DYSPORT
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7334/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DYSPORT pulbere pentru soluţie injectabilă 500 unităţi Speywood
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine toxină botulinică tip A (Clostridium botulinum)
500 unităţi Speywood.
O unitate Speywood se defineşte ca DL50 la şoarece, după administrare intraperitonală.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere de culoare albă, de consistenţă solidă şi omogenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dysport este indicat pentru tratamentul
- Ca medicaţie adjuvantă fizioterapiei, pentru reducerea spasticităţii membrului superior, aparută
ca urmare a unui accident vascular cerebral - prezentând astfel un beneficiu semnificativ pentru
pacientul adult.
- Paralizii spastice la copii cu vârsta de doi ani sau peste, cu infirmitate motorie cerebrală cum
este deformarea dinamică, datorată spasticităţii -picior equin. Tratamentul se efectuează numai
în centre medicale specializate, cu personal calificat corespunzător.
- Torticolis spastic la adulţi.
- Blefarospasm la adulţi.
- Spasm hemifacial la adulţi.
- Hiperhidroză axilară.
4.2 Doze şi mod de administrare
Unităţile de Dysport sunt specifice acestui medicament şi nu sunt substituibile cu unităţile de măsură
ale altor preparate care conţin toxină botulinică tip A.
Recomandări: Dysport trebuie administrat doar de către medici instruiţi în mod corespunzător.
Porţiunea centrală expusă a dopului de cauciuc trebuie dezinfectată cu alcool sanitar imediat înainte de
perforarea septului. Trebuie utilizat un ac steril numărul 23 sau 25.
Spasticitatea membrului superior la adult, aparută ca urmare a unui accident vascular cerebral
Doze
Doza recomandată este de 1000 unităţi, administrată divizat, în următoarele grupe musculare: flexor
profund al degetelor (FDP), flexor superficial al degetelor (FDS), flexor ulnar al carpului (FCU),
flexor radial al carpului (FCR) şi biceps brahial (BB).
2
Locurile de injectare trebuie să coincidă aproximativ cu locurile standard folosite pentru
electromiografie şi practic, se determină prin palpare.
Toţi muschii, cu excepţia BB, se vor injecta într-un singur loc, iar BB se va injecta în doua locuri. Se
recomandă ca doza să fie distribuită astfel:
BB
(unităţi)
FDm
(unităţi)
FDp
(unităţi)
FCr
(unităţi)
FCo
(unităţi)
Doza
totală
(unităţi)
Dysport 300-400 150 150-250 150 150 1000
Doza iniţială trebuie scăzută dacă se observă că poate genera slăbiciunea excesivă a muşchilor vizaţi,
cum este cazul pacienţilor ai căror muşchi injectaţi sunt puţin dezvoltaţi, al pacienţilor la care nu se
injectează muşchiul BB sau al pacienţilor care necesită injectări concomitente cu Dysport în alte grupe
musculare.
O ameliorare clinică se poate observa în două săptămâni după injectare. Injectările se pot repeta la
intervale de aproximativ 16 săptămâni sau mai curând, atunci când este necesar, pentru a menţine
răspunsul clinic, dar nu mai devreme de 12 săptămâni.
Mod de administrare
În cazul tratamentului spasticităţii membrului superior ca urmare a unui accident vascular cerebral,
Dysport se reconstituie cu 1 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru a se obţine o soluţie care să
conţină Dysport 500 unităţi/ml.
În cazul tratamentului spasticităţii membrului superior, Dysport se administrează intramuscular la
nivelul celor cinci muschi menţionaţi anterior.
Spasticitate la copii cu infirmitate motorie cerebrală
Doze
Doza iniţială recomandată este de 20 unităţi/kg, administrată divizat în cei doi muşchi ai gambei. Dacă
este afectată o singură gambă, trebuie utilizată o doză de 10 unităţi/kg.
Trebuie luată în considerare scăderea acestei doze iniţiale dacă se observă că doza poate genera
slăbiciunea excesivă a muşchilor vizaţi, cum este cazul pacienţilor ai căror muşchi injectaţi sunt puţin
dezvoltaţi sau al pacienţilor care necesită injectări concomitente cu Dysport în alte grupe musculare.
După evaluarea răspunsului la doza iniţială, tratamentul ulterior poate fi făcut cu doze cuprinse între
10 unităţi/kg-30 unităţi/kg care se cresc treptat, dozele fiind divizate la ambele picioare.
Doza maximă administrată nu trebuie sa depăşească 1000 unităţi per pacient.
Administrarea trebuie orientată iniţial către muşchiul gastrocnemian, deşi trebuie luate în considerare
şi injectările din muşchiul solear şi cele din muşchiul tibial posterior.
Utilizarea electromiografiei (EMG) nu este o practică clinică de rutină, dar poate să ajute la
identificarea celor mai activi muşchi. O ameliorare clinică se poate observa în decurs de două
săptămâni dupa injectare. Injectările se pot repeta la intervale de aproximativ 16 săptămâni sau mai
curând, atunci când este necesar, pentru a menţine răspunsul clinic, dar nu mai devreme de 12
săptămâni.
Mod de administrare
În cazul tratamentul spasticităţii la copii cu infirmitate motorie cerebrală, Dysport se reconstituie cu 1
ml soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru a se obţine o soluţie care să conţină Dysport 500
unităţi/ml. În cazul tratamentul spasticităţii, Dysport se administrează intramuscular, la nivelul
muşchilor gambei.
Torticolis spasmodic
Doze
Adulţi şi vârstnici
Dozele recomandate pentru tratamentul torticolisului sunt valabile pentru adulţi, indiferent de vârstă
presupunând că adulţii respectivi au o greutate normală, fără a prezenta masă musculară scăzută la
3
nivelul gâtului. La pacienţii subnutriţi sau la vârstnicii cu masă musculară redusă, poate fi adecvată
reducerea dozei.
Doza iniţială recomandată pentru tratamentul torticolisului spasmodic este de 500 unităţi pe pacient, în
doze divizate, administrate în doi sau trei dintre cei mai activi muşchi ai gâtului.
Pentru torticolisul rotativ cele 500 unităţi se repartizează administrându-se 350 unităţi în muşchiul
splenius al capului, ipsilateral direcţiei de rotaţie a bărbiei sau capului şi 150 unităţi în muşchiul
sternocleidomastoidian, contralateral sensului de rotaţie.
Pentru laterocolis, cele 500 unităţi se repartizează după cum urmează - 350 unităţi în muşchiul
splenius al capului ipsilateral şi 150 unităţi în muşchiul sternocleidomastoidian ipsilateral. În cazuri
asociate cu ridicarea umărului, muşchiul trapezoid ipsilateral sau muşchiul ridicător al scapulei pot
necesita, de asemenea, tratament, conform hipertrofiei vizibile a muşchiului sau concluziilor
electromiografice (EMG).
Atunci când sunt necesare injectări în cei trei muschi, cele 500 unităţi se repartizează după cum
urmează: 300 unităţi în muşchiul splenius al capului, 100 unităţi în muchiul sternocleidomastoidian şi
100 unităţi în cel de-al treilea muşchi.
Pentru retrocolis cele 500 unităţi se repartizează după cum urmează: 250 unităţi în fiecare dintre
muşchii splenius ai capului.
După 6 saptămâni, acest tratament poate fi urmat de injectări în muşchiul trapez bilateral (până la 250
unităţi per muşchi), dacă răspunsul este insuficient.
