâni. Dacă fluoxetina a fost prescrisă în
tratament de lungă durată şi/sau în doză mare, trebuie luat în considerare un interval mai mare
înainte de iniţierea tratamentului cu un inhibitor MAO.
Administrarea concomitentă a fluoxetinei cu un inhibitor MAO reversibil (de exemplu
moclobemidă) nu este recomandată. Ca urmare, tratamentul cu fluoxetină poate fi iniţiat la o zi
după întreruperea tratamentului cu un IMAO reversibil.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Administrarea la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani
Fluoxetina nu trebuie utilizată în tratamentul copiilor şi adolescenţilor cu vârsta sub 18 ani. În studiile
clinice s-au observat comportamente legate de suicid (tentative de suicid sau idei de suicid) şi ostilitate
(comportament dominant de opoziţie şi agresiune şi furie), mai frecvent în rândul copiilor şi
adolescenţilor trataţi cu antidepresive decât în rândul celor cărora li s-a administrat placebo. Dacă, cu
toate acestea, se ia decizia de efectuare a tratamentului, pe baza nevoii clinice, pacientul trebuie
monitorizat cu atenţie, pentru observarea promptă a apariţiei simptomelor de suicid. În plus, lipsesc
datele despre siguranţa administrării pe termen îndelungat la copii şi adolescenţi, referitoare la
creştere, maturizare, dezvoltare cognitivă şi comportamentală (vezi pct 5.3.).
Reacţii de hipersensibilitate
Au fost raportate evenimente anafilactoide, erupţii cutanate tranzitorii şi anumite reacţii sistemice
progresive, uneori grave (cu afectare cutanată, renală, hepatică sau pulmonară). La apariţia erupţiei
cutanate tranzitorii sau a altor manifestări de hipersensibilitate, pentru care nu se poate identifica o altă
cauză, administrarea de fluoxetină trebuie întreruptă.
Convulsii
Convulsiile constituie un risc potenţial al medicamentelor antidepresive. În consecinţă, similar altor
antidepresive, tratamentul cu fluoxetină trebuie iniţiat cu precauţie la pacienţii cu crize convulsive în
antecedente. Tratamentul trebuie întrerupt dacă apar convulsii sau frecvenţa convulsiilor creşte.
Administrarea de fluoxetină trebuie evitată la pacienţii cu afecţiuni convulsivante.
Administrarea de fluoxetină se va evita la pacienţii cu epilepsie instabilă şi se impune supravegherea
atentă a pacienţilor cu epilepsie controlată terapeutic.
Manie
Antidepresivele se vor utiliza cu precauţie la pacienţii cu antecedente de manie sau hipomanie. Similar
oricărui alt antidepresiv, administrarea fluoxetinei se va întrerupe la pacienţii care intră într-o fază
maniacală.
Insuficienţa renală şi insuficienţa hepatică
Fluoxetina este metabolizată hepatic în proporţie mare şi este excretată renal. La pacienţii cu afectare
hepatică severă se recomandă o doză mai mică de 20 mg fluoxetină pe zi sau creşterea intervalului
dintre doze, de exemplu administrarea a 20 mg fluoxetină pe zi, o dată la 2 zile.
După administrarea a 20 mg fluoxetină pe zi, timp de 2 luni, la pacienţii cu insuficienţă renală severă
(rata de filtrare glomerulară < 10 ml/min), care necesitau dializă, concentraţiile plasmatice ale
fluoxetinei sau norfluoxetinei au fost aceleaşi ca şi la subiecţii cu funcţie renală normală.
Tamoxifen
4
Fluoxetina, un inhibitor potent al CYP2D6, poate determina concentraţii reduse de endoxifen, unul
dintre cei mai importanţi metaboliţi activi ai tamoxifenului. Prin urmare, fluoxetina trebuie evitată, pe
cât posibil, în timpul tratamentului cu tamoxifen (vezi pct. 4.5).
Boli cardiace
Datele din literatură obţinute în urma unui studiu dublu orb realizat la 312 pacienţi la care s-a
administrat fluoxetină şi cărora li s-a efectuat ECG, nu au demonstrat apariţia anomaliilor de
conducere, care să determine bloc atrio-venticular. Totuşi, experienţa clinică în ceea ce priveşte bolile
cardiace acute, este limitată. În consecinţă, este indicată prudenţă la administrarea de fluoxetină în
aceste condiţii.
