SISTAR 5 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SISTAR 5 mg comprimate cu eliberare modificată
SISTAR 10 mg comprimate cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sistar 5 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conține felodipină 5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 23,950 mg.
Sistar 10 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conține felodipină 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 21,450 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare modificată
Sistar 5 mg
Comprimate filmate de culoare roz deschis, rotunde, biconvexe, marcate cu „5” pe una din fețe, cu
diametrul de aproximativ 9 mm.
Sistar 10 mg
Comprimate filmate de culoare brun-roșcat, rotunde, biconvexe, marcate cu „10” pe una din fețe, cu
diametrul de aproximativ 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Hipertensiune arterială.
- Angină pectorală stabilă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Hipertensiune arterială
Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul poate fi inițiat cu o doză de 5 mg o dată pe zi. În funcție
de răspunsul pacientului la tratament, doza poate fi redusă la 2,5 mg sau crescută la 10 mg pe zi, în
funcție de caz. Dacă este necesar, se poate asocia cu un alt medicament antihipertensiv. Doza standard
pentru tratamentul de întreţinere este de 5 mg o dată pe zi.
2
Angină pectorală stabilă
Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg o dată pe zi, care poate
fi crescută la 10 mg o dată pe zi, dacă este necesar.
Vârstnici
Trebuie luată în considerare iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză disponibilă.
Pacienți cu insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice ar putea avea o concentraţie plasmatică crescută de felodipină
şi ar putea să răspundă la doze mai mici (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți
Experienţa din studiile clinice în ceea ce priveşte administrarea felodipinei la copii şi adolescenţi cu
hipertensiune arterială este limitată (vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate dimineaţa și trebuie înghițite cu apă. Pentru a menţine proprietăţile
eliberării modificate, comprimatele nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate. Comprimatul poate fi
administrat pe stomacul gol sau după o masă uşoară, cu conţinut scăzut în grăsimi şi carbohidraţi.
4.3 Contraindicaţii
- sarcina;
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- insuficienţă cardiacă decompensată;
- infarct miocardic acut;
- angină pectorală instabilă;
- obstrucţie valvulară cardiacă semnificativă hemodinamic;
- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie ventriculare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Eficacitatea şi siguranţa felodipinei în tratamentul urgențelor hipertensive nu au fost studiate.
Felodipina poate să determine hipotensiune arterială semnificativă cu apariția ulterioară a tahicardiei.
La pacienţii cu risc, aceasta poate să conducă la apariția ischemiei miocardice.
Felodipina este metabolizată în ficat. În consecinţă, este de aşteptat ca la pacienţii cu funcţie hepatică
semnificativ redusă, nivelul concentraţiei plasmatice şi răspunsul la tratament să fie mai mari (vezi pct.
4.2).
Administrarea concomitentă de medicamente care induc sau inhibă puternic enzimele CYP3A4 au ca
rezultat scăderea, respectiv creşterea extensivă a concentraţiilor plasmatice de felodipină. Prin urmare
astfel de combinaţii trebuie evitate (vezi pct. 4.5).
Tumefierea gingivală ușoară a fost raportată la pacienţii cu gingivită/periodontită pronunțată.
Tumefierea poate fi evitată sau ameliorată printr-o atentă igienă orală.
Sistar conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Felodipina este metabolizată în ficat de citocromul P450 3A4 (CYP3A4). Administrarea concomitentă
de substanţe care interferă cu sistemul enzimatic CYP3A4 ar putea să influenţeze concentraţiile
plasmatice de felodipină.
Interacţiuni enzimatice
Substanţele care determină inhibarea sau inducţia izoenzimei 3A4 a citocromului P450 ar putea să
influenţeze concentraţia plasmatică de felodipină.
Interacţiuni care duc la creşterea concentraţiei plasmatice de felodipină
S-a dovedit că inhibitorii enzimei CYP3A4 determină o creştere a concentraţiei plasmatice de
felodipină. C
max şi ASC ale felodipinei au crescut de 8, respectiv de 6 ori atunci când felodipina a fost
administrată concomitent cu itraconazol, puternic inhibitor al CYP3A4. Când felodipina şi
eritromicina au fost administrate concomitent, C
max şi ASC ale felodipinei au crescut de aproximativ
2,5 ori. Cimetidina a determinat creşterea C
max şi ASC ale felodipinei cu aproximativ 55%.
Administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4 trebuie evitată.
În cazul unor evenimente adverse semnificative clinic datorate expunerii crescute la felodipină prin
asocierea acesteia cu inhibitori puternici ai CYP3A4, ar trebui să fie luate în considerare ajustarea
dozei felodipinei şi/sau întreruperea tratamentului cu inhibitorul CYP3A4.
Exemple:
• Cimetidină
• Eritromicină
• Itraconazol
• Ketoconazol
• Medicamentele anti HIV /inhibitorii de protează (de exemplu, ritonavir)
• Anumite flavonoide prezente în sucul de grepfrut
Comprimatele de felodipină nu trebuie administrate împreună cu sucul de grepfrut.
Interacţiuni care duc la scăderea concentraţiei plasmatice de felodipină
A fost dovedit că inductorii enzimatici ai sistemului citocromului P450 3A4 determină scăderea
concentraţiilor plasmatice de felodipină. Când felodipina a fost administrată concomitent cu
carbamazepină, fenitoină sau fenobarbital, asocierea a determinat scăderea C
max şi ASC ale felodipinei
cu 82%, respectiv 96%. Trebuie evitată asocierea cu inductori CYP3A4 puternici.
