SOTAGAMMA 80
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.4752/2004/01-02; 4753/2004/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
SOTAGAMMA 80
SOTAGAMMA 160
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sotagamma 80
Un comprimat conţine clorhidrat de sotalol 80 mg.
Sotagamma 160
Un comprimat conţine clorhidrat de sotalol 160 mg.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tahiaritmii ventriculare simptomatice severe.
Profilaxia tahiaritmiilor supraventriculare simptomatice care necesită tratament, cum sunt:
- fibrilaţia atrială cronică după cardioversie;
- fibrilaţia atrială paroxistică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Stabilirea dozei la pacienţii cu tahiaritmii ventriculare necesită supraveghere cardiologică
atentă şi existenţa echipamentelor de intervenţie pentru urgenţe cardiace, precum şi a celor
de monitorizare continuă ECG. În timpul tratamentului se recomandă efectuarea unor
examene regulate (de exemplu la intervale de o lună se va efectua un ECG standard, la
intervale de 3 luni un ECG cu traseu lung şi, dacă este necesar, un ECG de efort). În cazul
modificării unui parametru ECG, de exemplu lărgirea complexului QRS, alungirea
intervalului QT cu peste 25%, alungirea intervalului PQ cu peste 50 %, alungirea
intervalului QT cu peste 500 ms sau al creşterii frecvenţei şi agravării aritmiilor cardiace,
se recomandă reconsiderarea schemei terapeutice.
Tahiaritmii ventriculare simptomatice severe
Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 2 ori pe
zi, administrată oral. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat, doza poate fi crescută la 80
mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 3 ori pe zi sau până la 160 mg
clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 160) de 2 ori pe zi.
În cazul aritmiilor cu potenţial letal, dacă răspunsul este inadecvat, doza poate fi crescută
la 480 mg clorhidrat de sotalol pe zi, administrată fracţionat în 2-3 prize. În aceste cazuri,
dozele trebuie crescute numai dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscul crescut de reacţii
adverse severe (în special efectul pro-aritmogen).
Fibrilaţie atrială
Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 2 ori pe
zi, administrată oral. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă medicamentul este
2
bine tolerat, doza zilnică poate fi crescută la 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat
Sotagamma 80) de 3 ori pe zi. Această doză nu trebuie depăşită în fibrilaţia atrială
paroxistică.
La pacienţii cu fibrilaţie atrială cronică, în lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă
medicamentul este bine tolerat, doza poate fi crescută până la cel mult 160 mg clorhidrat
de sotalol (2 comprimate Sotagamma 80 sau un comprimat Sotagamma 160) de 2 ori pe zi.
Doza la pacienţii cu disfuncţii renale
Deoarece la pacienţii cu disfuncţie renală există risc de acumulare după administrarea de
doze repetate, doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul renal, având în vedere
frecvenţa cardiacă (aceasta nu trebuie să scadă sub 50 bătăi/minut) şi răspunsul clinic. În
cazul în care clearance-ul creatininei este cuprins între 10-30 ml/min (creatininemia
cuprinsă între 2-5 mg/dl), se recomandă reducerea dozei de sotalol la jumătate din doza
uzuală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei < 10 ml/min (creatininemia >5 mg/dl),
doza de sotalol trebuie micşorată la un sfert din doza uzuală. Pacienţii cu insuficienţă
renală severă trebuie trataţi cu sotalol numai în condiţiile monitorizării frecvente a ECG şi
determinării periodice a concentraţiei plasmatice a antiaritmicului.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, cu ½ oră înainte de sau cu 2 ore
după mese. Sotalolul nu trebuie administrat în timpul mesei, deoarece absorbţia
medicamentului poate fi micşorată în prezenţa alimentelor (în special lapte şi produse
lactate).
Dacă este necesară creşterea dozei, aceasta se va face la intervale de 2-3 zile.
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul curant.
4.3 Contraindicaţii
Sotalolul nu trebuie administrat la pacienţi cu:
- hipersensibilitate cunoscută la sotalol, sulfonamide sau la excipienţii produsului;
- insuficienţă cardiacă clasele III- IV NYHA;
- infarct miocardic acut;
- şoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III;
- bloc sinoatrial;
- boală de nod sinusal;
- torsada vârfurilor;
- bradicardie (<50 bătăi/minut);
- interval QT alungit pre-existent;
- hipokaliemie;
- hipotensiune arterială;
- stadii avansate ale tulburărilor circulatorii periferice;
- afecţiuni respiratorii obstructive cronice;
- acidoză metabolică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
La pacienţii cu angină pectorală, tratamentul concomitent cu sotalol nu trebuie întrerupt
brusc; administrarea produsului nu este recomandată la pacienţii cu angină Prinzmetal.
Pacienţii care au avut recent un infarct miocardic sau cei care prezintă o afectare a funcţiei
ventriculare sunt expuşi unui risc crescut de producere a unor tulburări de ritm (efect pro-
aritmogen).
3
În cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene şi/sau aritmii sau celor care au primit
tratament de lungă durată cu antiaritmice, întreruperea administrării trebuie făcută lent,
pentru a se evita agravarea simptomatologiei.
