FUNGOLON 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fungolon 100 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine fluconazol 100 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare capsulă conţine lactoză monohidrat 169,08 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Fungolon 100 mg capsule se prezintă sub formă de capsule cilindrice gelatinoase cu corp verde-deschis şi
capac alb.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fungolon este indicat în tratamentul următoarelor infecţii fungice (vezi pct. 5.1).
Fungolon este indicat la adulţi pentru tratamentul:
Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4)
Coccidiomicozei (vezi pct. 4.4).
Candidozei invazive.
Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi candidozei
cronice cutaneomucoase.
Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară sau
tratamentul local sunt insuficiente.
Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este adecvat.
Balanitei candidozice, când tratamentul local nu este adecvat.
Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi infecţii
cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt considerate adecvate.
Fungolon este indicat la adulţi pentru prevenirea:
Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.
Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă risc crescut
de recădere.
Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an).
Infecţii cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii
hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant de celule
2
stem hepatopoietice (vezi pct. 5.1).
Capsulele pot reprezenta o formă farmaceutică necorespunzătoare pentru administrarea la copii cu vârsta mai
mică de 5-6 ani.
Fungolon este indicat la copii şi adolescenţi:
- pentru tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiene, esofagiene), candidozelor invazive,
meningitei criptococice
- pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii imunocompromişi
- ca tratament de menţinere pentru prevenirea recurenţei meningitei criptococice la pacienţii cu risc
crescut de recurenţă (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de laborator; totuşi,
odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va fi ajustat corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antimicotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul
infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care
parametrii clinici sau rezultatul investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a
fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Adulţi
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Criptococoză -Tratamentul
meningitei
criptococice. Doză de încărcare:
400 mg în Ziua 1
Doza ulterioară:
200 mg - 400 mg
pe zi În general, cel puţin 6-8
săptămâni.
În infecţiile ce pot pune
viaţa în pericol, doza
zilnică poate fi crescută la
800 mg.
Terapie de
întreţinere pentru
prevenirea
recăderilor în
meningita
criptococică la
pacienţii care
prezintă risc
crescut de
recădere. 200 mg pe zi Nelimitată, utilizând o
doză de 200 mg pe zi
Coccidiomicoză 200 mg- 400 mg 11 luni până la 24 de luni
sau mai mult, în funcţie
de pacient. Se pot
administra doze de 800
mg pe zi în cazul
anumitor infecţii şi în
special în afecţiunile
meningiene.
3
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Candidoză invazivă Doza de încărcare:
800 mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
400 mg pe zi În general, durata
recomandată pentru
tratamentul candidemiei
este de 2 săptămâni după
primul rezultat negativ al
culturilor de sânge şi
după dispariţia semnelor
şi simptomelor de
candidemie.
Tratamentul
candidozei
mucoaselor -Candidoză
orofaringiană Doză de încărcare:
200 mg - 400 mg
în Ziua 1.
Doza ulterioară:
100 mg până la
200 mg pe zi 7 până la 21 de zile (până
la remisia candidozei
orofaringiene).
Tratamentul poate fi
continuat perioade de
timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
- Candidoză
esofagiană Doză de încărcare:
200 mg - 400 mg
în Ziua 1.
Doza ulterioară:
100 mg până la
200 mg pe zi 14 până la 30 de zile,
(până la remisia
candidozei esofagiene).
Tratamentul poate fi
continuat perioade de
timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
-Candidurie 200 mg - 400 mg
pe zi 7 până la 21 de zile.
Tratamentul poate fi
continuat perioade de
timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
-Candidoză
cronică atrofică 50 mg pe zi 14 zile
Candidoză
cronică
cutaneomucoasă 50 mg - 100 mg pe
zi Maximum 28 de zile.
Tratamentul poate fi
continuat perioade de
timp mai lungi în funcţie
de severitatea infecţiei cât
şi de deprimarea
imunitară şi infecţia de
fond.
Prevenirea
recidivelor
candidozei
mucoaselor la
pacienţii cu SIDA, -Candidoza
orofaringiană 100 mg-200 mg pe
zi sau 200 mg de 3
ori pe săptămână Nelimitată la pacienţii cu
deprimare imunitară
cronică
4
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
care prezintă risc
crescut de recădere
Candidoză
esofagiană 100 mg- 200 mg
pe zi sau 200 mg
de 3 ori pe
săptămână Nelimitată la pacienţii cu
deprimare imunitară
cronică
Candidoza genitală -Candidoza
vaginală acută
-Balanita
candidozică 150 mg Doză unică
Tratamentul şi
profilaxia
candidozei
vaginale
recurente (4 sau
mai multe
episoade pe an).
150 mg din 3 în 3
zile, în total 3 doze
(ziua 1, 4, şi 7),
urmate de o doză
săptămânală de
întreţinere de 150
mg Doză de întreţinere: 6
luni.
Dermatomicoze - tinea pedis,
- tinea corporis,
- tinea cruris,
- infecţii cu
candida 150 mg o dată pe
săptămână sau 50
mg o dată pe zi 2 până la 4 săptămâni, în
cazul tinea pedis
tratamentul poate dura
până la 6 săptămâni.
- tinea versicolor 300 mg - 400 mg o
dată pe săptămână 1 până la 3 săptămâni
50 mg o dată pe zi 2 până la 4 săptămâni
- tinea unguium
(onicomicoză) 150 mg o dată pe
săptămână Tratamentul trebuie
continuat până când
unghia infectată este
înlocuită (până când
creşte unghia
neinfectată).
Creşterea unghiilor de la
mâini şi de la picioare are
loc în mod normal în 3
până la 6 luni, respectiv,
în 6 până la 12 luni.
Totuşi, viteza de creştere
poate varia mult
interindividual şi în
funcţie de vârstă. După
succesul tratamentului în
infecţiile cronice de lungă
durată, este posibil ca
uneori unghiile să rămână
deformate.
5
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Prevenirea infecţiilor
cu Candida la
pacienţii cu
neutropenie
prelungită 200 mg- 400 mg Tratamentul trebuie
început cu câteva zile
înainte de debutul aşteptat
al neutropeniei şi
continuat timp de 7 zile
după recuperarea din
neutropenie, după ce
numărul neutrofilelor
creşte peste 1000 celule
pe mm
3 .
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Dozele se vor ajusta raportat la funcţia renală (vezi pct. “Pacienţi cu insuficienţă renală”).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.
La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple de
fluconazol, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 mg până la 400 mg, bazată pe doza zilnică
recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele zilnice,
conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:
Clearance-ul creatininei (ml/min)
(ml/min) Procentul din doza recomandată
> 50 100%
< 50 (pacienţi care nu efectuează dializă) 50%
Pacienţii care efectuează dializă regulat 100% după fiecare şedinţă de
dializă
În cazul pacienţilor care efectuează dializă regulat, se administrează 100% din doza recomandată după
fiecare şedinţă de dializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse,
corespunzătoare clearance-ului creatininei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Sunt disponibile date limitate privind utilizarea fluconazolului la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin
urmare fluconazolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.4 şi pct.
4.8).
Copii (cu vârsta între 6-12 ani)
La copii şi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.
Indicaţie terapeutică
Doza Recomandări
- Candidoza mucoaselor Doza iniţială: 6 mg/kg
Doza ulterioară: 3 mg/kg pe zi În prima zi, se poate
administra doza iniţială
pentru a atinge mai repede
starea de echilibru
- Candidoza invazivă
- Meningita criptococică Doza: 6 - 12 mg/kg pe zi În funcţie de severitatea
afecţiunii
- tratament de întreţinere pentru
prevenirea recidivei meningitei
criptococice la copiii care prezintă
risc crescut de recădere Doza: 6 mg/kg pe zi În funcţie de severitatea
afecţiunii
- Profilaxia infecţiilor cu Candida
la pacienţii imunodeprimaţi Doza: 3 - 12 mg/kg pe zi În funcţie de gradul şi
durata neutropeniei induse
6
(a se vedea dozele
recomandate pentru adulţi)
Similar infecţiilor la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi micologic. Fluconazolul
se administrează o dată pe zi.
Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”.
Farmacocinetica fluconazolului nu a fost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală.
Adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):
În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare corespunzătoare
(cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance mai mare al
fluconazolului la copii comparativ cu cel la adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la doze de
3, 6 şi 12 mg/kg la copii şi conduc la o expunere sistemică comparabilă.
Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia de candidoză genitală. Datele
privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt prezentate la pct. 4.8.
Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17
ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca şi în cazul adulţilor.
Mod de administrare
Fungolon se administrează oral. Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de ingerarea de alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1.
Este contraindicată administrarea concomitentă de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu Fungolon
în doze multiple de 400 mg pe zi sau mai mari, pe baza rezultatelor unui studiu de interacţiuni
medicamentoase în care s-au folosit doze multiple. Este contraindicată administrarea concomitentă a altor
medicamente care prelungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a
citocromului P450, precum cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în
tratament cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tinea capitis
S-au efectuat studii privind utilizarea fluconazolului în tratamentul tinea capitis la copii. S-a demonstrat că
nu este superior griseofulvinei, iar rata globală de succes a fost mai mică de 20%. Prin urmare, Fungolon nu
trebuie utilizat pentru tratamentul tinea capitis.
Criptococoza
Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul criptococozei cu alte localizări (de
exemplu criptococoză pulmonară şi cutanată) sunt limitate şi nu se poate face nicio recomandare privind
doza.
Micoze endemice profunde
Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul altor forme de micoze endemice,
precum paracoccidiomicoza, sporotricoza limfocutanată şi histoplasmoza sunt limitate şi nu se poate face
nicio recomandare privind doza.
Sistemul renal
Fungolon trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie renală (vezi pct. 4.2).
Sistemul hepato-biliar
Fungolon trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
7
Tratamentul cu Fungolon a fost asociat cu rare cazuri de toxicitate hepatică severă, uneori letală, în special la
pacienţi cu afecţiuni de fond grave. În aceste cazuri de hepatotoxicitate asociată tratamentului cu fluconazol,
nu s-a observat nicio relaţie evidentă cu doza zilnică totală, cu durata tratamentului, cu sexul sau cu vârsta
pacienţilor. Hepatotoxicitatea fluconazolului, în general, a fost reversibilă la întreruperea tratamentului.
Pacienţii care prezintă valori anormale ale testelor hepatice în timpul tratamentului cu fluconazol trebuie să
fie monitorizaţi atent, pentru a se observa eventuala apariţie a unor afecţiuni hepatice mai grave.
Pacientul trebuie informat cu privire la simptomele caracteristice afectării hepatice mai grave (astenie severă,
anorexie, greaţă persistentă, vărsături şi icter). Administrarea fluconazolului trebuie întreruptă imediat şi
pacientul trebuie să se adreseze medicului.
Sistemul cardio-vascular
Tratamentul cu anumiţi derivaţi azolici, inclusiv cu fluconazol, a fost asociat cu prelungirea
electrocardiografică a intervalului QT. În cadrul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă, au fost
raportate foarte rar cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsadă a vârfurilor la pacienţi cărora li s-a
administrat Fungolon. Aceşti pacienţi erau în evidenţele medicale cu afecţiuni grave, cu factori multipli de
risc, precum afecţiuni cardiace organice, dezechilibre eletrolitice şi medicaţie concomitentă cu potenţial
iatrogen.
La pacienţii cu astfel de afecţiuni predispozante la tulburări de ritm cardiac, se recomandă administrarea cu
prudenţă a medicamentului Fungolon. Este contraindicată administrarea concomitentă a altor medicamente
care alungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450
(vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Halofantrină
S-a demonstrat că halofantrina administrată în dozele terapeutice recomandate prelungeşte intervalul QTc şi
este substrat pentru CYP3A4. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă de fluconazol şi
halofantrină (vezi pct. 4.5).