Dacă apare lipsa eficacităţii felodipinei datorate scăderii expunerii atunci când aceasta este asociată cu
inductori puternici ai CYP3A4, trebuie luată în considerare ajustarea dozei felodipinei și/sau
întreruperea administrării inductorului CYP3A4.
Exemple:
• Fenitoină
• Carbamazepină
• Rifampicină
• Barbiturice
• Efavirenz
• Nevirapină
• Hypericum perforatum (sunătoare)
4
Interacţiuni suplimentare
Tacrolimus: felodipina poate să determine creşterea concentraţiei de tacrolimus. Dacă aceste
medicamente sunt asociate, trebuie urmărite valorile concentraţiei serice de tacrolimus şi doza de
tacrolimus trebuie ajustată dacă este cazul.
Ciclosporină: felodipina nu influenţează concentraţiile plasmatice de ciclosporină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Felodipina nu trebuie administrată în perioada sarcinii. Într-un studiu non-clinic asupra reproducerii au
existat efecte asupra dezvoltării fetale, care sunt considerate a fi datorate acţiunii farmacologice a
felodipinei.
Alăptarea
Felodipina a fost detectată în laptele matern şi, din cauza datelor insuficiente privind efectul potenţial
asupra sugarului, tratamentul nu este recomandat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu există date în ceea ce priveşte efectele felodipinei asupra fertilităţii pacientului. Într-un studiu non-
clinic asupra reproducerii la şobolan (vezi pct. 5.3), au existat efecte asupra dezvoltării fetale, dar
niciun efect asupra fertilităţii la doze apropiate de cele terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Felodipina are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Dacă pacienţii care utilizează felodipină suferă de cefalee, greaţă, ameţeli sau oboseală,
capacitatea de a reacţiona poate fi alterată. Se recomandă precauţie mai ales la începerea tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Felodipina poate să determine înroşirea tegumentelor, cefalee, palpitaţii, ameţeli şi fatigabilitate. Cele
mai multe dintre aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi apar la iniţierea tratamentului sau
după o creştere a dozei. Astfel de reacţii adverse sunt de obicei tranzitorii şi se reduc ca intensitate în
timp.
Umflarea gleznei poate apărea la pacienţii trataţi cu felodipină, dependent de doză. Acest fenomen este
produs de vasodilataţie precapilară şi nu are legătură cu nicio retenţie de lichide generalizată.
Tumefierea gingivală uşoară a fost raportată la pacienţii cu gingivită/periodontită pronunțată. Această
reacţie poate fi evitată sau ameliorată printr-o igienă orală corespunzătoare.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse listate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi în programele de supraveghere
după punerea medicamentului pe piaţă.
Au fost folosite următoarele definiţii pentru raportarea frecvenţei:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100
Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000
Foarte rare < 1/10000
5
Tabel 1 Reacţii adverse
Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe Frecvenţa Reacţia adversă
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente
Mai puţin frecvente Cefalee
Ameţeli, parestezii
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie, palpitaţii
Tulburări vasculare Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare Înroşirea tegumentelor cu
senzaţie de căldură locală
Hipotensiune arterială
Sincopă
Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare Greaţă, durere abdominală
Vărsături
Hiperplazie gingivală, gingivită
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Creşterea concentrațiilor
plasmatice ale enzimelor
hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare Erupții cutanate, prurit
Urticarie
Reacţii de fotosensibilitate,
vasculită leucocitoclastică
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Rare Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare Polakiurie
Tulburări ale aparatului genital
şi sânului Rare Impotenţă/disfuncţie sexuală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Foarte frecvente
Mai puţin frecvente
Foarte rare Edeme periferice
Fatigabilitate
Reacţii de hipersensibilitate, de
exemplu angioedem, febră
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro/.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Supradozajul poate produce vasodilataţie periferică accentuată cu hipotensiune arterială marcată,
însoţite, uneori, de bradicardie.
Abordare terapeutică
Dacă este nevoie: cărbune activat, lavaj gastric dacă se efectuează la o oră după ingestie.
Dacă apare hipotensiune arterială severă, trebuie instituit tratamentul simptomatic.
Pacientul trebuie aşezat în clinostatism cu picioarele ridicate. Dacă apare bradicardie, trebuie
administrată atropină 0,5-1 mg i.v. La nevoie, volemia trebuie crescută prin perfuzie de glucoză,
soluţie salină sau dextran. Dacă măsurile terapeutice menţionate mai sus nu sunt suficiente, se pot
administra simpatomimetice cu efect predominant alfa 1-adrenergic.
6
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, derivaţi ai dihidropiridinei, codul ATC:
C08CA02.
Mecanism de acţiune
Felodipina este un blocant selectiv al canalelor de calciu, care scade tensiunea arterială prin scăderea
rezistenţei vasculare periferice. Datorită gradului înalt de selectivitate pentru musculatura netedă din
arteriole, felodipina în doze terapeutice nu influenţează direct contractilitatea sau conducerea cardiacă.
Deoarece nu există niciun efect la nivelul musculaturii venoase netede sau mecanismului adrenergic
vasomotor, felodipina nu se asociază cu hipotensiune arterială ortostatică.
Felodipina are un uşor efect natriuretic/diuretic, astfel că nu produce retenţie de lichide.