Administrarea sotalolului în condiţiile existenţei unui feocromocitom determină blocarea
concomitentă a receptorilor alfa. Ca urmare, nu se recomandă utilizarea medicamentului la
pacienţii cu feocromocitom netratat.
Pacienţilor care prezintă psoriazis în antecedentele personale sau în cele familiale li se
recomandă instituirea tratamentului cu sotalol numai după ce s-a analizat atent raportul
beneficiu/risc.
Datorită efectului de blocare al receptorilor beta-adrenergici, sotalolul poate creşte
sensibilitatea la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice. La pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate în antecedente sau la cei care urmează un tratament de desensibilizare
există risc crescut de reacţii anfilactice severe. Ca urmare, la această categorie de pacienţi
se recomandă o evaluare atentă a indicaţiilor.
Sotalolul poate masca semnele cardiovasculare ale tireotoxicozei.
În următoarele cazuri se recomandă supraveghere medicală atentă:
- afectarea funcţiei renale (reducerea dozei);
- regim dietetic strict şi pacienţi diabetici care prezintă variaţii mari ale glicemiei
(mascarea simptomelor hipoglicemiei).
În cazul utilizării lentilelor de contact în timpul tratamentului cu sotalol se poate produce
reducerea secreţiei lacrimale.
Administrarea concomitentă a diureticelor care favorizează eliminarea potasiului necesită
efectuarea unor determinări regulate ale potasemiei.
Nu există suficiente date privind utilizarea acestui medicament la copii. La pacienţii
vârstnici trebuie avută în vedere posibilitatea afectării funcţiei renale; dacă este necesar, se
recomandă individualizarea dozelor.
Sportivii trebuie atenţionaţi că sotalolul poate produce o reacţie pozitivă la testele
antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
În cazul administrării orale concomitente de sotalol şi blocante ale canalelor calciului de
tipul verapamilului şi diltiazemului se poate produce scăderea accentuată a tensiunii
arteriale. De asemenea, datorită efectului aditiv asupra nodului sinoatrial şi a celui
atrioventricular se pot produce tulburări de ritm de tip bradicardic şi tulburări de conducere
atrioventriculară de grad înalt.
Este contraindicată administrarea intravenoasă a blocantelor canalelor calciului de tipul
diltiazemului şi verapamilului la pacienţii trataţi cu sotalol, cu excepţia cazurilor de terapie
intensivă.
În cazul asocierii cu antiaritmice de clasa I (mai ales medicamente de tip chinidinic) sau cu
alte aritmice de clasa III există pericolul prelungirii intervalului QT cu risc crescut de
aritmii ventriculare.
4
Utilizarea concomitentă a sotalolului şi a medicamentelor care prelungesc intervalul QT
cum sunt antidepresive tri– şi tetraciclice (imipramină, maprotilină), antihistaminice
(astemizol, terfenadină), antibiotice macrolidice (eritromicină), probucol, haloperidol,
halofantrină şi terodilină, prezintă risc crescut de producere a unor efecte pro-aritmogene
(torsada vârfurilor).
Administrarea concomitentă a blocantelor canalelor calciului de tipul nifedipinei poate
determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale; de asemenea, trebuie luată în
considerare accentuarea deprimării nodului sinoatrial.
În cazul utilizării concomitente a sotalolului şi noradrenalinei sau a inhibitorilor
monoaminooxidazei (IMAO), precum şi după întreruperea bruscă a administrării asociate
de clonidină se poate produce creşterea accentuată a tensiunii arteriale.
Administrarea concomitentă a sotalolului şi antidepresivelor triciclice, barbituricelor,
fenotiazinelor, opioidelor, precum şi a antihipertensivelor, diureticelor şi
vasodilatatoarelor, poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale.
Efectul inotrop negativ al sotalolului se poate suma cu cel al opioidelor, respectiv cu cel al
antiaritmicelor.
Efectele cronotrop şi dromotrop negative ale sotalolului pot fi accentuate în cazul
administrării concomitente de rezerpină, clonidină, alfa-metildopa, guanfacină şi a
glicozidelor cardiace.
Blocada neuromusculară indusă de tubocurarină poate fi accentuată de inhibarea
receptorilor beta-adrenergici.
În cazul administrării concomitente de sotalol şi insulină sau antidiabetice orale, mai ales
în condiţii de efort fizic, se poate produce hipoglicemie, cu mascarea simptomelor
acesteia.
Se recomandă evitarea asocierii consumului de alcool cu administrarea de sotalol, datorită
riscului de aritmii ventriculare.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Deoarece siguranţa administrării sotalolului nu a fost încă stabilită în timpul sarcinii, acest
medicament trebuie utilizat la femeile gravide, în special în primele trei luni de sarcină,
numai dacă este absolut necesar şi după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic
matern/risc potenţial fetal.
Administrarea sotalolului trebuie întreruptă cu 48-72 ore înainte de data probabilă a
naşterii, datorită riscului de bradicardie şi hipotensiune arterială la nou-născuţi; în caz
contrar, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie timp de 48-72 ore după naştere.
