NUROFEN 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NUROFEN 200 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare drajeu conţine ibuprofen 200 mg.
Excipienti cu efect cunoscut:
Zahăr – un drajeu conţine 116,10 mg de zahăr (corespunzând la aproximativ 0,34 mmol)
Sodiu – un drajeu conţine 12,65 mg de sodiu (corespunzând la aproximativ 0,55 mmol)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeuri
Drajeuri biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, având inscripționat cu cerneală neagră un logo de
identificare pe una din fețe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Nurofen este indicat în tratamentul migrenei, cefaleei, durerilor de spate, durerilor dentare, nevralgiei şi
durerilor menstruale, precum şi al durerilor reumatice şi musculare.
Nurofen ameliorează durerea şi scade inflamaţia şi febra, fiind eficace în tratamentul cefaleei şi al altor tipuri
de durere, precum şi în ameliorarea simptomelor corizei şi gripei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Drajeurile sunt destinate administrării pe cale orală şi pe termen scurt. Trebuie administrate cu un pahar cu
apă.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată
necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza iniţială recomandată este de 400 mg ibuprofen (2 drajeuri Nurofen); dacă
este necesar, se mai pot administra 200 - 400 mg ibuprofen (1 - 2 drajeuri Nurofen) la intervale de 4 – 6 ore.
Se recomandă un interval de cel puţin 4 ore înainte de o nouă administrare şi să nu se depăşească doza de
1200 mg ibuprofen (6 drajeuri Nurofen) pe zi.
2
Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor.
Dacă acest medicament este necesar pentru adolescenţi mai mult de trei zile, sau dacă simptomele se
agravează trebuie consultat un medic.
În cazul în care administrarea medicamentului este necesară la adulţi mai mult de 10 zile, sau dacă
simptomele se agravează, pacientului i se recomandă să se adreseze unui medic.
4.3 Contraindicaţii
-
- Hipersensibilitate la ibuprofen, acidacetilsalicilic, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1- Pacienţi cu ulcer gastric şi duodenal activ sau în antecedente,
sau cu hemoragii active sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie
dovedite);
- Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforare gastro-intestinală, determinate de terapia anterioară cu
antiinflamatoare nesteroidiene.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de ex. astm, bronhospasm, rinită, angioedem sau
urticarie) asociate administrării acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene;
- Pacienţi cu insuficienţă renală severă, insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă cardiacă severă-clasa IV
clasificarea NYHA (vezi pct. 4.4);
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai
jos).
Pacienţii vârstnici au o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse în urma administrării
antiinflamatoarelor nesteroidiene, în special sângerare şi perforare gastrointestinală care pot fi fatale (vezi
pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului,
deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic poate fi
asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea
de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimentelor
trombotice arteriale.
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III
clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală
vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată
utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători),
trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).
Efecte renale
3
Este necesară precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu insuficienţă renală, funcţia renală
trebuie monitorizată, deoarece se poate deteriora după tratamentul cu orice AINS.
Există un risc de insuficienţă renală la adolescenţii deshidrataţi.
Efecte hepatice
Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 si 4.8)
Efecte respiratorii
Bronhospasmul poate fi declanşat la pacienţii suferind de sau cu antecedente de astm bronşic sau boli
alergice.
Alte AINS :
Utilizarea concomitentă a ibuprofen cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, ar trebui
evitată (vezi pct 4.5).
Afectarea fertilităţii:
Există date limitate care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot
afecta fertilitatea femeilor printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Efecte gastrointestinale:
Ibuprofenul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli digestive (hernie hiatală,
colită ulcerativă, boala Crohn, etc.) deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Hemoragii gastrointestinale, ulceraţia sau perforaţia, care pot fi fatale, au fost raportate, cu toate AINS, în
orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente
gastrointestinale grave.
Riscul de sângerare, ulcerare şi perforare gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la
pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3)
şi la vârstnici, pacienţi debilitaţi, pacienţi subponderali. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea
mai mică doză disponibilă.
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special persoanele vârstnice, trebuie să raporteze
orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastrointestinală) mai ales la începutul
tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de ulcerare
sau sângerare, precum corticosteroizi administraţi pe cale orală, anticoagulante cum ar fi warfarina, inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, cum ar fi aspirina (vezi pct. 4.5).
În cazul apariţiei ulcerului sau a hemoragiilor digestive se recomandă întreruperea tratamentului.
Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv:
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau alte boli ale ţesutului conjunctiv, din
cauza riscului crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).
Efecte dermatologice
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par sa fie expuşi riscului de apariţie a acestor reacţii mai ales la începutul terapiei, debutul acestora
fiind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Ibuprofenul trebuie întrerupt la prima apariţie a
unei erupţii cutanate, a unor leziuni ale mucoaselor, sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Precauţii specifice pentru produs:
Recomandări pentru pacienţii cu tulburări ale metabolismului glucidelor:
4
Deoarece conţine zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament
.