Injectările în muşchiul splenius bilateral pot creşte riscul slăbiciunii musculaturii gâtului.
Toate celelalte forme de torticolis sunt puternic dependente de cunoştinţele specialistului şi de EMG
pentru a indentifica şi trata majoritatea muşchilor activi. EMG trebuie utilizat pentru diagnosticul
tuturor formelor complexe de torticolis, pentru reevaluare dupa insuccesul injectărilor în cazurile mai
puţin complexe şi pentru orientarea injectărilor în muşchii profunzi sau la pacienţii supraponderali cu
muşchi ai gâtului greu de palpat.
În administrarea ulterioară, dozele pot fi modificate în funcţie de răspunsul clinic şi de reacţiile
adverse observate. Se recomandă doze cuprinse între 250-1000 unităţi, deşi dozele mai mari pot fi
însoţite de o creştere a frecvenţei reacţiilor adverse, în special a disfagiei. Nu se recomandă
administrarea de doze mai mari de 1000 unităţi.
Ameliorarea simptomelor torticolisului este de asteptat la o săptămână după injectare. Injectările
trebuie repetate la intervale de aproximativ 12 săptămâni sau după cum este necesar, pentru a preveni
reapariţia simptomelor.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Dysport în tratamentul torticolisului spasmodic nu au fost demonstrate la
copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
În cazul tratamentului torticolisului, Dysport se reconstituie cu 1 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9%,
pentru a se obţine o soluţie care să conţină Dysport 500 unităţi/ml. În tratamentul torticolisului spastic,
Dysport se administrează prin injectare intramusculară, la nivelul muşchilor menţionaţi anterior.
Blefarospasm şi spasm hemifacial
Doze
Adulţi şi vârstnici
În tratamentul blefarospasmului bilateral, doza iniţială recomandată este de 120 unităţi per ochi.
Injectarea a 0,1 ml (20 unităţi) trebuie efectuată medial, iar injectarea a 0,2 ml (40 unităţi) trebuie
efectuată lateral, la nivelul joncţiunii dintre partea preseptală şi cea orbitala a ambilor muşchi
orbiculari, superior şi inferior, ai fiecarui ochi.
Pentru injectare în pleoapa superioară, acul trebuie direcţionat departe de centrul pleoapei pentru a
evita muşchiul ridicător al pleoapei superioare. Pentru a ajuta la amplasarea acestor injectări este
prezentată o diagramă.
Ameliorarea simptomelor este de aşteptat să apară în decurs de 2-4 zile, efectul maxim fiind obţinut
după 2 săptămâni.
Injectările trebuie repetate la intervale de 12 săptămâni sau după cum este necesar, pentru a preveni
reapariţia simptomelor.
4
În cazul administrărilor ulterioare, poate fi necesară o reducere a dozei la 80 unităţi per ochi ţintă: 0,1
ml (20 unităţi) medial şi 0,1 ml (20 unităţi) lateral, deasupra şi sub fiecare ochi, în modul descris
anterior. Doza poate fi redusă la 60 unităţi per ochi, prin omiterea injectării mediale în pleoapa
inferioară.
0,1 ml 0,2 ml
0,1 ml 0,2 ml
În cazurile de blefarospasm unilateral, injectările trebuie limitate la ochiul afectat.
Pacienţii cu spasm hemifacial trebuie trataţi ca pentru blefarospasmul unilateral.
Dozele recomandate sunt valabile pentru adulţi, indiferent de vârstă, incluzând pacienţii vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Dysport în tratamentul blefarospasmului şi spasmului hemifacial nu au fost
demonstrate la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Atunci când se tratează blefarospasmul sau spasmul hemifacial, Dysport se reconstituie cu 2,5 ml
soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru a se obţine o soluţie care să conţină Dysport 200 unităţi/ml.
Dysport se administrează subcutanat, prin injectare medial şi lateral, la nivelul joncţiunii dintre partea
preseptală şi cea orbitală a ambilor muşchi orbiculari, superior şi inferior, ai fiecărui ochi.
Hiperhidroza axilară
Doze
Adulţişsi vârstnici
Doza recomandată iniţial este de 100 unităţi per axilă. Dacă nu se obţine efectul terapeutic dorit se pot
administra până la 200 unităţi per axilă, prin injectări ulterioare. Zona care trebuie injectată se
determină înainte de injectare, folosind testul cu iod-amidon. Ambele axile trebuie să fie curate şi
dezinfectate. Se fac injectări intradermice în 10 locuri, la nivelul fiecaruia utilizându-se 10 unităţi; în
acest mod se administrează 100 unitaăţi per axilă. Efectul maxim trebuie să se observe din a doua
săptămână dupa injectare.
În majoritatea cazurilor, doza recomandată va produce o supresie adecvată a transpiraţiei pentru
aproximativ 48 săptămâni. Momentul administrării ulterioare trebuie determinat individual, atunci
când nivelul transpiraţiei pacientului a revenit la normal, dar nu mai devreme de 12 săptămâni. Există
dovezi ale unui efect cumulativ al dozelor repetate, astfel încat timpul pentru fiecare tratament trebuie
stabilit individual.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Dysport în tratamentul hiperhidrozei axilare nu au fost demonstrate la copii şi
adolescenţi.
Mod de administrare
În cazul tratamentului hiperhidrozei axilare, Dysport se reconstituie cu 2,5 ml soluţie de clorură de
sodiu 0,9%, pentru a se obţine o soluţie care să conţină Dysport 200 unităţi/ml. În tratamentul
hiperhidrozei axilare, Dysport se administrează prin injectare intradermică la nivelul a 10 locuri per
axilă.
5
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost raportate reacţii adverse determinate de exercitarea efectelor toxinei la distanţă faţă de locul de
administrare (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu doze terapeutice pot prezenta slăbiciune musculară
marcată. Riscul de apariţie a unor astfel de reacţii adverse poate fi redus prin utilizarea dozei minime
eficace şi fără depaşirea dozei recomandate.
Dysport trebuie utilizat cu prudenţă şi sub supraveghere stricta la pacienţii care au prezentat, fie clinic,
fie subclinic, tulburări importante ale transmiterii neuro-musculare (de exemplu miastenia gravis).
Aceşti pacienţi pot prezenta o sensibilitate crescută la medicamente cum este Dysport, sensibilitate
care poate determina slăbiciune musculară marcată.
Dysport trebuie administrat cu precauţţie la pacienţii cu tulburări preexistente de deglutitie sau
respiraţie, deoarece aceste tulburări se pot agrava ca urmare a exercitării efectului toxinei la nivelul
grupelor musculare relevante. În cazuri rare, a aparut aspiraţie, care reprezintă un risc în cazul
tratamentului pacienţilor cu afecţiune respiratorie cronică.
Dupa tratamentul cu toxina botulinică A sau B, au fost raportate cazuri foarte rare de deces, ocazional
în context de disfagie, pneumopatie şi/sau la pacienţi cu astenie semnificativă.
Pacienţii cu afecţiuni care determină deficit al transmiterii neuro-musculare, dificultăţi de deglutiţie
sau respiraţie prezintă un risc crescut de apariţie a acestor reacţii. La aceşti pacienţi, tratamentul
trebuie administrat sub controlul unui specialist şi doar dacă beneficiul tratamentului depaşeşte riscul.