Scăderea în greutate
Pacienţii trataţi cu fluoxetină pot prezenta scădere în greutate, de regulă proporţional cu greutatea
iniţială. În studiile clinice efectuate la pacienţii depresivi, scăderea în greutate a subiecţilor
normoponderali a fost considerată, în general, nesemnificativă.
Diabet zharat
La pacienţii cu diabet zaharat, administrarea de ISRS poate să modifice controlul glicemiei. În timpul
tratamentului cu fluoxetină au fost raportate hipoglicemii, iar după întreruperea medicamentului au
fost raportate hiperglicemii. În consecinţă, ajustarea dozelor de insulină şi/sau medicamente
antidiabetice orale poate fi necesară
Suicid/ideaţie suicidară sau agravare a stării clinice
Depresia se asociază cu creşterea riscului de ideaţie suicidară, auto-vătămare şi suicid (evenimente
legate de suicid). Riscul se menţine până la apariţia unor semne consistente de remisiune. Dată fiind
posibilitatea ca situaţia să nu se amelioreze în primele săptămâni de tratament, pacienţii trebuie
monitorizaţi îndeaproape, până la apariţia ameliorării. Experienţa clinică generală demonstrează că
riscul de suicid se poate accentua în primele faze ale recuperării.
Alte afecţiuni psihice pentru care Fluoxin este prescris pot fi, de asemenea, asociate cu un risc crescut
de evenimente legate de suicid. În plus, aceste afecţiuni pot apărea împreună cu tulburare depresivă
majoră. Prin urmare aceleaşi precauţii, ar trebui să fie respectate în cazul tratării pacienţilor cu alte
tulburări psihiatrice ca şi în tratamentul pacienţilor cu tulburare depresivă majoră,
Este cunoscut faptul că pacienţii cu antecedente de evenimente legate de suicid sau cei cu manifestări
semnificative de ideaţie suicidară anterior iniţierii tratamentului prezintă un risc mai accentuat de
ideaţie suicidară sau tentativă de suicid, trebuind să fie monitorizaţi cu atenţie pe parcursul
tratamentului. Rezultatele unei meta-analize a anumitor studii clinice controlate cu placebo efectuate
cu medicamente antidepresive la pacienţii adulţi au arătat existenţa unui risc accentuat de
comportament suicidar în cazul medicamentelor antidepresive comparativ cu placebo la pacienţi cu
vârsta sub 25 de ani.
Terapia medicamentoasă a pacienţilor, şi mai ales a celor aflaţi în situaţie de risc accentuat, trebuie să
fie însoţită de supraveghere atentă, cu precădere în etapele incipiente ale tratamentului şi după
modificarea dozelor. Pacienţilor (şi celor care îi îngrijesc) trebuie să li se atragă atenţia cu privire la
necesitatea monitorizării oricărei agravări a stării clinice, a apariţiei oricărui comportament sau ideaţii
cu tentă de suicid precum şi la obligaţia de solicitare a sfatului medicului imediat după apariţia unor
astfel de simptome.
Acatizia/agitaţia psihomotorie
Utilizarea fluoxetinei a fost asociată cu instalarea acatiziei, caracterizată printr-o percepţie subiectivă
ca o stare neplăcută sau supărătoare şi prin nevoia de mişcare, însoţită adesea de incapacitatea de a sta
liniştit, aşezat sau în picioare. Acest lucru poate să apară, cel mai probabil, în primele săptămâni de
tratament. La pacienţii care prezintă aceste simptome, creşterea dozei de fluoxetină poate fi nocivă.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului
5
Simptomele de întrerupere la oprirea tratamentului sunt frecvente, în special dacă întreruperea
tratamentului se face brusc (vezi pct. 4.8). În studiile clinice, evenimentele adverse observate la
întreruperea tratamentului au apărut la aproximativ 60% dintre pacienţii din ambele grupuri, fluoxetină
şi placebo. Dintre aceste evenimente adverse, 17% din grupul fluoxetină şi 12% din grupul placebo au
fost severe.
Riscul de apariţie al simptomelor de întrerupere poate depinde de mai mulţi factori, incluzând durata
tratamentului, doza administrată şi ritmul de scădere a dozei. Reacţiile adverse raportate cel mai
frecvent sunt ameţeli, tulburări senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând
insomnie şi vise intense), astenie, agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În
general, aceste simptome sunt uşoare până la moderate; totuşi, la unii pacienţi, pot avea o intensitate
severă. Simptomele apar, de obicei, în primele zile după întreruperea tratamentului. În general, aceste
simptome sunt autolimitate şi dispar, de obicei, în aproximativ 2 săptămâni, dar la unii pacienţi pot
dura 2-3 luni sau mai mult.