Recomandări pentru pacienţii cu dietă hiposodată şi care utilizează mai mult de 2 drajeuri de Nurofen pe zi:
Acest medicament conţine 1,1 mmol (25,3 mg) de sodiu per 2 doze (2 drajeuri). Se recomandă a fi luat în
considerare de către pacienţii cu dietă hiposodată.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofenul (ca şi alte AINS) nu trebuie utilizat în asociere cu:
Acid acetilsalicilic: în general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini
în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul
regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că
utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Alte AINS inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: deoarece asocierea concomitentă a două sau mai
multor AINS poate determina o incidenţă crescută a evenimentelor adverse;
Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra
agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea,
deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure, nu
poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să
apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului ( vezi pct.5.1).
Ibuprofen trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu:
Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot diminua efectele
acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală deficitară (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau
pacienţi vârstnici cu funcţia renală deficitară), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau
antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la o
deteriorare şi mai accentuată a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei
reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie
hidrataţi adecvat şi este necesară monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi
periodic, ulterior. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.
Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii
gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduc rata de filtrare glomerulară (RFG) şi
cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor.
Litiu: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de litiu.
Metotrexat: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat;
Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.
5
Mifepristona: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece AINS
pot reduce efectul acesteia.
Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate cu tacrolimus.
Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate cu zidovudină.
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la hemofilicii cu HIV (pozitiv) care primesc
tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Antibiotice chinolone: date din studii pe animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate
cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii care iau AINS şi antibiotice chinolone pot avea un risc
crescut de apariţie a convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din
studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi gastroschizis după
utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii
cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte
odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a
rezultat în pierderi crescute pre- şi post-implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, creşterea incidenţei
diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s-a adminstrat un
inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.
În timpul primelor două trimestre de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut
necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însarcinată, sau în
primele două trimestre de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută şi durata tratamentului cât mai scurtă
posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
- toxicitate cardio-pulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnioză;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze
foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea:
În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil să
afecteze negativ sugarul.
Fertilitatea:
Există unele dovezi care sugerează că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor
pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la
întreruperea tratamentului. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a fol
osi utilaje
Nu sunt aşteptate la dozele şi durata de tratament recomandate.
4.8 Reacţii adverse
6
Evenimentele adverse prezentate mai jos se referă la cele experimentate în urma administrării ibuprofen la
doze OTC (maxim 1200 mg pe zi) şi utilizare pe termen scurt. În tratamentul unor afecţiuni cronice, în
tratament pe termen lung, pot apărea evenimente adverse suplimentare.
Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofen sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate şi
sisteme, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥
1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10, 000 şi <1 / 1000), foarte rare (<1/10,
000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele adverse sunt
în majoritate dependente de doză, în special riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale, care este
dependent de doză şi de durata tratamentului.
Efectele adverse sunt mai puţin frecvente atunci când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic poate fi
asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct
miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Foarte rare Tulburări hematopoietice (anemie,
leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză).
Primele semne pot fi febra, durerea în gât,
leziuni superficiale la nivelul mucoasei
bucale, manifestări asemănătoare gripei,
oboseala severă, sângerări nazale şi cutanate,
şi echimoze.
Tulburări ale sistemului
imunitar
Reacţii de hipersensibilitate1:
Mai puţin
frecvente Urticarie şi pruritus
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe.
Simptomele pot fi edem al feţei, inflamarea
limbii şi laringelui, dispnee, tahicardie,
hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem
sau şoc sever).
Cu frecvenţă
necunoscută Reactivitatea tractului respirator cuprinzând
astm bronşic, astm bronşic agravat,
bronhospasm sau dispnee
Tulburări ale sistemului
nervos
Mai puţin
frecvente Cefalee
Foarte rare Meningită aseptică2
Cu frecvenţă
necunoscută Ameţeală
Tulburări acustice şi
vestibulare Cu frecvenţă
necunoscută Tulburări de auz
Tulburari cardiace Cu frecvenţă
necunoscută Insuficienţă cardiacă, edem
Tulburari vasculare Cu frecvenţă
necunoscută Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin
frecvente Durere abdominală, greată şi dispepsie
7
Rare Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături
Foarte rare Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu
hemoragie şi perforare, melenă, hematemeză;
stomatite ulcerative, gastrită
Cu frecvenţă
necunoscută Exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi
pct. 4.4)
Tulburări hepato-biliare Foarte rare Disfuncţie hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente Erupţii cutanate de diferite tipuri
Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate precum
reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-
Johnson, necroliza epidermică toxică şi
eritemul polimorf pot apărea.
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Foarte rare Insuficienţă renală acută, necroză papilară
mai ales la tratament îndelungat, asociată cu
un nivel seric crescut al concentraţiei de uree
şi edem.