Clorhidratul de sotalol se excretă în laptele matern; se recomandă evitarea administrării
medicamentului în perioada de alăptare. Dacă tratamentul este absolut necesar, sugarii
trebuie monitorizaţi pentru depistarea posibilelor reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Chiar dacă este administrat conform recomandărilor medicale, acest medicament poate
afecta reactivitatea, alterând capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a
lucra fără o bază largă de susţinere. Aceste manifestări apar mai ales la începutul
tratamentului, la creşterea dozei, la schimbarea medicaţiei sau când se consumă
concomitent etanol.
5
4.8 Reacţii adverse
Ocazional, în timpul tratamentului cu sotalol pot să apară oboseală, vertij, obnubilare,
cefalee, stări confuzionale, halucinaţii, creşterea perioadei de somn cu vise, parestezii şi
senzaţie de extremităţi reci.
Foarte rar s-au raportat tulburări gastrointestinale (de exemplu greaţă, vărsături, diaree),
declanşarea unor accese de dispnee la pacienţii cu tulburări respiratorii obstructive, reacţii
cutanate (eritem, prurit, exantem), alopecie şi tulburări de somn.
În afară de aceste manifestări se pot produce accentuarea tulburărilor de circulaţie
periferică, stări depresive, crampe musculare, astenie musculară sau tulburări de dinamică
sexuală.
Rareori, s-au semnalat scăderea marcată a tensiunii arteriale, accentuarea insuficienţei
cardiace, bradicardie şi tulburări de conducere la nivelul nodului atrioventricular (tulburări
de conducere a stimului nervos între atrii şi ventriculi). În cazuri izolate s-au semnalat
sincopă, precum şi agravarea crizelor de angină pectorală.
Efectele pro-aritmogene, manifestate prin modificări sau agravări ale aritmiilor, pot să
afecteze semnificativ activitatea cardiacă şi pot duce chiar la stop cardiac. Efectele pro-
aritmogene pot să apară în special la pacienţii cu aritmii grave (cu potenţial letal) şi
insuficienţă ventriculară stângă.
Datorită faptului că sotalolul prelungeşte intervalul QT se pot declanşa tahiaritmii
ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) mai ales în caz de supradozaj, ducând astfel la
bradicardie marcată.
Rareori s-au raportat senzaţie de uscăciune a gurii, conjunctivită sau reducerea secreţiei
lacrimale şi, în cazuri izolate, tulburări de vedere şi keratoconjunctivită.
S-a raportat un caz de bronşită alergică cu fibroză pulmonară.
Tratamentul cu sotalol se poate asocia cu hipoglicemie. În timpul tratamentului cu sotalol
manifestările hipoglicemiei (în special tahicardia) pot fi mascate. Aceste fenomene trebuie
avute în vedere îndeosebi la pacienţii cu diabet zaharat cu instabilitate marcată a glicemiei
şi la persoanele cu dietă restrictivă.
În timpul tratamentului cu sotalol se pot produce tulburări ale metabolismului lipidic
(creşterea colesterolului total şi a trigliceridelor, scăderea HDL-colesterolului).
În cazuri izolate medicamentele cu efecte blocante beta-adrenergice (de exemplu sotalol)
pot precipita apariţia psoriazisului, agrava simptomele acestei afecţiuni sau pot determina
apariţia unor erupţii cutanate psoriaziforme.
Datorită efectelor blocante beta-adrenergice, sotalolul poate determina creşterea
sensibilităţii la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice. Ca urmare, se pot produce
reacţii anafilactice foarte grave la pacienţii care prezintă în antecedente reacţii de
hipersensibilitate grave sau la cei care urmează un tratament vizând scăderea acestei
hipersensibilităţi la diferiţi factori (desensibilizare).
4.9 Supradozaj
Simptomatologia unei intoxicaţii cu sotalol depinde mai ales de patologia cardiacă
preexistentă (disfuncţie ventriculară stângă, aritmii). În cazul existenţei unei insuficienţe
6
cardiace severe agravarea afectării cardiace poate fi indusă chiar şi de doze mici de
medicament.
În funcţie de gradul intoxicaţiei, tabloul clinic este caracterizat de simptome
cardiovasculare şi nervos centrale cum sunt oboseală, pierderea conştienţei, midriază,
ocazional, convulsii generalizate, hipotensiune arterială, bradicardie până la asistolie
(frecvent, traseul ECG poate arăta un ritm de scăpare); de asemenea, pot să apară
tahicardii ventriculare atipice (torsada vârfurilor) şi simptome de şoc cardiovascular.
În afara măsurilor generale de tratament care trebuie luate pentru îndepărtarea substanţei
active din organism, trebuie monitorizaţi şi, dacă este necesar, corectaţi parametrii vitali în
servicii de terapie intensivă.