În consecinţă se recomandă ca întreruperea tratamentului cu fluoxetină să se facă gradat, pe o perioadă
de cel puţin una sau două săptămâni, în funcţie de necesităţile pacientului. (vezi, de asemenea, pct.
4.2).
Hemoragie
În general, inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) pot provoca hemoragii cutanate cum
sunt echimozele sau purpura. În cursul tratamentului cu fluoxetină au fost raportate echimoze ca şi
evenimente inconstante. Au fost raportate rar alte manifestări hemoragice (de exemplu hemoragii
genitale, gastrointestinale sau alte sângerări cutanate sau mucoase). Se recomandă prudenţă la pacienţii
trataţi cu ISRS, îndeosebi dacă se administrează concomitent medicamente care afectează funcţia
trombocitară (de exemplu, antipsihotice atipice cum sunt clozapină, fenotiazină, majoritatea
antidepresivelor triciclice, acid acetilsalicilic şi alte antiinflamatoare nesteroidiene), precum şi la
pacienţii cu antecedente hemoragice.
Terapie electroconvulsivantă (TEC)
Au existat raportări rare, cu privire la prelungirea crizelor convulsive la pacienţii trataţi cu fluoxetină
cărora li s-au efectuat electroşocuri, concomitent. Se recomandă prudenţă în aceste cazuri.
Hypericum perforatum (sunătoare)
Similar altor ISRS, pot să apară interacţiuni farmacodinamice între fluoxetină şi preparatele pe bază de
plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum), care pot să determine potenţarea efectelor
serotoninergice, determinând apariţia sindromului serotoninergic.
Sindrom serotoninergic
Sindromul serotoninergic sau evenimente de tipul sindromului neuroleptic malign au fost raportate rar
în timpul tratamentului cu fluoxetină şi, în special, în cazul asocierii cu alte medicamente
serotoninergice (printre care L-triptofanul) şi/sau cu medicamente neuroleptice. Aceste sindroame pot
pune în pericol viaţa şi, în consecinţă, tratamentul cu fluoxetină trebuie întrerupt în cazul apariţiei
simptomatologiei (simptome incluzând hipertermie, rigiditate, mioclonii, instabilitate vegetativă cu
posibile fluctuaţii rapide ale semnelor vitale, modificări ale stării psihice cu confuzie, iritabilitate şi
agitaţie extremă, care pot progresa către delir şi comă) şi trebuie iniţiat tratamentul simptomatic.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost efectuate studii privind interacţiunile numai la adulţi.
Atunci când se iau în considerare interacţiunile medicamentoase farmacodinamice sau
farmacocinetice, trebuie avut în vedere timpul de înjumătăţire prin eliminare lung al fluoxetinei (vezi
pct. 5.2).
Inhibitorii de monoaminooxidază (IMAO
S-au raportat reacţii adverse, uneori letale, la pacienţii trataţi cu ISRS în asociere cu antidepresive care
conţin inhibitori MAO, inclusiv inhibitorul MAO ireversibil (selegilină) şi inhibitorul MAO reversibil
6
(moclobemidă), precum şi la bolnavii care au întrerupt recent tratamentul cu un ISRS şi au început un
tratament cu inhibitor MAO.
Fluoxetina nu trebuie administrată concomitent cu un inhibitor MAO sau în decurs de 14 zile de la
întreruperea tratamentului cu un inhibitor MAO. După întreruperea tratamentului cu fluoxetină şi
înainte de începerea tratamentului cu un inhibitor MAO trebuie să treacă un interval de cel puţin 5
săptămâni. Dacă fluoxetina a fost prescrisă în tratament de lungă durată şi/sau în doză mare, este
necesar un interval mai mare.
Fenitoină
-La administrarea concomitentă a fenitoinei cu fluoxetină au fost observate modificări ale valorilor
plasmatice. În unele cazuri, au avut loc fenomene de toxicitate. Ca urmare este necesară monitorizarea
clinică a pacientului şi determinarea concentraţiilor plasmatice ale fenitoinei.
Medicamente serotoninergice
Administrarea concomitentă a fluoxetinei cu medicamente serotoninergice (de exemplu tramadol,
triptani) poate determina creşterea efectelor serotoninergice. Utilizarea concomitentă a triptanilor
determină un risc suplimentar de hipertensiune arterială şi de vasoconstricţie arterială coronariană.
