DICLOFENAC 75 mg
Substanta activa: DICLOFENACUMClasa ATC: M01AB05Forma farmaceutica: SOL. INJ.
Prescriptie: P-RF
Tip ambalaj: Cutie x 5 fiole din sticla bruna prevazute cu punct de rupere x 3 ml
Producator: TERAPIA SA - ROMANIA
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DICLOFENAC 75 mg soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
3 ml (o fiolă) soluţie injectabilă conţin diclofenac sodic 75 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: alcool benzilic, propilenglicol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Injectare intramusculară
Tratamentul:
- acutizărilor bolilor reumatismale inflamatorii şi degenerative: artrită reumatoidă, spondilită
ankilopoetică, osteoartrită, spondilartrită, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism
abarticular.
- atacurilor acute de gută.
- colicii renale şi colicii biliare.
- durerii, inflamaţiei şi edemelor post-traumatice şi post-operatorii.
- crizelor severe de migrenă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare).
Populaţia ţintă generală
Adulţi
Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă nu trebuie administrat pentru mai mult de 2 zile; dacă este
necesar, tratamentul poate fi continuat cu diclofenac comprimate sau supozitoare.
2
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Datorită concentraţiei, fiolele de Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă nu sunt adecvate pentru copii şi
adolescenţi.
Vârstnici (pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau peste)
Nu este necesară nicio ajustare a dozei iniţiale la pacienţi vârstnici (vezi pct.4.4).
Boală cardiovasculară stabilită sau factori semnificativi de risc cardiovascular
În general, tratamentul cu Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă nu este recomandat la pacienţii cu boală
cardiacă stabilită sau hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală
cardiacă stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc de apariţie a unei
boli cardiovasculare trebuie tratată cu Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă numai după o evaluare
atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic dacă tratamentul se administrează mai mult de 4 săptămâni
(vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă renală, prin urmare, nu se pot face
recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea Diclofenac 75
mg soluţie injectabilă la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct.
4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare, nu se pot face
recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea Diclofenac 75
mg soluţie injectabilă la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Injectare intramusculară
Trebuie respectate următoarele instrucţiuni pentru injectarea intramusculară pentru a evita afectarea
unui nerv sau a altui ţesut la locul injectării.
Doza uzuală este o fiolă 75 mg zilnic, administrată prin injectare adâncă intragluteală în cadranul
superior extern. În cazurile severe (de exemplu colică), doza zilnică se poate creşte, în mod
excepţional, la 2 fiole a 75 mg, administrate la interval de câteva ore (câte o fiolă în fiecare fesă).
Alternativ, o fiolă 75 mg poate fi asociată cu alte forme farmaceutice de diclofenac (de exemplu
comprimate, supozitoare) până la o doză zilnică maximă de 150 mg.
În crizele de migrenă, experienţa clinică este limitată la utilizarea iniţială a unei fiole 75 mg,
administrată cât mai curând posibil, urmată, dacă este necesar, de supozitoare până la 100 mg în
aceeaşi zi. Doza totală nu trebuie să depăşească 175 mg în prima zi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la diclofenac sodic sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumeraţi la pct.
6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Antecedente de hemoragie sau perforare gastrointestinală, aferente tratamentului anterior cu AINS.
Ulcer peptic/hemoragie activă sau antecedente de ulcer peptic/hemoragie recurente (două sau mai
multe episoade certe distincte de ulcer sau hemoragie).
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală.
Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie
3
periferică şi/sau boală cerebrovasculară.
Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă
este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută
sunt agravate de acidul acetilsalicilic sau alte AINS (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Interacţiuni cu AINS
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a diclofenac cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2 din cauza apariției reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Pacienţii vârstnici
La persoanele vârstnice, precauţiile sunt determinate de afecţiunile asociate. Îndeosebi, la pacienţii
vârstnici debilitaţi sau la cei subponderali, se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace.
Mascarea semnelor infecţiilor
Ca şi alte AINS, datorită proprietăţilor sale farmacodinamice diclofenac poate masca semnele şi
simptomele unei infecţii.
Efecte gastrointestinale
În cazul administrării tuturor AINS, inclusiv diclofenac, s-au raportat hemoragii gastrointestinale,
ulceraţii sau perforaţii, care pot fi fatale, şi pot apărea în orice moment în timpul tratamentului, cu sau
fără simptome de avertizare sau fără antecedente de afecţiuni gastrointestinale grave. Ȋn general,
acestea au consecinţe mult mai grave la vârstnici.
Dacă apare hemoragia gastrointestinală sau ulceraţia la pacienţii cărora li se administrează diclofenac,
tratamentul trebuie întrerupt.
Analog tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea
unei atenţii deosebite în cazul prescrierii diclofenac la pacienţii ce prezintă simptome ce indică o
afecţiune gastrointestinală sau cu antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii sau perforaţii
gastrice sau intestinale (vezi 4.8). Riscul de hemoragie gastrointestinală este mai mare la creşterea
dozelor AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragie sau
perforare şi la vârstnici. Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută a apariţiei reacţiilor adverse
la AINS, în special hemoragie şi perforare gastrointestinale care pot fi fatale.
Pentru a reduce riscul de toxicitate gastrointestinală la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel
complicat cu hemoragie sau perforare şi la vârstnici, tratamentul trebuie început şi continuat cu cea
mai mică doză eficace.
Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii ce necesită administrarea concomitentă a
medicamentelor cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente ce probabil cresc
riscul gastrointestinal, trebuie avut în vedere tratamentul concomitent cu substanţe de protecţie (de
exemplu inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie gastrointestinală). Se
recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul
apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum corticosteroizi administraţi sistemic, anticoagulante,
antiagregante plachetare sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).
4
De asemenea, trebuie supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu
colită ulceroasă sau boala Crohn deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
În general, tratamentul cu diclofenac nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiovasculară stabilită
(insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică) sau
hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală cardiacă cardiovasculară
stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc pentru boală
cardiovasculară (de exemplu, hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat sau fumat) trebuie trataţi cu
diclofenac numai după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic când tratamentul se
administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni.
Deoarece riscurile cardiovasculare asociate cu diclofenac pot creşte doza şi durata expunerii, trebuie
administrată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Nevoia
pacientului de atentuare a simptomelor şi răspunsul la tratament trebuie reevaluate periodic, mai ales
când tratamentul se administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni.
Pacienţii trebuie să fie atenţi la semne şi simptome ale evenimentelor aterotrombotice (de exemplu,
durere toracică, dispnee, slăbiciune, vorbire neclară), care pot apărea brusc. Pacienţii trebuie instruiţi
să meargă la medic imediat după un astfel de eveniment.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari
(150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
diclofenac numai după evaluare atentă.
Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu,
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după
evaluare atentă.
Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în
funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi
răspunsul acestuia la tratament.
Efecte hematologice
În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, ca şi cu alte AINS, este recomandată
monitorizarea hemoleucogramei.
Ca şi alte AINS, diclofenacul sodic poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu tulburări
de hemostază trebuie să fie atent monitorizaţi.
Efecte respiratorii (astm pre-existent)
La pacienţii cu astm bronşic, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii
nazali), afecţiuni pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special
dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS precum crizele
astmatice (aşa numita intoleranţă la analgezice/astmul - analgezicelor), edemul Quincke sau urticaria
sunt mult mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, sunt recomandate măsuri speciale de
precauţie la aceşti pacienţi (pregătire pentru situaţii de urgenţă). Acest lucru este aplicabil şi pentru
pacienţii care sunt alergici la alte substanţe, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.
Se recomandă precauţie specială la administrarea diclofenacului pe cale parenterală la pacienţi cu astm
bronşic deoarece simptomele pot fi agravate.
5
Efecte hepatobiliare
În cazul prescrierii diclofenac la pacienţii cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere
medicală atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.
Ca şi în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, pot creşte valorile concentraţiilor plasmatice ale uneia
sau mai multor enzime hepatice. În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac (de exemplu,
sub formă de comprimate sau supozitoare), ca măsura de precauţie, se recomandă monitorizarea
periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anormale ale testelor funcţionale hepatice persistă sau se
agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării hepatice sau dacă apar alte
manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate etc.), administrarea diclofenac trebuie întreruptă.