Poate fi necesară administrarea următoarelor medicamente:
- atropină - 1-2 mg intravenos in bolus;
- beta-simpatomimetice, în doze stabilite în funcţie de greutatea corporală şi de răspunsul
terapeutic: dopamină, dobutamină, izoprenalină, orciprenalină sau adrenalină;
- glucagon - iniţial 0,2 mg/kg în perfuzie intravenoasă scurtă, apoi 0,5 mg/kg timp de 12
ore.
Bradicardia refractară la tratament poate necesita un pacemaker cardiac temporar.
Clorhidratul de sotalol este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante neselective.
Cod ATC: C07A A07.
D,L-sotalolul, conform clasificării Vaughan Williams, este un antiaritmic din clasa III,
hidrofil, cu acţiune pronunţată de blocare a receptorilor beta-adrenergici.
Acţiunea antiaritmicelor din clasa III se datorează prelungirii potenţialului de acţiune, fără
modificarea vitezei de conducere. Perioada refractară absolută este crescută. Acest
mecanism electrofiziologic de acţiune este caracteristic ambilor enantiomeri (dextrogir şi
levogir) şi se realizează la nivelul atriilor, nodului atrioventricular, căilor accesorii şi
ventriculilor.
Acţiunea beta-blocantă, fără activitate simpatomimetică intrinsecă, se datorează
enantiomerului levogir şi se exercită în aceeaşi măsură asupra receptorilor beta1 şi beta2.
Ca efect al acţiunii beta-blocante, sotalolul scade frecvenţa, contractilitatea miocardică,
viteza conducerii atrio-ventriculare şi activitatea reninei plasmatice. Deoarece sotalolul
inhibă receptorii beta2-adrenergici, poate creşte tonusul musculaturii netede.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare pe cale orală, sotalolul se absoarbe din tractul gastro-intestinal în
proporţie de 75-90%. Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 75-90%,
datorită lipsei metabolizării la primul pasaj hepatic. După administrare pe cale orală,
timpul de realizare a concentraţiei plasmatice maxime este de 2-3 ore.
Volumul aparent de distribuţie este de 1,6-2,4 l/kg; nu se leagă de proteinele plasmatice.
Până în prezent, nu s-a evidenţiat nici un metabolit farmacologic activ.
Sotalolul se elimină în principal pe cale renală.
Clearance-ul renal este de 120 ml/min şi corespunde clearance-ului total al organismului.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este în medie de 15 ore (7-18 ore), dar poate creşte la 42
ore în insuficienţa renală severă.
Sotalolul se elimină în laptele matern.
La mamele care alăptează, raportul concentraţiilor sotalolului în laptele matern/plasmă a
fost 2,2-8,8.
7
Într-un studiu efectuat în 1993 la 16 voluntari sănătoşi biodisponibilitatea medicamentului
a fost studiată în comparaţie cu a medicamentului de referinţă (în doză de 160 mg):
MEDICAMENT
STUDIAT
MEDICAMENT DE
REFERINŢĂ
Concentraţie plasmatică maximă
Cmax (ng/ml)
1357,6 444,6 1416,6 364,6
Momentul atingerii concentraţiei
plasmatice maxime
Tmax (ore)
2,75 0,99 3,19 1,14
Aria de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp
ApC 0 – 3 Eore ng/ml)
16134,1 4091,2 16325,8 2752,3
Rezultatele au fost exprimate sub formă de valori medii
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate cronică
Studii de toxicitate cronică efectuate la şobolan şi câine nu au evidenţiat efecte toxice
specifice.
Potenţial mutagen şi carcinogen
Potenţialul mutagen al clorhidratului de sotalol nu a fost studiat adecvat.
Studiile realizate până în prezent nu au pus în evidenţă semne sugestive care să ateste un
potenţial genotoxic.
Studii pe termen lung efectuate la şoarece şi şobolan nu au evidenţiat potenţial cancerigen.
Efecte asupra procesului de reproducere
Studii efectuate la iepure nu au evidenţiat potenţial teratogen. La şobolan, la doze mai mari
de 140 mg/kg şi zi, a apărut mortalitate embrionară. Dozele mai mari de 20 mg/kg şi zi,
administrate la şobolan în ultima lună de gestaţie, au redus greutatea corporală a puilor
nou-născuţi. Şobolanii expuşi prenatal la sotalol au prezentat tulburări de comportament.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Sotagamma 80
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
Cutii cu 10 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
8
Sotagamma 160
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
Cutii cu 10 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH&Co.KG
Calwer Straβe 7, 71034 Boblingen, Germania
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
Sotagamma 80: 4752/2004/01-02
Sotagamma 160: 4753/2004/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Autorizare – Septembrie 2004
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2012
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR.4752/2004/01-02; 4753/2004/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
SOTAGAMMA 80
SOTAGAMMA 160
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sotagamma 80
Un comprimat conţine clorhidrat de sotalol 80 mg.
Sotagamma 160
Un comprimat conţine clorhidrat de sotalol 160 mg.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tahiaritmii ventriculare simptomatice severe.