Formarea anticorpilor împotriva toxinei botulinice a fost observată la un număr mic de pacienţi cu
torticolis şi la un copil cu infirmitate motorie cerebrală, cărora li s-a administrat Dysport. Din punct de
vedere clinic, acest lucru a fost detectat prin deteriorarea răspunsului la tratament sau prin necesitatea
creşterii substanţiale a dozelor.
Pacienţii sau persoanele care asigură supravegherea şi îngrijirea acestora trebuie avertizaţi să solicite
imediat tratament medical, în cazul apariţiei unor tulburări de deglutiţie, de vorbire sau respiratorii.
În tratamentul infirmităţii motorii cerebrale la copii, Dysport trebuie utilizat doar la copii cu vârsta
peste 2 ani.
Dozele recomandate şi frecvenţa administrării Dysport nu trebuie depaşite (vezi pct. 4.2)
Formarea anticorpilor împotriva toxinei botulinice a fost observată la un număr mic de pacienţi cărora
li s-a administrat Dysport. Din punct de vedere clinic, acest lucru a fost detectat prin deteriorarea
răspunsului la tratament sau prin necesitatea creşterii substanţiale a dozelor.
Similar oricărei administrări intramusculare, Dysport trebuie utilizat doar dacă este absolut necesar la
pacienţii cu timp de sângerare prelungit, infecţie sau inflamaţie la nivelul locului de administrare
propus.
Dysport trebuie utilizat pentru tratamentul unui singur pacient, în cursul unei singure sedinţe. Orice
cantitate de medicament neutilizată ramasa trebuie distrusă conform recomandărilor de la pct. 6.6.
Trebuie utilizate precauţii specifice pentru prepararea şi administrarea medicamentului; inactivarea şi
aruncarea oricăror soluţii reconstituite neutilizate (vezi pct. 6.6).
Acest medicament conţine o cantitate mică de albumină umană. Riscul transmiterii infectiilor virale
nu poate fi exclus cu certitudine, ca urmare a utilizării săngelui uman sau a produselor pe bază de
sânge.
6
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele toxinei botulinice pot fi amplificate de medicamente care influenţează direct sau indirect
funcţia neuromusculară (de exemplu aminoglicozide, blocante curarizante nedepolarizante); astfel de
medicamente trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii tratati cu toxină botulinică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu s-au efectuat studii teratologice sau alte studii cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere cu Dysport. Nu a fost demonstrată siguranţa utilizării la gravide sau la femeile care
alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Slăbiciunea musculară, o reacţie adversă, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt cuantificate în funcţie de frecvenţă, conform următoarei convenţii:
Foarte frecvente >1/10
Frecvente >1/100 si 1/1000 si 1/10000 si <1/1000
Foarte rare <1/10000.
În cadrul studiilor clinice, aproximativ 25% din totalul pacienţilor care au fost trataţi cu Dysport au
prezentat un eveniment advers.
Următoarele reacţii adverse au fost observate la pacienţii trataţi pentru o varietate de indicaţii,
incluzând blefarospasm, spasm hemifacial, torticolis, spasticitate asociată fie cu infirmitate motorie
cerebrală, fie cu accident vascular cerebral şi hiperhidroza axilară.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: amiotrofie nevralgică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: prurit
Rare: erupţii cutanate tranzitorii
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: slăbiciune generalizată, oboseală, sindrom asemănător gripei, durere sau echimoză
la nivelul locului de administrare.
În plus, au fost raportate următoarele reacţii adverse, specifice anumitor indicaţii:
Spasticitatea membrului superior aparută ca urmare a unui accident vascular cerebral la adult
La pacienţii adulţi trataţi cu Dysport pentru spasticitatea membrului superior, post accident vascular
cerebral au fost observate următoarele evenimente adverse, de obicei de intensitate uşoară până la
moderată:
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: disfagie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: slăbiciune musculară la nivelul braţului
7
Leziuni, intoxicaţii şi complicţtii legate de procedurile utilizate
Frecvente: leziuni/căderi accidentale
Disfagia a fost raportată când s-au utilizat doze mai mari de 2700 unităţi, fie în doză unică sau divizată
în mai multe prize.
Spasticitate la copii cu infirmitate motorie cerebrală
La pacienţii copii cu infirmitate motorie cerebrală, trataţi cu Dysport pentru spasticitatea membrului
inferior au fost observate următoarele evenimente adverse, de obicei de intensitate uşoară până la
moderată:
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: diaree
Tulburări musculo-scheletice şi ale tesutului conjunctiv
Frecvente: slăbiciune musculară la nivelul membrelor inferioare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: incontinenţă urinara
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: mers anormal
Leziuni, intoxicatii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Frecvente: leziune accidentală prin cadere
Leziunea accidentală determinată de cădere şi de mersul dezechilibrat s-ar fi putut datora slăbiciunii
marcate a muşchiului ţintă şi/sau extravazării localizate a Dysport, la nivelul altor muşchi implicaţi în
mişcare şi echilibru.
Torticolis spastic
La pacienţii tratati cu Dysport pentru torticolis spastic, au fost observate următoarele evenimente
adverse, de obicei de intensitate uşoară până la moderată:
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: disfonie
Mai puţin frecvente: cefalee
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: diplopie, vedere înceţoşată
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: tulburări respiratorii
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: disfagie
Mai puţin frecvente: xerostomie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: slăbiciune la nivelul musculaturii cervicale
Disfagia pare să fie dependentă de doză şi a aparut mai frecvent după administrarea la nivelul
muşchiului sternomastoidian. Până la remisiunea simptomelor, poate fi necesară o dietă
semisolidă/lichidă.
8
Blefarospasm şi spasm hemifacial
La pacienţii trataţi cu Dysport pentru blefarospasm şi spasm hemifacial, au fost observate următoarele
evenimente adverse, de obicei de intensitate uşoară până la moderată:
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: slăbiciunea musculaturii faciale
Mai puţin frecvente: pareza de nerv facial
Tulburări oculare
Foarte frecvente: ptoza
Frecvente: diplopie, uscăciune oculară, lacrimare
Rare: oftalmoplegie
Afecţiuni ale pielii şi ţesutului subcutanat
Frecvente: edem palpebral
Rare: entropion
În cazul utilizării Dysport intramuscular profund sau la nivelul unor locuri de administrare incorecte
pot sa apară reacţii adverse care determină paralizia temporară a altor grupe musculare adiacente.
Hiperhidroza axilară
La pacienţii trataţi cu Dysport pentru hiperhidroză au fost observate următoarele evenimente adverse,
de obicei de intensitate uşoară până la moderată:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: transpiraţie compensatorie
Experienţa după punerea pe piaţă
Profilul reacţiilor adverse raportate după punerea pe piaţă reflectă farmacologia medicamentului iar
aceste reacţii adverse au fost observate şi în cursul studiilor clinice. Au existat raportări ocazionale de
hipersensibilitate. Nu au existat cazuri de anafilaxie severă sau şoc anafilactic.
Foarte rar, s-au raportat reacţii adverse determinate de exercitarea efectelor toxinei la distanţă faţă de
locul de administrare (slăbiciune musculară marcată, disfagie, pneumonie de aspiraţie care poate fi
letală) (vezi pct.4.4.).
4.9 Supradozaj
Dozele mult mai mari decât dozele recomandate pot produce paralizii neuromusculare profunde şi
difuze. În cazul în care dozele mult mai mari decât dozele recomandate determină paralizii ale
muşchilor respiratori, poate fi necesară respiraţie asistată. Nu există un antidot specific; în caz de
supradozaj nu trebuie administrată antitoxină, ci se recomandă măsuri generale de susţinere a
funcţiilor vitale.