Hepatita poate sa apară la administrarea de diclofenac fără manifestări clinice de avertizare.
La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea diclofenac deoarece se poate
declanşa o criză.
Lupus eritematos sistemic (LES) și alte boli ale țesutului conjunctiv
Pacienții cu LES și alte boli de țesut conjunctiv au un risc mai mare de apariție a meningitei aseptice la
utilizarea de diclofenac (vezi și pct. 4.8).
Efecte cutanate
Foarte rar, s-a raportat asocierea utilizării AINS, inclusiv diclofenac, cu reacţii cutanate grave, unele
dintre ele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică
toxică (vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începerea
tratamentului, debutul reacţiilor apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.
Administrarea diclofenac trebuie întreruptă în cazul apariţiei primelor semne de erupţie cutanată,
leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Ca şi în cazul altor AINS, în cazuri rare, la administrarea de diclofenac, pot să apară reacţii alergice,
inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o expunere anterioară la medicament.
Efecte renale
Deoarece s-au raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac,
se recomandă atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de
hipertensiune arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu
diuretice sau medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la acei pacienţi cu deshidratare
extracelulară semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală
majoră (vezi pct. 4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu diclofenac, monitorizarea funcţiei
renale este recomandată ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de
revenirea la starea de dinaintea tratamentului.
Diclofenac 75 mg soluție injectabilă conține alcool benzilic. Nu trebuie administrat la prematuri sau
nou-născuți. Poate provoca reacții toxice și anafilactoide la sugari și la copii sub 3 ani.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni includ cele observate la diclofenac comprimate filmate cu eliberare prelungită
şi/sau alte forme farmaceutice de diclofenac.
Interacţiuni observate de luat în considerare
Inhibitori puternici ai CYP2C9
Se recomandă precauţie când se prescrie diclofenac în asociere cu inhibitori potenţi ai CYP2C9 (cum
este voriconazolul), ceea ce ar putea conduce la o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice
maxime şi a expunerii la diclofenac din cauza inhibării metabolismului diclofenacului.
6
Litiu
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Digoxină
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de digoxină şi riscul
toxic. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei.
Diuretice şi medicamente antihipertensive
Ca şi alte AINS, utilizarea concomitentă de diclofenac cu diuretice sau antihipertensive (de exemplu,
beta-blocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)) poate determina o scădere a
efectului lor antihipertensiv. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, iar pacienţii, în
special persoanele în vârstă, trebuie să aibă tensiunea arterială monitorizată periodic. Pacienţii trebuie
hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei
concomitente şi apoi periodic, în special pentru diuretice şi inhibitori ECA, datorită riscului crescut de
nefrotoxicitate (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină
Diclofenac, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina creşterea nefrotoxicităţii
ciclosporinei datorita efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, acesta trebuie administrat
ȋn doze mai mici decât acelea ce ar trebui utilizate la pacienţii cărora nu li se administrează
ciclosporină.
Medicamente cunoscute a cauza hiperkalemie
Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau
trimetoprim poate fi asociat cu valori crescute ale potasiului plasmatic, prin urmare, acestea trebuie
frecvent monitorizate.
Antibiotice chinolone
Au fost raportate cazuri izolate de convulsii, care pot fi datorate administrării concomitente de AINS şi
chinolone.
Reacţii anticipate de luat în considerare
Alte AINS şi corticosteroizi
Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS cu administrare sistemică sau cu
corticosteroizi, poate creşte frecvenţa reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante şi antiagregante
Se recomandă precauţie, întrucât administrarea concomitentă poate creşte riscul hemoragiilor (vezi pct.
4.4). Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influenţează acţiunea
anticoagulantelor, la pacienţii la care se administrează concomitent diclofenac şi anticoagulante există
raportări izolate privind riscul crescut de hemoragie. De aceea, la aceşti pacienţi, se recomandă
monitorizare atentă.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Administrarea concomitentă a AINS, inclusiv diclofenac, şi ISRS poate creşte riscul hemoragiilor
gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice orale
Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu antidiabetice orale fără a
influenţa efectul clinic al acestora. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu diclofenac, s-au
raportat cazuri izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care au necesitat ajustarea dozelor de
antidiabetice. Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţiei sanguine a glucozei, ca o
măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.
7
Metotrexat
Diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului, crescând astfel concentraţiile
acestuia. În cazul în care AINS, inclusiv diclofenac, sunt administrate cu mai puţin de 24 ore înaintea
sau după tratamentul cu metotrexat, se recomandă prudenţă, deoarece pot să crească concentraţiile
plasmatice ale metotrexatului şi toxicitatea acestuia.
Colestipol şi colestiramină
Aceste substanţe pot induce întârzierea sau reducerea absorbţiei diclofenacului. Ca urmare, se
recomandă administrarea diclofenacului cu minimum o oră înainte de administrarea
colestipolului/colestiraminei sau cu 4 până la 6 ore după aceasta.
Fenitoină
Atunci când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină din cauza unei creşteri anticipate a expunerii la fenitoină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femei aflate la vârsta fertilă
Nu există date care să sugereze orice recomandări pentru femeile cu potenţial fertil.
Sarcina
Nu există date suficiente privind utilizarea diclofenacului la femei gravide.
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-
fetală.
Datele provenite din din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a avorturilor, a
malformaţiilor cardiace şi a gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în
sarcina de vârstă mică. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiovasculare a crescut de la mai
puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%.
Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui
inhibitor al sintezei prostaglandinelor s-a dovedit a conduce risc crescut de pierdere a embrionului pre-
şi post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale.
În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale diverselor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare, la
animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor pe durata organogenezei. În
primul şi al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul nu trebuie administrat decât dacă este absolut
necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă, sau în
primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie menţinută cât mai mică şi durata de
tratament cât mai scurtă posibil.
În timpul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul
la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
şi mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate să
apară chiar şi la doze foarte mici
- inhibarea contracţiilor uterine care duc la travaliu prelungit sau întârziat.
În consecinţă, diclofenacul este contraindicat în al treilea tr
imestru de sarcină.
Alăptarea
Ca şi alte AINS, diclofenac trece în cantităţi mici în laptele matern. Prin urmare, diclofenac nu trebuie
administrat în timpul alăptării, pentru a evita reacţiile adverse la sugar.
8
Fertilitatea
Utilizarea diclofenac, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea feminină şi nu este recomandată la
femeile care încearcă să rămână gravide. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării diclofenac
la femeile ce au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care se află în timpul investigaţiilor privind
infertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Pacienţii care prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau alte tulburări la nivelul
sistemului nervos central în timpul utilizării diclofenac, trebuie să evite să conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumat sub formă de tabel privind reacţiile adverse
Reacţiile adverse provenite din studii clinice şi/sau cazuri spontane sau din literatura de specialitate
(Tabelul 1) sunt enumerate conform convenţiei MedDRA pe organe, aparate şi sisteme. În cadrul
acestui sistem reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, primele fiind cele mai
frecvente. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii. În plus, categoria corespunzătoare de frecvenţă pentru fiecare reacţie
adversă se bazează pe următoarea convenţie (CIOMS III): foarte frecvente (>1/10); frecvente (≥ 1/100
şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<
1/10000), cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Reacţiile adverse următoare le includ pe acelea raportate pentru diclofenac soluţie injectabilă şi/sau
alte forme farmaceutice ale diclofenacului, atât pentru utilizare pe termen scurt, cât şi pentru utilizare
de lungă durată.
Tabel 1 Reacţii adverse
Infecţii şi infestări
Foarte rare
Abcese la locul de injectare
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare
Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând
anemia hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare
Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi
anafilactoide (incluzând hipotensiune arterială şi
şoc).
Foarte rare
Angioedem (incluzând edemul feţei).
Tulburări psihice
Foarte rare
Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri,
iritabilitate, tulburări psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
Cefalee, ameţeală.
9
Rare
Somnolenţă.
Foarte rare
Parestezie, tulburări de memorie, convulsii,
anxietate, tremor, meningită aseptică, disgeuzie,
accident cerebrovascular.
Tulburări oculare
Foarte rare
Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente
Vertij.