Profilaxia tahiaritmiilor supraventriculare simptomatice care necesită tratament, cum sunt:
- fibrilaţia atrială cronică după cardioversie;
- fibrilaţia atrială paroxistică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Stabilirea dozei la pacienţii cu tahiaritmii ventriculare necesită supraveghere cardiologică
atentă şi existenţa echipamentelor de intervenţie pentru urgenţe cardiace, precum şi a celor
de monitorizare continuă ECG. În timpul tratamentului se recomandă efectuarea unor
examene regulate (de exemplu la intervale de o lună se va efectua un ECG standard, la
intervale de 3 luni un ECG cu traseu lung şi, dacă este necesar, un ECG de efort). În cazul
modificării unui parametru ECG, de exemplu lărgirea complexului QRS, alungirea
intervalului QT cu peste 25%, alungirea intervalului PQ cu peste 50 %, alungirea
intervalului QT cu peste 500 ms sau al creşterii frecvenţei şi agravării aritmiilor cardiace,
se recomandă reconsiderarea schemei terapeutice.
Tahiaritmii ventriculare simptomatice severe
Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 2 ori pe
zi, administrată oral. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat, doza poate fi crescută la 80
mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 3 ori pe zi sau până la 160 mg
clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 160) de 2 ori pe zi.
În cazul aritmiilor cu potenţial letal, dacă răspunsul este inadecvat, doza poate fi crescută
la 480 mg clorhidrat de sotalol pe zi, administrată fracţionat în 2-3 prize. În aceste cazuri,
dozele trebuie crescute numai dacă beneficiile potenţiale depăşesc riscul crescut de reacţii
adverse severe (în special efectul pro-aritmogen).
Fibrilaţie atrială
Doza iniţială este de 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat Sotagamma 80) de 2 ori pe
zi, administrată oral. În lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă medicamentul este
2
bine tolerat, doza zilnică poate fi crescută la 80 mg clorhidrat de sotalol (un comprimat
Sotagamma 80) de 3 ori pe zi. Această doză nu trebuie depăşită în fibrilaţia atrială
paroxistică.
La pacienţii cu fibrilaţie atrială cronică, în lipsa unui răspuns terapeutic adecvat şi dacă
medicamentul este bine tolerat, doza poate fi crescută până la cel mult 160 mg clorhidrat
de sotalol (2 comprimate Sotagamma 80 sau un comprimat Sotagamma 160) de 2 ori pe zi.
Doza la pacienţii cu disfuncţii renale
Deoarece la pacienţii cu disfuncţie renală există risc de acumulare după administrarea de
doze repetate, doza trebuie ajustată în funcţie de clearance-ul renal, având în vedere
frecvenţa cardiacă (aceasta nu trebuie să scadă sub 50 bătăi/minut) şi răspunsul clinic. În
cazul în care clearance-ul creatininei este cuprins între 10-30 ml/min (creatininemia
cuprinsă între 2-5 mg/dl), se recomandă reducerea dozei de sotalol la jumătate din doza
uzuală. La pacienţii cu clearance-ul creatininei < 10 ml/min (creatininemia >5 mg/dl),
doza de sotalol trebuie micşorată la un sfert din doza uzuală. Pacienţii cu insuficienţă
renală severă trebuie trataţi cu sotalol numai în condiţiile monitorizării frecvente a ECG şi
determinării periodice a concentraţiei plasmatice a antiaritmicului.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite întregi, cu puţin lichid, cu ½ oră înainte de sau cu 2 ore
după mese. Sotalolul nu trebuie administrat în timpul mesei, deoarece absorbţia
medicamentului poate fi micşorată în prezenţa alimentelor (în special lapte şi produse
lactate).
Dacă este necesară creşterea dozei, aceasta se va face la intervale de 2-3 zile.
Durata tratamentului va fi stabilită de către medicul curant.
4.3 Contraindicaţii
Sotalolul nu trebuie administrat la pacienţi cu:
- hipersensibilitate cunoscută la sotalol, sulfonamide sau la excipienţii produsului;
- insuficienţă cardiacă clasele III- IV NYHA;
- infarct miocardic acut;
- şoc cardiogen;
- bloc atrioventricular de gradul II sau III;
- bloc sinoatrial;
- boală de nod sinusal;
- torsada vârfurilor;
- bradicardie (<50 bătăi/minut);
- interval QT alungit pre-existent;
- hipokaliemie;
- hipotensiune arterială;
- stadii avansate ale tulburărilor circulatorii periferice;
- afecţiuni respiratorii obstructive cronice;
- acidoză metabolică.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
La pacienţii cu angină pectorală, tratamentul concomitent cu sotalol nu trebuie întrerupt
brusc; administrarea produsului nu este recomandată la pacienţii cu angină Prinzmetal.
Pacienţii care au avut recent un infarct miocardic sau cei care prezintă o afectare a funcţiei
ventriculare sunt expuşi unui risc crescut de producere a unor tulburări de ritm (efect pro-
aritmogen).
3
În cazul pacienţilor cu afecţiuni coronariene şi/sau aritmii sau celor care au primit
tratament de lungă durată cu antiaritmice, întreruperea administrării trebuie făcută lent,
pentru a se evita agravarea simptomatologiei.