Investigaţii Foarte rare Nivel scăzut de hemoglobină 1Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate după tratamentul cu ibuprofen. Acestea pot fi reprezentate de
(a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, (b) reactivitatea tractului respirator cuprinzând astm bronşic,
astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diverse reacţii cutanate de exemplu, erupţii cutanate
de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, în cazuri extrem de rare, dermatoze exfoliative şi
buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf).
2Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicament nu este pe deplin înţeles. Cu toate
acestea, datele disponibile privind meningita aseptică determinată de AINS sugerează o reacţie de
hipersensibilitate (din cauza unei relaţii temporale cu administrarea medicamentului, precum şi dispariţia
simptomelor după întreruperea tratamentului). De notat, la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum ar
fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost
observate cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă,
vărsături, febră sau dezorientare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului cu ibuprofen includ greaţă, vărsături, ameţeli, somnolenţă şi, rareori, pierderea
conştienţei. În general, supradozajul masiv este bine tolerat dacă nu sunt asociate alte medicamente. Nu
există un antidot specific, fiind indicat tratament simptomatic şi de susţinere. Tratamentul constă în lavaj
gastric şi, dacă este necesar, corectarea electroliţilor plasmatici.
La copii ingestia de mai mult de 400 mg / kg poate provoca simptome. La adulţi efectul doză-răspuns este
mai puţin clar.
Perioada de înjumătăţire în caz de supradozaj este de 1.5-3 ore.
Simptome: Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante clinic de AINS nu vor dezvolta mai
mult de greaţă, vărsături, dureri epigastrice, sau mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus, dureri de
cap şi sângerări gastro-intestinale. În intoxicaţii mai grave, toxicitatea se manifestă şi la nivelul sistemului
nervos central, prin vertij, ameţeli, somnolenţă, rareori pierderea conştienţei, ocazional excitaţie şi
dezorientare sau comă. Ocazional pacienţii pot dezvolta convulsii. În intoxicaţii grave pot apărea
8
hiperpotasemie şi acidoză metabolică, iar timpul de protrombină / INR poate fi prelungit, probabil din cauza
interferenţelor cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni
hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. Exacerbarea astmului este posibilă la
astmatici. Administrarea de doze mari este în general bine tolerată dacă nu sunt utilizate şi alte medicamente
concomitent.
Managementul supradozajului: Managementul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include
menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor vitale până la stabilizare. Administrarea orală
de cărbune activat sau lavajul gastric pot fi utile dacă nu a trecut mai mult de 1 oră de la ingestia unei
cantităţi cu potenţial toxic. Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, pot fi administrate substanţe alcaline pentru
a grăbi excreţia de ibuprofen acid în urină. Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam
sau lorazepam intravenos. Pentru astm se vor administra bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.
Cod ATC: M01AE01.
Ibuprofenul este un derivat de acid propionic cu proprietăţi analgezice, antiinflamatoare şi antipiretice.
Efectele sale terapeutice se datorează inhibării sintezei de prostaglandine. De asemenea, ibuprofenul inhibă
agregarea plachetară.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv
efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că
administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea
unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub formă farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect
scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare., Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea
ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se
consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul este rapid absorbit din tractul gastro - intestinal, concentraţia plasmatică maximă fiind atinsă
după 1 - 2 ore de la administrare. Ibuprofenul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.
Ibuprofenul este metabolizat în ficat în doi metaboliţi inactivi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de aproximativ 2 ore. Aceştia, împreună cu ibuprofenul netransformat, sunt excretaţi prin
rinichi ca atare sau sub formă conjugată. Excreţia renală este rapidă şi completă.
La vârstnici nu se observă diferenţe semnificative în profilul farmacocinetic.
În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct. 4.6 Fertilitatea sarcina şi alăptarea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu: croscarmeloză sodică, acid stearic, citrat de sodiu, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal
anhidru.
Strat de drajefiere: carmeloză sodică, talc, gumă arabică dispersată uscată, zahăr
, dioxid de titan (E 171),
macrogol 6000, cerneală de inscripţionare Opacode S-1-277001 Black [Shellac; oxid de fier negru
9
(E 172); propilenglicol]
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie din carton cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a 6 drajeuri
Cutie din carton cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a 12 drajeuri
Cutie din carton cu 2 blistere din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a câte 12 drajeuri
Cutie din carton cu 4 blistere din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a câte 12 drajeuri
Cutie din material plastic, închisă cu capac flip-top, cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a
12 drajeuri
Cutie din carton cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a 8 drajeuri
Cutie din carton cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a 10 drajeuri
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RECKITT BENCKISER HEALTHCARE INTERNATIONAL LIMITED
103-105 Bath Road, Slough, Berkshire SL1 3UH, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8883/2016/01-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
NUROFEN 200 mg drajeuri
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare drajeu conţine ibuprofen 200 mg.