Efecte farmacodinamice
Felodipina este eficientă în toate gradele de hipertensiune arterială. Ea poate fi administrată ca
monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive, cum ar fi beta-blocante, diuretice
sau inhibitori ai enzimei de conversie, pentru a obţine un efect antihipertensiv crescut. Felodipina
determină atât reducerea tensiunii arteriale sistolice, cât şi diastolice şi poate fi folosită în tratamentul
hipertensiunii arteriale sistolice izolate.
Felodipina are efecte antianginoase şi antiischemice prin îmbunătăţirea raportului dintre
necesarul/aportul de oxigen la nivel miocardic. Felodipina scade rezistenţa vasculară coronariană, iar
debitul sanguin coronarian şi aportul de oxigen miocardic cresc ca urmare a dilataţiei arterelor şi
arteriolelor epicardice. Scăderea tensiunii arteriale sistemice determinată de felodipină duce la
scăderea efortului ventriculului stâng şi a necesarului de oxigen la nivel miocardic.
Felodipina ameliorează toleranţa la efort şi scade numărul de crize anginoase la pacienții cu angină
pectorală stabilă indusă de efort. La pacienţii cu angină pectorală stabilă, felodipina se poate
administra în monoterapie sau în asociere cu beta-blocante.
Efecte hemodinamice
Principalul efect hemodinamic al felodipinei constă în reducerea rezistenţei vasculare periferice totale,
ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale. Aceste efecte depind de doză. În general, scăderea
tensiunii arteriale apare la 2 ore după administrarea primei doze orale şi durează cel puţin 24 ore, iar
raportul dintre concentraţia minimă şi cea maximă este de obicei, cu mult peste 50%.
Concentraţia plasmatică a felodipinei este direct proporţională cu scăderea rezistenţei periferice totale
şi a tensiunii arteriale.
Efecte cardiace
La dozele terapeutice, felodipina nu are niciun efect la nivel cardiac asupra contractilităţii, conducerii
atrio-ventriculare sau perioadei refractare.
Tratamentul antihipertensiv cu felodipină este asociat cu scăderea semnificativă a hipertrofiei
ventriculare stângi preexistente.
Efecte renale
Felodipina are efect natriuretic şi diuretic datorită diminuării reabsorbţiei tubulare a sodiului rezultat
prin filtrare glomerulară. Felodipina nu influenţează excreţia zilnică de potasiu. Rezistenţa vasculară
renală scade după administrarea felodipinei. Felodipina nu influenţează excreţia urinară de albumină.
7
La pacienţii cu transplant renal trataţi cu ciclosporină, felodipina reduce tensiunea arterială şi
îmbunătăţeşte atât fluxul sanguin renal, cât şi rata filtrării glomerulare. Felodipina poate îmbunătăţi, de
asemenea, funcţia precoce a grefei renale.
Eficacitate clinică
În studiul HOT (Hypertension Optimal Treatment - tratamentul optim al hipertensiunii arteriale),
efectul asupra evenimentelor cardiovasculare majore (adică, infarct miocardic acut, accident vascular
cerebral și deces cardiovascular) a fost studiat în raport cu ţintele tensiunii arteriale diastolice ≤
90 mmHg, ≤85 mmHg şi ≤80 mmHg şi cu tensiunea arterială obţinută, cu felodipina ca terapie
iniţială.
Un total de 18790 pacienţi hipertensivi (TAD 100-115 mmHg), cu vârsta cuprinsă între 50 şi 80 de
ani, au fost urmăriţi pe o perioadă medie de 3,8 ani (interval 3,3-4,9). Felodipina a fost administrată ca
monoterapie sau în combinaţie cu un beta-blocant, şi/sau un inhibitor ECA şi/sau diuretic. Studiul a
demonstrat beneficiile reducerii tensiunii arteriale sistolice şi a tensiunii arteriale diastolice până la
139, respectiv 83 mmHg.
Conform studiului STOP-2 (Swedish Trial in Old Patients with Hypertension-2 study) realizat pe 6614
pacienţi cu vârsta cuprinsă între 70-84 ani, antagoniştii de calciu dihidropiridinici (felodipina şi
isradipina) au avut acelaşi efect preventiv asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare ca şi alte
clase de medicamente antihipertensive utilizate în mod obişnuit - inhibitori ai ECA, beta-blocante şi
diuretice.
Copii şi adolescenţi
Administrarea de felodipină la copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială dispune de experienţă
clinică limitată. Într-un studiu clinic, randomizat, dublu-orb, cu o durată de 3 săptămâni, cu braţe
paralele de studiu, la copii cu vârsta de 6-16 ani cu hipertensiune arterială primară, efectul
antihipertensiv al administrării o dată pe zi de felodipină 2,5 mg (n=33), 5 mg (n=33) şi 10 mg (n=31)
a fost comparat cu cel obţinut în grupul placebo (n=35). Studiul nu a reuşit să demonstreze eficacitatea
tratamentului cu felodipină în reducerea tensiunii arteriale la copii cu vârsta de 6-16 ani (vezi pct. 4.2).
Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale felodipinei asupra creşterii, pubertăţii și dezvoltării în
general. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea pe termen lung a terapiei antihipertensive
administrată la copii şi adolescenţi pentru a reduce morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculare în
perioada adultă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Felodipina este complet absorbită din tractul gastro-intestinal după administrarea comprimatelor de
felodipină cu eliberare modificată. Biodisponibilitatea sistemică a felodipinei este de aproximativ 15%
şi nu depinde de doză pentru dozele din intervalul terapeutic. Datorită formei farmaceutice cu eliberare
modificată, faza de absorbţie a felodipinei este lungă. Aceasta are ca rezultat menţinerea constantă a
concentraţiei plasmatice pentru dozele din intervalul terapeutic, pe o perioadă de 24 de ore.
