BETAC
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
BETAC
2. COMPOZIŢIA CALITAT IVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de betaxolol 20 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterial ă
4.2 Doze şi mod de administrare
Betac se administrează o dată pe zi. Alim entele nu afectează eficacitatea medicamentului
.
Tratamentul se începe cu 10 mg clorhidrat de betaxolol pe zi (1/2 de comprimat Betac).
Dacă este necesar, doza va fi crescută până la 20 mg (un comprimat Betac pe zi), după 7 –
14 zile de tratament. Dozele m ai mari de 20 mg pe zi, nu au produs un efect antihipertensiv
mai puternic, deşi au fost bine tolerate. La doze de 20 mg clorhidrat de betaxolol se poate
asocia un diuretic de tip tiazidic pentru a creşte răspunsul antihipertensiv.
Intreruperea terapiei t rebuie efectuată treptat, pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni.
Pacienţii trebuie să fie atent monitorizaţi în această perioadă.
Insuficienţa renală: Se recomandă adaptarea dozelor în funcţie de gradul insuficienţei
renale. Ajustarea dozelor nu este n ecesară, dacă clearance-ul creatininei este mai mare de
20 ml/min. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică la începutul tratamentului,
până la echilibrarea concentraţiilor plasmatice ( în medie, 4 zile).
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance -ul creatininei <20 ml/min), doza
iniţială recomandată este 10 mg clorhidrat de betaxolol/zi (indiferent de frecvenţa şi durata
şedinţelor de dializă la pacienţii dializaţi).
Insuficienţa hepatică: Nu este necesara ajustarea dozelor, dar est e recomandată o
monitorizare atentă la începerea tratamentului.
Pacienţi vârstnici : Pacienţii varstnici sunt predispuşi la bradicardie, care reprezintă şi una
din reacţiile adverse ale betaxololului. Dacă există vreun risc de bradicardie, atunci doza de
început recomandată este de 10 mg Betac pe zi.
Copii : Nu a fost stabilita siguranţa şi eficacitatea medicamentului la copii. Betac nu este
recomandat pentru utiliyarae în pediatrie.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare d intre excipienţii produsului;
- forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă;
- insuficienţă cardiacă necontrolată prin tratament;
- şoc cardiogen;
2
- bloc atrioventricular de gradul II şi III, la pacienţii fără un pacemaker implantat;
- angină Prinzmetal (în forme pure şi ca monoterapie);
- boală sinusală (inclusiv bloc sinoatrial);
- bradicardie (frecvenţă cardiacă < 45 -50 bătăi/min);
- forme severe de sindrom Raynaud şi boli arteriale periferice;
- feocromocitom netratat;
- hipot ensiune arterială;
- reacţii anafilactice în antecedente;
- în asociere cu floctafenină şi sultopridă ( vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Întreruperea tratamentului
La toate categoriile de pacienţi tratamentul nu trebuie întrerupt brusc, mai ales la pacienţii
cu boală coronariană. Doza trebuie scăzută treptat, de exemplu pe parcursul a 1 -2
săptămâni, iar începerea unui tratament de substituţie, dacă este necesar, se va face
concomitent, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă
Deşi blocantele selective β1 nu influenţeaz ă funcţia pulmonar ă aşa cum o fac beta -
blocantele non- selective, utilizarea lor la pacien ţii cu afecţiuni obstructive reversibile ale
c ăilor respiratorii ar trebui evitată , dacă nu exist ă motive clinice pentru a fi administraţi. La
acesti pacien ti, dozele de betaxolol indicate sunt cele de 10 mg pe zi.
Insuficienţa cardiacă
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată prin tratament, dacă este neapărat necesar,
betaxolo lul poate fi administrat, dar în doze foarte mici, care se vor creşte progresiv, sub
supraveghere medicală strictă.
Bradicardie
Dacă frecvenţa cardiacă de repaus a pacientului scade sub 50- 55 de bătăi/minut şi pacientul
prezintă simptome determinate de bra dicardie doza trebuie scăzută.
Bloc atrioventricular de gradul I
Datorită efectului dromotrop negativ al beta -blocantelor, betaxololul trebuie administrat cu
prudenţă la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I.
Angină Prinzmetal
La pacienţii cu angi nă Prinzmetal, frecvenţa şi durata crizelor anginoase pot fi crescute de
beta- blocante. Un beta-blocant cardioselectiv poate fi utilizat pentru formele uşoare şi
intricate, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
Afecţiuni arteriale pe riferice
Beta -blocantele pot determina o agravare a stării pacienţilor cu afecţiuni arteriale periferice
(sindrom sau boală Raynaud, arterită sau boală arterială cronică obliterantă a membrelor
inferioare).
Feocromocitom
Utilizarea beta -blocantelor în trat amentul hipertensiunii arteriale determinată de
feocromocitomul tratat necesită o atentă supraveghere a tensiunii arteriale a pacientului.