Excipienti cu efect cunoscut:
Zahăr – un drajeu conţine 116,10 mg de zahăr (corespunzând la aproximativ 0,34 mmol)
Sodiu – un drajeu conţine 12,65 mg de sodiu (corespunzând la aproximativ 0,55 mmol)
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Drajeuri
Drajeuri biconvexe, de culoare albă până la aproape albă, având inscripționat cu cerneală neagră un logo de
identificare pe una din fețe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Nurofen este indicat în tratamentul migrenei, cefaleei, durerilor de spate, durerilor dentare, nevralgiei şi
durerilor menstruale, precum şi al durerilor reumatice şi musculare.
Nurofen ameliorează durerea şi scade inflamaţia şi febra, fiind eficace în tratamentul cefaleei şi al altor tipuri
de durere, precum şi în ameliorarea simptomelor corizei şi gripei.
4.2 Doze şi mod de administrare
Drajeurile sunt destinate administrării pe cale orală şi pe termen scurt. Trebuie administrate cu un pahar cu
apă.
Reacţiile adverse pot fi reduse la minim utilizând cea mai mică doză eficace, pentru cea mai scurtă durată
necesară pentru controlul simptomatologiei (vezi pct. 4.4).
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza iniţială recomandată este de 400 mg ibuprofen (2 drajeuri Nurofen); dacă
este necesar, se mai pot administra 200 - 400 mg ibuprofen (1 - 2 drajeuri Nurofen) la intervale de 4 – 6 ore.
Se recomandă un interval de cel puţin 4 ore înainte de o nouă administrare şi să nu se depăşească doza de
1200 mg ibuprofen (6 drajeuri Nurofen) pe zi.
2
Vârstnici: nu este necesară ajustarea dozelor.
Dacă acest medicament este necesar pentru adolescenţi mai mult de trei zile, sau dacă simptomele se
agravează trebuie consultat un medic.
În cazul în care administrarea medicamentului este necesară la adulţi mai mult de 10 zile, sau dacă
simptomele se agravează, pacientului i se recomandă să se adreseze unui medic.
4.3 Contraindicaţii
-
- Hipersensibilitate la ibuprofen, acidacetilsalicilic, la alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sau la
oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1- Pacienţi cu ulcer gastric şi duodenal activ sau în antecedente,
sau cu hemoragii active sau în antecedente (două sau mai multe episoade distincte de ulceraţie sau hemoragie
dovedite);
- Pacienţi cu antecedente de sângerare sau perforare gastro-intestinală, determinate de terapia anterioară cu
antiinflamatoare nesteroidiene.
- Pacienţi cu antecedente de reacţii de hipersensibilitate (de ex. astm, bronhospasm, rinită, angioedem sau
urticarie) asociate administrării acidului acetilsalicilic sau a altor antiinflamatoare nesteroidiene;
- Pacienţi cu insuficienţă renală severă, insuficienţă hepatică severă sau insuficienţă cardiacă severă-clasa IV
clasificarea NYHA (vezi pct. 4.4);
- Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum utilizând cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi riscurile gastro-intestinale şi cardiovasculare prezentate mai
jos).
Pacienţii vârstnici au o frecvenţă crescută de apariţie a reacţiilor adverse în urma administrării
antiinflamatoarelor nesteroidiene, în special sângerare şi perforare gastrointestinală care pot fi fatale (vezi
pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată este necesară precauţie (discuţii cu medicul sau cu farmacistul) înainte de începerea tratamentului,
deoarece raportările au arătat că tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic poate fi
asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct
miocardic sau accident vascular cerebral). În general, studiile epidemiologice nu sugerează că administrarea
de doze mici de ibuprofen (de exemplu ≤ 1200 mg pe zi) este asociată cu un risc crescut de evenimentelor
trombotice arteriale.
La pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată terapeutic, insuficienţă cardiacă congestivă (clasele II-III
clasificarea NYHA), boală cardiacă ischemică stabilizată terapeutic, boală arterială periferică şi/sau boală
vasculară cerebrală, tratamentul cu ibuprofen trebuie instituit numai după o atentă analiză şi trebuie evitată
utilizarea de doze mari (2400 mg pe zi).
De asemenea, înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la pacienţii cu factori de risc pentru
evenimente cardiovasculare (de exemplu, hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumători),
trebuie efectuată o analiză atentă, în special dacă sunt necesare doze mari de ibuprofen (2400 mg pe zi).
Efecte renale
3
Este necesară precauţie la pacienţii cu insuficienţă renală. La pacienţii cu insuficienţă renală, funcţia renală
trebuie monitorizată, deoarece se poate deteriora după tratamentul cu orice AINS.
Există un risc de insuficienţă renală la adolescenţii deshidrataţi.
Efecte hepatice
Disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.3 si 4.8)
Efecte respiratorii
Bronhospasmul poate fi declanşat la pacienţii suferind de sau cu antecedente de astm bronşic sau boli
alergice.
Alte AINS :
Utilizarea concomitentă a ibuprofen cu alte AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2, ar trebui
evitată (vezi pct 4.5).