Concentraţiile plasmatice maxime (t
max) sunt realizate pentru forma cu eliberare modificată după 3
până la 5 ore. Viteza, dar nu şi nivelul de absorbţie a felodipinei, este crescută când se administrează
concomitent cu alimente cu un conţinut ridicat de grăsimi.
Distribuție
Felodipina se leagă de proteinele plasmatice în proporție de aproximativ 99%. Este legată predominant
la fracţia de albumină. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de 10 l/kg.
Metabolizare
Felodipina este intens metabolizată la nivelul ficatului de citocromul P450 3A4 (CYP3A4), toţi
metaboliţii identificaţi fiind inactivi. Felodipina este un medicament cu un clearance ridicat, clearance-
8
ul sanguin mediu fiind de 1200 ml/min. Nu există nicio acumulare semnificativă în timpul
tratamentului de lungă durată.
Vârstnicii şi pacienţii cu funcţie hepatică redusă au în medie concentraţii plasmatice mai mari ale
felodipinei faţă de pacienţii mai tineri. Farmacocinetica felodipinei nu este modificată la pacienţii cu
insuficienţă renală, inclusiv la cei trataţi cu hemodializă.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire a felodipinei în faza terminală este de aproximativ 25 de ore şi starea de
echilibru este atinsă după 5 zile. Nu există nici un risc de acumulare în cazul tratamentului pe termen
lung. Aproximativ 70% din doza administrată este excretată sub formă de metaboliţi în urină;
fracţiunea restantă este eliminată prin fecale. Mai puţin de 0,5% din doza administrată se regăseşte
nemetabolizată în urină.
Linearitate/Non-linearitate
Concentraţiile plasmatice sunt direct proporţionale cu doza în intervalul dozelor terapeutice 2,5-10 mg.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu farmacocinetic cu doză unică (felodipină cu eliberare prelungită 5 mg) cu un număr
limitat de copii şi adolescenţi cu vârsta de 6-16 ani (n=12), nu s-a observat nicio asociere între vârsta
pacienţilor şi ASC, C
max sau timpul de înjumătăţire ale felodipinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Într-un studiu asupra fertilităţii şi performanţei reproductive generale la şobolanii trataţi cu felodipină,
o prelungire a perioadei de naştere, având ca rezultat un travaliu dificil/creşterea deceselor fetale şi
postnatale timpurii, a fost observată în grupurile cu doză medie şi mare. Aceste efecte au fost atribuite
efectului inhibitor al felodipinei în doze mari asupra contractilităţii uterine. Nu au fost observate
tulburări de fertilitate, atunci când dozele din intervalul terapeutic au fost administrate şobolanilor.
Studiile de reproducere la iepure au arătat o mărire, dependentă de doză, reversibilă, a glandelor
mamare la femelele cu pui şi anomalii digitale, dependente de doză, la feţi. Anomaliile la feţi au fost
induse atunci când felodipina a fost administrată în stadiile precoce ale dezvoltării fetale (înainte de
ziua a 15-a de sarcină). Într-un studiu privind reproducerea la maimuțe, a fost observată o poziţie
anormală a falangei(lor) distale.
Nu au existat alte observaţii preclinice considerate a fi de interes, iar efectele asupra funcţiei
reproductive sunt considerate a fi legate de acţiunea farmacologică a felodipinei, atunci când este
administrată la animalele normotensive. Relevanţa acestor observaţii pentru pacienţii care au primit
felopidină este necunoscută. Cu toate acestea, nu au existat incidente clinice raportate de schimbări ale
falangelor la făt/nou-născut expuşi la felodipină în uter, din informaţiile păstrate în bazele de date
interne de siguranţă ale pacienţilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină pH 101
Hipromeloză Metocel E 50 LV
Povidonă K 25
Galat de propil
Celuloză microcristalină 90 M
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
9
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză Pharmacoat 606
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Talc
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureș, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9791/2017/01
9792/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2005
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2017
10
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro/.
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
SISTAR 5 mg comprimate cu eliberare modificată
SISTAR 10 mg comprimate cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Sistar 5 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conține felodipină 5 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 23,950 mg.
Sistar 10 mg
Fiecare comprimat cu eliberare modificată conține felodipină 10 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 21,450 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare modificată
Sistar 5 mg
Comprimate filmate de culoare roz deschis, rotunde, biconvexe, marcate cu „5” pe una din fețe, cu
diametrul de aproximativ 9 mm.
Sistar 10 mg
Comprimate filmate de culoare brun-roșcat, rotunde, biconvexe, marcate cu „10” pe una din fețe, cu
diametrul de aproximativ 9 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
- Hipertensiune arterială.
- Angină pectorală stabilă.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Hipertensiune arterială
Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul poate fi inițiat cu o doză de 5 mg o dată pe zi. În funcție
de răspunsul pacientului la tratament, doza poate fi redusă la 2,5 mg sau crescută la 10 mg pe zi, în
funcție de caz. Dacă este necesar, se poate asocia cu un alt medicament antihipertensiv. Doza standard
pentru tratamentul de întreţinere este de 5 mg o dată pe zi.