Copii
Siguranţa şi eficacitatea betaxololului nu au fost stabilite la copii. De aceea, utilizarea
betaxololului nu es te recomandată la copii.
Vârstnici
La vârstnici, este prudent să se înceapă tratamentul cu o doză mică, asigurându -se o
supraveghere atentă.
Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie adaptată în funcţie de concentr aţia
plasmatică a creatininei sau în funcţie de clearance -ul creatininei ( vezi pct. 4.2).
Pacienţi cu diabet zaharat
Pacientul trebuie avertizat şi instruit să -şi urmărească singur nivelul glicemiei de la
începerea tratamentului. Semnele de avertizare ale hipoglicemiei pot fi mascate de
tratamentul cu beta - blocante, în special tahicardia, palpitaţiile şi hipersudoraţia.
3
Psoriazis
Beneficiul administrării beta -blocantelor la pacienţii cu psoriazis va fi evaluat atent,
deoarece s -a raportat că produc o agra vare a acestuia.
Reacţii alergice
La pacienţii predispuşi să dezvolte o reacţie anafilactică severă, indiferent de etiologie, în
special la substanţe de contrast ce conţin iod sau la floctafenină ( vezi pct. 4.5) sau în cursul
terapiei de desensibilizare, t ratamentul cu beta-blocante poate conduce la exacerbarea
reacţiei şi la ineficienţa tratamentului cu adrenalină în dozele uzuale.
Anestezie generală
Beta -blocantele produc atenuarea tahicardiei reflexe şi un risc crescut de hipotensiune
arterială. Continua rea tratamentului cu beta- blocante scade riscul de aritmie, ischemie
miocardică şi crize hipertensive. Medicul anestezist trebuie informat dacă pacientul se află
sub tratament cu un beta -blocant.
Dacă întreruperea tratamentului este considerată necesară, s e apreciază că o pauză de 48 de
ore este suficientă pentru restabilirea sensibilităţii la catecolamine.
În unele cazuri, tratamentul cu beta- blocante nu poate fi întrerupt:
- la pacienţi cu insuficienţă coronariană, datorită riscului legat de întreruperea bruscă a
beta- blocantelor; este de dorit ca tratamentul să continue până la momentul intervenţiei
chirurgicale;
- în caz de urgenţă sau dacă întreruperea tratamentului este imposibilă, pacientul trebuie
protejat de efectele predominenţei vagale printr -o pr emedicaţie adecvată cu atropină,
repetată dacă este necesar; trebuie utilizate anestezicele cu cele mai mici efecte deprimante
miocardice;
- nu trebuie ignorat riscul de apariţie al unei reacţii anafilactice.
Tireotoxicoză
Beta -blocantele pot masca semnele cardiovasculare ale tireotoxicozei.
Sportivi
Se atrage atenţia sportivilor asupra faptului că acest produs medicamentos conţine o
substanţă activă care poate induce o reacţie pozitivă la controlul antidoping.
Lactoză
Datorită prezenţei lactozei, acest med icament nu trebuie utilizat în caz de galactozemie
congenitală, malabsorbţie a glucozei sau galactozei şi deficit de lactază.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Asocieri contraindicate
- Floctafenină: în caz de şoc sau hipotensiune arterială determinate de floctafenină, beta-
blocantele produc o reducere a reacţiilor compensatorii cardiovasculare.
- Sultopridă: tulburări ale automatismului (bradicardie excesivă), datorită adiţiei efectelor
bradicardizante.
Asocieri nerecoma ndate
- Blocante ale canalelor de calciu (bepridil, diltiazem şi verapamil): tulburări ale
automatismului (bradicardie excesivă, stop sinusal), tulburări ale conducerii sinoatriale şi
atrioventriculare şi insuficienţă cardiacă (efecte sinergice). Această aso ciere nu trebuie
realizată decât sub monitorizare atentă clinică şi electrocardiografică, mai ales la vârstnici
şi la începutul tratamentului.
- Amiodaronă: tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii (suprimarea
mecanismelor compensatorii simpatice).
Asocieri care necesită precauţie
- Anestezice inhalatorii halogenate: beta- blocantele produc o reducere a reacţiilor
compensatorii cardiovasculare (blocarea beta- adrenergică poate fi anulată în timpul
intervenţiei chirurgicale prin utilizarea de agonişti beta -adrenergici). Ca regulă generală,
4
tratamentul beta-blocant nu trebuie întrerupt: întreruperea bruscă trebuie evitată în toate
cazurile. Informaţi anestezistul despre tratamentul beta -blocant.
- Medicamente care pot produce torsada vârfurilo r (cu excepţia sultopridei) - antiaritmice
din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă) şi din clasa III (amiodaronă,
dofetilidă, ibutilidă, sotalol), unele neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină,
cyamemazină, levomepromazină, tioridazină), be nzamidice (amisulpridă, sulpiridă,
tiapridă), butirofenonice (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă) şi alte
medicamente (cisapridă, difemanil, eritromicină iv, halofantrină, mizolastină,
moxifloxacină, pentamidină, spiramicină iv, vincamin ă iv.: risc crescut de tulburări de ritm
ventricular, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor favorizant). Este
necesară monitorizare clinică şi electrocardiografică.