Supradozajul poate duce la creşterea riscului ca neurotoxina să pătrundă în fluxul sanguin şi poate
determina complicaţii asociate cu efectele intoxicaţiei produse ca urmare a administrării orale de
toxină botulinică (de exemplu tulburări de deglutiţie şi disfonie).
Tratamentul simptomatic trebuie iniţiat dacă este necesar. În eventualitatea administrării unei doze mai
mari decât cea recomandată, pacientul trebuie monitorizat medical timp de câteva săptămâni, în
vederea detectării simptomelor de slăbiciune sistemică sau paralizie musculară.
9
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte miorelaxante cu actiune periferică, toxină botulinică de tip A, codul
ATC: M03AX01
Complexul de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinina blochează transmisia colinergică periferică
la nivelul joncţiunii neuromusculare prin acţiune presinaptică la nivelul locului proximal de eliberare a
acetilcolinei.
Toxina acţionează la nivelul terminaţiei nervoase antagonizând eliberarea neurotransmiţătorului
produsă de Ca2+. Acest proces nu afectează transmisia colinergică postganglionară şi nici transmisia
simpatică postganglionară. Acţiunea toxinei implică o etapă iniţială de legatura prin care toxina se
fixează rapid şi tintit pe membrana presinaptică.
Apoi are loc etapa de internalizare, în care toxina traversează membrana presinaptică, fără a declanşa
paralizia. În final, toxina inhibă eliberarea acetilcolinei prin blocarea acestui mecanism mediat de Ca2+,
diminuând astfel potenţialul membranar şi provocând paralizia.
Refacerea transmisiei impulsului nervos se produce treptat sub formă de colaterale axonale noi, iar
contactul se realizeaza cu suprafaţa plăcii motorii, proces care durează la animalele între 6 şi 8
săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Studiile de farmacocinetica cu toxină botulinică pun probleme în studiile la animale datorita potenţei
ridicate, a dozelor mici implicate, a greutăţii moleculare mari a compusului şi dificultăţilor de
etichetare a toxinei pentru a se obţine o activitate specifică suficient de mare. Studiile în care s-a
utilizat toxina etichetată I125 au evidenţiat că receptorul este specific şi saturabil, iar densitatea
ridicată a receptorilor toxinei este un factor ce contribuie la creşterea potenţei. Răspunsurile la diferite
doze şi perioade de timp la maimuţă au evidenţiat că la doze mici apare o întârziere de 2-3 zile cu efect
maxim observat la 5-6 zile după injectare. Durata acţiunii, masurată prin schimbări ale aliniamentului
ocular şi a paraliziei muşchilor a variat între 2 săptămâni şi 8 luni. Acest comportament este observat
şi la om şi este atribuit procesului de legare, de internalizare şi modificare a joncţiunii neuromusculare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii cu Dysport cu privire la potenţialul teratogen şi toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere.
Studiile de toxicitate efectuate pe femele însărcinate de şobolani şi iepuri asupra reproducerii, prin
administrarea zilnica a unei injecţii i.m. cu complex de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinina, în
doză de 79 unităţi/kg şi 42 unităţi/kg la şobolani respectiv iepuri, nu au arătat potenţial toxic embrio-
fetal. Toxicitate maternă severă asociată cu pierderea sarcinii au fost observate la doze ridicate la
ambele specii. Complexul de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinină a demonstrat lipsa activităţii
teratogene în studiile efectuate pe şobolani şi iepuri; de asemenea nu au fost observate efecte în
studiile pre şi post-natale facute pe generaţia F1 la şobolani. Fertilitatea la masculi şi femele a fost
redusă datorită împerecherii reduse datorate paraliziei musculare apărute la doze ridicate.
Într-un studiu de toxicitate cronică facut pe şobolani, la doze de peste 12 unităţi/animal, nu au fost
indicaţii de toxicitate sistemică. Efectele asupra reproducerii şi studiile asupra toxicitătii non-clinice
cronice au fost limitate la modificarile asupra muşchilor injectaţi în relaţie cu mecanismul de acţiune
al complexului de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinină.
În urma injectării complexului de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinină în ochiul de şobolan
nu au fost observate iritaţii oculare.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Albumină umană
10
Lactoză
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Dysport nu trebuie amestecat cu alte produse medicinale cu excepţia celor menţionate în secţiunea 4.2.
Nu a fost studiată incompatibilitatea cu alte produse cu excepţia celor menţionate la secţiunea 4.2.
6.3 Perioada de valabilitate
Medicamentul în ambalajul intact: 2 ani
Soluţia reconstituită: 8 ore la temperaturi între 2°C-8° C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi între 2°C-8°C (la frigider), în ambalajul original. A nu se congela.
Dysport trebuie păstrat la frigider, în spitalul unde vor fi efectuate injectările, şi nu va fi păstrat de
către pacient.
Din punct de vedere microbiologic, deoarece Dysport nu conţine un agent antimicrobian, se
recomandă ca medicamentul să fie utilizat imediat după ce a fost reconstituit.
Totuşi, după reconstituire, medicamentul poate fi păstrat până la 8 ore, la temperaturi între 2°C-8° C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticla incoloră cu pulbere pentru soluţie injectabilă, cu dop din bromobutil şi
sigiliu din aluminiu.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Toxina botulinică este foarte sensibilă la acţiunea căldurii şi a câtorva produse chimice.
Orice material rezidual trebuie şters:
- fie utilizând un material absorbant impregnat cu o soluţie de hipoclorit de sodiu (înălbitor), în
cazul pulberii
- fie cu un material uscat, absorbant, în cazul produsului reconstituit
Suprafaţa contaminată trebuie curăţată utilizând un material absorbant impregnat cu o soluţie de
hipoclorit de sodiu (înălbitor), apoi uscată.
Dacă flaconul este spart, procedaţi cum a fost indicat mai sus. Colectaţi cu grijă bucăţile de sticlă
spartă şi ştergeţi produsul, fără a vă tăia pielea.
Dacă produsul intră în contact cu pielea, spălaţi cu o soluţie de hipoclorit de sodiu (înălbitor) apoi
clatiţi cu apă din abundenţă.
Dacă produsul intra în contact cu ochii, clatiţi cu apă din abundenţă sau cu o soluţie specială de spalat
ochii.
În cazul ranirii (tăietură sau autoinjectare), procedaţi aşa cum a fost indicat mai sus şi luaţi măsurile
medicale adecvate ţinând cont de doza injectată.
Recomandări pentru eliminarea materialelor contaminate
- Acele, seringile şi flacoanele (care nu trebuie golite) după folosire trebuie depuse în containere
speciale pentru a fi incinerate
- Materialele contaminate (materialele absorbante, măşti, resturile de fiolă) trebuie depuse într-
un recipient ce nu poate fi străpuns, pentru a fi incinerat.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
IPSEN LIMITED,
190 Bath Road, Slough Berkshire, SL1 3XE, Marea Britanie
11
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7334/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2011
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7334/2006/01 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DYSPORT pulbere pentru soluţie injectabilă 500 unităţi Speywood
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un flacon cu pulbere pentru soluţie injectabilă conţine toxină botulinică tip A (Clostridium botulinum)
500 unităţi Speywood.