2
Angină pectorală stabilă
Doza trebuie ajustată individual. Tratamentul trebuie iniţiat cu o doză de 5 mg o dată pe zi, care poate
fi crescută la 10 mg o dată pe zi, dacă este necesar.
Vârstnici
Trebuie luată în considerare iniţierea tratamentului cu cea mai mică doză disponibilă.
Pacienți cu insuficiență renală
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu afectarea funcţiei renale.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Pacienţii cu afectarea funcţiei hepatice ar putea avea o concentraţie plasmatică crescută de felodipină
şi ar putea să răspundă la doze mai mici (vezi pct. 4.4).
Copii și adolescenți
Experienţa din studiile clinice în ceea ce priveşte administrarea felodipinei la copii şi adolescenţi cu
hipertensiune arterială este limitată (vezi pct. 5.1 şi 5.2).
Mod de administrare
Comprimatele trebuie administrate dimineaţa și trebuie înghițite cu apă. Pentru a menţine proprietăţile
eliberării modificate, comprimatele nu trebuie divizate, sfărâmate sau mestecate. Comprimatul poate fi
administrat pe stomacul gol sau după o masă uşoară, cu conţinut scăzut în grăsimi şi carbohidraţi.
4.3 Contraindicaţii
- sarcina;
- hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- insuficienţă cardiacă decompensată;
- infarct miocardic acut;
- angină pectorală instabilă;
- obstrucţie valvulară cardiacă semnificativă hemodinamic;
- obstrucţie la nivelul căii de ejecţie ventriculare.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Eficacitatea şi siguranţa felodipinei în tratamentul urgențelor hipertensive nu au fost studiate.
Felodipina poate să determine hipotensiune arterială semnificativă cu apariția ulterioară a tahicardiei.
La pacienţii cu risc, aceasta poate să conducă la apariția ischemiei miocardice.
Felodipina este metabolizată în ficat. În consecinţă, este de aşteptat ca la pacienţii cu funcţie hepatică
semnificativ redusă, nivelul concentraţiei plasmatice şi răspunsul la tratament să fie mai mari (vezi pct.
4.2).
Administrarea concomitentă de medicamente care induc sau inhibă puternic enzimele CYP3A4 au ca
rezultat scăderea, respectiv creşterea extensivă a concentraţiilor plasmatice de felodipină. Prin urmare
astfel de combinaţii trebuie evitate (vezi pct. 4.5).
Tumefierea gingivală ușoară a fost raportată la pacienţii cu gingivită/periodontită pronunțată.
Tumefierea poate fi evitată sau ameliorată printr-o atentă igienă orală.
Sistar conţine lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză,
deficit de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest
medicament.
3
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Felodipina este metabolizată în ficat de citocromul P450 3A4 (CYP3A4). Administrarea concomitentă
de substanţe care interferă cu sistemul enzimatic CYP3A4 ar putea să influenţeze concentraţiile
plasmatice de felodipină.
Interacţiuni enzimatice
Substanţele care determină inhibarea sau inducţia izoenzimei 3A4 a citocromului P450 ar putea să
influenţeze concentraţia plasmatică de felodipină.
Interacţiuni care duc la creşterea concentraţiei plasmatice de felodipină
S-a dovedit că inhibitorii enzimei CYP3A4 determină o creştere a concentraţiei plasmatice de
felodipină. C
max şi ASC ale felodipinei au crescut de 8, respectiv de 6 ori atunci când felodipina a fost
administrată concomitent cu itraconazol, puternic inhibitor al CYP3A4. Când felodipina şi
eritromicina au fost administrate concomitent, C
max şi ASC ale felodipinei au crescut de aproximativ
2,5 ori. Cimetidina a determinat creşterea C
max şi ASC ale felodipinei cu aproximativ 55%.
Administrarea concomitentă cu inhibitori puternici ai CYP3A4 trebuie evitată.
În cazul unor evenimente adverse semnificative clinic datorate expunerii crescute la felodipină prin
asocierea acesteia cu inhibitori puternici ai CYP3A4, ar trebui să fie luate în considerare ajustarea
dozei felodipinei şi/sau întreruperea tratamentului cu inhibitorul CYP3A4.
Exemple:
• Cimetidină
• Eritromicină
• Itraconazol
• Ketoconazol
• Medicamentele anti HIV /inhibitorii de protează (de exemplu, ritonavir)
• Anumite flavonoide prezente în sucul de grepfrut
Comprimatele de felodipină nu trebuie administrate împreună cu sucul de grepfrut.
Interacţiuni care duc la scăderea concentraţiei plasmatice de felodipină
A fost dovedit că inductorii enzimatici ai sistemului citocromului P450 3A4 determină scăderea
concentraţiilor plasmatice de felodipină. Când felodipina a fost administrată concomitent cu
carbamazepină, fenitoină sau fenobarbital, asocierea a determinat scăderea C
max şi ASC ale felodipinei
cu 82%, respectiv 96%. Trebuie evitată asocierea cu inductori CYP3A4 puternici.
Dacă apare lipsa eficacităţii felodipinei datorate scăderii expunerii atunci când aceasta este asociată cu
inductori puternici ai CYP3A4, trebuie luată în considerare ajustarea dozei felodipinei și/sau
întreruperea administrării inductorului CYP3A4.