- Propafenonă: tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conduce rii (suprimarea
mecanismelor compensatorii simpatice). Este necesară monitorizare clinică şi
electrocardiografică.
- Baclofen: creşterea efectului antihipertensiv; tensiunea arterială trebuie supravegheată şi,
dacă este necesar, trebuie ajustată doza de an tihipertensiv.
- Insulină şi antidiabetice orale: toate beta -blocantele pot masca anumite simptome ale
hipoglicemiei, cum sunt palpitaţiile şi tahicardia. Pacientii trebuie avertizaţi şi instrui ţi
cum să îşi monitorizeze singuri glicemia, în special la în ceputul tratamentului.
- Anticolinesterazice (ambenomiu, donepezil, galantamină, neostigmină, piridostigmină,
rivastigmină, tacrin): risc de bradicardie excesivă (adiţia efectelor bradicardizante). Este
necesară monitorizare clinică.
- Antihipertensive central e (clonidină, apraclonidină, alfametildopa, guanfacină,
moxonidină, rilmenidină): creştere importantă a tensiunii arteriale la oprirea bruscă a
tratamentului cu antihipertensive centrale. Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului cu
antihipertensive c entrale. Este necesară monitorizare clinică.
- Lidocaină administrată iv: creşterea concentraţiei plasmatice a lidocainei, cu posibila
accentuare a reacţiilor adverse neurologice şi cardiace (prin reducerea metabolizării
hepatice a lidocainei). Monitorizarea clinică, electrocardiografică şi eventual monitorizarea
concentraţiei plasmatice a lidocainei trebuie efectuate în timpul tratamentului beta -blocant
şi după întreruperea lui. La nevoie, doza de lidocaină trebuie ajustată.
Asocieri ce trebuie luate în cons iderare
- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pe cale generală, inclusiv inhibitori selectivi de
COX- 2 pot determina reducerea efectului antihipertensiv (prin inhibarea de către AINS a
sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare şi prin retenţia hid rosalină determinată de AINS
cu structură de pirazolonă).
- Blocante ale canalelor de calciu (dihidropiridine) pot conduce la hipotensiune arterială,
insuficienţă cardiacă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată. De
asemenea, tratament ul beta-blocant concomitent poate reduce reacţiile simpatice reflexe
determinate de modificările hemodinamice exagerate.
- Antidepresive triciclice (de exemplu: imipramină), neuroleptice: creşterea efectul
antihipertensiv şi risc de hipotensiune ortostatică (prin efect aditiv).
- Meflochină: risc de bradicardie (adiţia efectelor bradicardizante).
- Dipiridamol (administrat iv): creşterea efectului antihipertensiv.
- Alfa -blocante utilizate în urologie (alfuzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin):
creşter ea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune ortostatică.
- Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.
4.6 Sarcina şi alăptarea Sarcină
Teratogenitate
La animale nu s -au semnalat efecte teratogene. Până în prezent, nu s -au raportat efect e
teratogene la om, iar rezultatele studiilor controlate prospective nu au relevat apariţia
malformaţiilor congenitale.
5
Perioada neonatală
Dacă mama urmeaza tratament cu beta -blocante, acţiunea acestora se menţine la nou -
născut timp de câteva zile după na ştere: chiar dacă acest efect prelungit poate fi lipsit de
semnificaţie clinică, insuficienţa cardiacă poate totuşi să apără şi necesită spitalizarea nou -
născutului într -o unitate de terapie intensivă ( vezi pct. 4.9), situaţie în care utilizarea
substituenţilor de plasmă trebuie evitată (risc de edem pulmonar acut). Au fost raportate şi
bradicardie, detresă respiratorie şi hipoglicemie. Ca urmare, se recomandă supravegherea
atentă a nou -născutului (frecvenţa cardiacă şi glicemia) în primele 3 -5 zile de viaţ ă, într-o
unitate specializată.
Alăptare
Beta -blocantele sunt excretate în laptele matern ( vezi pct. 5.2). Nu au fost evaluate riscurile
de apariţie a hipoglicemiei şi bradicardiei: în consecinţă, ca o măsură de precauţie,
alăptarea nu este recomandată pe durata tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi că Betac poate produce rareori ameţeală, ceea ce poate influenţa
negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi util aje.
4.8 Reacţii adverse
Cel mai frecvent au fost raportate: astenie, extremităţi reci, bradicardie (posibil severă),
tulburări gastro- intestinale (gastralgii, greaţă şi vărsături), impotenţă, ameţeli, cefalee şi
insomnie.
Mult mai rar pot să apară: încet inirea conducerii atrioventriculare sau agravarea unui bloc
atrioventricular preexistent, insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială, bronhospasm,
hipoglicemie, sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, diferite
reacţii cutanate, inclusiv erupţii psoriaziforme sau exacerbarea psoriazisului preexistent
( vezi pct. 4.4), parestezii, senzaţie de uscăciune a ochilor, coşmaruri.