Afectarea fertilităţii:
Există date limitate care arată că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor pot
afecta fertilitatea femeilor printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest efect este reversibil la întreruperea
tratamentului.
Efecte gastrointestinale:
Ibuprofenul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de boli digestive (hernie hiatală,
colită ulcerativă, boala Crohn, etc.) deoarece acestea pot fi exacerbate (vezi pct. 4.8).
Hemoragii gastrointestinale, ulceraţia sau perforaţia, care pot fi fatale, au fost raportate, cu toate AINS, în
orice moment în timpul tratamentului, cu sau fără simptome de avertizare sau antecedente de evenimente
gastrointestinale grave.
Riscul de sângerare, ulcerare şi perforare gastrointestinală este mai mare cu creşterea dozelor de AINS, la
pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă a fost complicat cu hemoragie sau perforaţie (vezi pct. 4.3)
şi la vârstnici, pacienţi debilitaţi, pacienţi subponderali. Aceşti pacienţi trebuie să înceapă tratamentul cu cea
mai mică doză disponibilă.
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special persoanele vârstnice, trebuie să raporteze
orice simptome abdominale neobişnuite (în special sângerare gastrointestinală) mai ales la începutul
tratamentului.
Se recomandă precauţie la pacienţii trataţi concomitent cu medicamente care ar putea mări riscul de ulcerare
sau sângerare, precum corticosteroizi administraţi pe cale orală, anticoagulante cum ar fi warfarina, inhibitori
selectivi ai recaptării serotoninei sau antiagregante plachetare, cum ar fi aspirina (vezi pct. 4.5).
În cazul apariţiei ulcerului sau a hemoragiilor digestive se recomandă întreruperea tratamentului.
Lupus eritematos sistemic şi boala mixtă de ţesut conjunctiv:
Se recomandă prudenţă la pacienţii cu lupus eritematos sistemic sau alte boli ale ţesutului conjunctiv, din
cauza riscului crescut de meningită aseptică (vezi pct. 4.8).
Efecte dermatologice
Reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi
necroliză epidermică toxică, au fost raportate foarte rar în asociere cu utilizarea de AINS (vezi pct. 4.8).
Pacienţii par sa fie expuşi riscului de apariţie a acestor reacţii mai ales la începutul terapiei, debutul acestora
fiind, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament. Ibuprofenul trebuie întrerupt la prima apariţie a
unei erupţii cutanate, a unor leziuni ale mucoaselor, sau a oricărui alt semn de hipersensibilitate.
Precauţii specifice pentru produs:
Recomandări pentru pacienţii cu tulburări ale metabolismului glucidelor:
4
Deoarece conţine zahăr, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de
malabsorbţie la glucoză-galactoză sau insuficienţă a zaharazei-izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest
medicament
.
Recomandări pentru pacienţii cu dietă hiposodată şi care utilizează mai mult de 2 drajeuri de Nurofen pe zi:
Acest medicament conţine 1,1 mmol (25,3 mg) de sodiu per 2 doze (2 drajeuri). Se recomandă a fi luat în
considerare de către pacienţii cu dietă hiposodată.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Ibuprofenul (ca şi alte AINS) nu trebuie utilizat în asociere cu:
Acid acetilsalicilic: în general, administrarea concomitentă de ibuprofen şi acid acetilsalicilic nu este
recomandată din cauza potenţialului crescut de apariţie a reacţiilor adverse.
Datele experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba competitiv efectul dozelor mici de acid
acetilsalicilic asupra agregării plachetare atunci când sunt administrate concomitent. Deşi există incertitudini
în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea ca tratamentul
regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se consideră că
utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 5.1).
Alte AINS inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază-2: deoarece asocierea concomitentă a două sau mai
multor AINS poate determina o incidenţă crescută a evenimentelor adverse;
Date experimentale sugerează că ibuprofenul poate inhiba efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra
agregării plachetare atunci când aceste medicamente sunt administrate concomitent. Cu toate acestea,
deoarece informaţiile sunt limitate, iar extrapolările datelor ex vivo la situaţiile clinice sunt nesigure, nu
poate fi formulată o concluzie definitivă în cazul utilizării regulate a ibuprofenului şi este puţin probabil să
apară un efect relevant clinic în cazul utilizării ocazionale a ibuprofenului ( vezi pct.5.1).
Ibuprofen trebuie utilizat cu precauţie în asociere cu:
Anticoagulante: AINS pot intensifica efectele anticoagulantelor, cum ar fi warfarina (vezi pct. 4.4).