Exemple:
• Fenitoină
• Carbamazepină
• Rifampicină
• Barbiturice
• Efavirenz
• Nevirapină
• Hypericum perforatum (sunătoare)
4
Interacţiuni suplimentare
Tacrolimus: felodipina poate să determine creşterea concentraţiei de tacrolimus. Dacă aceste
medicamente sunt asociate, trebuie urmărite valorile concentraţiei serice de tacrolimus şi doza de
tacrolimus trebuie ajustată dacă este cazul.
Ciclosporină: felodipina nu influenţează concentraţiile plasmatice de ciclosporină.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Felodipina nu trebuie administrată în perioada sarcinii. Într-un studiu non-clinic asupra reproducerii au
existat efecte asupra dezvoltării fetale, care sunt considerate a fi datorate acţiunii farmacologice a
felodipinei.
Alăptarea
Felodipina a fost detectată în laptele matern şi, din cauza datelor insuficiente privind efectul potenţial
asupra sugarului, tratamentul nu este recomandat în timpul alăptării.
Fertilitatea
Nu există date în ceea ce priveşte efectele felodipinei asupra fertilităţii pacientului. Într-un studiu non-
clinic asupra reproducerii la şobolan (vezi pct. 5.3), au existat efecte asupra dezvoltării fetale, dar
niciun efect asupra fertilităţii la doze apropiate de cele terapeutice.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Felodipina are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje. Dacă pacienţii care utilizează felodipină suferă de cefalee, greaţă, ameţeli sau oboseală,
capacitatea de a reacţiona poate fi alterată. Se recomandă precauţie mai ales la începerea tratamentului.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Felodipina poate să determine înroşirea tegumentelor, cefalee, palpitaţii, ameţeli şi fatigabilitate. Cele
mai multe dintre aceste reacţii adverse sunt dependente de doză şi apar la iniţierea tratamentului sau
după o creştere a dozei. Astfel de reacţii adverse sunt de obicei tranzitorii şi se reduc ca intensitate în
timp.
Umflarea gleznei poate apărea la pacienţii trataţi cu felodipină, dependent de doză. Acest fenomen este
produs de vasodilataţie precapilară şi nu are legătură cu nicio retenţie de lichide generalizată.
Tumefierea gingivală uşoară a fost raportată la pacienţii cu gingivită/periodontită pronunțată. Această
reacţie poate fi evitată sau ameliorată printr-o igienă orală corespunzătoare.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Reacţiile adverse listate mai jos au fost raportate în studiile clinice şi în programele de supraveghere
după punerea medicamentului pe piaţă.
Au fost folosite următoarele definiţii pentru raportarea frecvenţei:
Foarte frecvente ≥ 1/10
Frecvente ≥ 1/100 şi < 1/10
Mai puţin frecvente ≥ 1/1000 şi < 1/100
Rare ≥ 1/10000 şi < 1/1000
Foarte rare < 1/10000
5
Tabel 1 Reacţii adverse
Clasificarea pe aparate,
sisteme şi organe Frecvenţa Reacţia adversă
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente
Mai puţin frecvente Cefalee
Ameţeli, parestezii
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente Tahicardie, palpitaţii
Tulburări vasculare Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare Înroşirea tegumentelor cu
senzaţie de căldură locală
Hipotensiune arterială
Sincopă
Tulburări gastro-intestinale Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare Greaţă, durere abdominală
Vărsături
Hiperplazie gingivală, gingivită
Tulburări hepatobiliare Foarte rare Creşterea concentrațiilor
plasmatice ale enzimelor
hepatice
Afecţiuni cutanate şi ale
ţesutului subcutanat Mai puţin frecvente
Rare
Foarte rare Erupții cutanate, prurit
Urticarie
Reacţii de fotosensibilitate,
vasculită leucocitoclastică
Tulburări musculo-scheletice şi
ale ţesutului conjunctiv Rare Artralgii, mialgii
Tulburări renale şi ale căilor
urinare Foarte rare Polakiurie
Tulburări ale aparatului genital
şi sânului Rare Impotenţă/disfuncţie sexuală
Tulburări generale şi la nivelul
locului de administrare Foarte frecvente
Mai puţin frecvente
Foarte rare Edeme periferice
Fatigabilitate
Reacţii de hipersensibilitate, de
exemplu angioedem, febră
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro/.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Supradozajul poate produce vasodilataţie periferică accentuată cu hipotensiune arterială marcată,
însoţite, uneori, de bradicardie.
Abordare terapeutică
Dacă este nevoie: cărbune activat, lavaj gastric dacă se efectuează la o oră după ingestie.
Dacă apare hipotensiune arterială severă, trebuie instituit tratamentul simptomatic.
Pacientul trebuie aşezat în clinostatism cu picioarele ridicate. Dacă apare bradicardie, trebuie
administrată atropină 0,5-1 mg i.v. La nevoie, volemia trebuie crescută prin perfuzie de glucoză,
soluţie salină sau dextran. Dacă măsurile terapeutice menţionate mai sus nu sunt suficiente, se pot
administra simpatomimetice cu efect predominant alfa 1-adrenergic.
6
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: blocante ale canalelor de calciu, derivaţi ai dihidropiridinei, codul ATC:
C08CA02.
Mecanism de acţiune
Felodipina este un blocant selectiv al canalelor de calciu, care scade tensiunea arterială prin scăderea
rezistenţei vasculare periferice. Datorită gradului înalt de selectivitate pentru musculatura netedă din
arteriole, felodipina în doze terapeutice nu influenţează direct contractilitatea sau conducerea cardiacă.