Modificări ale testelor de laborator
În cazuri rare s -a observat apariţia anticorpilor antinucleari; aceştia sunt însoţiţi numai în
cazuri excepţionale de semnele clinice ale lupusului eritematos sistemic şi dispar la
întreruperea tratamentului.
4.9 Supradozaj
In caz de supradozaj, cele mai frecvente reacţii adverse sunt bradicardia, hipotensiunea
arterial ă, insuficienţa cardiacă, bronhospasmul şi hipoglicemia. Nu exist ă un antidot
specific. Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv.
În caz de bradicardie sau de scădere excesivă a tensiunii arteriale, trebuie administrate:
atropină 1- 2 mg intraveno s şi glucagon 1 mg (repetat la nevoie); în continuare, dacă este
necesar, se administrează izoprenalină în doză de 25
µg, injectată lent sau dobutamină în
doză de 2,5 - 10
µg/kg şi minut.
În caz de decompensare cardiacă la nou -născuţii ai căror mame au pr imit tratament cu
beta- blocante, se administrează glucagon 0,3 mg/kg şi izoprenalină sau dobutamină
(tratamentul prelungit şi, în general, dozele crescute necesită supraveghere specializată).
Este necesară spitalizarea într -o unitate de terapie intensivă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta -blocante selective
Cod ATC: C07A B05
Betaxololul se caracterizează prin următoarele proprietăţi farmacologice:
6
- este un beta- blocant selectiv al receptorilor β1 adrenergici
- nu are acţiune de tip agonist parţial (este lipsit de activitate simpatomimetică intrinsecă);
- are un slab efect stabilizator de membrană (de tip chinidinic sau anestezic local) la
concentraţii mai mari decât cele terapeutice.
5.2 Proprietăţ i farmacocinetice
Clorhidratul de betaxolol este absorbit aproape complet din tractul gastro -intestinal.
Biodisponibiltatea este de 80- 90% şi nu este afectată de administrarea concomitentă de
alimente sau alcool etilic.
Concentraţia plasmatică maximă se o bţine in aproximativ 3 ore după o singură
administrare orala (in interval de la 1,6 la 6 ore). Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă
dupa 5- 7 ore de la administrarea unei doze unice zilnice.
Volumul de distribuţie este de 6l/kg.
Eliminarea se face in 14 pana la 22 ore. Este legat de proteinele plasmatice in proporţie de
50%.
Aproximativ 15% din doza administrată pe cale orala este excretată sub form ă
neschimbată, iar restul ca metaboliţi inactivi. 80% din doză este excretat ă prin urină .
5.3 Date preclinice de siguranţă In cazul administr ării unor doze de 600 ori mai mari decât cele maxim recomandate la om,
la animalele gestante, s -a observat pierderea sarcinii, reducerea greutaţii şi o creştere a
incidentei apariţiei anomaliilor la nivel scheletal şi visceral ale fătului. La doze mici (de
pana la 60 ori mai mari decât maximul recomandat la om), nu s -au observat anomalii ale
f ă tului.
Betaxololul nu afecteaza fertilitatea sau capacitatea de reproducere la şobolanii masculi sau
femele la d oze mai mari de 380 ori decât cele maxime recomandate la om.
Nu exista nici o evidenta a potenţialului carcinogen in cazul administr ării betaxololului la
doze de 72 de ori mai mari decât cele maxime recomandate la om. Testele in vivo şi in
vitro nu au re levat un potenţial mutagenic al produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidon glicolat de sodiu (tip A)
dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Film: Opadry wh ite OY-B -28920 (alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), talc purificat,
lecitină, gumă xanthan).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 3 blist ere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
7
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd.,
1- 10 Constantinoupoleos st .
3011 Limassol, Cipru
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
5659/2005/01- 02-03-04
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Septembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2007
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A PRODUSULUI MEDICAMENTOS
BETAC
2. COMPOZIŢIA CALITAT IVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat filmat conţine clorhidrat de betaxolol 20 mg.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate filmate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Hipertensiune arterial ă
4.2 Doze şi mod de administrare
Betac se administrează o dată pe zi. Alim entele nu afectează eficacitatea medicamentului
.
Tratamentul se începe cu 10 mg clorhidrat de betaxolol pe zi (1/2 de comprimat Betac).
Dacă este necesar, doza va fi crescută până la 20 mg (un comprimat Betac pe zi), după 7 –
14 zile de tratament. Dozele m ai mari de 20 mg pe zi, nu au produs un efect antihipertensiv
mai puternic, deşi au fost bine tolerate. La doze de 20 mg clorhidrat de betaxolol se poate
asocia un diuretic de tip tiazidic pentru a creşte răspunsul antihipertensiv.
Intreruperea terapiei t rebuie efectuată treptat, pe o perioadă de aproximativ 2 săptămâni.