Antihipertensive (inhibitori ai ECA şi antagonişti ai angiotensinei II) şi diuretice: AINS pot diminua efectele
acestor medicamente. La anumiţi pacienţi cu funcţia renală deficitară (de exemplu pacienţi deshidrataţi sau
pacienţi vârstnici cu funcţia renală deficitară), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau
antagonist al receptorilor angiotensinei II cu medicamente care inhibă ciclooxigenaza poate duce la o
deteriorare şi mai accentuată a funcţiei renale, inclusiv o posibilă insuficienţă renală acută, care este de obicei
reversibilă. De aceea, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, în special la vârstnici. Pacienţii trebuie
hidrataţi adecvat şi este necesară monitorizarea funcţiei renale după iniţierea tratamentului asociat şi
periodic, ulterior. Diureticele pot creşte riscul de nefrotoxicitate al AINS.
Corticosteroizi: risc crescut de ulcerare sau sângerare gastrointestinală (vezi pct. 4.4).
Antiagregante plachetare şi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS): risc crescut de hemoragii
gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Glicozide cardiace: AINS pot exacerba insuficienţa cardiacă, reduc rata de filtrare glomerulară (RFG) şi
cresc concentraţiile plasmatice ale glicozidelor.
Litiu: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de litiu.
Metotrexat: Există un potenţial de creştere a concentraţiilor plasmatice de metotrexat;
Ciclosporină: risc crescut de nefrotoxicitate.
5
Mifepristona: AINS nu trebuie utilizate timp de 8-12 zile după administrarea mifepristonei deoarece AINS
pot reduce efectul acesteia.
Tacrolimus: posibil risc crescut de nefrotoxicitate atunci când AINS sunt administrate cu tacrolimus.
Zidovudină: risc crescut de toxicitate hematologică atunci când AINS sunt administrate cu zidovudină.
Există dovezi ale unui risc crescut de hemartroză şi hematoame la hemofilicii cu HIV (pozitiv) care primesc
tratament concomitent cu zidovudină şi ibuprofen.
Antibiotice chinolone: date din studii pe animale indică faptul că AINS pot creşte riscul de convulsii asociate
cu administrarea de antibiotice chinolone. Pacienţii care iau AINS şi antibiotice chinolone pot avea un risc
crescut de apariţie a convulsiilor.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina:
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-fetală. Datele din
studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de avort, de malformaţii cardiace şi gastroschizis după
utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine la începutul sarcinii. Riscul absolut de malformaţii
cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%. Se presupune că riscul creşte
odată cu doza şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine a
rezultat în pierderi crescute pre- şi post-implantare şi mortalitate embrio-fetală. În plus, creşterea incidenţei
diverselor malformaţii, inclusiv cardiovasculare, au fost raportate la animale cărora li s-a adminstrat un
inhibitor al sintezei de prostaglandine în timpul perioadei de organogeneză.
În timpul primelor două trimestre de sarcină, ibuprofenul nu trebuie administrat decât dacă este absolut
necesar. În cazul în care ibuprofenul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână însarcinată, sau în
primele două trimestre de sarcină, doza trebuie să fie cât mai scăzută şi durata tratamentului cât mai scurtă
posibil.
În al treilea trimestru de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandină pot expune fătul la:
- toxicitate cardio-pulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
disfuncţie renală care poate evolua până la insuficienţă renală cu oligohidramnioză;
mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară chiar şi la doze
foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine care duc la întârzierea sau prelungirea travaliului.
În consecinţă, ibuprofenul este contraindicat în al treilea trimestru de sarcină.
Alăptarea:
În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici şi este puţin probabil să
afecteze negativ sugarul.
Fertilitatea:
Există unele dovezi care sugerează că medicamentele care inhibă ciclooxigenaza/sinteza prostaglandinelor
pot determina o reducere a fertilităţii feminine printr-un efect asupra ovulaţiei. Acest lucru este reversibil la
întreruperea tratamentului. Vezi pct. 4.4 cu privire la fertilitatea feminină.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a fol
osi utilaje
Nu sunt aşteptate la dozele şi durata de tratament recomandate.
4.8 Reacţii adverse
6
Evenimentele adverse prezentate mai jos se referă la cele experimentate în urma administrării ibuprofen la
doze OTC (maxim 1200 mg pe zi) şi utilizare pe termen scurt. În tratamentul unor afecţiuni cronice, în
tratament pe termen lung, pot apărea evenimente adverse suplimentare.
Evenimentele adverse care au fost asociate cu ibuprofen sunt prezentate mai jos, clasificate pe aparate şi
sisteme, şi în funcţie de frecvenţă. Frecvenţele sunt definite astfel: foarte frecvente (≥ 1/10), frecvente (≥
1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100), rare (≥ 1/10, 000 şi <1 / 1000), foarte rare (<1/10,
000) şi cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile). În cadrul fiecărei grupe de
frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Evenimentele adverse observate cel mai frecvent sunt de natură gastrointestinală. Evenimentele adverse sunt
în majoritate dependente de doză, în special riscul de apariţie a hemoragiilor gastro-intestinale, care este
dependent de doză şi de durata tratamentului.
Efectele adverse sunt mai puţin frecvente atunci când doza zilnică maximă este de 1200 mg.