Foarte rare
Tinitus, hipoacuzie.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente*
Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, palpitaţii,
durere precordială.
Tulburări vasculare
Foarte rare
Hipertensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare
Astm (incluzând dispnee).
Foarte rare
Pneumonie.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente
Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere
abdominală, meteorism, apetit scăzut.
Rare
Gastrită, hemoragie gastrointestinală,
hematemeză, diaree sangvinolentă, melenă, ulcer
gastrointestinal (cu sau fără hemoragie sau
perforare).
Foarte rare
Colită (incluzând colită hemoragică şi agravarea
colitei ulcerative sau bolii Crohn), constipaţie,
stomatită (inclusiv stomatită ulcerativă), glosită,
afecţiuni esofagiene, stricturi intestinale
asemănătoare unei diafragme (tip diafragm-like),
pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Frecvente
Transaminaze crescute.
Rare
Hepatită, icter, boală hepatică.
Foarte rare
Hepatită fulminantă, necroză hepatică,
insuficienţă hepatică.
10
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente
Erupţie cutanată.
Rare
Urticarie.
Foarte rare
Dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem
multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză
toxică epidermică (sindrom Lyell), dermatită
exfoliativă, alopecie, reacţie de fotosensibilitate,
purpură Henoch-Schonlein, purpură, prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare
Insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie,
sindrom nefrotic, nefrită tubulointerstiţială,
necroză renală papilară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Frecvente
Reacţii la locul de injectare, durere la locul de
injectare, induraţie.
Rare
Edem, necroză la locul de injectare.
* Frecvenţa reflectă date din tratamentul de lungă durată, în doză mare (150 mg/zi).
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Evenimente aterotrombotice
Datele din meta-analize şi farmacoepidemiologice indică un risc crescut de apariţie a evenimentelor
aterotrombotice (de exemplu, infarctul miocardic) asociate cu administrarea diclofenac, mai ales la o
doză mare (150 mg zilnic) şi în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.4).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea
diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi
4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu există un tablou clinic specific asociat supradozajului cu diclofenac. Supradozajul poate determina
simptome precum vărsăturile, hemoragie gastro-intestinală, diaree, ameţeală, tinitus sau convulsii. În
cazul unei intoxicaţii majore, este posibilă apariţia insuficienţei renale acute şi afectării hepatice.
11
Tratament
Tratarea unei intoxicaţii acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în special în acţiuni de susţinere şi
tratament simptomatic. În cazul apariţiei complicaţiilor cum sunt hipotensiune arterială, insuficienţă
renală, convulsii, tulburări gastrointestinale şi deprimare respiratorie, trebuie instituit tratament
simptomatic şi de susţinere.
Este puţin probabil ca măsurile specifice cum sunt diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să fie utile
în accelerarea eliminarii AINS, inclusiv diclofenac, datorită legării acestora în proporţie mare de
proteinele plasmatice şi a metabolizării extensive.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai acidului acetic
şi substanţe înrudite, codul ATC: M01AB05
Mecanism de acţiune
Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă conţine diclofenac sodic, o substanţă nesteroidiană cu proprietăţi
puternice antireumatice, antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Inhibarea biosintezei
prostaglandinelor, care a fost demonstrată în cadrul studiilor experimentale, este considerată
fundamentală pentru mecanismul său de acţiune. Prostaglandinele joacă un rol important în producerea
inflamaţiei, durerii şi febrei.
In vitro, la concentraţii echivalente cu cele atinse la om, diclofenacul sodic nu inhibă sinteza de
proteoglicani la nivelul cartilajului.
Acţiuni farmacodinamice
În bolile reumatice, proprietăţile antiinflamatorii şi analgezice ale diclofenac determină apariţia unui
răspuns clinic caracterizat prin ameliorarea marcată a semnelor şi simptomelor cum sunt durerea în
stare la repaus, durerea la mişcare, redoare matinală, tumefacţia articulară, precum şi ameliorarea
funcţională.
În inflamaţiile post-traumatice şi post-operatorii, diclofenac ameliorează rapid atât durerea spontană
cât şi durerea la mobilizare şi reduce edemul inflamator şi lezional.
De asemenea, s-a demonstrat că diclofenac exercită un efect analgezic pronunţat în durerea moderată
şi severă de origine non-reumatică, un efect care se instalează în 15–30 minute.
S-a demonstrat că diclofenac are de asemenea un efect benefic în crizele de migrenă.
Când este utilizat concomitent cu opioide pentru controlul durerii post-operatorii, diclofenac reduce
semnificativ necesarul de opioide.
Diclofenac, soluţie injectabilă este potrivit, în special, pentru tratamentul iniţial al bolilor reumatice
degenerative şi inflamatorii şi în stările dureroase cauzate de inflamaţia de origine nereumatică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea a 75 mg diclofenac prin injectare intramusculară, absorbţia se instalează imediat şi
concentraţiile plasmatice maxime medii de aproximativ 2,5 micrograme/ml (8 micromol/l) se ating
după aproximativ 20 minute.
12
Când se administrează 75 mg diclofenac sub forma de perfuzie intravenoasă timp de 2 ore,
concentraţiile plasmatice maxime medii sunt de aproximativ 1,9 micrograme/ml (5,9 micromol/l).
Perfuziile administrate într-un interval mai scurt au ca rezultat concentraţii plasmatice maxime mai
mari, în timp ce perfuziile administrate într-un interval mai lung determină concentraţii plasmatice în
platou, proporţionale cu ritmul perfuziei după 3 până la 4 ore. În contrast, concentraţiile plasmatice
scad rapid odată ce concentraţiile maxime au fost atinse în urma injectării intramusculare sau
administrării comprimatelor filmate gastrorezistente sau supozitoarelor.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) după administrare intramusculară
sau intravenoasă este de aproximativ 2 ori mai mare decât cea de după administrarea orală sau rectală,
deoarece aproximativ jumătate din substanţa activă este metabolizată în timpul primului pasaj hepatic
(efectul „primului pasaj"), atunci când se administrează pe cale orală sau rectală.
Comportamentul farmacocinetic nu se modifică după administrări repetate. Nu s-a observat acumulare
în cazul respectării intervalelor de timp recomandate între administrarea dozelor.
Distribuţie
99,7% din diclofenac se leagă de proteinele plasmatice, în special de albumină (99,4%). Volumul
aparent de distribuţie calculat este de 0,12–până la 0,17 l/kg.
Diclofenacul trece în lichidul sinovial, unde concentraţiile maxime se ating după 2 până la 4 ore după
ce s-au atins concentraţiile plasmatice maxime. Timpul aparent de înjumătăţire prin eliminare din
lichidul sinovial este 3 până la 6 ore. La 2 ore după atingerea concentraţiilor plasmatice maxime,
concentraţiile substanţei active sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât în plasmă şi ele se menţin
până la 12 ore.
Diclofenacul a fost detectat într-o concentraţie redusă (100 ng/mL) în laptele matern la o femeie care
alăpta. Cantitatea estimată ingerată de un sugar care consumă lapte matern este echivalentul unei doze
de 0,03 mg/kg şi zi.
Metabolizare
Metabolizarea diclofenacului are loc parţial prin glucuronidarea moleculei intacte, dar în principal prin
hidroxilare simplă şi multiplă şi metoxilare, rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici (3’-hidroxi-, 4’-
hidroxi-, 5’-hidroxi-, 4’,5’-hidroxi- şi 3’-hidroxi-4’-metoxi-diclofenac), din care majoritatea sunt
transformaţi în conjugaţi glucuronici. Doi dintre aceşti metaboliţi fenolici sunt biologic activi, dar într-
o proporţie mult mai mică decât diclofenacul.
Eliminare
Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este 263 ± 56 ml/min (valoarea medie ± DS).
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al diclofenacului este 1 până la 2 ore. Patru dintre
metaboliţi, inclusiv cei 2 activi, au de asemenea timp scurt de înjumătăţire plasmatică de 1 până la 3
ore. Un metabolit, 3’-hidroxi-4’-metoxi-diclofenac are timpul de înjumătăţire mai lung. Cu toate
acestea, acest metabolit este aproape inactiv.