Pacienţii trebuie să fie atent monitorizaţi în această perioadă.
Insuficienţa renală: Se recomandă adaptarea dozelor în funcţie de gradul insuficienţei
renale. Ajustarea dozelor nu este n ecesară, dacă clearance-ul creatininei este mai mare de
20 ml/min. Cu toate acestea, se recomandă monitorizare clinică la începutul tratamentului,
până la echilibrarea concentraţiilor plasmatice ( în medie, 4 zile).
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance -ul creatininei <20 ml/min), doza
iniţială recomandată este 10 mg clorhidrat de betaxolol/zi (indiferent de frecvenţa şi durata
şedinţelor de dializă la pacienţii dializaţi).
Insuficienţa hepatică: Nu este necesara ajustarea dozelor, dar est e recomandată o
monitorizare atentă la începerea tratamentului.
Pacienţi vârstnici : Pacienţii varstnici sunt predispuşi la bradicardie, care reprezintă şi una
din reacţiile adverse ale betaxololului. Dacă există vreun risc de bradicardie, atunci doza de
început recomandată este de 10 mg Betac pe zi.
Copii : Nu a fost stabilita siguranţa şi eficacitatea medicamentului la copii. Betac nu este
recomandat pentru utiliyarae în pediatrie.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare d intre excipienţii produsului;
- forme severe de astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă;
- insuficienţă cardiacă necontrolată prin tratament;
- şoc cardiogen;
2
- bloc atrioventricular de gradul II şi III, la pacienţii fără un pacemaker implantat;
- angină Prinzmetal (în forme pure şi ca monoterapie);
- boală sinusală (inclusiv bloc sinoatrial);
- bradicardie (frecvenţă cardiacă < 45 -50 bătăi/min);
- forme severe de sindrom Raynaud şi boli arteriale periferice;
- feocromocitom netratat;
- hipot ensiune arterială;
- reacţii anafilactice în antecedente;
- în asociere cu floctafenină şi sultopridă ( vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale
Întreruperea tratamentului
La toate categoriile de pacienţi tratamentul nu trebuie întrerupt brusc, mai ales la pacienţii
cu boală coronariană. Doza trebuie scăzută treptat, de exemplu pe parcursul a 1 -2
săptămâni, iar începerea unui tratament de substituţie, dacă este necesar, se va face
concomitent, pentru a evita agravarea anginei pectorale.
Astm bronşic şi bronhopneumopatie cronică obstructivă
Deşi blocantele selective β1 nu influenţeaz ă funcţia pulmonar ă aşa cum o fac beta -
blocantele non- selective, utilizarea lor la pacien ţii cu afecţiuni obstructive reversibile ale
c ăilor respiratorii ar trebui evitată , dacă nu exist ă motive clinice pentru a fi administraţi. La
acesti pacien ti, dozele de betaxolol indicate sunt cele de 10 mg pe zi.
Insuficienţa cardiacă
La pacienţii cu insuficienţă cardiacă controlată prin tratament, dacă este neapărat necesar,
betaxolo lul poate fi administrat, dar în doze foarte mici, care se vor creşte progresiv, sub
supraveghere medicală strictă.
Bradicardie
Dacă frecvenţa cardiacă de repaus a pacientului scade sub 50- 55 de bătăi/minut şi pacientul
prezintă simptome determinate de bra dicardie doza trebuie scăzută.
Bloc atrioventricular de gradul I
Datorită efectului dromotrop negativ al beta -blocantelor, betaxololul trebuie administrat cu
prudenţă la pacienţii cu bloc atrioventricular de gradul I.
Angină Prinzmetal
La pacienţii cu angi nă Prinzmetal, frecvenţa şi durata crizelor anginoase pot fi crescute de
beta- blocante. Un beta-blocant cardioselectiv poate fi utilizat pentru formele uşoare şi
intricate, cu condiţia administrării concomitente a unui vasodilatator.
Afecţiuni arteriale pe riferice
Beta -blocantele pot determina o agravare a stării pacienţilor cu afecţiuni arteriale periferice
(sindrom sau boală Raynaud, arterită sau boală arterială cronică obliterantă a membrelor
inferioare).
Feocromocitom
Utilizarea beta -blocantelor în trat amentul hipertensiunii arteriale determinată de
feocromocitomul tratat necesită o atentă supraveghere a tensiunii arteriale a pacientului.
Copii
Siguranţa şi eficacitatea betaxololului nu au fost stabilite la copii. De aceea, utilizarea
betaxololului nu es te recomandată la copii.
Vârstnici
La vârstnici, este prudent să se înceapă tratamentul cu o doză mică, asigurându -se o
supraveghere atentă.
Pacienţi cu insuficienţă renală La pacienţii cu insuficienţă renală, doza trebuie adaptată în funcţie de concentr aţia
plasmatică a creatininei sau în funcţie de clearance -ul creatininei ( vezi pct. 4.2).