Reacţii adverse cutanate
Unii pacienţi au dezvoltat rar, în timpul tratamentului cu fluconazol, reacţii cutanate exfoliative, cum ar fi
sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Pacienţii cu SIDA prezintă o tendinţă mai
crescută la reacţii cutanate severe la multe medicamente. Dacă apare erupţie cutanată tranzitorie atribuită
fluconazolului, la un pacient tratat pentru o infecţie fungică superficială, se va întrerupe tratamentul cu
fluconazol. Dacă pacienţii cu infecţii fungice invazive sau sistemice dezvoltă erupţie cutanată tranzitorie, vor
fi monitorizaţi cu atenţie şi în cazul apariţiei leziunilor buloase sau a eritemului polimorf, tratamentul cu
fluconazol va fi întrerupt.
Hipersensibilitate
Au fost raportate cazuri rare de şoc anafilactic (vezi pct. 4.3).
Citocromul P450
Fluconazolul este un inhibitor potent al CYP2C9 şi un inhibitor moderat al CYP3A4. Fluconazol este, de
asemenea, un inhibitor al CYP2C19. Se recomandă monitorizarea pacienţilor aflaţi în tratament cu Fungolon,
care sunt trataţi concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, metabolizate pe calea CYP2C9,
CYP2C19 şi CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Terfenadină
În cazul administrării concomitente de fluconazol în doze mai mici de 400 mg pe zi şi terfenadină, pacienţii
trebuie monitorizaţi atent (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).
Insuficiență suprarenaliană
Ketoconazolul este cunoscut pentru capacitatea de a determina insuficiență a glandelor suprarenale, ceea ce
poate fi valabil și pentru fluconazol, deși fenomenul a fost observat rar.
Insuficiența adrenaliană asociată cu tratamentul concomitent cu prednison este descrisă la punctul 4.5.
8
Excipienţi
Capsulele conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă: La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate cazuri de
reacţii adverse cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat, administrarea de fluconazol în
doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de patru ori pe zi a determinat o
creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea intervalului QTc. Tratamentul
concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat (vezi pct. 4.3).
Terfenadină: S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare prelungirii
intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent utilizau terfenadină.
Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a observat prelungirea
intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze zilnice de 400 mg şi 800 mg s-a
demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi fluconazol în doze de 400 mg pe zi sau mai mari,
determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice a terfenadinei. Este contraindicată folosirea
concomitentă de fluconazol, în doze de 400 mg sau mai mari (vezi pct. 4.3), cu terfenadină. Administrarea
concomitentă de fluconazol în doze zilnice mai mici de 400 mg şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol: Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea clearance-ului
astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate determina prelungirea
intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă de fluconazol şi
astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pimozidă: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi
pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei plasmatice a pimozidei
poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Chinidină: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi
chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu chinidină a fost asociat cu
prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă de
fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Eritromicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei
cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de
origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Amiodaronă: Administrarea concomitentă de fluconazol cu amiodaronă poate determina prelungirea
intervalului QT. Prin urmare, se recomandă precauție la asocierea celor două medicamente, în special în
cazul dozelor mari de fluconazol (800 mg).
Halofantrină: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei, datorită
efectului inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi halofantrină poate creşte
riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte
subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie evitat (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor:
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
9
Hidroclorotiazidă: Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, co-administrarea unor doze multiple de
hidroclorotiazidă la voluntari sănătoși care utilizau fluconazol a crescut concentrația plasmatică de
fluconazol cu 40%. Un astfel de efect nu necesită o modificare de dozaj al fluconazolului la pacienții tratați
concomitent cu diuretice.
Rifampicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu 25% a ASC
şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică a fluconazolului. În cazul tratamentului
concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol.
Studii de interacţiune au arătat că absorbţia fluconazolului nu este afectată clinic semnificativ, în cazul
administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a organismului
pentru transplant de măduvă hematogenă.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor potent al izoenzimei 2C9 a citocromului P450 (CYP) şi un inhibitor moderat
al CYP3A4. Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor al izoenzimei CYP2C19. În plus faţă de
interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei plasmatice a altor
compuşi metabolizaţi pe calea CYP2C9 şi CYP3A4, administraţi concomitent cu fluconazolul. Prin urmare,
este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor asocieri, iar pacienţii trebuie atent monitorizaţi. Efectul de
inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-5 zile după întreruperea tratamentului cu fluconazol
datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică al acestuia (vezi pct. 4.3).
Alfentanil: În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil administrat pe cale
intravenoasă (20 µg/kg) la voluntari sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a crescut de 2 ori, probabil prin
inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină: Fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie luată în
considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau S-amitriptilinei la începutul
tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară ajustarea dozei de
amitriptilină/nortriptilină.
Amfotericină B: Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi, cu
imunitate normală şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul infecţiilor
sistemice cu C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu Cryptococcus neoformans şi
antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu A. fumigatus. Nu se cunoaşte
semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante: Similar altor antifungice de tip azolic, după punerea pe piaţă a medicamentului au fost
raportate evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale, hematurie şi melenă)
asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat fluconazol concomitent cu
warfarină. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol şi warfarină, timpul de protrombină a crescut
de până la două ori, probabil datorită inhibării metabolizării warfarinei pe calea CYP2C9.
Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii în tratament cu anticoagulante de
tip cumarinic. Poate fi necesară ajustarea dozei de warfarină.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu: midazolam, triazolam: În urma administrării orale
de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a concentraţiilor acestuia şi a efectelor sale
psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză de 200 mg şi de midazolam în doză de 7,5
mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori a ASC şi de 2,2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al
midazolamului. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză
de 0,25 mg pe cale orală a determinat creşterea de 4,4 ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire
plasmatică al triazolamului. Dacă este necesar tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu
fluconazol, trebuie luată în considerare reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii trebuie atent
supravegheaţi.
10
Carbamazepină: Fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu 30% a
concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.
Blocante ale canalelor de calciu: Anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină,
amlodipină, verapamil şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte
expunerea sistemică a blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor
adverse.
Celecoxib: În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg), C
max şi
ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului asociat cu
fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă: Tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei
plasmatice şi a creatininei plasmatice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se
acordă atenţie deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei plasmatice şi a creatininei
plasmatice.
Fentanil: A fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. În plus,
fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului la voluntari sănătoşi. Concentraţii
crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru
eventualele simptome de deprimare respiratorie. Poate fi necesară ajustarea dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază: În cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori de HMG
CoA reductază metabolizaţi pe calea CYP3A4, precum atorvastatină şi simvastatină sau pe calea CYP2C9,
precum fluvastatină, creşte riscul apariţiei miopatiei şi rabdomiolizei. Dacă tratamentul concomitent este
necesar, trebuie urmărită la pacient apariţia simptomelor de miopatie şi rabdomioliză şi trebuie monitorizată
concentraţia de creatinkinază. Tratamentul cu inhibitori de HMG CoA reductază trebuie întrerupt dacă se
observă o creştere semnificativă a creatinkinazei sau dacă este diagnosticată sau se suspectează apariţia
miopatiei/rabdomiolizei.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină: Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC ale
ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi ciclosporină (2,7
mg/kg şi zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se poate utiliza dacă se reduce doza
de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a ciclosporinei.
Everolimus: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia
plasmatică a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea metabolizării
sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza dacă se ajustează doza
de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus: Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la nivel
intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul administrării
tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus au fost asociate cu
nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de concentraţia plasmatică.
Losartan: Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74), principalul
responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului cu losartan. Se
recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Metadonă: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a metadonei. Poate fi necesară
ajustarea dozei de metadonă.
11
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Administrarea concomitentă de fluconazol şi flurbiprofen a
determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a Cmax şi ASC ale flurbiprofenului comparativ cu
administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător, administrarea concomitentă de fluconazol şi
ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea cu 15%, respectiv cu 82% a C
max şi ASC ale izomerului
activ din punct de vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen] comparativ cu administrarea doar a ibuprofenului
racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a altor AINS
metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac). Este
recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS. Poate fi necesară ajustarea
dozelor AINS.
Fenitoină: Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă repetată de
200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75% a ASC24 şi cu
128% a C
min ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea intoxicaţiei cu fenitoină,
trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison: A fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a dezvoltat
insuficienţă acută corticosuprarenaliană la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu durată de 3 luni.
Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii CYP3A4 şi creşterea
metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului, pacienţii care urmează tratament de
lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de insuficienţă
corticosuprarenaliană.
Rifabutină: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC a
rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost raportate
cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de apariţie a toxicităţii
rifabutinei.
Saquinavir: Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC şi aproximativ 55% a C
max datorită
inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării glicoproteinei P. Nu s-a studiat
interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată. Poate fi necesară ajustarea dozei de
saquinavir.
Sulfonilureice: S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al
sulfonilureicelor orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate
concomitent, la voluntari sănătoşi.
În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea
corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.
Teofilină: Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp de 14 zile
a avut ca rezultat scăderea cu 18% a cleareance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii trataţi cu doze
mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de toxicitate la teofilină, trebuie
supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul tratamentului concomitent cu fluconazol.
Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste semne apar.
Alcaloizi din Vinca: Deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a
alcaloizilor din Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia neurotoxicităţii,
posibil prin inhibarea CYP3A4.
Vitamina A: A fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans retinoic (o
formă acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC sub forma
pseudotumorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu fluconazol. Această asociere
poate fi utilizată, dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul SNC.
12
Voriconazol: (inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4): Administrarea concomitentă a voriconazolului pe cale orală
(400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de 2,5 zile) şi a fluconazolului pe cale orală
(400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore, timp de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex
masculin a determinat creşterea C
max şi a ASCτ a voriconazolului cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%),
respectiv 79% (90% IÎ: 40%, 128%). Nu au fost stabilite dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a
administrării voriconazolului şi fluconazolului care să elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea
reacţiilor adverse asociate voriconazolului dacă voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină: Fluconazolul determină creşterea cu 84% a C
max, respectiv cu 74% a ASC ale zidovudinei,
datorită unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe cale orală.
Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de înjumătăţire
plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se recomandă
monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp, apariţia eventualelor reacţii adverse caracteristice
zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.
Azitromicină: Într-un studiu deschis, randomizat, triplu încrucişat la 18 subiecţi sănătoşi s-a evaluat efectul
administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra farmacocineticii fluconazolului
administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi efectul fluconazolului asupra farmacocineticii
azitromicinei. Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative între fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale: Au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un
contraceptiv oral combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat efecte relevante
asupra concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp ce la 200 mg/zi, ASC ale
etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%. În concluzie, este puţin
probabil ca administrări repetate de fluconazol, în aceste doze, să aibă vreun efect asupra eficacităţii
contraceptivelor combinate orale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea fluconazolului la mai multe sute de femei gravide în doze standard (<200
mg/zi), administrate ca doză unică sau doze multiple în timpul primului trimestru de sarcină, nu au evidenţiat
efecte toxice dăunătoare asupra fătului.
Au fost raportate anomalii congenitale multiple (incluzând brahicefalie, displazia urechilor, fontanelă
anterioară gigantică, curbarea femurului şi sinostoză radiohumerală) la sugarii ai căror mame au fost tratate
cu fluconazol în doze mari (400-800 mg pe zi), timp de trei luni sau mai mult, pentru coccidiomicoze.
Legătura dintre aceste anomalii şi tratamentul cu fluconazol este neclară.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Fungolon nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii impune
tratament cu fluconazol.
Alăptarea
Fluconazolul se excretă în laptele uman într-o asemenea cantitate încât este posibilă apariţia de efecte asupra
nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe
tratamentul cu Fungolon, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru
femeie.
Fertilitatea
Fluconazolul nu a afectat fertilitatea şobolanilor de sex masculin sau feminin (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele Fungolon asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
13
Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra faptului că în timpul tratamentului cu Fungolon pot să apară ameţeli sau
convulsii (vezi pct. 4.8) şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje, dacă aceste
simptome apar.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate ( > 1/10) sunt cefalee, dureri abdominale, diaree, greaţă,
vărsături, creşterea valorilor plasmatice ale alaninaminotransferazei, aspartataminotransferazei, fosfatazei
alcaline şi erupţii cutanate tranzitorii.
Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu Fungolon, cu următoarea
frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100);
rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Aparate, sisteme
şi organe Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Anemie
Agranulocitoză,
leucopenie,
trombocitopenie,
neutropenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Şoc anafilactic
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Inapetenţă Hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie,
hipokalemie
Tulburări
psihice
Somnolenţă, insomnie
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Convulsii, parestezie,
ameţeli, disgeuzie
Tremor
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij
Tulburări
cardiace
Torsada vârfurilor
(vezi pct. 4.4),
prelungirea
intervalului QT
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
gastro-
intestinale Durere abdominală,
greaţă, vărsături, diaree
Uscăciunea gurii,
constipaţie, dispepsie,
flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare Creşterea valorilor
plasmatice ale
alaninaminotransferazei
(vezi pct. 4.4), Creşterea
valorilor plasmatice ale
aspartataminotransferazei
(vezi pct. 4.4), Creşterea
valorilor plasmatice ale Colestază (vezi pct.
4.4), icter (vezi pct.
4.4), creşterea valorilor
plasmatice ale
bilirubinei (vezi pct.
4.4)
Insuficienţă hepatică
(vezi pct. 4.4),
necroză
hepatocelulară (vezi
pct. 4.4), hepatită
(vezi pct. 4.4),
leziuni
hepatocelulare (vezi
14
fosfatazei alcaline (vezi
pct. 4.4)
pct. 4.4)
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie (vezi pct. 4.4)
Erupţie cutanată indusă
de medicament (vezi
pct. 4.4), urticarie (vezi
pct. 4.4), prurit,
hiperhidroză
Necroliză
epidermică toxică,
(vezi pct. 4.4),
sindrom Stevens-
Johnson (vezi pct.
4.4), pustuloză
exantematoasă acută
generalizată (vezi
pct. 4.4), dermatită
exfoliativă,
angioedem, edem
facial, alopecie
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Mialgie
Tulburări
generale şi la
locul de
administrare
Fatigabilitate, stare
generală de rău, astenie,
febră
Copii şi adolescenţi
Tipul şi incidenţa reacţiilor adverse şi modificările rezultatelor investigaţiilor de laborator înregistrate pe
parcursul studiilor clinice la copii şi adolescenţi, cu excepţia indicaţiei de candidoză genitală, sunt
comparabile cu cele observate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Au existat raportări privind supradozajul medicamentului Fungolon, fiind raportate halucinaţii şi
comportament paranoid.
În caz de supradozaj, poate fi necesar tratamentul simptomatic (lavaj gastric şi tratament de susţinere a
funcţiilor vitale, dacă este necesar).
Fluconazolul este excretat în proporţie mare pe cale urinară; diureza forţată creşte probabil rata de eliminare.
O şedinţă de hemodializă de 3 ore scade concentraţia plasmatică cu aproximativ 50%.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Clasificare ATC
Grupa farmacoterapeutică: antimicotice de uz sistemic, derivaţi de triazol.
Codul ATC: J02A C 0 1
15
Mecanism de acţiune
Fluconazolul este un antifungic triazolic. Modul său principal de acţiune este reprezentat de inhibarea 14-
alfa-lanosterol demetilării mediată de citocromul P 450 din fungi, o etapă esenţială în biosinteza
ergosterolului fungic. Acumularea de 14 alfa-metil-steroli se corelează cu pierderea ulterioară de ergosterol
în membrana celulei fungice şi poate fi responsabilă pentru activitatea antifungică a fluconazolului. S-a
dovedit că fluconazolul prezintă selectivitate mai mare pentru enzimele citocromului P 450 din fungi decât
pentru diversele sisteme enzimatice ale citocromului P 450 de la mamifere.
S-a demonstrat că doza zilnică de 50 mg fluconazol administrată timp de până la 28 de zile nu afectează
concentraţiile plasmatice a testosteronului la bărbaţi sau concentraţiile steroizilor la femeile de vârstă fertilă.
Administrarea de fluconazol în doze de 200 mg până la 400 mg pe zi nu prezintă niciun efect clinic
semnificativ asupra concentraţiei de steroizi endogeni sau asupra răspunsului stimulat de ACTH la voluntari
sănătoşi de sex masculin. Studii de interacţiune cu antipirina arată că dozele unice sau multiple de 50 mg
Fungolon nu afectează metabolizarea acesteia.
Sensibilitatea in vitro
In vitro, fluconazolul prezintă activitate antifungică împotriva speciilor întâlnite cel mai frecvent clinic de
Candida (incluzând C. albicans, C. parapsilosis, C. tropicalis). C. glabrata prezintă o gamă largă de
sensibilitate în timp ce C. krusei este rezistentă la fluconazol.
Fluconazolul exercită, de asemenea, activitate in vitro şi împotiva Cryptococcus neoformans şi Cryptococcus
gattii, precum şi împotriva levurilor endemice Blastomyces dermatiditis, Coccidioides immitis, Histoplasma
capsulatum şi Paracoccidioides brasiliensis.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD)
Studiile efectuate la animale demonstrează o corelaţie între valorile CMI şi eficacitate în cazul micozelor
experimentale cauzate de Candida spp. Studiile clinice efectuate arată că există o relaţie aproape liniară 1:1
între ASC şi doza de fluconazol. Există, de asemenea, o relaţie directă, deşi imperfectă între ASC sau doză şi
succesul terapeutic în cazul candidozelor orale şi într-o măsură mai mică în cazul candidemiei. În mod
asemănător, vindecarea este mai puţin probabilă în cazul infecţiilor cauzate de tulpini cu o CMI pentru
fluconazol mai mare.
Mecanism de rezistenţă
Candida spp. a dezvoltat o serie de mecanisme de rezistenţă la medicamentele antifungice azolice. Tulpinile
fungice care au dezvoltat unul sau mai multe dintre aceste mecanisme de rezistenţă prezintă de obicei
concentraţii minime inhibitorii (CMI) mari pentru fluconazol, având impact negativ asupra eficacităţii in vivo
şi celei clinice.
Au fost raportate cazuri de suprainfecţii cu specii de Candida altele decât Candida albicans, adesea
rezistente natural la fluconazol (de exemplu, Candida krusei). Aceste cazuri pot necesita tratamente
antifungice alternative.
Valori prag (conform EUCAST)
Pe baza analizelor datelor de farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD) a sensibilităţii in vitro şi a
răspunsului clinic, EUCAST-AFST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing -
Subcommittee on Antifungal Susceptibility Testing - Comitetul European pentru Testarea Sensibilităţii
Antimicrobiene - Subcomitetul pentru Testarea Sensibilităţii Antifungice) a determinat valorile prag ale
fluconazolului pentru speciile de Candida (EUCAST Fluconazole rational document (2007)-versiunea 2).
Acestea au fost împărţite în valori prag fără legătură cu specia, care au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţiile CMI pentru anumite specii, şi valori prag legate de
specie, pentru speciile care produc cel mai frecvent infecţii la om. Aceste valori prag sunt prezentate în
tabelul de mai jos:
16
Medicamentul
antimicotic Valori prag legate de specie (S≤/ R>) Valori
prag fără
legătură cu
specia
A
S
Candida
albicans Candida
glabrata Candida
krusei Candida
parapsilosis Candida
tropicalis
Fluconazol 2/4 IE -- 2/4 2/4 2/4
S= sensibil, R= rezistent
A = Valori prag fără legătură cu specia, care au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt
independente de distribuţiile CMI pentru anumite specii. Se utilizează doar pentru speciile care nu prezintă
valori prag specifice.
-- = Testarea sensibilităţii nu este recomandată deoarece speciile nu sunt sensibile la tratamentul cu acest
medicament.
IE= Nu există dovezi suficiente că speciile în discuţie sunt sensibile la tratamentul cu acest medicament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului sunt similare în cazul administrării orale şi a celei
intravenoase.
Absorbţie
După administrarea orală, fluconazolul este bine absorbit şi concentraţiile plasmatice (biodisponibilitatea
sistemică) sunt de peste 90% din concentraţiile plasmatice obţinute prin administrare intravenosă. Absorbţia
orală nu este afectată de ingestia concomitentă de alimente.
Concentraţiile plasmatice maxime, în condiţii de repaus alimentar apar între 0,5 şi 1,5 ore de la administrare.
Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza administrată.
90% din concentraţiile plasmatice de la starea de echilibru sunt obţinute după 4-5 zile de administrare a unei
dozei unice zilnice. Administrarea unei doze de încărcare (în prima zi), dublă faţă de doza zilnică, permite
obţinerea unei concentraţii plasmatice de 90% din concentraţia de echilibru începând din ziua a 2-a.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie al fluconazolului corespunde volumului total al apei din organism.Procentul
de legare de proteinele plasmatice este scăzut (11% -12%).
Fluconazolul se distribuie bine în toate lichidele organismului studiate. Concentraţiile de fluconazol în salivă
şi spută sunt similare cu cele plasmatice. La pacienţii cu meningite fungice, concentraţia fluconazolului în
LCR este aproximativ 80% din concentraţia plasmatică.
La nivel cutanat, în stratul cornos, derm, epiderm şi glandele sudoripare, se obţin concentraţii crescute de
fluconazol, superioare concentraţiilor plasmatice. Fluconazolul se acumulează în stratul cornos. La o doză de
50 mg o dată pe zi, concentraţia de fluconazol după 12 zile a fost de 73 μg/g, iar la 7 zile de la întreruperea
tratamentului concentraţia era încă de 5,8 μg/g. La doza de 150 mg o dată pe săptămână, concentraţia de
fluconazol în stratul cornos în ziua a 7-a a fost de 23,4 μg/g, iar la 7 zile de la a doua doză era încă 7,1 μg/g.
Concentraţia de fluconazol în unghii, după 4 luni de administrare a 150 mg o dată pe săptămână, a fost 4,05
μg/g în unghiile sănătoase şi de 1,8 μg/g în unghiile afectate; fluconazolul era încă măsurabil în unghii la 6
luni după încetarea tratamentului.
Metabolizare
Fluconazolul este metabolizat în proporţie mică. Numai 11% dintr-o doză marcată radioactiv se elimină în
urină sub formă de metaboliţi. Fluconazolul este un inhibitor selectiv al izoenzimelor CYP2C9 şi CYP3A4
(vezi pct. 4.5). Fluconazolul este un inhibitor şi al izoenzimei CYP2C19.
Excreţie
Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 30 de ore. Calea principală de
excreţie este cea renală, aproximativ 80% din doza administrată eliminându-se în urină sub formă
17
nemodificată. Clearance-ul fluconazolului este proporţional cu cel al creatininei. Nu există dovezi despre
existenţa metaboliţilor circulanţi.
Timpul lung de înjumătăţire plasmatică reprezintă baza raţională pentru administrarea unei doze unice în
cazul candidozei vaginale şi a unei singure doze pe zi sau săptămână în celelalte indicaţii.
Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 20 ml/min) timpul de înjumătăţire creşte de la 30 de ore la
98 de ore. Prin urmare este necesară ajustarea dozei. Fluconazolul este eliminat prin hemodializă şi într-o
măsură mai mică prin dializă peritoneală. O şedinţă de hemodializă de 3 ore scade concentraţia plasmatică cu
aproximativ 50%.
Proprietăţi farmacocinetice la copii
Datele de farmacocinetică au fost evaluate la 113 pacienţi copii şi adolescenţi în 5 studii clinice; 2 studii cu
doză unică, 2 studii cu doze repetate şi un studiu la nou-născuţi prematuri. Datele unuia dintre studii nu au
putut fi interpretate datorită unei modificări în cadrul formulării pe o parte din durata studiului. Date
suplimentare au fost disponibile datorită unui studiu cu medicament furnizat gratuit.
După administrarea fluconazolului în doză de 2-8 mg/kg la copii cu vârste cuprinse între 9 luni şi 15 ani,
pentru fiecare 1 mg/kg unitate de doză s-a obţinut ASC de aproximativ 38 μg h/ml. Timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică al fluconazolului a variat între 15 şi 18 ore, iar volumul de distribuţie a fost de
aproximativ 880 ml/kg după doze repetate. După o doză unică, s-a constatat un timp de înjumătăţire
plasmatică al fluconazolului mai lung, de aproximativ 24 ore. Acesta este comparabil cu timpul de
înjumătăţire plasmatică al fluconazolului după administrarea unei doze unice de 3 mg/kg i.v. la copii cu
vârsta între 11 zile şi 11 luni. Volumul de distribuţie la această grupă de vârstă a fost de aproximativ 950
ml/kg.