Administrarea sotalolului în condiţiile existenţei unui feocromocitom determină blocarea
concomitentă a receptorilor alfa. Ca urmare, nu se recomandă utilizarea medicamentului la
pacienţii cu feocromocitom netratat.
Pacienţilor care prezintă psoriazis în antecedentele personale sau în cele familiale li se
recomandă instituirea tratamentului cu sotalol numai după ce s-a analizat atent raportul
beneficiu/risc.
Datorită efectului de blocare al receptorilor beta-adrenergici, sotalolul poate creşte
sensibilitatea la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice. La pacienţii cu reacţii de
hipersensibilitate în antecedente sau la cei care urmează un tratament de desensibilizare
există risc crescut de reacţii anfilactice severe. Ca urmare, la această categorie de pacienţi
se recomandă o evaluare atentă a indicaţiilor.
Sotalolul poate masca semnele cardiovasculare ale tireotoxicozei.
În următoarele cazuri se recomandă supraveghere medicală atentă:
- afectarea funcţiei renale (reducerea dozei);
- regim dietetic strict şi pacienţi diabetici care prezintă variaţii mari ale glicemiei
(mascarea simptomelor hipoglicemiei).
În cazul utilizării lentilelor de contact în timpul tratamentului cu sotalol se poate produce
reducerea secreţiei lacrimale.
Administrarea concomitentă a diureticelor care favorizează eliminarea potasiului necesită
efectuarea unor determinări regulate ale potasemiei.
Nu există suficiente date privind utilizarea acestui medicament la copii. La pacienţii
vârstnici trebuie avută în vedere posibilitatea afectării funcţiei renale; dacă este necesar, se
recomandă individualizarea dozelor.
Sportivii trebuie atenţionaţi că sotalolul poate produce o reacţie pozitivă la testele
antidoping.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
În cazul administrării orale concomitente de sotalol şi blocante ale canalelor calciului de
tipul verapamilului şi diltiazemului se poate produce scăderea accentuată a tensiunii
arteriale. De asemenea, datorită efectului aditiv asupra nodului sinoatrial şi a celui
atrioventricular se pot produce tulburări de ritm de tip bradicardic şi tulburări de conducere
atrioventriculară de grad înalt.
Este contraindicată administrarea intravenoasă a blocantelor canalelor calciului de tipul
diltiazemului şi verapamilului la pacienţii trataţi cu sotalol, cu excepţia cazurilor de terapie
intensivă.
În cazul asocierii cu antiaritmice de clasa I (mai ales medicamente de tip chinidinic) sau cu
alte aritmice de clasa III există pericolul prelungirii intervalului QT cu risc crescut de
aritmii ventriculare.
4
Utilizarea concomitentă a sotalolului şi a medicamentelor care prelungesc intervalul QT
cum sunt antidepresive tri– şi tetraciclice (imipramină, maprotilină), antihistaminice
(astemizol, terfenadină), antibiotice macrolidice (eritromicină), probucol, haloperidol,
halofantrină şi terodilină, prezintă risc crescut de producere a unor efecte pro-aritmogene
(torsada vârfurilor).
Administrarea concomitentă a blocantelor canalelor calciului de tipul nifedipinei poate
determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale; de asemenea, trebuie luată în
considerare accentuarea deprimării nodului sinoatrial.
În cazul utilizării concomitente a sotalolului şi noradrenalinei sau a inhibitorilor
monoaminooxidazei (IMAO), precum şi după întreruperea bruscă a administrării asociate
de clonidină se poate produce creşterea accentuată a tensiunii arteriale.
Administrarea concomitentă a sotalolului şi antidepresivelor triciclice, barbituricelor,
fenotiazinelor, opioidelor, precum şi a antihipertensivelor, diureticelor şi
vasodilatatoarelor, poate determina scăderea accentuată a tensiunii arteriale.
Efectul inotrop negativ al sotalolului se poate suma cu cel al opioidelor, respectiv cu cel al
antiaritmicelor.
Efectele cronotrop şi dromotrop negative ale sotalolului pot fi accentuate în cazul
administrării concomitente de rezerpină, clonidină, alfa-metildopa, guanfacină şi a
glicozidelor cardiace.
Blocada neuromusculară indusă de tubocurarină poate fi accentuată de inhibarea
receptorilor beta-adrenergici.
În cazul administrării concomitente de sotalol şi insulină sau antidiabetice orale, mai ales
în condiţii de efort fizic, se poate produce hipoglicemie, cu mascarea simptomelor
acesteia.
Se recomandă evitarea asocierii consumului de alcool cu administrarea de sotalol, datorită
riscului de aritmii ventriculare.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Deoarece siguranţa administrării sotalolului nu a fost încă stabilită în timpul sarcinii, acest
medicament trebuie utilizat la femeile gravide, în special în primele trei luni de sarcină,
numai dacă este absolut necesar şi după evaluarea atentă a raportului beneficiu terapeutic
matern/risc potenţial fetal.