Pacienţi cu diabet zaharat
Pacientul trebuie avertizat şi instruit să -şi urmărească singur nivelul glicemiei de la
începerea tratamentului. Semnele de avertizare ale hipoglicemiei pot fi mascate de
tratamentul cu beta - blocante, în special tahicardia, palpitaţiile şi hipersudoraţia.
3
Psoriazis
Beneficiul administrării beta -blocantelor la pacienţii cu psoriazis va fi evaluat atent,
deoarece s -a raportat că produc o agra vare a acestuia.
Reacţii alergice
La pacienţii predispuşi să dezvolte o reacţie anafilactică severă, indiferent de etiologie, în
special la substanţe de contrast ce conţin iod sau la floctafenină ( vezi pct. 4.5) sau în cursul
terapiei de desensibilizare, t ratamentul cu beta-blocante poate conduce la exacerbarea
reacţiei şi la ineficienţa tratamentului cu adrenalină în dozele uzuale.
Anestezie generală
Beta -blocantele produc atenuarea tahicardiei reflexe şi un risc crescut de hipotensiune
arterială. Continua rea tratamentului cu beta- blocante scade riscul de aritmie, ischemie
miocardică şi crize hipertensive. Medicul anestezist trebuie informat dacă pacientul se află
sub tratament cu un beta -blocant.
Dacă întreruperea tratamentului este considerată necesară, s e apreciază că o pauză de 48 de
ore este suficientă pentru restabilirea sensibilităţii la catecolamine.
În unele cazuri, tratamentul cu beta- blocante nu poate fi întrerupt:
- la pacienţi cu insuficienţă coronariană, datorită riscului legat de întreruperea bruscă a
beta- blocantelor; este de dorit ca tratamentul să continue până la momentul intervenţiei
chirurgicale;
- în caz de urgenţă sau dacă întreruperea tratamentului este imposibilă, pacientul trebuie
protejat de efectele predominenţei vagale printr -o pr emedicaţie adecvată cu atropină,
repetată dacă este necesar; trebuie utilizate anestezicele cu cele mai mici efecte deprimante
miocardice;
- nu trebuie ignorat riscul de apariţie al unei reacţii anafilactice.
Tireotoxicoză
Beta -blocantele pot masca semnele cardiovasculare ale tireotoxicozei.
Sportivi
Se atrage atenţia sportivilor asupra faptului că acest produs medicamentos conţine o
substanţă activă care poate induce o reacţie pozitivă la controlul antidoping.
Lactoză
Datorită prezenţei lactozei, acest med icament nu trebuie utilizat în caz de galactozemie
congenitală, malabsorbţie a glucozei sau galactozei şi deficit de lactază.
4.5 Interacţiuni cu alte produse medicamentoase, alte interacţiuni
Asocieri contraindicate
- Floctafenină: în caz de şoc sau hipotensiune arterială determinate de floctafenină, beta-
blocantele produc o reducere a reacţiilor compensatorii cardiovasculare.
- Sultopridă: tulburări ale automatismului (bradicardie excesivă), datorită adiţiei efectelor
bradicardizante.
Asocieri nerecoma ndate
- Blocante ale canalelor de calciu (bepridil, diltiazem şi verapamil): tulburări ale
automatismului (bradicardie excesivă, stop sinusal), tulburări ale conducerii sinoatriale şi
atrioventriculare şi insuficienţă cardiacă (efecte sinergice). Această aso ciere nu trebuie
realizată decât sub monitorizare atentă clinică şi electrocardiografică, mai ales la vârstnici
şi la începutul tratamentului.
- Amiodaronă: tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conducerii (suprimarea
mecanismelor compensatorii simpatice).
Asocieri care necesită precauţie
- Anestezice inhalatorii halogenate: beta- blocantele produc o reducere a reacţiilor
compensatorii cardiovasculare (blocarea beta- adrenergică poate fi anulată în timpul
intervenţiei chirurgicale prin utilizarea de agonişti beta -adrenergici). Ca regulă generală,
4
tratamentul beta-blocant nu trebuie întrerupt: întreruperea bruscă trebuie evitată în toate
cazurile. Informaţi anestezistul despre tratamentul beta -blocant.
- Medicamente care pot produce torsada vârfurilo r (cu excepţia sultopridei) - antiaritmice
din clasa Ia (chinidină, hidrochinidină, disopiramidă) şi din clasa III (amiodaronă,
dofetilidă, ibutilidă, sotalol), unele neuroleptice fenotiazinice (clorpromazină,
cyamemazină, levomepromazină, tioridazină), be nzamidice (amisulpridă, sulpiridă,
tiapridă), butirofenonice (droperidol, haloperidol), alte neuroleptice (pimozidă) şi alte
medicamente (cisapridă, difemanil, eritromicină iv, halofantrină, mizolastină,
moxifloxacină, pentamidină, spiramicină iv, vincamin ă iv.: risc crescut de tulburări de ritm
ventricular, în special torsada vârfurilor (hipokaliemia este un factor favorizant). Este
necesară monitorizare clinică şi electrocardiografică.