Experienţa cu fluconazol la nou-născuţi este limitată la unele studii privind farmacocinetica la nou-născuţi
prematuri. Vârsta medie la administrarea primei doze a fost de 24 ore (limite 9-36 ore), iar greutatea medie la
naştere a fost de 0,9 kg (limite 0,75-1,10 kg) la 12 nou-născuţi prematuri cu o durată a gestaţiei de
aproximativ 28 săptămâni. Şapte pacienţi au parcurs protocolul până la final; au fost administrate un număr
maxim de 5 perfuzii intravenoase cu fluconazol în doză de 6 mg/kg, la intervale de 72 ore. Tipul mediu de
înjumătăţire plasmatică (ore) a fost de 74 (limite 44-185) în ziua 1, valoare care a scăzut în timp până la o
medie de 53 (limite 30-131) în ziua a 7-a şi respectiv 47 (limite 27-68) în ziua a 13-a. Aria de sub curbă
(μg.h/ml) a fost 271 (limite 173-385) în ziua 1 şi a crescut până la o valoare medie de 490 (limite 292-734) în
ziua a 7-a, apoi a scăzut până la o valoare medie de 360 (167-566) în ziua a 13-a. Volumul de distribuţie
(ml/kg) a fost 1183 (limite 1070-1470) în ziua 1 şi a crescut în timp până la o valoare medie de 1184 (limite
510-2130) în ziua a 7-a şi 1328 (limite 1040-1680) în ziua a 13-a.
Date farmacocinetice la vârstnici
Într-un studiu privind proprietăţile farmacocinetice efectuat la 22 de persoane cu vârsta de 65 de ani sau mai
mare, s-a administrat fluconazol pe cale orală în doză unică de 50 mg. Zece dintre aceşti pacienţi au urmat
tratament concomitent cu diuretice. Cmax a fost de 1,54 μg/ml şi s-a atins după 1,3 ore de la administrare.
Valoarea medie a ASC a fost 76,4±20,3 μg.h/ml şi valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare a fost 46,2 ore. Aceste valori ale parametrilor farmacocinetici sunt mai mari decât valorile similare
raportate pentru voluntarii tineri sănătoşi de sex masculin. Administrarea concomitentă a diureticelor nu a
modificat semnificativ ASC sau Cmax. În plus, clearance-ul creatininei (74 ml/min), procentul de
medicament care se regăseşte în formă nemodificată în urină (0-24 ore, 22%) şi estimările clearance-ului
renal al fluconazolului (0,124 ml/min/kg) la persoanele vârstnice au fost în general mai mici decât cele
pentru voluntarii tineri. Astfel, modificarea farmacocineticii fluconazolului la pacienţii vârstnici pare să fie
corelată cu funcţia renală redusă caracteristică acestei grupe.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele din studiile non-clinice s-au observat doar la expuneri considerate suficient de mari faţă de
expunerea la om şi nu prezintă relevanţă pentru utilizarea clinică.
Carcinogenitatea
18
S-a dovedit că fluconazolul nu prezintă potenţial carcinogen la şoarece şi şobolan, după administrare orală,
timp de 24 de luni în doze de 2,5, 5 sau 10 mg/kg şi zi (aproximativ de 2-7 ori doza recomandată la om).
Şobolanii masculi trataţi cu 5 şi 10 mg/kg şi zi au prezentat o incidenţă crescută a adenomului hepatocelular.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Fluconazolul nu a afectat fertilitatea masculilor şi femelelor de şobolan după administrare orală în doze
zilnice de 5, 10 sau 20 mg/kg sau parenterală în doze de 5, 25 sau 75 mg/kg.
Nu au existat efecte fetale la doze de 5 sau 10 mg/kg; la doze de 25 mg/kg, 50 mg/kg şi mai mari s-au
observat creşterea numărului de cazuri cu variante anatomice fetale (coaste supranumerare, dilatarea
pelvisului renal), precum şi întârzieri în osificare. La doze cuprinse între 80 mg/kg şi 320 mg/kg a crescut
letalitatea embrionară la şobolan şi anomaliile fetale au inclus coaste ondulate, palatoschizis şi osificare
cranio-facială anormală.
La administrarea pe cale orală în doze de 20 mg/kg, debutul travaliului a fost uşor întârziat iar la
administrarea intravenoasă în doze de 20 mg/kg şi 40 mg/kg s-au observat, la câteva femele, distocie şi
prelungirea travaliului. La aceste doze, tulburările la naştere s-au manifestat printr-o uşoară creştere a
numărului de pui născuţi morţi şi printr-o scădere a supravieţuirii nou-născuţilor. Efectele asupra naşterii la
şobolani sunt în concordanţă cu proprietatea de scădere a estrogenilor specifică în funcţie de specie, indusă
de administrarea fluconazolului în doze mari. Asemenea modificări hormonale nu au fost observate la
femeile tratate cu fluconazol (vezi pct. 5.1).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Corpul capsulei:
Indigo carmine FD&C blue 2 (Indigotină), (E 132)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Gelatină
Capacul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
19
Cutie cu 1 sau 2 blistere din folie PVC/Al a câte 8 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Balkanpharma Razgrad AD
68 Aprilsko vastanie Blvd.
7200 Razgrad, Bulgaria
Tel. (+359 84) 660 999
Fax (+359 84) 634 272
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9821/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2005
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017.
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Fungolon 100 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine fluconazol 100 mg.
Excipient cu efect cunoscut: Fiecare capsulă conţine lactoză monohidrat 169,08 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Fungolon 100 mg capsule se prezintă sub formă de capsule cilindrice gelatinoase cu corp verde-deschis şi
capac alb.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Fungolon este indicat în tratamentul următoarelor infecţii fungice (vezi pct. 5.1).
Fungolon este indicat la adulţi pentru tratamentul:
Meningitei criptococice (vezi pct. 4.4)
Coccidiomicozei (vezi pct. 4.4).
Candidozei invazive.
Candidozei mucoaselor, inclusiv candidozei orofaringiene, esofagiene, candiduriei şi candidozei
cronice cutaneomucoase.
Candidozei cronice orale atrofice (stomatitei datorate protezei dentare) dacă igiena dentară sau
tratamentul local sunt insuficiente.
Candidozei vaginale, acute sau recurente, când tratamentul local nu este adecvat.
Balanitei candidozice, când tratamentul local nu este adecvat.
Dermatomicozelor incluzând tinea pedis, tinea corporis, tinea cruris, tinea versicolor şi infecţii
cutanate cu Candida, când este indicat tratamentul sistemic.
Tinea unguinium (onicomicoză) când alte medicamente nu sunt considerate adecvate.
Fungolon este indicat la adulţi pentru prevenirea:
Recidivelor meningitei criptococice la pacienţii cu risc mare de reapariţie.
Recidivelor candidozei orofaringiene sau esofagiene la pacienţii cu SIDA, care prezintă risc crescut
de recădere.
Reducerea incidenţei candidozei vaginale recurente (cu minimum 4 episoade pe an).
Infecţii cu Candida la pacienţii cu neutropenie prelungită (precum pacienţii cu neoplazii
hematologice aflaţi în tratament cu medicamente chimioterapice sau pacienţii cu transplant de celule
2
stem hepatopoietice (vezi pct. 5.1).
Capsulele pot reprezenta o formă farmaceutică necorespunzătoare pentru administrarea la copii cu vârsta mai
mică de 5-6 ani.
Fungolon este indicat la copii şi adolescenţi:
- pentru tratamentul candidozei mucoaselor (orofaringiene, esofagiene), candidozelor invazive,
meningitei criptococice
- pentru profilaxia infecţiilor candidozice la pacienţii imunocompromişi
- ca tratament de menţinere pentru prevenirea recurenţei meningitei criptococice la pacienţii cu risc
crescut de recurenţă (vezi pct. 4.4).
Tratamentul poate fi instituit înainte de a afla rezultatul culturilor sau al altor analize de laborator; totuşi,
odată ce aceste rezultate devin disponibile, tratamentul antiinfecţios va fi ajustat corespunzător.
Trebuie luate în considerare recomandările ghidurilor oficiale cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antimicotice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza de fluconazol trebuie stabilită în funcţie de natura şi severitatea infecţiei fungice. Tratamentul
infecţiilor care necesită administrarea unor doze multiple trebuie continuat, până în momentul în care
parametrii clinici sau rezultatul investigaţiilor de laborator demonstrează faptul că infecţia fungică activă a
fost oprită. O perioadă de tratament insuficientă poate duce la recidiva infecţiei active.
Adulţi
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Criptococoză -Tratamentul
meningitei
criptococice. Doză de încărcare:
400 mg în Ziua 1
Doza ulterioară:
200 mg - 400 mg
pe zi În general, cel puţin 6-8
săptămâni.
În infecţiile ce pot pune
viaţa în pericol, doza
zilnică poate fi crescută la
800 mg.
Terapie de
întreţinere pentru
prevenirea
recăderilor în
meningita
criptococică la
pacienţii care
prezintă risc
crescut de
recădere. 200 mg pe zi Nelimitată, utilizând o
doză de 200 mg pe zi
Coccidiomicoză 200 mg- 400 mg 11 luni până la 24 de luni
sau mai mult, în funcţie
de pacient. Se pot
administra doze de 800
mg pe zi în cazul
anumitor infecţii şi în
special în afecţiunile
meningiene.
3
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Candidoză invazivă Doza de încărcare:
800 mg în Ziua 1.
Doza ulterioară:
400 mg pe zi În general, durata
recomandată pentru
tratamentul candidemiei
este de 2 săptămâni după
primul rezultat negativ al
culturilor de sânge şi
după dispariţia semnelor
şi simptomelor de
candidemie.
Tratamentul
candidozei
mucoaselor -Candidoză
orofaringiană Doză de încărcare:
200 mg - 400 mg
în Ziua 1.
Doza ulterioară:
100 mg până la
200 mg pe zi 7 până la 21 de zile (până
la remisia candidozei
orofaringiene).
Tratamentul poate fi
continuat perioade de
timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
- Candidoză
esofagiană Doză de încărcare:
200 mg - 400 mg
în Ziua 1.
Doza ulterioară:
100 mg până la
200 mg pe zi 14 până la 30 de zile,
(până la remisia
candidozei esofagiene).
Tratamentul poate fi
continuat perioade de
timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
-Candidurie 200 mg - 400 mg
pe zi 7 până la 21 de zile.
Tratamentul poate fi
continuat perioade de
timp mai lungi la
pacienţii cu imunitate
sever compromisă.
-Candidoză
cronică atrofică 50 mg pe zi 14 zile
Candidoză
cronică
cutaneomucoasă 50 mg - 100 mg pe
zi Maximum 28 de zile.
Tratamentul poate fi
continuat perioade de
timp mai lungi în funcţie
de severitatea infecţiei cât
şi de deprimarea
imunitară şi infecţia de
fond.
Prevenirea
recidivelor
candidozei
mucoaselor la
pacienţii cu SIDA, -Candidoza
orofaringiană 100 mg-200 mg pe
zi sau 200 mg de 3
ori pe săptămână Nelimitată la pacienţii cu
deprimare imunitară
cronică
4
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
care prezintă risc
crescut de recădere
Candidoză
esofagiană 100 mg- 200 mg
pe zi sau 200 mg
de 3 ori pe
săptămână Nelimitată la pacienţii cu
deprimare imunitară
cronică
Candidoza genitală -Candidoza
vaginală acută
-Balanita
candidozică 150 mg Doză unică
Tratamentul şi
profilaxia
candidozei
vaginale
recurente (4 sau
mai multe
episoade pe an).
150 mg din 3 în 3
zile, în total 3 doze
(ziua 1, 4, şi 7),
urmate de o doză
săptămânală de
întreţinere de 150
mg Doză de întreţinere: 6
luni.
Dermatomicoze - tinea pedis,
- tinea corporis,
- tinea cruris,
- infecţii cu
candida 150 mg o dată pe
săptămână sau 50
mg o dată pe zi 2 până la 4 săptămâni, în
cazul tinea pedis
tratamentul poate dura
până la 6 săptămâni.