O unitate Speywood se defineşte ca DL50 la şoarece, după administrare intraperitonală.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Pulbere de culoare albă, de consistenţă solidă şi omogenă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dysport este indicat pentru tratamentul
- Ca medicaţie adjuvantă fizioterapiei, pentru reducerea spasticităţii membrului superior, aparută
ca urmare a unui accident vascular cerebral - prezentând astfel un beneficiu semnificativ pentru
pacientul adult.
- Paralizii spastice la copii cu vârsta de doi ani sau peste, cu infirmitate motorie cerebrală cum
este deformarea dinamică, datorată spasticităţii -picior equin. Tratamentul se efectuează numai
în centre medicale specializate, cu personal calificat corespunzător.
- Torticolis spastic la adulţi.
- Blefarospasm la adulţi.
- Spasm hemifacial la adulţi.
- Hiperhidroză axilară.
4.2 Doze şi mod de administrare
Unităţile de Dysport sunt specifice acestui medicament şi nu sunt substituibile cu unităţile de măsură
ale altor preparate care conţin toxină botulinică tip A.
Recomandări: Dysport trebuie administrat doar de către medici instruiţi în mod corespunzător.
Porţiunea centrală expusă a dopului de cauciuc trebuie dezinfectată cu alcool sanitar imediat înainte de
perforarea septului. Trebuie utilizat un ac steril numărul 23 sau 25.
Spasticitatea membrului superior la adult, aparută ca urmare a unui accident vascular cerebral
Doze
Doza recomandată este de 1000 unităţi, administrată divizat, în următoarele grupe musculare: flexor
profund al degetelor (FDP), flexor superficial al degetelor (FDS), flexor ulnar al carpului (FCU),
flexor radial al carpului (FCR) şi biceps brahial (BB).
2
Locurile de injectare trebuie să coincidă aproximativ cu locurile standard folosite pentru
electromiografie şi practic, se determină prin palpare.
Toţi muschii, cu excepţia BB, se vor injecta într-un singur loc, iar BB se va injecta în doua locuri. Se
recomandă ca doza să fie distribuită astfel:
BB
(unităţi)
FDm
(unităţi)
FDp
(unităţi)
FCr
(unităţi)
FCo
(unităţi)
Doza
totală
(unităţi)
Dysport 300-400 150 150-250 150 150 1000
Doza iniţială trebuie scăzută dacă se observă că poate genera slăbiciunea excesivă a muşchilor vizaţi,
cum este cazul pacienţilor ai căror muşchi injectaţi sunt puţin dezvoltaţi, al pacienţilor la care nu se
injectează muşchiul BB sau al pacienţilor care necesită injectări concomitente cu Dysport în alte grupe
musculare.
O ameliorare clinică se poate observa în două săptămâni după injectare. Injectările se pot repeta la
intervale de aproximativ 16 săptămâni sau mai curând, atunci când este necesar, pentru a menţine
răspunsul clinic, dar nu mai devreme de 12 săptămâni.
Mod de administrare
În cazul tratamentului spasticităţii membrului superior ca urmare a unui accident vascular cerebral,
Dysport se reconstituie cu 1 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru a se obţine o soluţie care să
conţină Dysport 500 unităţi/ml.
În cazul tratamentului spasticităţii membrului superior, Dysport se administrează intramuscular la
nivelul celor cinci muschi menţionaţi anterior.
Spasticitate la copii cu infirmitate motorie cerebrală
Doze
Doza iniţială recomandată este de 20 unităţi/kg, administrată divizat în cei doi muşchi ai gambei. Dacă
este afectată o singură gambă, trebuie utilizată o doză de 10 unităţi/kg.
Trebuie luată în considerare scăderea acestei doze iniţiale dacă se observă că doza poate genera
slăbiciunea excesivă a muşchilor vizaţi, cum este cazul pacienţilor ai căror muşchi injectaţi sunt puţin
dezvoltaţi sau al pacienţilor care necesită injectări concomitente cu Dysport în alte grupe musculare.
După evaluarea răspunsului la doza iniţială, tratamentul ulterior poate fi făcut cu doze cuprinse între
10 unităţi/kg-30 unităţi/kg care se cresc treptat, dozele fiind divizate la ambele picioare.
Doza maximă administrată nu trebuie sa depăşească 1000 unităţi per pacient.
Administrarea trebuie orientată iniţial către muşchiul gastrocnemian, deşi trebuie luate în considerare
şi injectările din muşchiul solear şi cele din muşchiul tibial posterior.
Utilizarea electromiografiei (EMG) nu este o practică clinică de rutină, dar poate să ajute la
identificarea celor mai activi muşchi. O ameliorare clinică se poate observa în decurs de două
săptămâni dupa injectare. Injectările se pot repeta la intervale de aproximativ 16 săptămâni sau mai
curând, atunci când este necesar, pentru a menţine răspunsul clinic, dar nu mai devreme de 12
săptămâni.
Mod de administrare
În cazul tratamentul spasticităţii la copii cu infirmitate motorie cerebrală, Dysport se reconstituie cu 1
ml soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru a se obţine o soluţie care să conţină Dysport 500
unităţi/ml. În cazul tratamentul spasticităţii, Dysport se administrează intramuscular, la nivelul
muşchilor gambei.
Torticolis spasmodic
Doze
Adulţi şi vârstnici
Dozele recomandate pentru tratamentul torticolisului sunt valabile pentru adulţi, indiferent de vârstă
presupunând că adulţii respectivi au o greutate normală, fără a prezenta masă musculară scăzută la
3
nivelul gâtului. La pacienţii subnutriţi sau la vârstnicii cu masă musculară redusă, poate fi adecvată
reducerea dozei.
Doza iniţială recomandată pentru tratamentul torticolisului spasmodic este de 500 unităţi pe pacient, în
doze divizate, administrate în doi sau trei dintre cei mai activi muşchi ai gâtului.
Pentru torticolisul rotativ cele 500 unităţi se repartizează administrându-se 350 unităţi în muşchiul
splenius al capului, ipsilateral direcţiei de rotaţie a bărbiei sau capului şi 150 unităţi în muşchiul
sternocleidomastoidian, contralateral sensului de rotaţie.
Pentru laterocolis, cele 500 unităţi se repartizează după cum urmează - 350 unităţi în muşchiul
splenius al capului ipsilateral şi 150 unităţi în muşchiul sternocleidomastoidian ipsilateral. În cazuri
asociate cu ridicarea umărului, muşchiul trapezoid ipsilateral sau muşchiul ridicător al scapulei pot
necesita, de asemenea, tratament, conform hipertrofiei vizibile a muşchiului sau concluziilor
electromiografice (EMG).
Atunci când sunt necesare injectări în cei trei muschi, cele 500 unităţi se repartizează după cum
urmează: 300 unităţi în muşchiul splenius al capului, 100 unităţi în muchiul sternocleidomastoidian şi
100 unităţi în cel de-al treilea muşchi.
Pentru retrocolis cele 500 unităţi se repartizează după cum urmează: 250 unităţi în fiecare dintre
muşchii splenius ai capului.
După 6 saptămâni, acest tratament poate fi urmat de injectări în muşchiul trapez bilateral (până la 250
unităţi per muşchi), dacă răspunsul este insuficient.
Injectările în muşchiul splenius bilateral pot creşte riscul slăbiciunii musculaturii gâtului.