- Propafenonă: tulburări ale contractilităţii, automatismului şi conduce rii (suprimarea
mecanismelor compensatorii simpatice). Este necesară monitorizare clinică şi
electrocardiografică.
- Baclofen: creşterea efectului antihipertensiv; tensiunea arterială trebuie supravegheată şi,
dacă este necesar, trebuie ajustată doza de an tihipertensiv.
- Insulină şi antidiabetice orale: toate beta -blocantele pot masca anumite simptome ale
hipoglicemiei, cum sunt palpitaţiile şi tahicardia. Pacientii trebuie avertizaţi şi instrui ţi
cum să îşi monitorizeze singuri glicemia, în special la în ceputul tratamentului.
- Anticolinesterazice (ambenomiu, donepezil, galantamină, neostigmină, piridostigmină,
rivastigmină, tacrin): risc de bradicardie excesivă (adiţia efectelor bradicardizante). Este
necesară monitorizare clinică.
- Antihipertensive central e (clonidină, apraclonidină, alfametildopa, guanfacină,
moxonidină, rilmenidină): creştere importantă a tensiunii arteriale la oprirea bruscă a
tratamentului cu antihipertensive centrale. Trebuie evitată oprirea bruscă a tratamentului cu
antihipertensive c entrale. Este necesară monitorizare clinică.
- Lidocaină administrată iv: creşterea concentraţiei plasmatice a lidocainei, cu posibila
accentuare a reacţiilor adverse neurologice şi cardiace (prin reducerea metabolizării
hepatice a lidocainei). Monitorizarea clinică, electrocardiografică şi eventual monitorizarea
concentraţiei plasmatice a lidocainei trebuie efectuate în timpul tratamentului beta -blocant
şi după întreruperea lui. La nevoie, doza de lidocaină trebuie ajustată.
Asocieri ce trebuie luate în cons iderare
- Antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pe cale generală, inclusiv inhibitori selectivi de
COX- 2 pot determina reducerea efectului antihipertensiv (prin inhibarea de către AINS a
sintezei prostaglandinelor vasodilatatoare şi prin retenţia hid rosalină determinată de AINS
cu structură de pirazolonă).
- Blocante ale canalelor de calciu (dihidropiridine) pot conduce la hipotensiune arterială,
insuficienţă cardiacă la pacienţii cu insuficienţă cardiacă latentă sau necontrolată. De
asemenea, tratament ul beta-blocant concomitent poate reduce reacţiile simpatice reflexe
determinate de modificările hemodinamice exagerate.
- Antidepresive triciclice (de exemplu: imipramină), neuroleptice: creşterea efectul
antihipertensiv şi risc de hipotensiune ortostatică (prin efect aditiv).
- Meflochină: risc de bradicardie (adiţia efectelor bradicardizante).
- Dipiridamol (administrat iv): creşterea efectului antihipertensiv.
- Alfa -blocante utilizate în urologie (alfuzosin, doxazosin, prazosin, tamsulosin, terazosin):
creşter ea efectului antihipertensiv. Risc crescut de hipotensiune ortostatică.
- Amifostină: creşterea efectului antihipertensiv.
4.6 Sarcina şi alăptarea Sarcină
Teratogenitate
La animale nu s -au semnalat efecte teratogene. Până în prezent, nu s -au raportat efect e
teratogene la om, iar rezultatele studiilor controlate prospective nu au relevat apariţia
malformaţiilor congenitale.
5
Perioada neonatală
Dacă mama urmeaza tratament cu beta -blocante, acţiunea acestora se menţine la nou -
născut timp de câteva zile după na ştere: chiar dacă acest efect prelungit poate fi lipsit de
semnificaţie clinică, insuficienţa cardiacă poate totuşi să apără şi necesită spitalizarea nou -
născutului într -o unitate de terapie intensivă ( vezi pct. 4.9), situaţie în care utilizarea
substituenţilor de plasmă trebuie evitată (risc de edem pulmonar acut). Au fost raportate şi
bradicardie, detresă respiratorie şi hipoglicemie. Ca urmare, se recomandă supravegherea
atentă a nou -născutului (frecvenţa cardiacă şi glicemia) în primele 3 -5 zile de viaţ ă, într-o
unitate specializată.
Alăptare
Beta -blocantele sunt excretate în laptele matern ( vezi pct. 5.2). Nu au fost evaluate riscurile
de apariţie a hipoglicemiei şi bradicardiei: în consecinţă, ca o măsură de precauţie,
alăptarea nu este recomandată pe durata tratamentului.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje
Pacienţii trebuie avertizaţi că Betac poate produce rareori ameţeală, ceea ce poate influenţa
negativ capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi util aje.
4.8 Reacţii adverse
Cel mai frecvent au fost raportate: astenie, extremităţi reci, bradicardie (posibil severă),
tulburări gastro- intestinale (gastralgii, greaţă şi vărsături), impotenţă, ameţeli, cefalee şi
insomnie.