Aproximativ 60% din doza administrată se elimină în urină sub formă de glucuronoconjugat al
moleculei nemetabolizate şi sub formă de metaboliţi, din care majoritatea sunt, de asemenea,
transformaţi în conjugaţi glucuronici. Mai puţin de 1% se elimină sub formă nemetabolizată. Restul
dozei se elimină sub formă de metaboliţi, prin bilă, în fecale.
Linearitate/non-linearitate
Cantitatea absorbită este direct proporţională cu mărimea dozei.
Grupe speciale de pacienţi
Nu s-au observat diferenţe semnificative datorate vârstei în ceea ce priveşte absorbţia, metabolizarea
sau excreţia medicamentului. Cu toate acestea, la câţiva pacienţi vârstnici o perfuzie intravenoasă
administrată într-un interval de 15 minute a avut ca rezultat concentraţii plasmatice cu 50% mai mari
decât cele aşteptate conform datelor de la subiecţii tineri sănătoşi.
13
La pacienţii cu insuficienţă renală, nicio acumulare a substanţei active nemetabolizate nu poate fi
dedusă din cinetica dozei unice atunci când este aplicat un orar de dozaj obişnuit. La un clearance
plasmatic al creatininei mai mic de 10 ml/min, concentraţiile plasmatice la echilibru calculate ale
hidroxi metaboliţilor sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii sănătoşi.
Cu toate acestea, metaboliţii sunt eliminaţi în final prin bilă.
La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză hepatică nedecompensată, cinetică şi metabolismul
diclofenacului sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boală hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, în cazul dozelor terapeutice, pe baza
studiilor privind toxicitatea acută, toxicitatea după doze repetate, precum şi studiile privind
genotoxicitatea, mutagenitatea şi carcinogenitatea. În studiile standard preclinice la animale, nu există
niciun indiciu că diclofenacul are potenţial teratogen la şoarece, şobolan sau iepure.
La şobolan, diclofenacul nu are nicio influenţă asupra fertilităţii. Cu excepţia efectelor fetale minime la
doze toxice pentru mamă, nu a fost afectată dezvoltarea urmaşilor în perioada pre-natală, peri-natală şi
post-natală.
Administrarea AINS (inclusiv diclofenac) a inhibat ovulaţia la iepure şi implantarea ovulului în uter şi
formarea placentei la şobolan şi a condus la închiderea prematură a canalului arterial la femelele
gestante de şobolan. Dozele toxice de diclofenac pentru mamă au fost asociate cu distocie, gestaţie
prelungită, rată redusă de supavieţuire fetală şi întârzierea dezvoltării intrauterine la şobolan. Efectele
uşoare ale diclofenacului asupra parametrilor de reproducere şi parturiţiei, ca şi constricţia canalului
arterial in utero sunt consecinţe farmacologice ale acestei clase de inhibitori ai sintezei prostaglandinei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool benzilic,
Propilenglicol,
Metabisulfit de sodiu,
Hidroxid de sodiu,
Acid clorhidric soluţie 10%,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Ca regulă, diclofenac, soluţie injectabilă nu trebuie amestecat cu alte soluţii injectabile.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună prevazute cu punct de rupere a câte 3 ml soluţie injectabilă
14
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa
Diclofenac soluţie injectabilă poate fi administrat intramuscular, prin injectare intragluteală adâncă în
cadranul superior extern,
Fiecare fiolă este numai pentru utilizare unică. Soluţia trebuie utilizată imediat după deschidere. Orice
conţinut neutilizat trebuie aruncat.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Terapia S.A.
Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5363/2005/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII REAUTORIZAȚIEI
Autorizare, Mai 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
DICLOFENAC 75 mg soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
3 ml (o fiolă) soluţie injectabilă conţin diclofenac sodic 75 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: alcool benzilic, propilenglicol.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Injectare intramusculară
Tratamentul:
- acutizărilor bolilor reumatismale inflamatorii şi degenerative: artrită reumatoidă, spondilită
ankilopoetică, osteoartrită, spondilartrită, sindroame dureroase ale coloanei vertebrale, reumatism
abarticular.
- atacurilor acute de gută.
- colicii renale şi colicii biliare.
- durerii, inflamaţiei şi edemelor post-traumatice şi post-operatorii.
- crizelor severe de migrenă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai
scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru
utilizare).
Populaţia ţintă generală
Adulţi
Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă nu trebuie administrat pentru mai mult de 2 zile; dacă este
necesar, tratamentul poate fi continuat cu diclofenac comprimate sau supozitoare.
2
Grupe speciale de pacienţi
Copii şi adolescenţi
Datorită concentraţiei, fiolele de Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă nu sunt adecvate pentru copii şi
adolescenţi.
Vârstnici (pacienţi cu vârsta de 65 de ani sau peste)
Nu este necesară nicio ajustare a dozei iniţiale la pacienţi vârstnici (vezi pct.4.4).
Boală cardiovasculară stabilită sau factori semnificativi de risc cardiovascular
În general, tratamentul cu Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă nu este recomandat la pacienţii cu boală
cardiacă stabilită sau hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală
cardiacă stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc de apariţie a unei
boli cardiovasculare trebuie tratată cu Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă numai după o evaluare
atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic dacă tratamentul se administrează mai mult de 4 săptămâni
(vezi pct. 4.4).
Insuficienţă renală
Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă renală (vezi pct. 4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă renală, prin urmare, nu se pot face
recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea Diclofenac 75
mg soluţie injectabilă la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Insuficienţă hepatică
Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă este contraindicat la pacienţii cu insuficienţă hepatică (vezi pct.
4.3).
Nu au fost efectuate studii specifice la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin urmare, nu se pot face
recomandări specifice privind ajustarea dozei. Se recomandă precauţie la administrarea Diclofenac 75
mg soluţie injectabilă la pacienţi cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi pct. 4.4).
Mod de administrare
Injectare intramusculară
Trebuie respectate următoarele instrucţiuni pentru injectarea intramusculară pentru a evita afectarea
unui nerv sau a altui ţesut la locul injectării.
Doza uzuală este o fiolă 75 mg zilnic, administrată prin injectare adâncă intragluteală în cadranul
superior extern. În cazurile severe (de exemplu colică), doza zilnică se poate creşte, în mod
excepţional, la 2 fiole a 75 mg, administrate la interval de câteva ore (câte o fiolă în fiecare fesă).
Alternativ, o fiolă 75 mg poate fi asociată cu alte forme farmaceutice de diclofenac (de exemplu
comprimate, supozitoare) până la o doză zilnică maximă de 150 mg.
În crizele de migrenă, experienţa clinică este limitată la utilizarea iniţială a unei fiole 75 mg,
administrată cât mai curând posibil, urmată, dacă este necesar, de supozitoare până la 100 mg în
aceeaşi zi. Doza totală nu trebuie să depăşească 175 mg în prima zi.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la diclofenac sodic sau la oricare dintre excipienţii medicamentului enumeraţi la pct.
6.1.
Ulcer gastric sau duodenal activ, hemoragie sau perforare (vezi pct. 4.4 şi 4.8).
Antecedente de hemoragie sau perforare gastrointestinală, aferente tratamentului anterior cu AINS.
Ulcer peptic/hemoragie activă sau antecedente de ulcer peptic/hemoragie recurente (două sau mai
multe episoade certe distincte de ulcer sau hemoragie).
Ultimul trimestru de sarcină (vezi pct. 4.6).
Insuficienţă hepatică.
Insuficienţă renală.
Insuficiență cardiacă congestivă diagnosticată (NYHA II-IV), boală cardiacă ischemică, arteriopatie
3
periferică şi/sau boală cerebrovasculară.
Similar altor medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă
este contraindicat, de asemenea, la pacienţii la care crizele de astm bronşic, urticarie sau rinită acută
sunt agravate de acidul acetilsalicilic sau alte AINS (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.8).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Generale
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin administrarea celei mai mici doze eficace pentru cea
mai scurtă perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi riscurile gastrointestinale şi
cardiovasculare prezentate mai jos).
Interacţiuni cu AINS
Trebuie evitată utilizarea concomitentă a diclofenac cu alte AINS, inclusiv cu inhibitori selectivi ai
ciclooxigenazei-2 din cauza apariției reacţiilor adverse (vezi pct. 4.5).