Litiu şi triptofan
Au fost raportate sindroame serotoninergice atunci când se asociază ISRS cu litiu sau triptofan. În
consecinţă, utilizarea concomitentă a fluoxetinei cu aceste medicamente trebuie făcută cu prudenţă. În
cazul asocierii fluoxetinei cu litiu este necesară o monitorizare mai atentă şi mai frecventă a
pacientului.
Medicamente metabolizate prin intermediul CYP2D6
Deoarece metabolizarea fluoxetinei (ca şi aceea a antidepresivelor triciclice şi a altor antidepresive cu
selectivitate pentru serotonină) implică CYP2D6, asocierea de medicamente care sunt metabolizate de
către această enzimă poate fi cauză de interacţiuni. Tratamentul concomitent cu medicamente astfel
metabolizate, care au un indice terapeutic mic (cum ar fi flecainida, encainida, vinblastina,
carbamazepina şi antidepresivele triciclice) trebuie iniţiat şi ajustat la limita inferioară a dozajului.
Această recomandare se aplică şi în cazul în care fluoxetina a fost administrată în cursul celor 5
săptămâni anterioare.
Tamoxifen
În literatura de specialitate au fost raportate interacţiuni farmacocinetice între inhibitorii CYP2D6 şi
tamoxifen, arătând o reducere de 65-75% a concentraţiilor plasmatice de endoxifen, unul dintre
formele cele mai active de tamoxifen. În unele studii la utilizarea concomitentă a unor antidepresive
ISRS a fost raportată eficacitate redusă de tamoxifen. Luând în considerare că efectul redus de
tamoxifen nu poate fi exclus, administrarea concomitentă cu inhibitori puternic ai CYP2D6 (inclusiv
fluoxetină) trebuie evitată, pe cât este posibil (vezi pct. 4.4).
Alte medicamente cu activitate asupra SNC
În cazul administrării concomitente au fost raportate creşteri ale concentraţiilor plasmatice ale
carbamazepinei, haloperidolului, clozapinei, diazepamului, alprazolamului şi fenitoinei. În unele
cazuri au apărut fenomene de toxicitate.
Anticoagulante orale
Au fost raportate modificări inconstante ale efectelor anticoagulante (modificări ale valorilor
investigaţiilor diagnostice şi/sau semne şi simptome clinice), atunci când fluoxetina se asociază cu
anticoagulantele orale. La pacienţii trataţi cu warfarină este necesară monitorizarea atentă a coagulării
la începerea sau întreruperea tratamentului cu fluoxetină (vezi pct. 4.4).
Terapie electroconvulsivantă (TEC)
Au existat raportări rare, cu privire la prelungirea crizelor convulsive la pacienţii trataţi cu fluoxetină
cărora li s-au efectuat electroşocuri, concomitent. Se recomandă prudenţă în aceste cazuri.
7
Alcool etilic
Conform datelor obţinute din studiile clinice, fluoxetina nu creşte concentraţiile plasmatice şi efectele
alcoolului etilic. Totuşi, asocierea cu băuturi alcoolice nu este recomandată în timpul tratamentului cu
un ISRS.
Sunătoare (Hypericum perforatum)
Similar altor ISRS, pot să apară interacţiuni farmacodinamice între fluoxetină şi preparatele pe bază de
plante care conţin sunătoare (Hypericum perforatum), care pot să determine creşterea reacţiilor
adverse.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Date epidemiologice au sugerat faptul că utilizarea inhibitorilor selectivi ai recaptării serotoninei
(ISRS) în sarcină, în special în ultima parte a acesteia, poate creşte riscul de apariţie a hipertensiunii
arteriale pulmonare persistente la nou-născut (HAPPN). Riscul constatat a fost de aproximativ 5 cazuri
la 1000 de sarcini. În populaţia generală, apar 1-2 cazuri de HAPPN la 1000 de sarcini.
Sarcină
Unele studii epidemiologice sugerează un risc crescut de defecte cardiovasculare asociate cu utilizarea
de fluoxetină în timpul primului trimestru. Mecanismul este necunoscut. În general, datele sugerează
că riscul de a avea un copil cu un defect cardiovascular în urma expunerii fluoxetină maternă este de 2
/ 100, comparativ cu o rată de aşteptat pentru astfel de defecte de aproximativ 1 / 100 din populaţia
generală.