Mult mai rar pot să apară: încet inirea conducerii atrioventriculare sau agravarea unui bloc
atrioventricular preexistent, insuficienţă cardiacă, hipotensiune arterială, bronhospasm,
hipoglicemie, sindrom Raynaud, agravarea claudicaţiei intermitente preexistente, diferite
reacţii cutanate, inclusiv erupţii psoriaziforme sau exacerbarea psoriazisului preexistent
( vezi pct. 4.4), parestezii, senzaţie de uscăciune a ochilor, coşmaruri.
Modificări ale testelor de laborator
În cazuri rare s -a observat apariţia anticorpilor antinucleari; aceştia sunt însoţiţi numai în
cazuri excepţionale de semnele clinice ale lupusului eritematos sistemic şi dispar la
întreruperea tratamentului.
4.9 Supradozaj
In caz de supradozaj, cele mai frecvente reacţii adverse sunt bradicardia, hipotensiunea
arterial ă, insuficienţa cardiacă, bronhospasmul şi hipoglicemia. Nu exist ă un antidot
specific. Tratamentul trebuie să fie simptomatic şi suportiv.
În caz de bradicardie sau de scădere excesivă a tensiunii arteriale, trebuie administrate:
atropină 1- 2 mg intraveno s şi glucagon 1 mg (repetat la nevoie); în continuare, dacă este
necesar, se administrează izoprenalină în doză de 25
µg, injectată lent sau dobutamină în
doză de 2,5 - 10
µg/kg şi minut.
În caz de decompensare cardiacă la nou -născuţii ai căror mame au pr imit tratament cu
beta- blocante, se administrează glucagon 0,3 mg/kg şi izoprenalină sau dobutamină
(tratamentul prelungit şi, în general, dozele crescute necesită supraveghere specializată).
Este necesară spitalizarea într -o unitate de terapie intensivă.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: beta -blocante selective
Cod ATC: C07A B05
Betaxololul se caracterizează prin următoarele proprietăţi farmacologice:
6
- este un beta- blocant selectiv al receptorilor β1 adrenergici
- nu are acţiune de tip agonist parţial (este lipsit de activitate simpatomimetică intrinsecă);
- are un slab efect stabilizator de membrană (de tip chinidinic sau anestezic local) la
concentraţii mai mari decât cele terapeutice.
5.2 Proprietăţ i farmacocinetice
Clorhidratul de betaxolol este absorbit aproape complet din tractul gastro -intestinal.
Biodisponibiltatea este de 80- 90% şi nu este afectată de administrarea concomitentă de
alimente sau alcool etilic.
Concentraţia plasmatică maximă se o bţine in aproximativ 3 ore după o singură
administrare orala (in interval de la 1,6 la 6 ore). Concentraţia plasmatică stabilă este atinsă
dupa 5- 7 ore de la administrarea unei doze unice zilnice.
Volumul de distribuţie este de 6l/kg.
Eliminarea se face in 14 pana la 22 ore. Este legat de proteinele plasmatice in proporţie de
50%.
Aproximativ 15% din doza administrată pe cale orala este excretată sub form ă
neschimbată, iar restul ca metaboliţi inactivi. 80% din doză este excretat ă prin urină .
5.3 Date preclinice de siguranţă In cazul administr ării unor doze de 600 ori mai mari decât cele maxim recomandate la om,
la animalele gestante, s -a observat pierderea sarcinii, reducerea greutaţii şi o creştere a
incidentei apariţiei anomaliilor la nivel scheletal şi visceral ale fătului. La doze mici (de
pana la 60 ori mai mari decât maximul recomandat la om), nu s -au observat anomalii ale
f ă tului.
Betaxololul nu afecteaza fertilitatea sau capacitatea de reproducere la şobolanii masculi sau
femele la d oze mai mari de 380 ori decât cele maxime recomandate la om.
Nu exista nici o evidenta a potenţialului carcinogen in cazul administr ării betaxololului la
doze de 72 de ori mai mari decât cele maxime recomandate la om. Testele in vivo şi in
vitro nu au re levat un potenţial mutagenic al produsului.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu: celuloză microcristalină, lactoză monohidrat, amidon glicolat de sodiu (tip A)
dioxid de siliciu coloidal anhidru, stearat de magneziu.
Film: Opadry wh ite OY-B -28920 (alcool polivinilic, dioxid de titan (E 171), talc purificat,
lecitină, gumă xanthan).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 4 blistere PVC/Al a câte 7 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 3 blist ere PVC/Al a câte 10 comprimate filmate
7
6.6 Instrucţiuni privind pregătirea produsului medicamentos în vederea administrării şi
manipularea sa Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Medochemie Ltd.,
1- 10 Constantinoupoleos st .
3011 Limassol, Cipru
8. NUMĂRUL DIN REGISTRUL PRODUSELOR MEDICAMENTOASE
5659/2005/01- 02-03-04
9. DATA AUTORIZĂRII SAU A ULTIMEI REAUTORIZĂRI
Septembrie 2005
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie, 2007