Pacienţii vârstnici
La persoanele vârstnice, precauţiile sunt determinate de afecţiunile asociate. Îndeosebi, la pacienţii
vârstnici debilitaţi sau la cei subponderali, se recomandă utilizarea celei mai mici doze eficace.
Mascarea semnelor infecţiilor
Ca şi alte AINS, datorită proprietăţilor sale farmacodinamice diclofenac poate masca semnele şi
simptomele unei infecţii.
Efecte gastrointestinale
În cazul administrării tuturor AINS, inclusiv diclofenac, s-au raportat hemoragii gastrointestinale,
ulceraţii sau perforaţii, care pot fi fatale, şi pot apărea în orice moment în timpul tratamentului, cu sau
fără simptome de avertizare sau fără antecedente de afecţiuni gastrointestinale grave. Ȋn general,
acestea au consecinţe mult mai grave la vârstnici.
Dacă apare hemoragia gastrointestinală sau ulceraţia la pacienţii cărora li se administrează diclofenac,
tratamentul trebuie întrerupt.
Analog tuturor AINS, inclusiv diclofenac, este necesară o supraveghere medicală atentă şi exercitarea
unei atenţii deosebite în cazul prescrierii diclofenac la pacienţii ce prezintă simptome ce indică o
afecţiune gastrointestinală sau cu antecedente ambigue privind ulceraţii, hemoragii sau perforaţii
gastrice sau intestinale (vezi 4.8). Riscul de hemoragie gastrointestinală este mai mare la creşterea
dozelor AINS şi la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special dacă este complicat cu hemoragie sau
perforare şi la vârstnici. Persoanele vârstnice prezintă o frecvenţă crescută a apariţiei reacţiilor adverse
la AINS, în special hemoragie şi perforare gastrointestinale care pot fi fatale.
Pentru a reduce riscul de toxicitate gastrointestinală la pacienţii cu antecedente de ulcer, în special cel
complicat cu hemoragie sau perforare şi la vârstnici, tratamentul trebuie început şi continuat cu cea
mai mică doză eficace.
Pentru aceşti pacienţi şi, de asemenea, pentru pacienţii ce necesită administrarea concomitentă a
medicamentelor cu doze scăzute de acid acetilsalicilic (AAS) sau alte medicamente ce probabil cresc
riscul gastrointestinal, trebuie avut în vedere tratamentul concomitent cu substanţe de protecţie (de
exemplu inhibitori ai pompei de protoni sau misoprostol).
Pacienţii cu antecedente de toxicitate gastrointestinală, în special persoanele în vârstă, trebuie să
raporteze orice simptome abdominale neobişnuite (în special hemoragie gastrointestinală). Se
recomandă prudenţă la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent ce poate creşte riscul
apariţiei ulceraţiei sau hemoragiei, precum corticosteroizi administraţi sistemic, anticoagulante,
antiagregante plachetare sau inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (vezi pct. 4.5).
4
De asemenea, trebuie supraveghere medicală atentă şi exercitarea unei atenţii deosebite la pacienţii cu
colită ulceroasă sau boala Crohn deoarece afecţiunea acestora se poate agrava (vezi pct. 4.8).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară
până la moderată sunt necesare monitorizare şi recomandări adecvate deoarece raportările au arătat că
tratamentul cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edem.
În general, tratamentul cu diclofenac nu este recomandat la pacienţii cu boală cardiovasculară stabilită
(insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică stabilită, boală arterială periferică) sau
hipertensiune arterială necontrolată. Dacă este necesar, pacienţii cu boală cardiacă cardiovasculară
stabilită, hipertensiune arterială necontrolată sau factori semnificativi de risc pentru boală
cardiovasculară (de exemplu, hipertensiune, hiperlipidemie, diabet zaharat sau fumat) trebuie trataţi cu
diclofenac numai după o evaluare atentă şi numai la doze ≤100 mg zilnic când tratamentul se
administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni.
Deoarece riscurile cardiovasculare asociate cu diclofenac pot creşte doza şi durata expunerii, trebuie
administrată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă perioadă de timp posibilă. Nevoia
pacientului de atentuare a simptomelor şi răspunsul la tratament trebuie reevaluate periodic, mai ales
când tratamentul se administrează pe o perioadă mai lungă de 4 săptămâni.
Pacienţii trebuie să fie atenţi la semne şi simptome ale evenimentelor aterotrombotice (de exemplu,
durere toracică, dispnee, slăbiciune, vorbire neclară), care pot apărea brusc. Pacienţii trebuie instruiţi
să meargă la medic imediat după un astfel de eveniment.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea diclofenacului, în special în doze mari
(150 mg zilnic) şi în tratament de lungă durată, se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a
evenimentelor trombotice arteriale (de exemplu: infarct miocardic şi accident vascular cerebral).
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă
ischemică diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu
diclofenac numai după evaluare atentă.
Pacienţii care prezintă factori majori de risc pentru evenimente cardiovasculare (de exemplu,
hipertensiune arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat) trebuie trataţi cu diclofenac numai după
evaluare atentă.
Deoarece factorii de risc cardiovasculari asociaţi cu administrarea diclofenacului se pot accentua în
funcţie de doză şi durata expunerii, trebuie utilizată cea mai mică doză eficace pentru cea mai scurtă
perioadă de timp. Trebuie să se reevalueze periodic nevoia pacientului de atenuare a simptomelor şi
răspunsul acestuia la tratament.
Efecte hematologice
În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac, ca şi cu alte AINS, este recomandată
monitorizarea hemoleucogramei.
Ca şi alte AINS, diclofenacul sodic poate inhiba temporar agregarea plachetară. Pacienţii cu tulburări
de hemostază trebuie să fie atent monitorizaţi.
Efecte respiratorii (astm pre-existent)
La pacienţii cu astm bronşic, rinite alergice sezoniere, inflamaţii ale mucoasei nazale (precum polipii
nazali), afecţiuni pulmonare obstructive cronice sau infecţii cronice ale tractului respirator (în special
dacă sunt asociate cu simptome asemănătoare rinitelor alergice), reacţiile la AINS precum crizele
astmatice (aşa numita intoleranţă la analgezice/astmul - analgezicelor), edemul Quincke sau urticaria
sunt mult mai frecvente decât la alţi pacienţi. Prin urmare, sunt recomandate măsuri speciale de
precauţie la aceşti pacienţi (pregătire pentru situaţii de urgenţă). Acest lucru este aplicabil şi pentru
pacienţii care sunt alergici la alte substanţe, de exemplu, cu reacţii cutanate, prurit sau urticarie.
Se recomandă precauţie specială la administrarea diclofenacului pe cale parenterală la pacienţi cu astm
bronşic deoarece simptomele pot fi agravate.
5
Efecte hepatobiliare
În cazul prescrierii diclofenac la pacienţii cu funcţia hepatică afectată, este necesară supraveghere
medicală atentă, deoarece afecţiunea acestora se poate agrava.
Ca şi în cazul altor AINS, inclusiv diclofenac, pot creşte valorile concentraţiilor plasmatice ale uneia
sau mai multor enzime hepatice. În timpul tratamentului de lungă durată cu diclofenac (de exemplu,
sub formă de comprimate sau supozitoare), ca măsura de precauţie, se recomandă monitorizarea
periodică a funcţiei hepatice. Dacă rezultatele anormale ale testelor funcţionale hepatice persistă sau se
agravează, dacă apar semne sau simptome clinice specifice afectării hepatice sau dacă apar alte
manifestări (de exemplu, eozinofilie, erupţii cutanate etc.), administrarea diclofenac trebuie întreruptă.
Hepatita poate sa apară la administrarea de diclofenac fără manifestări clinice de avertizare.
La pacienţii cu porfirie hepatică, se recomandă prudenţă la administrarea diclofenac deoarece se poate
declanşa o criză.
Lupus eritematos sistemic (LES) și alte boli ale țesutului conjunctiv
Pacienții cu LES și alte boli de țesut conjunctiv au un risc mai mare de apariție a meningitei aseptice la
utilizarea de diclofenac (vezi și pct. 4.8).