- tinea versicolor 300 mg - 400 mg o
dată pe săptămână 1 până la 3 săptămâni
50 mg o dată pe zi 2 până la 4 săptămâni
- tinea unguium
(onicomicoză) 150 mg o dată pe
săptămână Tratamentul trebuie
continuat până când
unghia infectată este
înlocuită (până când
creşte unghia
neinfectată).
Creşterea unghiilor de la
mâini şi de la picioare are
loc în mod normal în 3
până la 6 luni, respectiv,
în 6 până la 12 luni.
Totuşi, viteza de creştere
poate varia mult
interindividual şi în
funcţie de vârstă. După
succesul tratamentului în
infecţiile cronice de lungă
durată, este posibil ca
uneori unghiile să rămână
deformate.
5
Indicaţii terapeutice Doza Durata tratamentului
Prevenirea infecţiilor
cu Candida la
pacienţii cu
neutropenie
prelungită 200 mg- 400 mg Tratamentul trebuie
început cu câteva zile
înainte de debutul aşteptat
al neutropeniei şi
continuat timp de 7 zile
după recuperarea din
neutropenie, după ce
numărul neutrofilelor
creşte peste 1000 celule
pe mm
3 .
Grupe speciale de pacienţi
Vârstnici
Dozele se vor ajusta raportat la funcţia renală (vezi pct. “Pacienţi cu insuficienţă renală”).
Pacienţi cu insuficienţă renală
Nu sunt necesare modificări ale dozelor în cazul tratamentului cu doză unică.
La pacienţii cu insuficienţă renală (inclusiv copii şi adolescenţi) la care se administrează doze multiple de
fluconazol, poate fi administrată doza iniţială de încărcare de 50 mg până la 400 mg, bazată pe doza zilnică
recomandată conform indicaţiilor terapeutice. După această doză iniţială de încărcare, dozele zilnice,
conform indicaţiilor terapeutice, vor urma indicaţiile din tabel:
Clearance-ul creatininei (ml/min)
(ml/min) Procentul din doza recomandată
> 50 100%
< 50 (pacienţi care nu efectuează dializă) 50%
Pacienţii care efectuează dializă regulat 100% după fiecare şedinţă de
dializă
În cazul pacienţilor care efectuează dializă regulat, se administrează 100% din doza recomandată după
fiecare şedinţă de dializă; în zilele în care nu se efectuează dializă, se administrează doze reduse,
corespunzătoare clearance-ului creatininei.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică
Sunt disponibile date limitate privind utilizarea fluconazolului la pacienţii cu insuficienţă hepatică, prin
urmare fluconazolul trebuie administrat cu prudenţă la pacienţii cu disfuncţie hepatică (vezi pct. 4.4 şi pct.
4.8).
Copii (cu vârsta între 6-12 ani)
La copii şi nu trebuie depăşită o doză maximă zilnică de 400 mg.
Indicaţie terapeutică
Doza Recomandări
- Candidoza mucoaselor Doza iniţială: 6 mg/kg
Doza ulterioară: 3 mg/kg pe zi În prima zi, se poate
administra doza iniţială
pentru a atinge mai repede
starea de echilibru
- Candidoza invazivă
- Meningita criptococică Doza: 6 - 12 mg/kg pe zi În funcţie de severitatea
afecţiunii
- tratament de întreţinere pentru
prevenirea recidivei meningitei
criptococice la copiii care prezintă
risc crescut de recădere Doza: 6 mg/kg pe zi În funcţie de severitatea
afecţiunii
- Profilaxia infecţiilor cu Candida
la pacienţii imunodeprimaţi Doza: 3 - 12 mg/kg pe zi În funcţie de gradul şi
durata neutropeniei induse
6
(a se vedea dozele
recomandate pentru adulţi)
Similar infecţiilor la adulţi, durata tratamentului este în funcţie de răspunsul clinic şi micologic. Fluconazolul
se administrează o dată pe zi.
Pentru copiii cu afecţiuni renale, vezi dozele recomandate la pct. „Pacienţi cu insuficienţă renală”.
Farmacocinetica fluconazolului nu a fost studiată la copii şi adolescenţi cu insuficienţă renală.
Adolescenţi (cu vârstă cuprinsă între 12 şi 17 ani):
În funcţie de greutate şi dezvoltarea la pubertate, medicul va stabili schema de administrare corespunzătoare
(cea pentru adulţi sau cea pentru copii). Din datele clinice s-a observat un clearance mai mare al
fluconazolului la copii comparativ cu cel la adulţi. Doze de 100, 200 şi 400 mg la adulţi corespund la doze de
3, 6 şi 12 mg/kg la copii şi conduc la o expunere sistemică comparabilă.
Siguranţa şi eficacitatea la copii şi adolescenţi nu au fost stabilite în indicaţia de candidoză genitală. Datele
privind siguranţa disponibile în prezent pentru alte indicaţii la copii şi adolescenţi sunt prezentate la pct. 4.8.
Dacă este absolut necesar tratamentul candidozei genitale la adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 17
ani), trebuie utilizate aceleaşi doze ca şi în cazul adulţilor.
Mod de administrare
Fungolon se administrează oral. Capsulele trebuie înghiţite întregi şi independent de ingerarea de alimente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alţi compuşi azolici înrudiţi sau la oricare dintre excipienţii
enumerați la pct. 6.1.
Este contraindicată administrarea concomitentă de terfenadină la pacienţii care sunt în tratament cu Fungolon
în doze multiple de 400 mg pe zi sau mai mari, pe baza rezultatelor unui studiu de interacţiuni
medicamentoase în care s-au folosit doze multiple. Este contraindicată administrarea concomitentă a altor
medicamente care prelungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a
citocromului P450, precum cisapridă, astemizol, pimozidă, chinidină şi eritromicină la pacienţii aflaţi în
tratament cu fluconazol (vezi pct. 4.4 şi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tinea capitis
S-au efectuat studii privind utilizarea fluconazolului în tratamentul tinea capitis la copii. S-a demonstrat că
nu este superior griseofulvinei, iar rata globală de succes a fost mai mică de 20%. Prin urmare, Fungolon nu
trebuie utilizat pentru tratamentul tinea capitis.
Criptococoza
Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul criptococozei cu alte localizări (de
exemplu criptococoză pulmonară şi cutanată) sunt limitate şi nu se poate face nicio recomandare privind
doza.
Micoze endemice profunde
Datele disponibile referitoare la eficacitatea fluconazolului în tratamentul altor forme de micoze endemice,
precum paracoccidiomicoza, sporotricoza limfocutanată şi histoplasmoza sunt limitate şi nu se poate face
nicio recomandare privind doza.
Sistemul renal
Fungolon trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie renală (vezi pct. 4.2).
Sistemul hepato-biliar
Fungolon trebuie administrat cu precauţie la pacienţii cu disfuncţie hepatică.
7
Tratamentul cu Fungolon a fost asociat cu rare cazuri de toxicitate hepatică severă, uneori letală, în special la
pacienţi cu afecţiuni de fond grave. În aceste cazuri de hepatotoxicitate asociată tratamentului cu fluconazol,
nu s-a observat nicio relaţie evidentă cu doza zilnică totală, cu durata tratamentului, cu sexul sau cu vârsta
pacienţilor. Hepatotoxicitatea fluconazolului, în general, a fost reversibilă la întreruperea tratamentului.
Pacienţii care prezintă valori anormale ale testelor hepatice în timpul tratamentului cu fluconazol trebuie să
fie monitorizaţi atent, pentru a se observa eventuala apariţie a unor afecţiuni hepatice mai grave.
Pacientul trebuie informat cu privire la simptomele caracteristice afectării hepatice mai grave (astenie severă,
anorexie, greaţă persistentă, vărsături şi icter). Administrarea fluconazolului trebuie întreruptă imediat şi
pacientul trebuie să se adreseze medicului.
Sistemul cardio-vascular
Tratamentul cu anumiţi derivaţi azolici, inclusiv cu fluconazol, a fost asociat cu prelungirea
electrocardiografică a intervalului QT. În cadrul activităţii de supraveghere după punerea pe piaţă, au fost
raportate foarte rar cazuri de prelungire a intervalului QT şi torsadă a vârfurilor la pacienţi cărora li s-a
administrat Fungolon. Aceşti pacienţi erau în evidenţele medicale cu afecţiuni grave, cu factori multipli de
risc, precum afecţiuni cardiace organice, dezechilibre eletrolitice şi medicaţie concomitentă cu potenţial
iatrogen.
La pacienţii cu astfel de afecţiuni predispozante la tulburări de ritm cardiac, se recomandă administrarea cu
prudenţă a medicamentului Fungolon. Este contraindicată administrarea concomitentă a altor medicamente
care alungesc intervalul QT şi care sunt metabolizate pe calea izoenzimei CYP 3A4 a citocromului P450
(vezi pct. 4.3 şi 4.5).
Halofantrină
S-a demonstrat că halofantrina administrată în dozele terapeutice recomandate prelungeşte intervalul QTc şi
este substrat pentru CYP3A4. Prin urmare, nu se recomandă administrarea concomitentă de fluconazol şi
halofantrină (vezi pct. 4.5).
Reacţii adverse cutanate
Unii pacienţi au dezvoltat rar, în timpul tratamentului cu fluconazol, reacţii cutanate exfoliative, cum ar fi
sindromul Stevens-Johnson şi necroliza epidermică toxică. Pacienţii cu SIDA prezintă o tendinţă mai
crescută la reacţii cutanate severe la multe medicamente. Dacă apare erupţie cutanată tranzitorie atribuită
fluconazolului, la un pacient tratat pentru o infecţie fungică superficială, se va întrerupe tratamentul cu
fluconazol. Dacă pacienţii cu infecţii fungice invazive sau sistemice dezvoltă erupţie cutanată tranzitorie, vor
fi monitorizaţi cu atenţie şi în cazul apariţiei leziunilor buloase sau a eritemului polimorf, tratamentul cu
fluconazol va fi întrerupt.
Hipersensibilitate
Au fost raportate cazuri rare de şoc anafilactic (vezi pct. 4.3).
Citocromul P450
Fluconazolul este un inhibitor potent al CYP2C9 şi un inhibitor moderat al CYP3A4. Fluconazol este, de
asemenea, un inhibitor al CYP2C19. Se recomandă monitorizarea pacienţilor aflaţi în tratament cu Fungolon,
care sunt trataţi concomitent cu medicamente cu indice terapeutic mic, metabolizate pe calea CYP2C9,
CYP2C19 şi CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Terfenadină
În cazul administrării concomitente de fluconazol în doze mai mici de 400 mg pe zi şi terfenadină, pacienţii
trebuie monitorizaţi atent (vezi pct. 4.3 şi pct. 4.5).
Insuficiență suprarenaliană
Ketoconazolul este cunoscut pentru capacitatea de a determina insuficiență a glandelor suprarenale, ceea ce
poate fi valabil și pentru fluconazol, deși fenomenul a fost observat rar.
Insuficiența adrenaliană asociată cu tratamentul concomitent cu prednison este descrisă la punctul 4.5.
8
Excipienţi
Capsulele conţin lactoză monohidrat. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit
de lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză-galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente este contraindicată:
Cisapridă: La pacienţii la care s-au administrat concomitent fluconazol şi cisapridă au fost raportate cazuri de
reacţii adverse cardiace, inclusiv torsada vârfurilor. Într-un studiu controlat, administrarea de fluconazol în
doză de 200 mg o dată pe zi, concomitent cu cisapridă în doză de 20 mg de patru ori pe zi a determinat o
creştere semnificativă a concentraţiei plasmatice a cisapridei şi prelungirea intervalului QTc. Tratamentul
concomitent cu fluconazol şi cisapridă este contraindicat (vezi pct. 4.3).
Terfenadină: S-au desfăşurat studii de interacţiune datorită apariţiei unor aritmii grave, secundare prelungirii
intervalului QTc la pacienţi care erau în tratament cu azoli antifungici şi concomitent utilizau terfenadină.