Deoarece nu există niciun efect la nivelul musculaturii venoase netede sau mecanismului adrenergic
vasomotor, felodipina nu se asociază cu hipotensiune arterială ortostatică.
Felodipina are un uşor efect natriuretic/diuretic, astfel că nu produce retenţie de lichide.
Efecte farmacodinamice
Felodipina este eficientă în toate gradele de hipertensiune arterială. Ea poate fi administrată ca
monoterapie sau în asociere cu alte medicamente antihipertensive, cum ar fi beta-blocante, diuretice
sau inhibitori ai enzimei de conversie, pentru a obţine un efect antihipertensiv crescut. Felodipina
determină atât reducerea tensiunii arteriale sistolice, cât şi diastolice şi poate fi folosită în tratamentul
hipertensiunii arteriale sistolice izolate.
Felodipina are efecte antianginoase şi antiischemice prin îmbunătăţirea raportului dintre
necesarul/aportul de oxigen la nivel miocardic. Felodipina scade rezistenţa vasculară coronariană, iar
debitul sanguin coronarian şi aportul de oxigen miocardic cresc ca urmare a dilataţiei arterelor şi
arteriolelor epicardice. Scăderea tensiunii arteriale sistemice determinată de felodipină duce la
scăderea efortului ventriculului stâng şi a necesarului de oxigen la nivel miocardic.
Felodipina ameliorează toleranţa la efort şi scade numărul de crize anginoase la pacienții cu angină
pectorală stabilă indusă de efort. La pacienţii cu angină pectorală stabilă, felodipina se poate
administra în monoterapie sau în asociere cu beta-blocante.
Efecte hemodinamice
Principalul efect hemodinamic al felodipinei constă în reducerea rezistenţei vasculare periferice totale,
ceea ce determină scăderea tensiunii arteriale. Aceste efecte depind de doză. În general, scăderea
tensiunii arteriale apare la 2 ore după administrarea primei doze orale şi durează cel puţin 24 ore, iar
raportul dintre concentraţia minimă şi cea maximă este de obicei, cu mult peste 50%.
Concentraţia plasmatică a felodipinei este direct proporţională cu scăderea rezistenţei periferice totale
şi a tensiunii arteriale.
Efecte cardiace
La dozele terapeutice, felodipina nu are niciun efect la nivel cardiac asupra contractilităţii, conducerii
atrio-ventriculare sau perioadei refractare.
Tratamentul antihipertensiv cu felodipină este asociat cu scăderea semnificativă a hipertrofiei
ventriculare stângi preexistente.
Efecte renale
Felodipina are efect natriuretic şi diuretic datorită diminuării reabsorbţiei tubulare a sodiului rezultat
prin filtrare glomerulară. Felodipina nu influenţează excreţia zilnică de potasiu. Rezistenţa vasculară
renală scade după administrarea felodipinei. Felodipina nu influenţează excreţia urinară de albumină.
7
La pacienţii cu transplant renal trataţi cu ciclosporină, felodipina reduce tensiunea arterială şi
îmbunătăţeşte atât fluxul sanguin renal, cât şi rata filtrării glomerulare. Felodipina poate îmbunătăţi, de
asemenea, funcţia precoce a grefei renale.
Eficacitate clinică
În studiul HOT (Hypertension Optimal Treatment - tratamentul optim al hipertensiunii arteriale),
efectul asupra evenimentelor cardiovasculare majore (adică, infarct miocardic acut, accident vascular
cerebral și deces cardiovascular) a fost studiat în raport cu ţintele tensiunii arteriale diastolice ≤
90 mmHg, ≤85 mmHg şi ≤80 mmHg şi cu tensiunea arterială obţinută, cu felodipina ca terapie
iniţială.
Un total de 18790 pacienţi hipertensivi (TAD 100-115 mmHg), cu vârsta cuprinsă între 50 şi 80 de
ani, au fost urmăriţi pe o perioadă medie de 3,8 ani (interval 3,3-4,9). Felodipina a fost administrată ca
monoterapie sau în combinaţie cu un beta-blocant, şi/sau un inhibitor ECA şi/sau diuretic. Studiul a
demonstrat beneficiile reducerii tensiunii arteriale sistolice şi a tensiunii arteriale diastolice până la
139, respectiv 83 mmHg.
Conform studiului STOP-2 (Swedish Trial in Old Patients with Hypertension-2 study) realizat pe 6614
pacienţi cu vârsta cuprinsă între 70-84 ani, antagoniştii de calciu dihidropiridinici (felodipina şi
isradipina) au avut acelaşi efect preventiv asupra mortalităţii şi morbidităţii cardiovasculare ca şi alte
clase de medicamente antihipertensive utilizate în mod obişnuit - inhibitori ai ECA, beta-blocante şi
diuretice.
Copii şi adolescenţi
Administrarea de felodipină la copii şi adolescenţi cu hipertensiune arterială dispune de experienţă
clinică limitată. Într-un studiu clinic, randomizat, dublu-orb, cu o durată de 3 săptămâni, cu braţe
paralele de studiu, la copii cu vârsta de 6-16 ani cu hipertensiune arterială primară, efectul
antihipertensiv al administrării o dată pe zi de felodipină 2,5 mg (n=33), 5 mg (n=33) şi 10 mg (n=31)
a fost comparat cu cel obţinut în grupul placebo (n=35). Studiul nu a reuşit să demonstreze eficacitatea
tratamentului cu felodipină în reducerea tensiunii arteriale la copii cu vârsta de 6-16 ani (vezi pct. 4.2).