Fluoxetina poate fi utilizată în timpul sarcinii, dar este necesară prudenţă, în special în timpul
ultimului trimestru de sarcină sau imediat înaintea delivrenţei, datorită următoarelor manifestări care
au fost raportate la nou-născuţi: iritabilitate, tremor, hipotonie, plâns persistent, dificultăţi la supt şi
tulburări ale somnului.
Aceste simptome pot fi un semn al efectelor serotoninergice sau ale unui sindrom de întrerupere.
Întârzierea apariţiei sau durata simptomatologiei sunt atribuibile timpului de înjumătăţire prin
eliminare lung al fluoxetinei (4-6 zile) şi a metabolitului său activ, norfluoxetina (4-16 zile).
În concluzie, fluoxetina se va administra în timpul sarcinii doar atunci când este absolut necesar, după
evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la nou-născut.
Alăptare
Se cunoaşte faptul că fluoxetina şi metabolitul său activ, norfluoxetina, se excretă în laptele matern.
S-au raportat evenimente adverse asupra sugarilor alăptaţi de mame tratate cu fluoxetină. Dacă
tratamentul cu fluoxetină este considerat necesar, trebuie luată în considerare întreruperea alăptării.
Totuşi, dacă alăptarea continuă, se va prescrie doza minimă eficace de fluoxetină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Deşi s-a demonstrat că fluoxetina nu afectează performanţa psihomotorie la voluntarii sănătoşi, orice
medicament psihoactiv poate tulbura judecata şi performanţa. Pacienţii trebuie atenţionaţi să nu
conducă vehicule, să nu folosească utilaje sau să lucreze în condiţii potenţial periculoase, până când nu
sunt cunoscute efectele individuale ale fluoxetinei.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse raportate la pacienţii trataţi cu fluoxetină au fost cefalee, greaţă,
insomnie, oboseală şi diaree.
Intensitatea şi frecvenţa reacţiilor adverse pot să scadă odată cu continuarea tratamentului şi, în
general, nu conduc la întreruperea medicaţiei.
8
Reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de severitate şi frecvenţă, astfel:
Foarte frecvente: ≥ 1/10
Frecvente: ≥1/100 şi <1/10
Mai puţin frecvente: ≥1/1000 şi <1/100
Rare: ≥1/10000 şi <1/1000
Foarte rare: <1/10000, inclusiv cazurile izolate
Cu frecvenţă necunoscută.
Reacţiile adverse prezentate au fost observate în studiile clinice (n = 9297) şi din raportările spontane.
Unele dintre aceste reacţii adverse sunt comune cu alte ISRS.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţie anafilactoidă, reacţie de tip boala serului.
Tulburări endocrine
Cu frecvenţă necunoscută: secreţie insuficientă a hormonului antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: scăderea apetitului (incluzând anorexie)
Rare: hiponatremia (natremie sub 110 mol/l)
Tulburări psihice
Foarte frecvente: insomnie
Frecvente: anxietate, nervozitate, nelinişte, stres, scăderea libidoului (pierderea
libidoului), tulburări de somn, vise anormale (incluzând coşmar)
Mai puţin frecvente: depersonalizare, stare de spirit crescut, euforie, tulburări de
concentrare şi de gândire, disfuncţie sexuală (ejaculare întârziată sau
absentă, lipsa orgasmului), bruxism
Rare: hipomanie, manie, halucinaţii, agitaţie, atacuri de panică
Cu frecvenţă necunoscută: idei şi comportament suicidar (aceste simptome pot să se datoreze
bolii de bază), confuzie
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: cefalee
Frecvente: tulburări de concentrare, ameţeli, disgeuzie, letargie, somnolenţă
(incluzând hipersomnie, sedare), tremor
Mai puţin frecvente: convulsii, nelinişte psihomotorie/acatizie, sindrom Buccoglossal
Cu frecvenţă necunoscută: sindrom serotoninergic
Tulburări oculare
Frecvente: vedere înceţoşată
Mai puţin frecvente: midriază
Tulburări cardiace
Frecvente: palpitaţii
Tulburări vasculare
Frecvente: înroşire (incluzând bufeuri)
9
Mai puţin frecvente: hipotensiune
Rare: vasculită, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: căscat
Mai puţin frecvente: dispnee
Rare: faringită
Cu frecvenţă necunoscută: evenimente pulmonare (incluzând procese inflamatorii de
histopatologie nespecifică şi/sau fibroză), epistaxis