Într-un studiu în care s-a administrat fluconazol în doză zilnică de 200 mg nu s-a observat prelungirea
intervalului QTc. Într-un alt studiu în care s-a administrat fluconazol în doze zilnice de 400 mg şi 800 mg s-a
demonstrat că administrarea concomitentă de terfenadină şi fluconazol în doze de 400 mg pe zi sau mai mari,
determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice a terfenadinei. Este contraindicată folosirea
concomitentă de fluconazol, în doze de 400 mg sau mai mari (vezi pct. 4.3), cu terfenadină. Administrarea
concomitentă de fluconazol în doze zilnice mai mici de 400 mg şi terfenadină trebuie monitorizată cu atenţie.
Astemizol: Administrarea concomitentă de fluconazol şi astemizol poate determina scăderea clearance-ului
astemizolului. Creşterea concentraţiei plasmatice a astemizolului rezultată poate determina prelungirea
intervalului QT şi apariţia, în cazuri rare, a torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă de fluconazol şi
astemizol este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Pimozidă: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi
pimozidă poate determina inhibarea metabolizării pimozidei. Creşterea concentraţiei plasmatice a pimozidei
poate determina prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea
concomitentă de fluconazol şi pimozidă este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Chinidină: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vitro sau in vivo, administrarea concomitentă de fluconazol şi
chinidină poate determina inhibarea metabolizării chinidinei. Tratamentul cu chinidină a fost asociat cu
prelungirea intervalului QT şi, în cazuri rare, cu apariţia torsadei vârfurilor. Administrarea concomitentă de
fluconazol şi chinidină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Eritromicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină poate creşte riscul apariţiei
cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte subită de
origine cardiacă. Administrarea concomitentă de fluconazol şi eritromicină este contraindicată (vezi pct. 4.3).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente nu este recomandată:
Amiodaronă: Administrarea concomitentă de fluconazol cu amiodaronă poate determina prelungirea
intervalului QT. Prin urmare, se recomandă precauție la asocierea celor două medicamente, în special în
cazul dozelor mari de fluconazol (800 mg).
Halofantrină: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a halofantrinei, datorită
efectului inhibitor asupra CYP3A4. Administrarea concomitentă de fluconazol şi halofantrină poate creşte
riscul apariţiei cardiotoxicităţii (prelungirea intervalului QT, torsada vârfurilor) şi poate conduce la moarte
subită de origine cardiacă. Tratamentul concomitent trebuie evitat (vezi pct. 4.4).
Administrarea concomitentă cu următoarele medicamente necesită precauţie şi ajustarea dozelor:
Efectul altor medicamente asupra fluconazolului
9
Hidroclorotiazidă: Într-un studiu de interacțiune farmacocinetică, co-administrarea unor doze multiple de
hidroclorotiazidă la voluntari sănătoși care utilizau fluconazol a crescut concentrația plasmatică de
fluconazol cu 40%. Un astfel de efect nu necesită o modificare de dozaj al fluconazolului la pacienții tratați
concomitent cu diuretice.
Rifampicină: Administrarea concomitentă de fluconazol şi rifampicină a determinat o scădere cu 25% a ASC
şi o scădere cu 20% a timpului de înjumătăţire plasmatică a fluconazolului. În cazul tratamentului
concomitent cu rifampicină, trebuie luată în considerare creşterea dozei de fluconazol.
Studii de interacţiune au arătat că absorbţia fluconazolului nu este afectată clinic semnificativ, în cazul
administrării concomitente cu alimente, cimetidină, antiacide sau în urma iradierii totale a organismului
pentru transplant de măduvă hematogenă.
Efectul fluconazolului asupra altor medicamente
Fluconazolul este un inhibitor potent al izoenzimei 2C9 a citocromului P450 (CYP) şi un inhibitor moderat
al CYP3A4. Fluconazolul este, de asemenea, un inhibitor al izoenzimei CYP2C19. În plus faţă de
interacţiunile observate/studiate menţionate mai jos, există riscul creşterii concentraţiei plasmatice a altor
compuşi metabolizaţi pe calea CYP2C9 şi CYP3A4, administraţi concomitent cu fluconazolul. Prin urmare,
este necesară prudenţă în cazul utilizării acestor asocieri, iar pacienţii trebuie atent monitorizaţi. Efectul de
inhibare enzimatică determinat de fluconazol persistă 4-5 zile după întreruperea tratamentului cu fluconazol
datorită timpului lung de înjumătăţire plasmatică al acestuia (vezi pct. 4.3).
Alfentanil: În timpul tratamentulului concomitent cu fluconazol (400 mg) şi alfentanil administrat pe cale
intravenoasă (20 µg/kg) la voluntari sănătoşi, ASC10 a alfentanilului a crescut de 2 ori, probabil prin
inhibarea CYP3A4. Poate fi necesară ajustarea dozei de alfentanil.
Amitriptilină, nortriptilină: Fluconazolul potenţează efectul amitriptilinei şi nortriptilinei. Trebuie luată în
considerare determinarea concentraţiilor plasmatice ale 5-nortriptilinei şi/sau S-amitriptilinei la începutul
tratamentului concomitent şi apoi după o săptămână. Poate fi necesară ajustarea dozei de
amitriptilină/nortriptilină.
Amfotericină B: Administrarea concomitentă de fluconazol şi amfotericină B la şoareci infectaţi, cu
imunitate normală şi deprimată, a determinat: potenţarea uşoară a efectului antifungic în cazul infecţiilor
sistemice cu C. albicans, nicio interacţiune în cazul infecţiei intracraniene cu Cryptococcus neoformans şi
antagonizarea acţiunii celor două medicamente în infecţia sistemică cu A. fumigatus. Nu se cunoaşte
semnificaţia clinică a rezultatelor obţinute în aceste studii.
Anticoagulante: Similar altor antifungice de tip azolic, după punerea pe piaţă a medicamentului au fost
raportate evenimente hemoragice (hematoame, epistaxis, hemoragii gastrointestinale, hematurie şi melenă)
asociate cu creşterea timpului de protrombină, la pacienţii la care s-a administrat fluconazol concomitent cu
warfarină. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol şi warfarină, timpul de protrombină a crescut
de până la două ori, probabil datorită inhibării metabolizării warfarinei pe calea CYP2C9.
Se recomandă monitorizarea atentă a timpului de protrombină la pacienţii în tratament cu anticoagulante de
tip cumarinic. Poate fi necesară ajustarea dozei de warfarină.
Benzodiazepine (cu acţiune de scurtă durată), de exemplu: midazolam, triazolam: În urma administrării orale
de midazolam, fluconazolul a determinat creşterea semnificativă a concentraţiilor acestuia şi a efectelor sale
psihomotorii. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză de 200 mg şi de midazolam în doză de 7,5
mg pe cale orală a determinat creşterea de 3,7 ori a ASC şi de 2,2 ori a timpului de înjumătăţire plasmatică al
midazolamului. Administrarea concomitentă de fluconazol în doză zilnică de 200 mg şi de triazolam în doză
de 0,25 mg pe cale orală a determinat creşterea de 4,4 ori a ASC şi de 2,3 ori a timpului de înjumătăţire
plasmatică al triazolamului. Dacă este necesar tratament concomitent cu benzodiazepine la pacienţii trataţi cu
fluconazol, trebuie luată în considerare reducerea dozelor de benzodiazepine iar pacienţii trebuie atent
supravegheaţi.
10
Carbamazepină: Fluconazolul inhibă metabolizarea carbamazepinei, fiind observată o creştere cu 30% a
concentraţiilor plasmatice ale carbamazepinei. Există riscul apariţiei toxicităţii carbamazepinei. Poate fi
necesară ajustarea dozei de carbamazepină în funcţie de valorile concentraţie/efect.
Blocante ale canalelor de calciu: Anumite blocante ale canalelor de calciu (nifedipină, isradipină,
amlodipină, verapamil şi felodipină) sunt metabolizate pe calea CYP3A4. Fluconazolul poate creşte
expunerea sistemică a blocantelor canalelor de calciu. Este recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor
adverse.
Celecoxib: În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol (200 mg pe zi) şi celecoxib (200 mg), C
max şi
ASC ale celecoxibului au crescut cu 68% şi, respectiv, cu 134%. În cazul tratamentului asociat cu
fluconazol, poate fi necesară doar jumătate din doza de celecoxib.
Ciclofosfamidă: Tratamentul asociat cu ciclofosfamidă şi fluconazol determină creşterea bilirubinei
plasmatice şi a creatininei plasmatice. Cele două medicamente pot fi administrare concomitent dacă se
acordă atenţie deosebită riscului de creştere a concentraţiilor bilirubinei plasmatice şi a creatininei
plasmatice.
Fentanil: A fost raportat un caz letal, posibil datorat unei interacţiuni între fentanil şi fluconazol. În plus,
fluconazolul a determinat întârzierea semnificativă a eliminarii fentanilului la voluntari sănătoşi. Concentraţii
crescute de fentanil pot determina apariţia deprimării respiratorii. Pacienţii trebuie monitorizaţi atent pentru
eventualele simptome de deprimare respiratorie. Poate fi necesară ajustarea dozei de fentanil.
Inhibitori de HMG CoA reductază: În cazul administrării concomitente de fluconazol şi inhibitori de HMG
CoA reductază metabolizaţi pe calea CYP3A4, precum atorvastatină şi simvastatină sau pe calea CYP2C9,
precum fluvastatină, creşte riscul apariţiei miopatiei şi rabdomiolizei. Dacă tratamentul concomitent este
necesar, trebuie urmărită la pacient apariţia simptomelor de miopatie şi rabdomioliză şi trebuie monitorizată
concentraţia de creatinkinază. Tratamentul cu inhibitori de HMG CoA reductază trebuie întrerupt dacă se
observă o creştere semnificativă a creatinkinazei sau dacă este diagnosticată sau se suspectează apariţia
miopatiei/rabdomiolizei.
Medicamente imunosupresoare (de exemplu ciclosporină, everolimus, sirolimus şi tacrolimus)
Ciclosporină: Fluconazolul determină creşterea semnificativă a concentraţiei plasmatice şi a ASC ale
ciclosporinei. În timpul tratamentului concomitent cu fluconazol în doză de 200 mg pe zi şi ciclosporină (2,7
mg/kg şi zi), ASC a ciclosporinei a crescut de 1,8 ori. Această asociere se poate utiliza dacă se reduce doza
de ciclosporină în funcţie de concentraţia plasmatică a ciclosporinei.
Everolimus: Deşi nu s-au desfăşurat studii in vivo sau in vitro, fluconazolul poate creşte concentraţia
plasmatică a everolimusului prin inhibarea CYP3A4.
Sirolimus: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a sirolimusului, probabil prin inhibarea metabolizării
sirolimusului pe calea CYP3A4 şi glicoproteinei P. Această asociere se poate utiliza dacă se ajustează doza
de sirolimus în funcţie de raportul efect/concentraţie plasmatică.
Tacrolimus: Fluconazolul poate determina creşterea cu până la 5 ori a concentraţiei plasmatice a
tacrolimusului administrat pe cale orală deoarece inhibă metabolizarea acestuia pe calea CYPA34 la nivel
intestinal. Nu au fost observate modificări farmacocinetice semnificative în cazul administrării
tacrolimusului pe cale intravenoasă. Concentraţii plasmatice crescute de tacrolimus au fost asociate cu
nefrotoxicitate. Se recomandă scăderea dozei orale de tacrolimus în funcţie de concentraţia plasmatică.
Losartan: Fluconazolul inhibă metabolizarea losartanului la metabolitul său activ (E-31 74), principalul
responsabil de blocarea receptorilor angiotensinei II care apare în timpul tratamentului cu losartan. Se
recomandă monitorizarea continuă a tensiunii arteriale.
Metadonă: Fluconazolul poate determina creşterea concentraţiei plasmatice a metadonei. Poate fi necesară
ajustarea dozei de metadonă.
11
Medicamente antiinflamatoare nesteroidiene: Administrarea concomitentă de fluconazol şi flurbiprofen a
determinat creşterea cu 23%, respectiv cu 81% a Cmax şi ASC ale flurbiprofenului comparativ cu
administrarea doar a flurbiprofenului. În mod asemănător, administrarea concomitentă de fluconazol şi
ibuprofen racemic (400 mg) a determinat creşterea cu 15%, respectiv cu 82% a C
max şi ASC ale izomerului
activ din punct de vedere farmacologic [S-(+)-ibuprofen] comparativ cu administrarea doar a ibuprofenului
racemic.