Nu au fost studiate efectele pe termen lung ale felodipinei asupra creşterii, pubertăţii și dezvoltării în
general. De asemenea, nu a fost stabilită eficacitatea pe termen lung a terapiei antihipertensive
administrată la copii şi adolescenţi pentru a reduce morbiditatea şi mortalitatea cardiovasculare în
perioada adultă.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbție
Felodipina este complet absorbită din tractul gastro-intestinal după administrarea comprimatelor de
felodipină cu eliberare modificată. Biodisponibilitatea sistemică a felodipinei este de aproximativ 15%
şi nu depinde de doză pentru dozele din intervalul terapeutic. Datorită formei farmaceutice cu eliberare
modificată, faza de absorbţie a felodipinei este lungă. Aceasta are ca rezultat menţinerea constantă a
concentraţiei plasmatice pentru dozele din intervalul terapeutic, pe o perioadă de 24 de ore.
Concentraţiile plasmatice maxime (t
max) sunt realizate pentru forma cu eliberare modificată după 3
până la 5 ore. Viteza, dar nu şi nivelul de absorbţie a felodipinei, este crescută când se administrează
concomitent cu alimente cu un conţinut ridicat de grăsimi.
Distribuție
Felodipina se leagă de proteinele plasmatice în proporție de aproximativ 99%. Este legată predominant
la fracţia de albumină. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de 10 l/kg.
Metabolizare
Felodipina este intens metabolizată la nivelul ficatului de citocromul P450 3A4 (CYP3A4), toţi
metaboliţii identificaţi fiind inactivi. Felodipina este un medicament cu un clearance ridicat, clearance-
8
ul sanguin mediu fiind de 1200 ml/min. Nu există nicio acumulare semnificativă în timpul
tratamentului de lungă durată.
Vârstnicii şi pacienţii cu funcţie hepatică redusă au în medie concentraţii plasmatice mai mari ale
felodipinei faţă de pacienţii mai tineri. Farmacocinetica felodipinei nu este modificată la pacienţii cu
insuficienţă renală, inclusiv la cei trataţi cu hemodializă.
Eliminare
Timpul de înjumătăţire a felodipinei în faza terminală este de aproximativ 25 de ore şi starea de
echilibru este atinsă după 5 zile. Nu există nici un risc de acumulare în cazul tratamentului pe termen
lung. Aproximativ 70% din doza administrată este excretată sub formă de metaboliţi în urină;
fracţiunea restantă este eliminată prin fecale. Mai puţin de 0,5% din doza administrată se regăseşte
nemetabolizată în urină.
Linearitate/Non-linearitate
Concentraţiile plasmatice sunt direct proporţionale cu doza în intervalul dozelor terapeutice 2,5-10 mg.
Copii şi adolescenţi
Într-un studiu farmacocinetic cu doză unică (felodipină cu eliberare prelungită 5 mg) cu un număr
limitat de copii şi adolescenţi cu vârsta de 6-16 ani (n=12), nu s-a observat nicio asociere între vârsta
pacienţilor şi ASC, C
max sau timpul de înjumătăţire ale felodipinei.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitate asupra funcţiei de reproducere
Într-un studiu asupra fertilităţii şi performanţei reproductive generale la şobolanii trataţi cu felodipină,
o prelungire a perioadei de naştere, având ca rezultat un travaliu dificil/creşterea deceselor fetale şi
postnatale timpurii, a fost observată în grupurile cu doză medie şi mare. Aceste efecte au fost atribuite
efectului inhibitor al felodipinei în doze mari asupra contractilităţii uterine. Nu au fost observate
tulburări de fertilitate, atunci când dozele din intervalul terapeutic au fost administrate şobolanilor.
Studiile de reproducere la iepure au arătat o mărire, dependentă de doză, reversibilă, a glandelor
mamare la femelele cu pui şi anomalii digitale, dependente de doză, la feţi. Anomaliile la feţi au fost
induse atunci când felodipina a fost administrată în stadiile precoce ale dezvoltării fetale (înainte de
ziua a 15-a de sarcină). Într-un studiu privind reproducerea la maimuțe, a fost observată o poziţie
anormală a falangei(lor) distale.
Nu au existat alte observaţii preclinice considerate a fi de interes, iar efectele asupra funcţiei
reproductive sunt considerate a fi legate de acţiunea farmacologică a felodipinei, atunci când este
administrată la animalele normotensive. Relevanţa acestor observaţii pentru pacienţii care au primit
felopidină este necunoscută. Cu toate acestea, nu au existat incidente clinice raportate de schimbări ale
falangelor la făt/nou-născut expuşi la felodipină în uter, din informaţiile păstrate în bazele de date
interne de siguranţă ale pacienţilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu:
Lactoză monohidrat
Celuloză microcristalină pH 101
Hipromeloză Metocel E 50 LV
Povidonă K 25
Galat de propil
Celuloză microcristalină 90 M
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
9
Stearat de magneziu
Film:
Hipromeloză Pharmacoat 606
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Talc
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25 °C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PE-PVDC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare modificată.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale la eliminare.
Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările
locale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureș, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9791/2017/01
9792/2017/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Iunie 2005
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2017
10
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro/.