Efecte cutanate
Foarte rar, s-a raportat asocierea utilizării AINS, inclusiv diclofenac, cu reacţii cutanate grave, unele
dintre ele fatale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom Stevens-Johnson şi necroliză epidermică
toxică (vezi pct. 4.8). Se pare că pacienţii prezintă risc crescut de apariţie a acestor reacţii la începerea
tratamentului, debutul reacţiilor apărând, în majoritatea cazurilor, în prima lună de tratament.
Administrarea diclofenac trebuie întreruptă în cazul apariţiei primelor semne de erupţie cutanată,
leziuni ale mucoaselor sau orice alt semn de hipersensibilitate.
Ca şi în cazul altor AINS, în cazuri rare, la administrarea de diclofenac, pot să apară reacţii alergice,
inclusiv reacţii anafilactice/anafilactoide, fără o expunere anterioară la medicament.
Efecte renale
Deoarece s-au raportat retenţie de lichide şi edem asociate tratamentului cu AINS, inclusiv diclofenac,
se recomandă atenţie deosebită la pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, antecedente de
hipertensiune arterială, vârstnici, la pacienţii cărora li se administrează tratament concomitent cu
diuretice sau medicamente ce pot afecta semnificativ funcţia renală şi la acei pacienţi cu deshidratare
extracelulară semnificativă de orice etiologie, de exemplu, înainte sau după o intervenţie chirurgicală
majoră (vezi pct. 4.3). În aceste cazuri, în timpul tratamentului cu diclofenac, monitorizarea funcţiei
renale este recomandată ca o măsură de precauţie. În general, întreruperea tratamentului este urmată de
revenirea la starea de dinaintea tratamentului.
Diclofenac 75 mg soluție injectabilă conține alcool benzilic. Nu trebuie administrat la prematuri sau
nou-născuți. Poate provoca reacții toxice și anafilactoide la sugari și la copii sub 3 ani.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente și alte forme de interacţiune
Următoarele interacţiuni includ cele observate la diclofenac comprimate filmate cu eliberare prelungită
şi/sau alte forme farmaceutice de diclofenac.
Interacţiuni observate de luat în considerare
Inhibitori puternici ai CYP2C9
Se recomandă precauţie când se prescrie diclofenac în asociere cu inhibitori potenţi ai CYP2C9 (cum
este voriconazolul), ceea ce ar putea conduce la o creştere semnificativă a concentraţiilor plasmatice
maxime şi a expunerii la diclofenac din cauza inhibării metabolismului diclofenacului.
6
Litiu
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice ale litiului. Se
recomandă monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale litiului.
Digoxină
Dacă este utilizat concomitent, diclofenacul poate creşte concentraţiile plasmatice de digoxină şi riscul
toxic. Se recomandă monitorizarea concentraţiei plasmatice a digoxinei.
Diuretice şi medicamente antihipertensive
Ca şi alte AINS, utilizarea concomitentă de diclofenac cu diuretice sau antihipertensive (de exemplu,
beta-blocante, inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ECA)) poate determina o scădere a
efectului lor antihipertensiv. Prin urmare, combinaţia trebuie administrată cu prudenţă, iar pacienţii, în
special persoanele în vârstă, trebuie să aibă tensiunea arterială monitorizată periodic. Pacienţii trebuie
hidrataţi adecvat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea terapiei
concomitente şi apoi periodic, în special pentru diuretice şi inhibitori ECA, datorită riscului crescut de
nefrotoxicitate (vezi pct. 4.4).
Ciclosporină
Diclofenac, ca şi alte antiinflamatoare nesteroidiene, poate determina creşterea nefrotoxicităţii
ciclosporinei datorita efectului asupra prostaglandinelor renale. Prin urmare, acesta trebuie administrat
ȋn doze mai mici decât acelea ce ar trebui utilizate la pacienţii cărora nu li se administrează
ciclosporină.
Medicamente cunoscute a cauza hiperkalemie
Tratamentul concomitent cu diuretice care economisesc potasiu, ciclosporină, tacrolimus sau
trimetoprim poate fi asociat cu valori crescute ale potasiului plasmatic, prin urmare, acestea trebuie
frecvent monitorizate.
Antibiotice chinolone
Au fost raportate cazuri izolate de convulsii, care pot fi datorate administrării concomitente de AINS şi
chinolone.
Reacţii anticipate de luat în considerare
Alte AINS şi corticosteroizi
Administrarea concomitentă a diclofenacului cu alte AINS cu administrare sistemică sau cu
corticosteroizi, poate creşte frecvenţa reacţiilor adverse gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Anticoagulante şi antiagregante
Se recomandă precauţie, întrucât administrarea concomitentă poate creşte riscul hemoragiilor (vezi pct.
4.4). Deşi investigaţiile clinice nu par să indice faptul că diclofenacul influenţează acţiunea
anticoagulantelor, la pacienţii la care se administrează concomitent diclofenac şi anticoagulante există
raportări izolate privind riscul crescut de hemoragie. De aceea, la aceşti pacienţi, se recomandă
monitorizare atentă.
Inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS)
Administrarea concomitentă a AINS, inclusiv diclofenac, şi ISRS poate creşte riscul hemoragiilor
gastrointestinale (vezi pct. 4.4).
Antidiabetice orale
Studiile clinice au arătat că diclofenacul poate fi administrat concomitent cu antidiabetice orale fără a
influenţa efectul clinic al acestora. Cu toate acestea, în timpul tratamentului cu diclofenac, s-au
raportat cazuri izolate de hipoglicemie şi hiperglicemie care au necesitat ajustarea dozelor de
antidiabetice. Din acest motiv, se recomandă monitorizarea concentraţiei sanguine a glucozei, ca o
măsură de precauţie în timpul tratamentului concomitent.
7
Metotrexat
Diclofenacul poate inhiba clearance-ul renal tubular al metotrexatului, crescând astfel concentraţiile
acestuia. În cazul în care AINS, inclusiv diclofenac, sunt administrate cu mai puţin de 24 ore înaintea
sau după tratamentul cu metotrexat, se recomandă prudenţă, deoarece pot să crească concentraţiile
plasmatice ale metotrexatului şi toxicitatea acestuia.
Colestipol şi colestiramină
Aceste substanţe pot induce întârzierea sau reducerea absorbţiei diclofenacului. Ca urmare, se
recomandă administrarea diclofenacului cu minimum o oră înainte de administrarea
colestipolului/colestiraminei sau cu 4 până la 6 ore după aceasta.
Fenitoină
Atunci când se utilizează fenitoină concomitent cu diclofenac, se recomandă monitorizarea
concentraţiilor plasmatice de fenitoină din cauza unei creşteri anticipate a expunerii la fenitoină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Femei aflate la vârsta fertilă
Nu există date care să sugereze orice recomandări pentru femeile cu potenţial fertil.
Sarcina
Nu există date suficiente privind utilizarea diclofenacului la femei gravide.
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod negativ sarcina şi/sau dezvoltarea embrio-
fetală.
Datele provenite din din studiile epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a avorturilor, a
malformaţiilor cardiace şi a gastroschizis după utilizarea unui inhibitor al sintezei de prostaglandine în
sarcina de vârstă mică. Riscul absolut de apariţie a malformaţiilor cardiovasculare a crescut de la mai
puţin de 1%, până la aproximativ 1,5%.
Se consideră că riscul creşte în funcţie de doză şi durata tratamentului. La animale, administrarea unui
inhibitor al sintezei prostaglandinelor s-a dovedit a conduce risc crescut de pierdere a embrionului pre-
şi post-implantare şi a mortalităţii embrio-fetale.
În plus, au fost raportate incidenţe crescute ale diverselor malformaţii, inclusiv cele cardiovasculare, la
animale cărora li s-a administrat un inhibitor al sintezei prostaglandinelor pe durata organogenezei. În
primul şi al doilea trimestru de sarcină, diclofenacul nu trebuie administrat decât dacă este absolut
necesar. Dacă diclofenacul este utilizat de către o femeie care încearcă să rămână gravidă, sau în
primul şi al doilea trimestru de sarcină, doza trebuie să fie menţinută cât mai mică şi durata de
tratament cât mai scurtă posibil.
În timpul trimestrului al treilea de sarcină, toţi inhibitorii sintezei de prostaglandine pot expune fătul
la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune
pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate progresa la insuficienţă renală cu oligohidramnios;
şi mama şi nou-născutul, la sfârşitul sarcinii, la:
- eventuala prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant plachetar care poate să
apară chiar şi la doze foarte mici
- inhibarea contracţiilor uterine care duc la travaliu prelungit sau întârziat.