Toate celelalte forme de torticolis sunt puternic dependente de cunoştinţele specialistului şi de EMG
pentru a indentifica şi trata majoritatea muşchilor activi. EMG trebuie utilizat pentru diagnosticul
tuturor formelor complexe de torticolis, pentru reevaluare dupa insuccesul injectărilor în cazurile mai
puţin complexe şi pentru orientarea injectărilor în muşchii profunzi sau la pacienţii supraponderali cu
muşchi ai gâtului greu de palpat.
În administrarea ulterioară, dozele pot fi modificate în funcţie de răspunsul clinic şi de reacţiile
adverse observate. Se recomandă doze cuprinse între 250-1000 unităţi, deşi dozele mai mari pot fi
însoţite de o creştere a frecvenţei reacţiilor adverse, în special a disfagiei. Nu se recomandă
administrarea de doze mai mari de 1000 unităţi.
Ameliorarea simptomelor torticolisului este de asteptat la o săptămână după injectare. Injectările
trebuie repetate la intervale de aproximativ 12 săptămâni sau după cum este necesar, pentru a preveni
reapariţia simptomelor.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Dysport în tratamentul torticolisului spasmodic nu au fost demonstrate la
copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
În cazul tratamentului torticolisului, Dysport se reconstituie cu 1 ml soluţie de clorură de sodiu 0,9%,
pentru a se obţine o soluţie care să conţină Dysport 500 unităţi/ml. În tratamentul torticolisului spastic,
Dysport se administrează prin injectare intramusculară, la nivelul muşchilor menţionaţi anterior.
Blefarospasm şi spasm hemifacial
Doze
Adulţi şi vârstnici
În tratamentul blefarospasmului bilateral, doza iniţială recomandată este de 120 unităţi per ochi.
Injectarea a 0,1 ml (20 unităţi) trebuie efectuată medial, iar injectarea a 0,2 ml (40 unităţi) trebuie
efectuată lateral, la nivelul joncţiunii dintre partea preseptală şi cea orbitala a ambilor muşchi
orbiculari, superior şi inferior, ai fiecarui ochi.
Pentru injectare în pleoapa superioară, acul trebuie direcţionat departe de centrul pleoapei pentru a
evita muşchiul ridicător al pleoapei superioare. Pentru a ajuta la amplasarea acestor injectări este
prezentată o diagramă.
Ameliorarea simptomelor este de aşteptat să apară în decurs de 2-4 zile, efectul maxim fiind obţinut
după 2 săptămâni.
Injectările trebuie repetate la intervale de 12 săptămâni sau după cum este necesar, pentru a preveni
reapariţia simptomelor.
4
În cazul administrărilor ulterioare, poate fi necesară o reducere a dozei la 80 unităţi per ochi ţintă: 0,1
ml (20 unităţi) medial şi 0,1 ml (20 unităţi) lateral, deasupra şi sub fiecare ochi, în modul descris
anterior. Doza poate fi redusă la 60 unităţi per ochi, prin omiterea injectării mediale în pleoapa
inferioară.
0,1 ml 0,2 ml
0,1 ml 0,2 ml
În cazurile de blefarospasm unilateral, injectările trebuie limitate la ochiul afectat.
Pacienţii cu spasm hemifacial trebuie trataţi ca pentru blefarospasmul unilateral.
Dozele recomandate sunt valabile pentru adulţi, indiferent de vârstă, incluzând pacienţii vârstnici.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Dysport în tratamentul blefarospasmului şi spasmului hemifacial nu au fost
demonstrate la copii şi adolescenţi.
Mod de administrare
Atunci când se tratează blefarospasmul sau spasmul hemifacial, Dysport se reconstituie cu 2,5 ml
soluţie de clorură de sodiu 0,9%, pentru a se obţine o soluţie care să conţină Dysport 200 unităţi/ml.
Dysport se administrează subcutanat, prin injectare medial şi lateral, la nivelul joncţiunii dintre partea
preseptală şi cea orbitală a ambilor muşchi orbiculari, superior şi inferior, ai fiecărui ochi.
Hiperhidroza axilară
Doze
Adulţişsi vârstnici
Doza recomandată iniţial este de 100 unităţi per axilă. Dacă nu se obţine efectul terapeutic dorit se pot
administra până la 200 unităţi per axilă, prin injectări ulterioare. Zona care trebuie injectată se
determină înainte de injectare, folosind testul cu iod-amidon. Ambele axile trebuie să fie curate şi
dezinfectate. Se fac injectări intradermice în 10 locuri, la nivelul fiecaruia utilizându-se 10 unităţi; în
acest mod se administrează 100 unitaăţi per axilă. Efectul maxim trebuie să se observe din a doua
săptămână dupa injectare.
În majoritatea cazurilor, doza recomandată va produce o supresie adecvată a transpiraţiei pentru
aproximativ 48 săptămâni. Momentul administrării ulterioare trebuie determinat individual, atunci
când nivelul transpiraţiei pacientului a revenit la normal, dar nu mai devreme de 12 săptămâni. Există
dovezi ale unui efect cumulativ al dozelor repetate, astfel încat timpul pentru fiecare tratament trebuie
stabilit individual.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea Dysport în tratamentul hiperhidrozei axilare nu au fost demonstrate la copii şi
adolescenţi.
Mod de administrare
În cazul tratamentului hiperhidrozei axilare, Dysport se reconstituie cu 2,5 ml soluţie de clorură de
sodiu 0,9%, pentru a se obţine o soluţie care să conţină Dysport 200 unităţi/ml. În tratamentul
hiperhidrozei axilare, Dysport se administrează prin injectare intradermică la nivelul a 10 locuri per
axilă.
5
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Au fost raportate reacţii adverse determinate de exercitarea efectelor toxinei la distanţă faţă de locul de
administrare (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu doze terapeutice pot prezenta slăbiciune musculară
marcată. Riscul de apariţie a unor astfel de reacţii adverse poate fi redus prin utilizarea dozei minime
eficace şi fără depaşirea dozei recomandate.
Dysport trebuie utilizat cu prudenţă şi sub supraveghere stricta la pacienţii care au prezentat, fie clinic,
fie subclinic, tulburări importante ale transmiterii neuro-musculare (de exemplu miastenia gravis).
Aceşti pacienţi pot prezenta o sensibilitate crescută la medicamente cum este Dysport, sensibilitate
care poate determina slăbiciune musculară marcată.
Dysport trebuie administrat cu precauţţie la pacienţii cu tulburări preexistente de deglutitie sau
respiraţie, deoarece aceste tulburări se pot agrava ca urmare a exercitării efectului toxinei la nivelul
grupelor musculare relevante. În cazuri rare, a aparut aspiraţie, care reprezintă un risc în cazul
tratamentului pacienţilor cu afecţiune respiratorie cronică.
Dupa tratamentul cu toxina botulinică A sau B, au fost raportate cazuri foarte rare de deces, ocazional
în context de disfagie, pneumopatie şi/sau la pacienţi cu astenie semnificativă.
Pacienţii cu afecţiuni care determină deficit al transmiterii neuro-musculare, dificultăţi de deglutiţie
sau respiraţie prezintă un risc crescut de apariţie a acestor reacţii. La aceşti pacienţi, tratamentul
trebuie administrat sub controlul unui specialist şi doar dacă beneficiul tratamentului depaşeşte riscul.
Formarea anticorpilor împotriva toxinei botulinice a fost observată la un număr mic de pacienţi cu
torticolis şi la un copil cu infirmitate motorie cerebrală, cărora li s-a administrat Dysport. Din punct de
vedere clinic, acest lucru a fost detectat prin deteriorarea răspunsului la tratament sau prin necesitatea
creşterii substanţiale a dozelor.