Studiile clinice sugerează că utilizarea ibuprofenului, în special în doze mari (2400 mg zilnic poate fi
asociată cu o uşoară creștere a riscului de apariţie a evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct
miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Clasificare pe aparate,
sisteme şi organe
Frecvenţă Reacţie adversă
Tulburări hematologice şi
limfatice
Foarte rare Tulburări hematopoietice (anemie,
leucopenie, trombocitopenie, pancitopenie,
agranulocitoză).
Primele semne pot fi febra, durerea în gât,
leziuni superficiale la nivelul mucoasei
bucale, manifestări asemănătoare gripei,
oboseala severă, sângerări nazale şi cutanate,
şi echimoze.
Tulburări ale sistemului
imunitar
Reacţii de hipersensibilitate1:
Mai puţin
frecvente Urticarie şi pruritus
Foarte rare Reacţii de hipersensibilitate severe.
Simptomele pot fi edem al feţei, inflamarea
limbii şi laringelui, dispnee, tahicardie,
hipotensiune arterială (anafilaxie, angioedem
sau şoc sever).
Cu frecvenţă
necunoscută Reactivitatea tractului respirator cuprinzând
astm bronşic, astm bronşic agravat,
bronhospasm sau dispnee
Tulburări ale sistemului
nervos
Mai puţin
frecvente Cefalee
Foarte rare Meningită aseptică2
Cu frecvenţă
necunoscută Ameţeală
Tulburări acustice şi
vestibulare Cu frecvenţă
necunoscută Tulburări de auz
Tulburari cardiace Cu frecvenţă
necunoscută Insuficienţă cardiacă, edem
Tulburari vasculare Cu frecvenţă
necunoscută Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Mai puţin
frecvente Durere abdominală, greată şi dispepsie
7
Rare Diaree, flatulenţă, constipaţie şi vărsături
Foarte rare Ulcere gastro-intestinale, potenţial cu
hemoragie şi perforare, melenă, hematemeză;
stomatite ulcerative, gastrită
Cu frecvenţă
necunoscută Exacerbare a colitei şi a bolii Crohn (vezi
pct. 4.4)
Tulburări hepato-biliare Foarte rare Disfuncţie hepatică
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat
Mai puţin
frecvente Erupţii cutanate de diferite tipuri
Foarte rare Forme severe de reacţii cutanate precum
reacţii buloase incluzând sindromul Stevens-
Johnson, necroliza epidermică toxică şi
eritemul polimorf pot apărea.
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Foarte rare Insuficienţă renală acută, necroză papilară
mai ales la tratament îndelungat, asociată cu
un nivel seric crescut al concentraţiei de uree
şi edem.
Investigaţii Foarte rare Nivel scăzut de hemoglobină 1Reacţii de hipersensibilitate au fost raportate după tratamentul cu ibuprofen. Acestea pot fi reprezentate de
(a) reacţii alergice nespecifice şi anafilaxie, (b) reactivitatea tractului respirator cuprinzând astm bronşic,
astm bronşic agravat, bronhospasm sau dispnee, sau (c) diverse reacţii cutanate de exemplu, erupţii cutanate
de diferite tipuri, prurit, urticarie, purpură, angioedem şi, în cazuri extrem de rare, dermatoze exfoliative şi
buloase (inclusiv necroliză epidermică toxică, sindrom Stevens-Johnson şi eritem polimorf).
2Mecanismul patogenic al meningitei aseptice induse de medicament nu este pe deplin înţeles. Cu toate
acestea, datele disponibile privind meningita aseptică determinată de AINS sugerează o reacţie de
hipersensibilitate (din cauza unei relaţii temporale cu administrarea medicamentului, precum şi dispariţia
simptomelor după întreruperea tratamentului). De notat, la pacienţii cu tulburări autoimune existente (cum ar
fi lupusul eritematos sistemic, boala mixtă de ţesut conjunctiv) în timpul tratamentului cu ibuprofen au fost
observate cazuri izolate de simptome de meningită aseptică, cum ar fi torticolis, dureri de cap, greaţă,
vărsături, febră sau dezorientare.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomele supradozajului cu ibuprofen includ greaţă, vărsături, ameţeli, somnolenţă şi, rareori, pierderea
conştienţei. În general, supradozajul masiv este bine tolerat dacă nu sunt asociate alte medicamente. Nu
există un antidot specific, fiind indicat tratament simptomatic şi de susţinere. Tratamentul constă în lavaj
gastric şi, dacă este necesar, corectarea electroliţilor plasmatici.
La copii ingestia de mai mult de 400 mg / kg poate provoca simptome. La adulţi efectul doză-răspuns este
mai puţin clar.
Perioada de înjumătăţire în caz de supradozaj este de 1.5-3 ore.