Administrarea sotalolului trebuie întreruptă cu 48-72 ore înainte de data probabilă a
naşterii, datorită riscului de bradicardie şi hipotensiune arterială la nou-născuţi; în caz
contrar, nou-născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie timp de 48-72 ore după naştere.
Clorhidratul de sotalol se excretă în laptele matern; se recomandă evitarea administrării
medicamentului în perioada de alăptare. Dacă tratamentul este absolut necesar, sugarii
trebuie monitorizaţi pentru depistarea posibilelor reacţii adverse.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Chiar dacă este administrat conform recomandărilor medicale, acest medicament poate
afecta reactivitatea, alterând capacitatea de a conduce vehicule, de a folosi utilaje sau de a
lucra fără o bază largă de susţinere. Aceste manifestări apar mai ales la începutul
tratamentului, la creşterea dozei, la schimbarea medicaţiei sau când se consumă
concomitent etanol.
5
4.8 Reacţii adverse
Ocazional, în timpul tratamentului cu sotalol pot să apară oboseală, vertij, obnubilare,
cefalee, stări confuzionale, halucinaţii, creşterea perioadei de somn cu vise, parestezii şi
senzaţie de extremităţi reci.
Foarte rar s-au raportat tulburări gastrointestinale (de exemplu greaţă, vărsături, diaree),
declanşarea unor accese de dispnee la pacienţii cu tulburări respiratorii obstructive, reacţii
cutanate (eritem, prurit, exantem), alopecie şi tulburări de somn.
În afară de aceste manifestări se pot produce accentuarea tulburărilor de circulaţie
periferică, stări depresive, crampe musculare, astenie musculară sau tulburări de dinamică
sexuală.
Rareori, s-au semnalat scăderea marcată a tensiunii arteriale, accentuarea insuficienţei
cardiace, bradicardie şi tulburări de conducere la nivelul nodului atrioventricular (tulburări
de conducere a stimului nervos între atrii şi ventriculi). În cazuri izolate s-au semnalat
sincopă, precum şi agravarea crizelor de angină pectorală.
Efectele pro-aritmogene, manifestate prin modificări sau agravări ale aritmiilor, pot să
afecteze semnificativ activitatea cardiacă şi pot duce chiar la stop cardiac. Efectele pro-
aritmogene pot să apară în special la pacienţii cu aritmii grave (cu potenţial letal) şi
insuficienţă ventriculară stângă.
Datorită faptului că sotalolul prelungeşte intervalul QT se pot declanşa tahiaritmii
ventriculare (inclusiv torsada vârfurilor) mai ales în caz de supradozaj, ducând astfel la
bradicardie marcată.
Rareori s-au raportat senzaţie de uscăciune a gurii, conjunctivită sau reducerea secreţiei
lacrimale şi, în cazuri izolate, tulburări de vedere şi keratoconjunctivită.
S-a raportat un caz de bronşită alergică cu fibroză pulmonară.
Tratamentul cu sotalol se poate asocia cu hipoglicemie. În timpul tratamentului cu sotalol
manifestările hipoglicemiei (în special tahicardia) pot fi mascate. Aceste fenomene trebuie
avute în vedere îndeosebi la pacienţii cu diabet zaharat cu instabilitate marcată a glicemiei
şi la persoanele cu dietă restrictivă.
În timpul tratamentului cu sotalol se pot produce tulburări ale metabolismului lipidic
(creşterea colesterolului total şi a trigliceridelor, scăderea HDL-colesterolului).
În cazuri izolate medicamentele cu efecte blocante beta-adrenergice (de exemplu sotalol)
pot precipita apariţia psoriazisului, agrava simptomele acestei afecţiuni sau pot determina
apariţia unor erupţii cutanate psoriaziforme.
Datorită efectelor blocante beta-adrenergice, sotalolul poate determina creşterea
sensibilităţii la alergeni şi severitatea reacţiilor anafilactice. Ca urmare, se pot produce
reacţii anafilactice foarte grave la pacienţii care prezintă în antecedente reacţii de
hipersensibilitate grave sau la cei care urmează un tratament vizând scăderea acestei
hipersensibilităţi la diferiţi factori (desensibilizare).
4.9 Supradozaj
Simptomatologia unei intoxicaţii cu sotalol depinde mai ales de patologia cardiacă
preexistentă (disfuncţie ventriculară stângă, aritmii). În cazul existenţei unei insuficienţe
6
cardiace severe agravarea afectării cardiace poate fi indusă chiar şi de doze mici de
medicament.
În funcţie de gradul intoxicaţiei, tabloul clinic este caracterizat de simptome
cardiovasculare şi nervos centrale cum sunt oboseală, pierderea conştienţei, midriază,
ocazional, convulsii generalizate, hipotensiune arterială, bradicardie până la asistolie
(frecvent, traseul ECG poate arăta un ritm de scăpare); de asemenea, pot să apară
tahicardii ventriculare atipice (torsada vârfurilor) şi simptome de şoc cardiovascular.