Pacienţii sau persoanele care asigură supravegherea şi îngrijirea acestora trebuie avertizaţi să solicite
imediat tratament medical, în cazul apariţiei unor tulburări de deglutiţie, de vorbire sau respiratorii.
În tratamentul infirmităţii motorii cerebrale la copii, Dysport trebuie utilizat doar la copii cu vârsta
peste 2 ani.
Dozele recomandate şi frecvenţa administrării Dysport nu trebuie depaşite (vezi pct. 4.2)
Formarea anticorpilor împotriva toxinei botulinice a fost observată la un număr mic de pacienţi cărora
li s-a administrat Dysport. Din punct de vedere clinic, acest lucru a fost detectat prin deteriorarea
răspunsului la tratament sau prin necesitatea creşterii substanţiale a dozelor.
Similar oricărei administrări intramusculare, Dysport trebuie utilizat doar dacă este absolut necesar la
pacienţii cu timp de sângerare prelungit, infecţie sau inflamaţie la nivelul locului de administrare
propus.
Dysport trebuie utilizat pentru tratamentul unui singur pacient, în cursul unei singure sedinţe. Orice
cantitate de medicament neutilizată ramasa trebuie distrusă conform recomandărilor de la pct. 6.6.
Trebuie utilizate precauţii specifice pentru prepararea şi administrarea medicamentului; inactivarea şi
aruncarea oricăror soluţii reconstituite neutilizate (vezi pct. 6.6).
Acest medicament conţine o cantitate mică de albumină umană. Riscul transmiterii infectiilor virale
nu poate fi exclus cu certitudine, ca urmare a utilizării săngelui uman sau a produselor pe bază de
sânge.
6
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele toxinei botulinice pot fi amplificate de medicamente care influenţează direct sau indirect
funcţia neuromusculară (de exemplu aminoglicozide, blocante curarizante nedepolarizante); astfel de
medicamente trebuie utilizate cu precauţie la pacienţii tratati cu toxină botulinică.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Nu s-au efectuat studii teratologice sau alte studii cu privire la toxicitatea asupra funcţiei de
reproducere cu Dysport. Nu a fost demonstrată siguranţa utilizării la gravide sau la femeile care
alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Slăbiciunea musculară, o reacţie adversă, poate afecta capacitatea de a conduce vehicule sau de a
folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse sunt cuantificate în funcţie de frecvenţă, conform următoarei convenţii:
Foarte frecvente >1/10
Frecvente >1/100 si 1/1000 si 1/10000 si <1/1000
Foarte rare <1/10000.
În cadrul studiilor clinice, aproximativ 25% din totalul pacienţilor care au fost trataţi cu Dysport au
prezentat un eveniment advers.
Următoarele reacţii adverse au fost observate la pacienţii trataţi pentru o varietate de indicaţii,
incluzând blefarospasm, spasm hemifacial, torticolis, spasticitate asociată fie cu infirmitate motorie
cerebrală, fie cu accident vascular cerebral şi hiperhidroza axilară.
Tulburări ale sistemului nervos
Rare: amiotrofie nevralgică
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Mai puţin frecvente: prurit
Rare: erupţii cutanate tranzitorii
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: slăbiciune generalizată, oboseală, sindrom asemănător gripei, durere sau echimoză
la nivelul locului de administrare.
În plus, au fost raportate următoarele reacţii adverse, specifice anumitor indicaţii:
Spasticitatea membrului superior aparută ca urmare a unui accident vascular cerebral la adult
La pacienţii adulţi trataţi cu Dysport pentru spasticitatea membrului superior, post accident vascular
cerebral au fost observate următoarele evenimente adverse, de obicei de intensitate uşoară până la
moderată:
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: disfagie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: slăbiciune musculară la nivelul braţului
7
Leziuni, intoxicaţii şi complicţtii legate de procedurile utilizate
Frecvente: leziuni/căderi accidentale
Disfagia a fost raportată când s-au utilizat doze mai mari de 2700 unităţi, fie în doză unică sau divizată
în mai multe prize.
Spasticitate la copii cu infirmitate motorie cerebrală
La pacienţii copii cu infirmitate motorie cerebrală, trataţi cu Dysport pentru spasticitatea membrului
inferior au fost observate următoarele evenimente adverse, de obicei de intensitate uşoară până la
moderată:
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: diaree
Tulburări musculo-scheletice şi ale tesutului conjunctiv
Frecvente: slăbiciune musculară la nivelul membrelor inferioare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: incontinenţă urinara
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente: mers anormal
Leziuni, intoxicatii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Frecvente: leziune accidentală prin cadere
Leziunea accidentală determinată de cădere şi de mersul dezechilibrat s-ar fi putut datora slăbiciunii
marcate a muşchiului ţintă şi/sau extravazării localizate a Dysport, la nivelul altor muşchi implicaţi în
mişcare şi echilibru.
Torticolis spastic
La pacienţii tratati cu Dysport pentru torticolis spastic, au fost observate următoarele evenimente
adverse, de obicei de intensitate uşoară până la moderată:
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: disfonie
Mai puţin frecvente: cefalee
Tulburări oculare
Mai puţin frecvente: diplopie, vedere înceţoşată
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare: tulburări respiratorii
Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: disfagie
Mai puţin frecvente: xerostomie
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente: slăbiciune la nivelul musculaturii cervicale
Disfagia pare să fie dependentă de doză şi a aparut mai frecvent după administrarea la nivelul
muşchiului sternomastoidian. Până la remisiunea simptomelor, poate fi necesară o dietă
semisolidă/lichidă.
8
Blefarospasm şi spasm hemifacial
La pacienţii trataţi cu Dysport pentru blefarospasm şi spasm hemifacial, au fost observate următoarele
evenimente adverse, de obicei de intensitate uşoară până la moderată:
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: slăbiciunea musculaturii faciale
Mai puţin frecvente: pareza de nerv facial
Tulburări oculare
Foarte frecvente: ptoza
Frecvente: diplopie, uscăciune oculară, lacrimare
Rare: oftalmoplegie
Afecţiuni ale pielii şi ţesutului subcutanat
Frecvente: edem palpebral
Rare: entropion
În cazul utilizării Dysport intramuscular profund sau la nivelul unor locuri de administrare incorecte
pot sa apară reacţii adverse care determină paralizia temporară a altor grupe musculare adiacente.
Hiperhidroza axilară
La pacienţii trataţi cu Dysport pentru hiperhidroză au fost observate următoarele evenimente adverse,
de obicei de intensitate uşoară până la moderată:
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: transpiraţie compensatorie
Experienţa după punerea pe piaţă
Profilul reacţiilor adverse raportate după punerea pe piaţă reflectă farmacologia medicamentului iar
aceste reacţii adverse au fost observate şi în cursul studiilor clinice. Au existat raportări ocazionale de
hipersensibilitate. Nu au existat cazuri de anafilaxie severă sau şoc anafilactic.
Foarte rar, s-au raportat reacţii adverse determinate de exercitarea efectelor toxinei la distanţă faţă de
locul de administrare (slăbiciune musculară marcată, disfagie, pneumonie de aspiraţie care poate fi
letală) (vezi pct.4.4.).