Simptome: Majoritatea pacienţilor care au ingerat cantităţi importante clinic de AINS nu vor dezvolta mai
mult de greaţă, vărsături, dureri epigastrice, sau mai rar, diaree. De asemenea, pot apărea tinitus, dureri de
cap şi sângerări gastro-intestinale. În intoxicaţii mai grave, toxicitatea se manifestă şi la nivelul sistemului
nervos central, prin vertij, ameţeli, somnolenţă, rareori pierderea conştienţei, ocazional excitaţie şi
dezorientare sau comă. Ocazional pacienţii pot dezvolta convulsii. În intoxicaţii grave pot apărea
8
hiperpotasemie şi acidoză metabolică, iar timpul de protrombină / INR poate fi prelungit, probabil din cauza
interferenţelor cu acţiunea factorilor de coagulare circulanţi. Pot apărea insuficienţă renală acută, leziuni
hepatice, hipotensiune arterială, deprimare respiratorie şi cianoză. Exacerbarea astmului este posibilă la
astmatici. Administrarea de doze mari este în general bine tolerată dacă nu sunt utilizate şi alte medicamente
concomitent.
Managementul supradozajului: Managementul trebuie să fie simptomatic şi de susţinere şi include
menţinerea căilor respiratorii libere şi monitorizarea semnelor vitale până la stabilizare. Administrarea orală
de cărbune activat sau lavajul gastric pot fi utile dacă nu a trecut mai mult de 1 oră de la ingestia unei
cantităţi cu potenţial toxic. Dacă ibuprofenul a fost deja absorbit, pot fi administrate substanţe alcaline pentru
a grăbi excreţia de ibuprofen acid în urină. Convulsiile frecvente sau prelungite trebuie tratate cu diazepam
sau lorazepam intravenos. Pentru astm se vor administra bronhodilatatoare.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, derivaţi de acid propionic.
Cod ATC: M01AE01.
Ibuprofenul este un derivat de acid propionic cu proprietăţi analgezice, antiinflamatoare şi antipiretice.
Efectele sale terapeutice se datorează inhibării sintezei de prostaglandine. De asemenea, ibuprofenul inhibă
agregarea plachetară.
Datele experimentale sugerează că în cazul administrării concomitente, ibuprofenul poate inhiba competitiv
efectul dozelor mici de acid acetilsalicilic asupra agregării plachetare. Unele studii farmacodinamice arată că
administrarea unei doze unice de ibuprofen 400 mg cu 8 ore înainte sau cu 30 de minute după administrarea
unei doze de acid acetilsalicilic (81 mg) sub formă farmaceutică cu eliberare imediată, a determinat un efect
scăzut al acidului acetilsalicilic asupra formării de tromboxan sau agregării plachetare., Deşi există
incertitudini în ceea ce priveşte extrapolarea acestor date la situaţia clinică, nu poate fi exclusă posibilitatea
ca tratamentul regulat, prelungit cu ibuprofen să reducă efectul cardioprotector al acidului acetilsalicilic. Se
consideră că utilizarea ocazională de ibuprofen nu poate avea vreun efect relevant clinic (vezi pct. 4.5).
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Ibuprofenul este rapid absorbit din tractul gastro - intestinal, concentraţia plasmatică maximă fiind atinsă
după 1 - 2 ore de la administrare. Ibuprofenul se leagă în proporţie mare de proteinele plasmatice.
Ibuprofenul este metabolizat în ficat în doi metaboliţi inactivi. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de aproximativ 2 ore. Aceştia, împreună cu ibuprofenul netransformat, sunt excretaţi prin
rinichi ca atare sau sub formă conjugată. Excreţia renală este rapidă şi completă.
La vârstnici nu se observă diferenţe semnificative în profilul farmacocinetic.
În studii limitate, ibuprofenul apare în laptele matern în concentraţii foarte mici.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct. 4.6 Fertilitatea sarcina şi alăptarea.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu: croscarmeloză sodică, acid stearic, citrat de sodiu, laurilsulfat de sodiu, dioxid de siliciu coloidal
anhidru.
Strat de drajefiere: carmeloză sodică, talc, gumă arabică dispersată uscată, zahăr
, dioxid de titan (E 171),
macrogol 6000, cerneală de inscripţionare Opacode S-1-277001 Black [Shellac; oxid de fier negru
9
(E 172); propilenglicol]
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25
oC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie din carton cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a 6 drajeuri
Cutie din carton cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a 12 drajeuri
Cutie din carton cu 2 blistere din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a câte 12 drajeuri
Cutie din carton cu 4 blistere din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a câte 12 drajeuri
Cutie din material plastic, închisă cu capac flip-top, cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a
12 drajeuri
Cutie din carton cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a 8 drajeuri
Cutie din carton cu 1 blister din folie de PVC albă opacă şi folie de Al a 10 drajeuri
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RECKITT BENCKISER HEALTHCARE INTERNATIONAL LIMITED
103-105 Bath Road, Slough, Berkshire SL1 3UH, Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8883/2016/01-07
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Aprilie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie 2016
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