Deşi nu s-a studiat în mod specific, fluconazolul poate determina creşterea expunerii sistemice a altor AINS
metabolizate pe calea CYP2C9 (de exemplu naproxen, lornoxicam, meloxicam, diclofenac). Este
recomandată monitorizarea frecventă a reacţiilor adverse şi a toxicităţii AINS. Poate fi necesară ajustarea
dozelor AINS.
Fenitoină: Fluconazolul inhibă metabolizarea hepatică a fenitoinei. Administrarea concomitentă repetată de
200 mg fluconazol şi 250 mg fenitoină pe cale intravenoasă a determinat creşterea cu 75% a ASC24 şi cu
128% a C
min ale fenitoinei. În cazul administrării concomitente, pentru evitarea intoxicaţiei cu fenitoină,
trebuie monitorizată concentraţia plasmatică a fenitoinei.
Prednison: A fost raportat cazul unui pacient cu transplant hepatic tratat cu prednison care a dezvoltat
insuficienţă acută corticosuprarenaliană la întreruperea unui tratament cu fluconazol cu durată de 3 luni.
Oprirea administrării fluconazolului a determinat, probabil, o creştere a activităţii CYP3A4 şi creşterea
metabolizării prednisonului. La întreruperea administrării fluconazolului, pacienţii care urmează tratament de
lungă durată cu fluconazol şi prednison trebuie monitorizaţi atent pentru apariţia semnelor de insuficienţă
corticosuprarenaliană.
Rifabutină: Fluconazolul creşte concentraţia plasmatică a rifabutinei, determinând creşterea ASC a
rifabutinei cu până la 80%. În cazul administrării concomitente de fluconazol şi rifabutină au fost raportate
cazuri de uveită. În cazul tratamentului asociat, trebuie monitorizate simptomele de apariţie a toxicităţii
rifabutinei.
Saquinavir: Fluconazolul determină creşterea cu aproximativ 50% a ASC şi aproximativ 55% a C
max datorită
inhibării metabolizării hepatice a saquinavirului pe calea CYP3A4 şi inhibării glicoproteinei P. Nu s-a studiat
interacţiunea cu saquinavir/ritonavir, care poate fi mai însemnată. Poate fi necesară ajustarea dozei de
saquinavir.
Sulfonilureice: S-a demonstrat că fluconazolul prelungeşte timpul de înjumătăţire plasmatică al
sulfonilureicelor orale (de exemplu clorpropamidă, glibenclamidă, glipizidă, tolbutamidă) administrate
concomitent, la voluntari sănătoşi.
În timpul administrării concomitente se recomandă monitorizarea frecventă a glicemiei şi scăderea
corespunzătoare a dozei de sulfoniluree.
Teofilină: Într-un studiu de interacţiune placebo-controlat, administrarea a 200 mg fluconazol timp de 14 zile
a avut ca rezultat scăderea cu 18% a cleareance-ului plasmatic mediu al teofilinei. Pacienţii trataţi cu doze
mari de teofilină sau la care din alte motive există un risc crescut de toxicitate la teofilină, trebuie
supravegheaţi pentru a evidenţia semnele de toxicitate în timpul tratamentului concomitent cu fluconazol.
Terapia trebuie modificată corespunzător, dacă aceste semne apar.
Alcaloizi din Vinca: Deşi nu există studii derulate, fluconazolul poate creşte concentraţia plasmatică a
alcaloizilor din Vinca (de exemplu vincristină şi vinblastină) şi poate determina apariţia neurotoxicităţii,
posibil prin inhibarea CYP3A4.
Vitamina A: A fost raportat cazul unui pacient care a urmat tratament asociat cu acid all-trans retinoic (o
formă acidă a vitaminei A) şi fluconazol şi a prezentat reacţii adverse la nivelul SNC sub forma
pseudotumorii cerebri, care au dispărut după întreruperea tratamentului cu fluconazol. Această asociere
poate fi utilizată, dar trebuie avută în vedere incidenţa reacţiilor adverse la nivelul SNC.
12
Voriconazol: (inhibitor al CYP2C9 şi CYP3A4): Administrarea concomitentă a voriconazolului pe cale orală
(400 mg la 12 ore în prima zi, urmată de 200 mg la 12 ore timp de 2,5 zile) şi a fluconazolului pe cale orală
(400 mg pe zi în prima zi, urmată de 200 mg la 24 de ore, timp de 4 zile) la 8 voluntari sănătoşi de sex
masculin a determinat creşterea C
max şi a ASCτ a voriconazolului cu o medie de 57% (90% IÎ: 20%, 107%),
respectiv 79% (90% IÎ: 40%, 128%). Nu au fost stabilite dozele mai mici şi/sau frecvenţa mai mică a
administrării voriconazolului şi fluconazolului care să elimine acest efect. Se recomandă monitorizarea
reacţiilor adverse asociate voriconazolului dacă voriconazolul se administrează după fluconazol.
Zidovudină: Fluconazolul determină creşterea cu 84% a C
max, respectiv cu 74% a ASC ale zidovudinei,
datorită unei scăderi cu aproximativ 45% a clearance-ului zidovudinei administrată pe cale orală.
Tratamentul asociat cu fluconazol a determinat, de asemenea, prelungirea timpului de înjumătăţire
plasmatică al zidovudinei cu aproximativ 128%. În cazul administrării concomitente, se recomandă
monitorizarea pacienţilor pentru a observa din timp, apariţia eventualelor reacţii adverse caracteristice
zidovudinei. Se poate lua în considerare reducerea dozei de zidovudină.
Azitromicină: Într-un studiu deschis, randomizat, triplu încrucişat la 18 subiecţi sănătoşi s-a evaluat efectul
administrării unei doze orale unice de 1200 mg azitromicină asupra farmacocineticii fluconazolului
administrat pe cale orală în doză unică de 800 mg, precum şi efectul fluconazolului asupra farmacocineticii
azitromicinei. Nu au existat interacţiuni farmacocinetice semnificative între fluconazol şi azitromicină.
Contraceptive orale: Au fost efectuate două studii de farmacocinetică, în care s-au administrat un
contraceptiv oral combinat concomitent cu doze multiple de fluconazol. Nu s-au constatat efecte relevante
asupra concentraţiilor ambilor hormoni în studiul cu 50 mg fluconazol, în timp ce la 200 mg/zi, ASC ale
etinilestradiolului şi levonorgestrelului au crescut cu 40%, şi respectiv, cu 24%. În concluzie, este puţin
probabil ca administrări repetate de fluconazol, în aceste doze, să aibă vreun efect asupra eficacităţii
contraceptivelor combinate orale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele provenite din utilizarea fluconazolului la mai multe sute de femei gravide în doze standard (<200
mg/zi), administrate ca doză unică sau doze multiple în timpul primului trimestru de sarcină, nu au evidenţiat
efecte toxice dăunătoare asupra fătului.
Au fost raportate anomalii congenitale multiple (incluzând brahicefalie, displazia urechilor, fontanelă
anterioară gigantică, curbarea femurului şi sinostoză radiohumerală) la sugarii ai căror mame au fost tratate
cu fluconazol în doze mari (400-800 mg pe zi), timp de trei luni sau mai mult, pentru coccidiomicoze.
Legătura dintre aceste anomalii şi tratamentul cu fluconazol este neclară.
Studiile la animale au evidenţiat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3).
Fungolon nu trebuie utilizat în timpul sarcinii, cu excepţia cazului în care starea clinică a femeii impune
tratament cu fluconazol.
Alăptarea
Fluconazolul se excretă în laptele uman într-o asemenea cantitate încât este posibilă apariţia de efecte asupra
nou-născuţilor/sugarilor alăptaţi. Trebuie luată decizia fie de a întrerupe alăptarea, fie de a întrerupe
tratamentul cu Fungolon, având în vedere beneficiul alăptării pentru copil şi beneficiul tratamentului pentru
femeie.
Fertilitatea
Fluconazolul nu a afectat fertilitatea şobolanilor de sex masculin sau feminin (vezi pct. 5.3).
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele Fungolon asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
13
Pacienţii trebuie atenţionaţi asupra faptului că în timpul tratamentului cu Fungolon pot să apară ameţeli sau
convulsii (vezi pct. 4.8) şi trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosească utilaje, dacă aceste
simptome apar.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse cel mai frecvent raportate ( > 1/10) sunt cefalee, dureri abdominale, diaree, greaţă,
vărsături, creşterea valorilor plasmatice ale alaninaminotransferazei, aspartataminotransferazei, fosfatazei
alcaline şi erupţii cutanate tranzitorii.
Următoarele reacţii adverse au fost observate şi raportate în timpul tratamentului cu Fungolon, cu următoarea
frecvenţă: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100);
rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din
datele disponibile).
Aparate, sisteme
şi organe Frecvente
Mai puţin frecvente
Rare
Tulburări
hematologice şi
limfatice
Anemie
Agranulocitoză,
leucopenie,
trombocitopenie,
neutropenie
Tulburări ale
sistemului
imunitar
Şoc anafilactic
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
Inapetenţă Hipercolesterolemie,
hipertrigliceridemie,
hipokalemie
Tulburări
psihice
Somnolenţă, insomnie
Tulburări ale
sistemului
nervos
Cefalee
Convulsii, parestezie,
ameţeli, disgeuzie
Tremor
Tulburări
acustice şi
vestibulare
Vertij
Tulburări
cardiace
Torsada vârfurilor
(vezi pct. 4.4),
prelungirea
intervalului QT
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
gastro-
intestinale Durere abdominală,
greaţă, vărsături, diaree
Uscăciunea gurii,
constipaţie, dispepsie,
flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare Creşterea valorilor
plasmatice ale
alaninaminotransferazei
(vezi pct. 4.4), Creşterea
valorilor plasmatice ale
aspartataminotransferazei
(vezi pct. 4.4), Creşterea
valorilor plasmatice ale Colestază (vezi pct.
4.4), icter (vezi pct.
4.4), creşterea valorilor
plasmatice ale
bilirubinei (vezi pct.
4.4)
Insuficienţă hepatică
(vezi pct. 4.4),
necroză
hepatocelulară (vezi
pct. 4.4), hepatită
(vezi pct. 4.4),
leziuni
hepatocelulare (vezi
14
fosfatazei alcaline (vezi
pct. 4.4)
pct. 4.4)
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
Erupţie cutanată
tranzitorie (vezi pct. 4.4)
Erupţie cutanată indusă
de medicament (vezi
pct. 4.4), urticarie (vezi
pct. 4.4), prurit,
hiperhidroză
Necroliză
epidermică toxică,
(vezi pct. 4.4),
sindrom Stevens-
Johnson (vezi pct.
4.4), pustuloză
exantematoasă acută
generalizată (vezi
pct. 4.4), dermatită
exfoliativă,
angioedem, edem
facial, alopecie
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
Mialgie
Tulburări
generale şi la
locul de
administrare
Fatigabilitate, stare
generală de rău, astenie,
febră
Copii şi adolescenţi
Tipul şi incidenţa reacţiilor adverse şi modificările rezultatelor investigaţiilor de laborator înregistrate pe
parcursul studiilor clinice la copii şi adolescenţi, cu excepţia indicaţiei de candidoză genitală, sunt
comparabile cu cele observate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Au existat raportări privind supradozajul medicamentului Fungolon, fiind raportate halucinaţii şi
comportament paranoid.
În caz de supradozaj, poate fi necesar tratamentul simptomatic (lavaj gastric şi tratament de susţinere a
funcţiilor vitale, dacă este necesar).
Fluconazolul este excretat în proporţie mare pe cale urinară; diureza forţată creşte probabil rata de eliminare.
O şedinţă de hemodializă de 3 ore scade concentraţia plasmatică cu aproximativ 50%.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Clasificare ATC
Grupa farmacoterapeutică: antimicotice de uz sistemic, derivaţi de triazol.