În afara măsurilor generale de tratament care trebuie luate pentru îndepărtarea substanţei
active din organism, trebuie monitorizaţi şi, dacă este necesar, corectaţi parametrii vitali în
servicii de terapie intensivă.
Poate fi necesară administrarea următoarelor medicamente:
- atropină - 1-2 mg intravenos in bolus;
- beta-simpatomimetice, în doze stabilite în funcţie de greutatea corporală şi de răspunsul
terapeutic: dopamină, dobutamină, izoprenalină, orciprenalină sau adrenalină;
- glucagon - iniţial 0,2 mg/kg în perfuzie intravenoasă scurtă, apoi 0,5 mg/kg timp de 12
ore.
Bradicardia refractară la tratament poate necesita un pacemaker cardiac temporar.
Clorhidratul de sotalol este dializabil.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta-blocante neselective.
Cod ATC: C07A A07.
D,L-sotalolul, conform clasificării Vaughan Williams, este un antiaritmic din clasa III,
hidrofil, cu acţiune pronunţată de blocare a receptorilor beta-adrenergici.
Acţiunea antiaritmicelor din clasa III se datorează prelungirii potenţialului de acţiune, fără
modificarea vitezei de conducere. Perioada refractară absolută este crescută. Acest
mecanism electrofiziologic de acţiune este caracteristic ambilor enantiomeri (dextrogir şi
levogir) şi se realizează la nivelul atriilor, nodului atrioventricular, căilor accesorii şi
ventriculilor.
Acţiunea beta-blocantă, fără activitate simpatomimetică intrinsecă, se datorează
enantiomerului levogir şi se exercită în aceeaşi măsură asupra receptorilor beta1 şi beta2.
Ca efect al acţiunii beta-blocante, sotalolul scade frecvenţa, contractilitatea miocardică,
viteza conducerii atrio-ventriculare şi activitatea reninei plasmatice. Deoarece sotalolul
inhibă receptorii beta2-adrenergici, poate creşte tonusul musculaturii netede.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrare pe cale orală, sotalolul se absoarbe din tractul gastro-intestinal în
proporţie de 75-90%. Biodisponibilitatea absolută după administrare orală este de 75-90%,
datorită lipsei metabolizării la primul pasaj hepatic. După administrare pe cale orală,
timpul de realizare a concentraţiei plasmatice maxime este de 2-3 ore.
Volumul aparent de distribuţie este de 1,6-2,4 l/kg; nu se leagă de proteinele plasmatice.
Până în prezent, nu s-a evidenţiat nici un metabolit farmacologic activ.
Sotalolul se elimină în principal pe cale renală.
Clearance-ul renal este de 120 ml/min şi corespunde clearance-ului total al organismului.
Timpul de înjumătăţire plasmatică este în medie de 15 ore (7-18 ore), dar poate creşte la 42
ore în insuficienţa renală severă.
Sotalolul se elimină în laptele matern.
La mamele care alăptează, raportul concentraţiilor sotalolului în laptele matern/plasmă a
fost 2,2-8,8.
7
Într-un studiu efectuat în 1993 la 16 voluntari sănătoşi biodisponibilitatea medicamentului
a fost studiată în comparaţie cu a medicamentului de referinţă (în doză de 160 mg):
MEDICAMENT
STUDIAT
MEDICAMENT DE
REFERINŢĂ
Concentraţie plasmatică maximă
Cmax (ng/ml)
1357,6 444,6 1416,6 364,6
Momentul atingerii concentraţiei
plasmatice maxime
Tmax (ore)
2,75 0,99 3,19 1,14
Aria de sub curba concentraţiei
plasmatice în funcţie de timp
ApC 0 – 3 Eore ng/ml)
16134,1 4091,2 16325,8 2752,3
Rezultatele au fost exprimate sub formă de valori medii
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate cronică
Studii de toxicitate cronică efectuate la şobolan şi câine nu au evidenţiat efecte toxice
specifice.
Potenţial mutagen şi carcinogen
Potenţialul mutagen al clorhidratului de sotalol nu a fost studiat adecvat.
Studiile realizate până în prezent nu au pus în evidenţă semne sugestive care să ateste un
potenţial genotoxic.
Studii pe termen lung efectuate la şoarece şi şobolan nu au evidenţiat potenţial cancerigen.
Efecte asupra procesului de reproducere
Studii efectuate la iepure nu au evidenţiat potenţial teratogen. La şobolan, la doze mai mari
de 140 mg/kg şi zi, a apărut mortalitate embrionară. Dozele mai mari de 20 mg/kg şi zi,
administrate la şobolan în ultima lună de gestaţie, au redus greutatea corporală a puilor
nou-născuţi. Şobolanii expuşi prenatal la sotalol au prezentat tulburări de comportament.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Celuloză microcristalină, dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Sotagamma 80
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
Cutii cu 10 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
8
Sotagamma 160
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
Cutii cu 10 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate.
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH&Co.KG
Calwer Straβe 7, 71034 Boblingen, Germania
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
Sotagamma 80: 4752/2004/01-02
Sotagamma 160: 4753/2004/01-02
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Autorizare – Septembrie 2004
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2012