În consecinţă, diclofenacul este contraindicat în al treilea tr
imestru de sarcină.
Alăptarea
Ca şi alte AINS, diclofenac trece în cantităţi mici în laptele matern. Prin urmare, diclofenac nu trebuie
administrat în timpul alăptării, pentru a evita reacţiile adverse la sugar.
8
Fertilitatea
Utilizarea diclofenac, la fel ca şi alte AINS, poate afecta fertilitatea feminină şi nu este recomandată la
femeile care încearcă să rămână gravide. Trebuie avută în vedere întreruperea administrării diclofenac
la femeile ce au dificultăţi în a rămâne însărcinate sau care se află în timpul investigaţiilor privind
infertilitatea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule și de a folosi utilaje
Pacienţii care prezintă tulburări vizuale, ameţeală, vertij, somnolenţă sau alte tulburări la nivelul
sistemului nervos central în timpul utilizării diclofenac, trebuie să evite să conducă vehicule sau să
folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumat sub formă de tabel privind reacţiile adverse
Reacţiile adverse provenite din studii clinice şi/sau cazuri spontane sau din literatura de specialitate
(Tabelul 1) sunt enumerate conform convenţiei MedDRA pe organe, aparate şi sisteme. În cadrul
acestui sistem reacţiile adverse sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, primele fiind cele mai
frecvente. În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea
descrescătoare a gravităţii. În plus, categoria corespunzătoare de frecvenţă pentru fiecare reacţie
adversă se bazează pe următoarea convenţie (CIOMS III): foarte frecvente (>1/10); frecvente (≥ 1/100
şi < 1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi < 1/100); rare (≥ 1/10000 şi < 1/1000); foarte rare (<
1/10000), cu frecvenţă necunoscută: care nu poate fi estimată din datele disponibile.
Reacţiile adverse următoare le includ pe acelea raportate pentru diclofenac soluţie injectabilă şi/sau
alte forme farmaceutice ale diclofenacului, atât pentru utilizare pe termen scurt, cât şi pentru utilizare
de lungă durată.
Tabel 1 Reacţii adverse
Infecţii şi infestări
Foarte rare
Abcese la locul de injectare
Tulburări hematologice şi limfatice
Foarte rare
Trombocitopenie, leucopenie, anemie (incluzând
anemia hemolitică şi aplastică), agranulocitoză.
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare
Hipersensibilitate, reacţii anafilactice şi
anafilactoide (incluzând hipotensiune arterială şi
şoc).
Foarte rare
Angioedem (incluzând edemul feţei).
Tulburări psihice
Foarte rare
Dezorientare, depresie, insomnie, coşmaruri,
iritabilitate, tulburări psihotice.
Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente
Cefalee, ameţeală.
9
Rare
Somnolenţă.
Foarte rare
Parestezie, tulburări de memorie, convulsii,
anxietate, tremor, meningită aseptică, disgeuzie,
accident cerebrovascular.
Tulburări oculare
Foarte rare
Tulburări vizuale, vedere înceţoşată, diplopie.
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente
Vertij.
Foarte rare
Tinitus, hipoacuzie.
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente*
Infarct miocardic, insuficienţă cardiacă, palpitaţii,
durere precordială.
Tulburări vasculare
Foarte rare
Hipertensiune arterială, vasculită.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Rare
Astm (incluzând dispnee).
Foarte rare
Pneumonie.
Tulburări gastrointestinale
Frecvente
Greaţă, vărsături, diaree, dispepsie, durere
abdominală, meteorism, apetit scăzut.
Rare
Gastrită, hemoragie gastrointestinală,
hematemeză, diaree sangvinolentă, melenă, ulcer
gastrointestinal (cu sau fără hemoragie sau
perforare).
Foarte rare
Colită (incluzând colită hemoragică şi agravarea
colitei ulcerative sau bolii Crohn), constipaţie,
stomatită (inclusiv stomatită ulcerativă), glosită,
afecţiuni esofagiene, stricturi intestinale
asemănătoare unei diafragme (tip diafragm-like),
pancreatită.
Tulburări hepatobiliare
Frecvente
Transaminaze crescute.
Rare
Hepatită, icter, boală hepatică.
Foarte rare
Hepatită fulminantă, necroză hepatică,
insuficienţă hepatică.
10
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente
Erupţie cutanată.
Rare
Urticarie.
Foarte rare
Dermatită buloasă, eczemă, eritem, eritem
multiform, sindrom Stevens-Johnson, necroliză
toxică epidermică (sindrom Lyell), dermatită
exfoliativă, alopecie, reacţie de fotosensibilitate,
purpură Henoch-Schonlein, purpură, prurit.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Foarte rare
Insuficienţă renală acută, hematurie, proteinurie,
sindrom nefrotic, nefrită tubulointerstiţială,
necroză renală papilară.
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare
Frecvente
Reacţii la locul de injectare, durere la locul de
injectare, induraţie.
Rare
Edem, necroză la locul de injectare.
* Frecvenţa reflectă date din tratamentul de lungă durată, în doză mare (150 mg/zi).
Descrierea reacţiilor adverse selectate
Evenimente aterotrombotice
Datele din meta-analize şi farmacoepidemiologice indică un risc crescut de apariţie a evenimentelor
aterotrombotice (de exemplu, infarctul miocardic) asociate cu administrarea diclofenac, mai ales la o
doză mare (150 mg zilnic) şi în cazul tratamentului de lungă durată (vezi pct. 4.4).
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează un risc crescut de apariţie a evenimentelor
trombotice arteriale (de exemplu, infarct miocardic şi accident vascular cerebral) asociate cu utilizarea
diclofenacului, în special în doze mari (150 mg zilnic) şi în tratamentul de lungă durată (vezi pct. 4.3 şi
4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Nu există un tablou clinic specific asociat supradozajului cu diclofenac. Supradozajul poate determina
simptome precum vărsăturile, hemoragie gastro-intestinală, diaree, ameţeală, tinitus sau convulsii. În
cazul unei intoxicaţii majore, este posibilă apariţia insuficienţei renale acute şi afectării hepatice.
11
Tratament
Tratarea unei intoxicaţii acute cu AINS, inclusiv diclofenac, constă în special în acţiuni de susţinere şi
tratament simptomatic. În cazul apariţiei complicaţiilor cum sunt hipotensiune arterială, insuficienţă
renală, convulsii, tulburări gastrointestinale şi deprimare respiratorie, trebuie instituit tratament
simptomatic şi de susţinere.
Este puţin probabil ca măsurile specifice cum sunt diureza forţată, dializa sau hemoperfuzia să fie utile
în accelerarea eliminarii AINS, inclusiv diclofenac, datorită legării acestora în proporţie mare de
proteinele plasmatice şi a metabolizării extensive.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene; derivaţi ai acidului acetic
şi substanţe înrudite, codul ATC: M01AB05
Mecanism de acţiune
Diclofenac 75 mg soluţie injectabilă conţine diclofenac sodic, o substanţă nesteroidiană cu proprietăţi
puternice antireumatice, antiinflamatorii, analgezice şi antipiretice. Inhibarea biosintezei
prostaglandinelor, care a fost demonstrată în cadrul studiilor experimentale, este considerată
fundamentală pentru mecanismul său de acţiune. Prostaglandinele joacă un rol important în producerea
inflamaţiei, durerii şi febrei.
In vitro, la concentraţii echivalente cu cele atinse la om, diclofenacul sodic nu inhibă sinteza de
proteoglicani la nivelul cartilajului.
Acţiuni farmacodinamice
În bolile reumatice, proprietăţile antiinflamatorii şi analgezice ale diclofenac determină apariţia unui
răspuns clinic caracterizat prin ameliorarea marcată a semnelor şi simptomelor cum sunt durerea în
stare la repaus, durerea la mişcare, redoare matinală, tumefacţia articulară, precum şi ameliorarea
funcţională.
În inflamaţiile post-traumatice şi post-operatorii, diclofenac ameliorează rapid atât durerea spontană
cât şi durerea la mobilizare şi reduce edemul inflamator şi lezional.