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: diaree, greaţă
Frecvente: vărsături, dispepsie, xerostomie
Mai puţin frecvente: disfagie
Rare: durere esofagiană
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragii gastro-intestinale
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută: Foarte rar au fost raportate cazuri de hepatită idiosincrazică
Tulburări cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: erupţii cutanate (incluzând eriteme, erupţii cutanate exfoliative, erupţii
cutanate la căldură, erupţii cutanate, erupţii cutanate eritematoase,
erupţii cutanate foliculare, erupţii cutanate generalizate, erupţii
cutanate maculare, erupţii macular-papulare, erupţii cutanate
morbilliforme, erupţii cutanate papulare, erupţii pruriginoase, erupţii
cutanate veziculare, eriteme ombilicale), urticarie, prurit, hiperhidroză
Mai puţin frecvente: alopecie, tendinţe crescute la echimoză, transpiraţii
Rare: edem angioneurotic, echimoze, fotosensibilitate, purpură
Cu frecvenţă necunoscută: eritem polimorf care pot progresa la sindrom Stevens-Johnson sau
necroliză epidermică toxică (sindrom Lyell)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv şi osos
Frecvente: artralgii
Mai puţin frecvente: spasme musculare
Cu frecvenţă necunoscută: mialgii
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: urinare frecventă
Mai puţin frecvente: disurie
Rare: retenţie urinară
Cu frecvenţă necunoscută: tulburări de micţiune
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Frecvente: hemoragii genitale (incluzând hemoragie col uterin, disfuncţie uterină,
hemoragie uterină, hemoragie genitală, menometroragie, menoragie,
metroragie, polimenoree, hemoragie post-menopauză, hemoragii
uterine, hemoragii vaginale), disfuncţie erectilă, tulburare de ejaculare
10
(incluzând eşec la ejaculare, disfuncţie la ejaculare, ejaculare
prematură, ejaculare întârziată, ejaculare retrograd)
Mai puţin frecvente: disfuncţie sexuală
Rare: galactoree
Cu frecvenţă necunoscută: priapism
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: epuizare (incluzând astenie)
Frecvente: senzaţie de nervozitate, frisoane
Mai puţin frecvente: indispoziţie, senzaţii anormale, senzaţie de frig, senzaţie de cald
Cu frecvenţă necunoscută: hemoragii cutaneo-mucoase
Investigaţii diagnostice
Frecvente: scădere în greutate
Cu frecvenţă necunoscută: valori anormale ale testelor funcţiei hepatice
În timpul sau la scurt timp după încetarea tratamentului cu fluoxetină, s-au raportat cazuri de ideaţie
suicidară şi comportamente de tip suicidar (vezi secţiunea 4.4.).
Fracturi osoase: studii epidemiologice, în principal efectuate la pacienţii de 50 ani şi mai vârstnici,
arată un risc crescut de fracturi osoase la pacienţii trataţi cu ISRS şi antidepresante triciclice.
Mecanismul care conduce la acest risc este necunoscută.
Simptome de întrerupere observate la oprirea tratamentului: sistarea tratamentului cu fluoxetină
determină de obicei simptome de întrerupere. Simptomele raportate cel mai frecvent sunt ameţeala,
tulburări senzoriale (incluzând parestezia), tulburări ale somnului (incluzând insomnie şi vise intense),
astenie, agitaţie sau anxietate, greaţă şi/sau vărsături, tremor şi cefalee. În general, aceste simptome
sunt uşoare până la moderate; totuşi la unii pacienţi pot căpăta o intensitate severă şi/sau prelungită
(vezi pct. 4.4). În consecinţă, atunci când tratamentul cu fluoxetină nu mai este necesar, se recomandă
scăderea gradată a dozelor (vezi pct. 4.2 şi pct. 4.4).
4.9 Supradozaj
Cazurile de supradozaj cu fluoxetină administrată în monoterapie au, în general, evoluţie benignă.
Simptomele supradozajului au inclus greaţă, vărsături, convulsii şi semne de alterare a statusului
SNC-variind ca intensitate de la excitaţie până la comă, tulburări respiratorii şi tulburări
cardiovasculare-variind ca intensitate de la aritmii asimptomatice până la stop cardiac. Mortalitatea
atribuită supradozajului cu fluoxetină, administrată în monoterapie, a fost extrem de rară. Se
recomandă monitorizarea funcţiilor vitale, împreună cu tratament simptomatic şi măsuri de susţinere.