4.9 Supradozaj
Dozele mult mai mari decât dozele recomandate pot produce paralizii neuromusculare profunde şi
difuze. În cazul în care dozele mult mai mari decât dozele recomandate determină paralizii ale
muşchilor respiratori, poate fi necesară respiraţie asistată. Nu există un antidot specific; în caz de
supradozaj nu trebuie administrată antitoxină, ci se recomandă măsuri generale de susţinere a
funcţiilor vitale.
Supradozajul poate duce la creşterea riscului ca neurotoxina să pătrundă în fluxul sanguin şi poate
determina complicaţii asociate cu efectele intoxicaţiei produse ca urmare a administrării orale de
toxină botulinică (de exemplu tulburări de deglutiţie şi disfonie).
Tratamentul simptomatic trebuie iniţiat dacă este necesar. În eventualitatea administrării unei doze mai
mari decât cea recomandată, pacientul trebuie monitorizat medical timp de câteva săptămâni, în
vederea detectării simptomelor de slăbiciune sistemică sau paralizie musculară.
9
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutica: alte miorelaxante cu actiune periferică, toxină botulinică de tip A, codul
ATC: M03AX01
Complexul de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinina blochează transmisia colinergică periferică
la nivelul joncţiunii neuromusculare prin acţiune presinaptică la nivelul locului proximal de eliberare a
acetilcolinei.
Toxina acţionează la nivelul terminaţiei nervoase antagonizând eliberarea neurotransmiţătorului
produsă de Ca2+. Acest proces nu afectează transmisia colinergică postganglionară şi nici transmisia
simpatică postganglionară. Acţiunea toxinei implică o etapă iniţială de legatura prin care toxina se
fixează rapid şi tintit pe membrana presinaptică.
Apoi are loc etapa de internalizare, în care toxina traversează membrana presinaptică, fără a declanşa
paralizia. În final, toxina inhibă eliberarea acetilcolinei prin blocarea acestui mecanism mediat de Ca2+,
diminuând astfel potenţialul membranar şi provocând paralizia.
Refacerea transmisiei impulsului nervos se produce treptat sub formă de colaterale axonale noi, iar
contactul se realizeaza cu suprafaţa plăcii motorii, proces care durează la animalele între 6 şi 8
săptămâni.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Studiile de farmacocinetica cu toxină botulinică pun probleme în studiile la animale datorita potenţei
ridicate, a dozelor mici implicate, a greutăţii moleculare mari a compusului şi dificultăţilor de
etichetare a toxinei pentru a se obţine o activitate specifică suficient de mare. Studiile în care s-a
utilizat toxina etichetată I125 au evidenţiat că receptorul este specific şi saturabil, iar densitatea
ridicată a receptorilor toxinei este un factor ce contribuie la creşterea potenţei. Răspunsurile la diferite
doze şi perioade de timp la maimuţă au evidenţiat că la doze mici apare o întârziere de 2-3 zile cu efect
maxim observat la 5-6 zile după injectare. Durata acţiunii, masurată prin schimbări ale aliniamentului
ocular şi a paraliziei muşchilor a variat între 2 săptămâni şi 8 luni. Acest comportament este observat
şi la om şi este atribuit procesului de legare, de internalizare şi modificare a joncţiunii neuromusculare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Nu au fost efectuate studii cu Dysport cu privire la potenţialul teratogen şi toxicitatea asupra funcţiei
de reproducere.
Studiile de toxicitate efectuate pe femele însărcinate de şobolani şi iepuri asupra reproducerii, prin
administrarea zilnica a unei injecţii i.m. cu complex de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinina, în
doză de 79 unităţi/kg şi 42 unităţi/kg la şobolani respectiv iepuri, nu au arătat potenţial toxic embrio-
fetal. Toxicitate maternă severă asociată cu pierderea sarcinii au fost observate la doze ridicate la
ambele specii. Complexul de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinină a demonstrat lipsa activităţii
teratogene în studiile efectuate pe şobolani şi iepuri; de asemenea nu au fost observate efecte în
studiile pre şi post-natale facute pe generaţia F1 la şobolani. Fertilitatea la masculi şi femele a fost
redusă datorită împerecherii reduse datorate paraliziei musculare apărute la doze ridicate.
Într-un studiu de toxicitate cronică facut pe şobolani, la doze de peste 12 unităţi/animal, nu au fost
indicaţii de toxicitate sistemică. Efectele asupra reproducerii şi studiile asupra toxicitătii non-clinice
cronice au fost limitate la modificarile asupra muşchilor injectaţi în relaţie cu mecanismul de acţiune
al complexului de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinină.
În urma injectării complexului de Clostridium botulinum tip A-hemaglutinină în ochiul de şobolan
nu au fost observate iritaţii oculare.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Albumină umană
10
Lactoză
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Dysport nu trebuie amestecat cu alte produse medicinale cu excepţia celor menţionate în secţiunea 4.2.
Nu a fost studiată incompatibilitatea cu alte produse cu excepţia celor menţionate la secţiunea 4.2.
6.3 Perioada de valabilitate
Medicamentul în ambalajul intact: 2 ani
Soluţia reconstituită: 8 ore la temperaturi între 2°C-8° C.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi între 2°C-8°C (la frigider), în ambalajul original. A nu se congela.
Dysport trebuie păstrat la frigider, în spitalul unde vor fi efectuate injectările, şi nu va fi păstrat de
către pacient.
Din punct de vedere microbiologic, deoarece Dysport nu conţine un agent antimicrobian, se
recomandă ca medicamentul să fie utilizat imediat după ce a fost reconstituit.
Totuşi, după reconstituire, medicamentul poate fi păstrat până la 8 ore, la temperaturi între 2°C-8° C.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din sticla incoloră cu pulbere pentru soluţie injectabilă, cu dop din bromobutil şi
sigiliu din aluminiu.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Toxina botulinică este foarte sensibilă la acţiunea căldurii şi a câtorva produse chimice.
Orice material rezidual trebuie şters:
- fie utilizând un material absorbant impregnat cu o soluţie de hipoclorit de sodiu (înălbitor), în
cazul pulberii
- fie cu un material uscat, absorbant, în cazul produsului reconstituit
Suprafaţa contaminată trebuie curăţată utilizând un material absorbant impregnat cu o soluţie de
hipoclorit de sodiu (înălbitor), apoi uscată.
Dacă flaconul este spart, procedaţi cum a fost indicat mai sus. Colectaţi cu grijă bucăţile de sticlă
spartă şi ştergeţi produsul, fără a vă tăia pielea.
Dacă produsul intră în contact cu pielea, spălaţi cu o soluţie de hipoclorit de sodiu (înălbitor) apoi
clatiţi cu apă din abundenţă.
Dacă produsul intra în contact cu ochii, clatiţi cu apă din abundenţă sau cu o soluţie specială de spalat
ochii.
În cazul ranirii (tăietură sau autoinjectare), procedaţi aşa cum a fost indicat mai sus şi luaţi măsurile
medicale adecvate ţinând cont de doza injectată.
Recomandări pentru eliminarea materialelor contaminate
- Acele, seringile şi flacoanele (care nu trebuie golite) după folosire trebuie depuse în containere
speciale pentru a fi incinerate
- Materialele contaminate (materialele absorbante, măşti, resturile de fiolă) trebuie depuse într-
un recipient ce nu poate fi străpuns, pentru a fi incinerat.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
IPSEN LIMITED,
190 Bath Road, Slough Berkshire, SL1 3XE, Marea Britanie
11
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7334/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reautorizare: Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Mai 2011