De asemenea, s-a demonstrat că diclofenac exercită un efect analgezic pronunţat în durerea moderată
şi severă de origine non-reumatică, un efect care se instalează în 15–30 minute.
S-a demonstrat că diclofenac are de asemenea un efect benefic în crizele de migrenă.
Când este utilizat concomitent cu opioide pentru controlul durerii post-operatorii, diclofenac reduce
semnificativ necesarul de opioide.
Diclofenac, soluţie injectabilă este potrivit, în special, pentru tratamentul iniţial al bolilor reumatice
degenerative şi inflamatorii şi în stările dureroase cauzate de inflamaţia de origine nereumatică.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea a 75 mg diclofenac prin injectare intramusculară, absorbţia se instalează imediat şi
concentraţiile plasmatice maxime medii de aproximativ 2,5 micrograme/ml (8 micromol/l) se ating
după aproximativ 20 minute.
12
Când se administrează 75 mg diclofenac sub forma de perfuzie intravenoasă timp de 2 ore,
concentraţiile plasmatice maxime medii sunt de aproximativ 1,9 micrograme/ml (5,9 micromol/l).
Perfuziile administrate într-un interval mai scurt au ca rezultat concentraţii plasmatice maxime mai
mari, în timp ce perfuziile administrate într-un interval mai lung determină concentraţii plasmatice în
platou, proporţionale cu ritmul perfuziei după 3 până la 4 ore. În contrast, concentraţiile plasmatice
scad rapid odată ce concentraţiile maxime au fost atinse în urma injectării intramusculare sau
administrării comprimatelor filmate gastrorezistente sau supozitoarelor.
Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp (ASC) după administrare intramusculară
sau intravenoasă este de aproximativ 2 ori mai mare decât cea de după administrarea orală sau rectală,
deoarece aproximativ jumătate din substanţa activă este metabolizată în timpul primului pasaj hepatic
(efectul „primului pasaj"), atunci când se administrează pe cale orală sau rectală.
Comportamentul farmacocinetic nu se modifică după administrări repetate. Nu s-a observat acumulare
în cazul respectării intervalelor de timp recomandate între administrarea dozelor.
Distribuţie
99,7% din diclofenac se leagă de proteinele plasmatice, în special de albumină (99,4%). Volumul
aparent de distribuţie calculat este de 0,12–până la 0,17 l/kg.
Diclofenacul trece în lichidul sinovial, unde concentraţiile maxime se ating după 2 până la 4 ore după
ce s-au atins concentraţiile plasmatice maxime. Timpul aparent de înjumătăţire prin eliminare din
lichidul sinovial este 3 până la 6 ore. La 2 ore după atingerea concentraţiilor plasmatice maxime,
concentraţiile substanţei active sunt deja mai mari în lichidul sinovial decât în plasmă şi ele se menţin
până la 12 ore.
Diclofenacul a fost detectat într-o concentraţie redusă (100 ng/mL) în laptele matern la o femeie care
alăpta. Cantitatea estimată ingerată de un sugar care consumă lapte matern este echivalentul unei doze
de 0,03 mg/kg şi zi.
Metabolizare
Metabolizarea diclofenacului are loc parţial prin glucuronidarea moleculei intacte, dar în principal prin
hidroxilare simplă şi multiplă şi metoxilare, rezultând mai mulţi metaboliţi fenolici (3’-hidroxi-, 4’-
hidroxi-, 5’-hidroxi-, 4’,5’-hidroxi- şi 3’-hidroxi-4’-metoxi-diclofenac), din care majoritatea sunt
transformaţi în conjugaţi glucuronici. Doi dintre aceşti metaboliţi fenolici sunt biologic activi, dar într-
o proporţie mult mai mică decât diclofenacul.
Eliminare
Clearance-ul total sistemic al diclofenacului plasmatic este 263 ± 56 ml/min (valoarea medie ± DS).
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al diclofenacului este 1 până la 2 ore. Patru dintre
metaboliţi, inclusiv cei 2 activi, au de asemenea timp scurt de înjumătăţire plasmatică de 1 până la 3
ore. Un metabolit, 3’-hidroxi-4’-metoxi-diclofenac are timpul de înjumătăţire mai lung. Cu toate
acestea, acest metabolit este aproape inactiv.
Aproximativ 60% din doza administrată se elimină în urină sub formă de glucuronoconjugat al
moleculei nemetabolizate şi sub formă de metaboliţi, din care majoritatea sunt, de asemenea,
transformaţi în conjugaţi glucuronici. Mai puţin de 1% se elimină sub formă nemetabolizată. Restul
dozei se elimină sub formă de metaboliţi, prin bilă, în fecale.
Linearitate/non-linearitate
Cantitatea absorbită este direct proporţională cu mărimea dozei.
Grupe speciale de pacienţi
Nu s-au observat diferenţe semnificative datorate vârstei în ceea ce priveşte absorbţia, metabolizarea
sau excreţia medicamentului. Cu toate acestea, la câţiva pacienţi vârstnici o perfuzie intravenoasă
administrată într-un interval de 15 minute a avut ca rezultat concentraţii plasmatice cu 50% mai mari
decât cele aşteptate conform datelor de la subiecţii tineri sănătoşi.
13
La pacienţii cu insuficienţă renală, nicio acumulare a substanţei active nemetabolizate nu poate fi
dedusă din cinetica dozei unice atunci când este aplicat un orar de dozaj obişnuit. La un clearance
plasmatic al creatininei mai mic de 10 ml/min, concentraţiile plasmatice la echilibru calculate ale
hidroxi metaboliţilor sunt de aproximativ 4 ori mai mari decât la subiecţii sănătoşi.
Cu toate acestea, metaboliţii sunt eliminaţi în final prin bilă.
La pacienţii cu hepatită cronică sau ciroză hepatică nedecompensată, cinetică şi metabolismul
diclofenacului sunt aceleaşi ca şi la pacienţii fără boală hepatică.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om, în cazul dozelor terapeutice, pe baza
studiilor privind toxicitatea acută, toxicitatea după doze repetate, precum şi studiile privind
genotoxicitatea, mutagenitatea şi carcinogenitatea. În studiile standard preclinice la animale, nu există
niciun indiciu că diclofenacul are potenţial teratogen la şoarece, şobolan sau iepure.
La şobolan, diclofenacul nu are nicio influenţă asupra fertilităţii. Cu excepţia efectelor fetale minime la
doze toxice pentru mamă, nu a fost afectată dezvoltarea urmaşilor în perioada pre-natală, peri-natală şi
post-natală.
Administrarea AINS (inclusiv diclofenac) a inhibat ovulaţia la iepure şi implantarea ovulului în uter şi
formarea placentei la şobolan şi a condus la închiderea prematură a canalului arterial la femelele
gestante de şobolan. Dozele toxice de diclofenac pentru mamă au fost asociate cu distocie, gestaţie
prelungită, rată redusă de supavieţuire fetală şi întârzierea dezvoltării intrauterine la şobolan. Efectele
uşoare ale diclofenacului asupra parametrilor de reproducere şi parturiţiei, ca şi constricţia canalului
arterial in utero sunt consecinţe farmacologice ale acestei clase de inhibitori ai sintezei prostaglandinei.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Alcool benzilic,
Propilenglicol,
Metabisulfit de sodiu,
Hidroxid de sodiu,
Acid clorhidric soluţie 10%,
Apă pentru preparate injectabile.
6.2 Incompatibilităţi
Ca regulă, diclofenac, soluţie injectabilă nu trebuie amestecat cu alte soluţii injectabile.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună prevazute cu punct de rupere a câte 3 ml soluţie injectabilă
14
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
Instrucţiuni privind pregătirea medicamentului în vederea administrării şi manipularea sa
Diclofenac soluţie injectabilă poate fi administrat intramuscular, prin injectare intragluteală adâncă în
cadranul superior extern,
Fiecare fiolă este numai pentru utilizare unică. Soluţia trebuie utilizată imediat după deschidere. Orice
conţinut neutilizat trebuie aruncat.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Terapia S.A.
Str. Fabricii nr.124, Cluj-Napoca, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5363/2005/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII REAUTORIZAȚIEI
Autorizare, Mai 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Octombrie 2015