Nu se cunoaşte un antidot specific.
Este improbabil ca diureza forţată, dializa, hemoperfuzia şi exsanguinoperfuzia să fie benefice.
Administrarea de cărbune activat, care poate fi utilizat concomitent cu sorbitol, poate fi la fel de sau
poate chiar mai eficace decât provocarea de vărsături sau lavaj gastric. În tratamentul supradozajului
se va lua în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente. La pacienţii care au utilizat
în mod accidental sau în mod voit doze de antidepresiv triciclic mai mari decât cele recomandate poate
fi necesară o perioadă de supraveghere medicală strictă mai lungă, dacă sunt sub tratament cu
fluoxetină sau li s-a administrat recent acest medicament.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
11
Grupa farmacoterapeutică: antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, codul ATC:
N06AB03.
Fluoxetina este un inhibitor selectiv al recaptării de serotonină, fapt care explică mecanismul său de
acţiune. Fluoxetina nu are, practic, nicio afinitate faţă de alţi receptori cum ar fi: α1-, α2- şi β-
adrenergici, serotoninergici, dopaminergici, histaminici, muscarinici sau GABA.
Episoadele depresive majore: S-au efectuat studii clinice controlate, versus placebo şi comparator
activ, la pacienţi diagnosticaţi cu episod depresiv major. Conform aprecierii după scala de depresie
Hamilton (HAM-D) fluoxetina a fost semnificativ mai eficace decât placebo. În aceste studii
fluoxetina a demonstrat o rată de răspuns (definită prin reducerea cu 50% a scorului HAM-D) şi de
remisie a simptomatologiei semnificativ superioară faţă de placebo.
Răspuns la doză: În cadrul studiilor cu doze fixe, curba doză - răspuns este plată, neoferind nici o
sugestie în privinţa avantajului de eficacitate al utilizării unor doze mai mari decât cele recomandate.
Totuşi, există unele date clinice care sugerează că o creştere a dozei poate fi benefică la anumiţi
pacienţi.
Tulburarea obsesiv-compulsivă: În studii clinice de administrare pe termen scurt (24 săptămâni),
fluoxetina a fost semnificativ mai eficace decât placebo. S-a demonstrat un efect terapeutic la doza de
20 mg/zi; de asemenea, s-a observat că doze superioare (40-60 mg/zi) dau o rată superioară de
răspuns. Studiile clinice realizate pe termen lung (trei studii de extensie pe termen scurt şi un studiu
pentru prevenţia recăderilor) nu au putut confirma eficacitatea pe termen îndelungat.
Bulimia nervoasă: În cursul studiilor clinice pe termen scurt (în medie 16 săptămâni) realizate pe
pacienţi trataţi ambulator pentru bulimie nervoasă (conform criteriilor diagnostice ale DSM-III-R),
fluoxetina în doză de 60 mg/zi a fost semnificativ mai eficace decât placebo în reducerea hiperfagiei
bulimice, a vărsăturilor sau a utilizării laxativelor. Nu s-a putut stabili menţinerea eficacităţii
tratamentului pe timp îndelungat.
S-a efectuat două studii clinice controlate cu placebo, la pacienţi cu tulburare disforică pre-menstruală
(PMDD) în conformitate cu criteriile de diagnostic DSM-IV. Au fost incluse pacienţii cu simptome de
severitate suficientă pentru a afecta funcţia socială şi profesională şi relaţii cu alţii. Pacienţii care au
utilizat contraceptive orale au fost excluse. În primul studiu de 20 mg/doza zilnică, timp de 6 cicluri, a
fost observată o îmbunătăţire a parametrilor principali de eficacitate (iritabilitate, anxietate şi disforie).
În al doilea studiu, cu dozare intermitentă în faza luteală (20 mg/zi, timp de 14 de zile) timp de 3
cicluri, a fost observată o ameliorare a parametrilor principali de eficacitate (scara de evaluare zilnică a
problemelor severe). Cu toate acestea, concluziile definitive privind eficacitatea şi durata de tratament
nu pot fi trase din aceste studii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Fluoxetina se absoarbe bine după administrarea orală. Biodisponibilitatea nu este modificată de
prezenţa alimentelor în tractul gastro-intestinal.
Distribuţie
Fluoxetina se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice (aproximativ 95%) şi este larg
distribuită în organism (volum de distribuţie 20-40 l/kg). Concentraţiile plasmatice la starea de
echilibru se realizează după câteva săptămâni de tratament. În cazul tratamentului prelungit,
concentraţiile plasmatice la starea de echilibru sunt similare celor atinse la 4-5 săptămâni.
12
Metabolizare
Fluoxetina are un profil farmacocinetic non-linear cu metabolizare la primul pasaj hepatic.
Concentraţia plasmatică maximă este atinsă la 6-8 ore de la administrarea orală. Fluoxetina este
metabolizată în proporţie mare la nivel hepatic prin intermediul enzimei CYP2D6, formând prin
demetilare metabolitul activ norfluoxetina (demetilfluoxetină) şi alţi metaboliţi neidentificaţi, care sunt
eliminaţi renal.
Eliminare
Timpul de înjumătătire plasmatică prin eliminare al fluoxetinei este de 4-6 zile, iar cel al metabolitului
său activ este de 4-16 zile. Timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare prelungiţi determină
persistenţa medicamentului în organism timp de 5-6 săptămâni de la întreruperea tratamentului.
Eliminarea se face în principal pe cale renală (aproximativ 60%). Fluoxetina se excretă în laptele
matern.
Vârstnici
La pacienţii vârstnici sănătoşi profilul farmacocinetic al fluoxetinei este similar cu cel al adulţilor.
Insuficienţă hepatică
În caz de insuficienţă hepatică (ciroză alcoolică), timpii de înjumătăţire plasmatică prin eliminare ai
fluoxetinei şi norfluoxetinei cresc, putând fi cuprinşi între 7 şi 12 zile. Se recomandă o scădere a
dozelor sau creşterea intervalului dintre doze.
Insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală uşoară, moderată sau severă (anurie), după administrarea unei doze
unice de fluoxetină, parametrii farmacocinetici nu au fost modificaţi faţă de cei ai adultului sănătos.
Cu toate acestea, în cazul administrării de doze repetate, s-a remarcat o creştere a concentraţiilor
plasmatice la starea de echilibru.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele nonclinice nu au evidenţiat niciun risc de carcinogenitate sau mutagenitate în studiile in vitro
sau pe animale.
Într-un studiu de toxicologie juvenilă pe şobolani CD, administrarea de clorhidrat de fluoxetină în
doza de 30mg/kg/zi în zilele postnatale 21-90 a dus la degenerarea ireversibilă şi necroza testiculelor,
vacuolizarea epiteliului epididimal, imaturitatea şi lipsa de activitate a tractului reproductiv feminin şi
scăderea fertilităţii. Întârzierie în maturizarea sexuală a avut loc la masculi (10 şi 30mg/kg/zi) şi
femele (30mg/kg/zi). Importanţa acestor rezultate la om este necunoscută. La şobolanii cu doza
administrată de 30 mg/kg a scăzut lungimea femurului faţă de grupul de control şi au fost observate
degenerarea musculaturii scheletice, necroză şi regenerare. La doza de 10 mg/kg/zi, concentraţiile
plasmatice obţinute la animale au fost de aproximativ 0,8 – 8,8 ori (fluoxetina) şi de 3,6 – 23,2 ori
(norfluoxetina), faţă de cele observate la copii şi adolescenţi. La 3 mg/kg/zi, concentraţiile plasmatice
obţinute la animale au fost de aproximativ 0,04 – 0,5 ori (fluoxetina) şi de 0,3 – 2,1 ori (norfluoxetina)
faţă de cele obţinute la copii şi adolescenţi.
Un studiu efectuat pe soareci juvenili a indicat că inhibarea transportorului serotoninei previne
formarea normală a oaselor. Această observaţie pare a fi susţinută de rezultatele clinice.
Reversibilitatea acestui efect nu a fost stabilită.
Un alt studiu la şoareci juvenili (tratate în zilele postnatale 4-21), a demonstrat că inhibarea
transportorului serotoninei a avut efecte de lungă durată asupra comportamentului şoarecilor. Nu
există informaţii asupra reversibilităţii acestui efect. Relevanţa clinică a acestei observaţii nu a fost
stabilită.
13
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Amidon de cartof
Stearat de magneziu
Capacul şi corpul capsulei
Eritrozină (E 127)
Indigotină (E 132)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid negru de fer (E 172)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 7 capsule.
Cutie cu 4 blistere din PVC/Al a câte 7 capsule.
Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Vim Spectrum S.R.L.
Şos. Sighişoarei, nr.409, cod 547367 Corunca, jud. Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
1006/2008/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Septembrie 2008
14
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2011