Codul ATC: J02A C 0 1
15
Mecanism de acţiune
Fluconazolul este un antifungic triazolic. Modul său principal de acţiune este reprezentat de inhibarea 14-
alfa-lanosterol demetilării mediată de citocromul P 450 din fungi, o etapă esenţială în biosinteza
ergosterolului fungic. Acumularea de 14 alfa-metil-steroli se corelează cu pierderea ulterioară de ergosterol
în membrana celulei fungice şi poate fi responsabilă pentru activitatea antifungică a fluconazolului. S-a
dovedit că fluconazolul prezintă selectivitate mai mare pentru enzimele citocromului P 450 din fungi decât
pentru diversele sisteme enzimatice ale citocromului P 450 de la mamifere.
S-a demonstrat că doza zilnică de 50 mg fluconazol administrată timp de până la 28 de zile nu afectează
concentraţiile plasmatice a testosteronului la bărbaţi sau concentraţiile steroizilor la femeile de vârstă fertilă.
Administrarea de fluconazol în doze de 200 mg până la 400 mg pe zi nu prezintă niciun efect clinic
semnificativ asupra concentraţiei de steroizi endogeni sau asupra răspunsului stimulat de ACTH la voluntari
sănătoşi de sex masculin. Studii de interacţiune cu antipirina arată că dozele unice sau multiple de 50 mg
Fungolon nu afectează metabolizarea acesteia.
Sensibilitatea in vitro
In vitro, fluconazolul prezintă activitate antifungică împotriva speciilor întâlnite cel mai frecvent clinic de
Candida (incluzând C. albicans, C. parapsilosis, C. tropicalis). C. glabrata prezintă o gamă largă de
sensibilitate în timp ce C. krusei este rezistentă la fluconazol.
Fluconazolul exercită, de asemenea, activitate in vitro şi împotiva Cryptococcus neoformans şi Cryptococcus
gattii, precum şi împotriva levurilor endemice Blastomyces dermatiditis, Coccidioides immitis, Histoplasma
capsulatum şi Paracoccidioides brasiliensis.
Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD)
Studiile efectuate la animale demonstrează o corelaţie între valorile CMI şi eficacitate în cazul micozelor
experimentale cauzate de Candida spp. Studiile clinice efectuate arată că există o relaţie aproape liniară 1:1
între ASC şi doza de fluconazol. Există, de asemenea, o relaţie directă, deşi imperfectă între ASC sau doză şi
succesul terapeutic în cazul candidozelor orale şi într-o măsură mai mică în cazul candidemiei. În mod
asemănător, vindecarea este mai puţin probabilă în cazul infecţiilor cauzate de tulpini cu o CMI pentru
fluconazol mai mare.
Mecanism de rezistenţă
Candida spp. a dezvoltat o serie de mecanisme de rezistenţă la medicamentele antifungice azolice. Tulpinile
fungice care au dezvoltat unul sau mai multe dintre aceste mecanisme de rezistenţă prezintă de obicei
concentraţii minime inhibitorii (CMI) mari pentru fluconazol, având impact negativ asupra eficacităţii in vivo
şi celei clinice.
Au fost raportate cazuri de suprainfecţii cu specii de Candida altele decât Candida albicans, adesea
rezistente natural la fluconazol (de exemplu, Candida krusei). Aceste cazuri pot necesita tratamente
antifungice alternative.
Valori prag (conform EUCAST)
Pe baza analizelor datelor de farmacocinetică/farmacodinamie (FC/FD) a sensibilităţii in vitro şi a
răspunsului clinic, EUCAST-AFST (European Committee on Antimicrobial Susceptibility Testing -
Subcommittee on Antifungal Susceptibility Testing - Comitetul European pentru Testarea Sensibilităţii
Antimicrobiene - Subcomitetul pentru Testarea Sensibilităţii Antifungice) a determinat valorile prag ale
fluconazolului pentru speciile de Candida (EUCAST Fluconazole rational document (2007)-versiunea 2).
Acestea au fost împărţite în valori prag fără legătură cu specia, care au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţiile CMI pentru anumite specii, şi valori prag legate de
specie, pentru speciile care produc cel mai frecvent infecţii la om. Aceste valori prag sunt prezentate în
tabelul de mai jos:
16
Medicamentul
antimicotic Valori prag legate de specie (S≤/ R>) Valori
prag fără
legătură cu
specia
A
S
Candida
albicans Candida
glabrata Candida
krusei Candida
parapsilosis Candida
tropicalis
Fluconazol 2/4 IE -- 2/4 2/4 2/4
S= sensibil, R= rezistent
A = Valori prag fără legătură cu specia, care au fost determinate în principal pe baza datelor FC/FD şi sunt
independente de distribuţiile CMI pentru anumite specii. Se utilizează doar pentru speciile care nu prezintă
valori prag specifice.
-- = Testarea sensibilităţii nu este recomandată deoarece speciile nu sunt sensibile la tratamentul cu acest
medicament.
IE= Nu există dovezi suficiente că speciile în discuţie sunt sensibile la tratamentul cu acest medicament.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului sunt similare în cazul administrării orale şi a celei
intravenoase.
Absorbţie
După administrarea orală, fluconazolul este bine absorbit şi concentraţiile plasmatice (biodisponibilitatea
sistemică) sunt de peste 90% din concentraţiile plasmatice obţinute prin administrare intravenosă. Absorbţia
orală nu este afectată de ingestia concomitentă de alimente.
Concentraţiile plasmatice maxime, în condiţii de repaus alimentar apar între 0,5 şi 1,5 ore de la administrare.
Concentraţiile plasmatice sunt proporţionale cu doza administrată.
90% din concentraţiile plasmatice de la starea de echilibru sunt obţinute după 4-5 zile de administrare a unei
dozei unice zilnice. Administrarea unei doze de încărcare (în prima zi), dublă faţă de doza zilnică, permite
obţinerea unei concentraţii plasmatice de 90% din concentraţia de echilibru începând din ziua a 2-a.
Distribuţie
Volumul aparent de distribuţie al fluconazolului corespunde volumului total al apei din organism.Procentul
de legare de proteinele plasmatice este scăzut (11% -12%).
Fluconazolul se distribuie bine în toate lichidele organismului studiate. Concentraţiile de fluconazol în salivă
şi spută sunt similare cu cele plasmatice. La pacienţii cu meningite fungice, concentraţia fluconazolului în
LCR este aproximativ 80% din concentraţia plasmatică.
La nivel cutanat, în stratul cornos, derm, epiderm şi glandele sudoripare, se obţin concentraţii crescute de
fluconazol, superioare concentraţiilor plasmatice. Fluconazolul se acumulează în stratul cornos. La o doză de
50 mg o dată pe zi, concentraţia de fluconazol după 12 zile a fost de 73 μg/g, iar la 7 zile de la întreruperea
tratamentului concentraţia era încă de 5,8 μg/g. La doza de 150 mg o dată pe săptămână, concentraţia de
fluconazol în stratul cornos în ziua a 7-a a fost de 23,4 μg/g, iar la 7 zile de la a doua doză era încă 7,1 μg/g.
Concentraţia de fluconazol în unghii, după 4 luni de administrare a 150 mg o dată pe săptămână, a fost 4,05
μg/g în unghiile sănătoase şi de 1,8 μg/g în unghiile afectate; fluconazolul era încă măsurabil în unghii la 6
luni după încetarea tratamentului.
Metabolizare
Fluconazolul este metabolizat în proporţie mică. Numai 11% dintr-o doză marcată radioactiv se elimină în
urină sub formă de metaboliţi. Fluconazolul este un inhibitor selectiv al izoenzimelor CYP2C9 şi CYP3A4
(vezi pct. 4.5). Fluconazolul este un inhibitor şi al izoenzimei CYP2C19.
Excreţie
Valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică este de aproximativ 30 de ore. Calea principală de
excreţie este cea renală, aproximativ 80% din doza administrată eliminându-se în urină sub formă
17
nemodificată. Clearance-ul fluconazolului este proporţional cu cel al creatininei. Nu există dovezi despre
existenţa metaboliţilor circulanţi.
Timpul lung de înjumătăţire plasmatică reprezintă baza raţională pentru administrarea unei doze unice în
cazul candidozei vaginale şi a unei singure doze pe zi sau săptămână în celelalte indicaţii.
Farmacocinetica la pacienţii cu insuficienţă renală
La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG < 20 ml/min) timpul de înjumătăţire creşte de la 30 de ore la
98 de ore. Prin urmare este necesară ajustarea dozei. Fluconazolul este eliminat prin hemodializă şi într-o
măsură mai mică prin dializă peritoneală. O şedinţă de hemodializă de 3 ore scade concentraţia plasmatică cu
aproximativ 50%.
Proprietăţi farmacocinetice la copii
Datele de farmacocinetică au fost evaluate la 113 pacienţi copii şi adolescenţi în 5 studii clinice; 2 studii cu
doză unică, 2 studii cu doze repetate şi un studiu la nou-născuţi prematuri. Datele unuia dintre studii nu au
putut fi interpretate datorită unei modificări în cadrul formulării pe o parte din durata studiului. Date
suplimentare au fost disponibile datorită unui studiu cu medicament furnizat gratuit.
După administrarea fluconazolului în doză de 2-8 mg/kg la copii cu vârste cuprinse între 9 luni şi 15 ani,
pentru fiecare 1 mg/kg unitate de doză s-a obţinut ASC de aproximativ 38 μg h/ml. Timpul mediu de
înjumătăţire plasmatică al fluconazolului a variat între 15 şi 18 ore, iar volumul de distribuţie a fost de
aproximativ 880 ml/kg după doze repetate. După o doză unică, s-a constatat un timp de înjumătăţire
plasmatică al fluconazolului mai lung, de aproximativ 24 ore. Acesta este comparabil cu timpul de
înjumătăţire plasmatică al fluconazolului după administrarea unei doze unice de 3 mg/kg i.v. la copii cu
vârsta între 11 zile şi 11 luni. Volumul de distribuţie la această grupă de vârstă a fost de aproximativ 950
ml/kg.
Experienţa cu fluconazol la nou-născuţi este limitată la unele studii privind farmacocinetica la nou-născuţi
prematuri. Vârsta medie la administrarea primei doze a fost de 24 ore (limite 9-36 ore), iar greutatea medie la
naştere a fost de 0,9 kg (limite 0,75-1,10 kg) la 12 nou-născuţi prematuri cu o durată a gestaţiei de
aproximativ 28 săptămâni. Şapte pacienţi au parcurs protocolul până la final; au fost administrate un număr
maxim de 5 perfuzii intravenoase cu fluconazol în doză de 6 mg/kg, la intervale de 72 ore. Tipul mediu de
înjumătăţire plasmatică (ore) a fost de 74 (limite 44-185) în ziua 1, valoare care a scăzut în timp până la o
medie de 53 (limite 30-131) în ziua a 7-a şi respectiv 47 (limite 27-68) în ziua a 13-a. Aria de sub curbă
(μg.h/ml) a fost 271 (limite 173-385) în ziua 1 şi a crescut până la o valoare medie de 490 (limite 292-734) în
ziua a 7-a, apoi a scăzut până la o valoare medie de 360 (167-566) în ziua a 13-a. Volumul de distribuţie
(ml/kg) a fost 1183 (limite 1070-1470) în ziua 1 şi a crescut în timp până la o valoare medie de 1184 (limite
510-2130) în ziua a 7-a şi 1328 (limite 1040-1680) în ziua a 13-a.
Date farmacocinetice la vârstnici
Într-un studiu privind proprietăţile farmacocinetice efectuat la 22 de persoane cu vârsta de 65 de ani sau mai
mare, s-a administrat fluconazol pe cale orală în doză unică de 50 mg. Zece dintre aceşti pacienţi au urmat
tratament concomitent cu diuretice. Cmax a fost de 1,54 μg/ml şi s-a atins după 1,3 ore de la administrare.
Valoarea medie a ASC a fost 76,4±20,3 μg.h/ml şi valoarea medie a timpului de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare a fost 46,2 ore. Aceste valori ale parametrilor farmacocinetici sunt mai mari decât valorile similare
raportate pentru voluntarii tineri sănătoşi de sex masculin. Administrarea concomitentă a diureticelor nu a
modificat semnificativ ASC sau Cmax. În plus, clearance-ul creatininei (74 ml/min), procentul de
medicament care se regăseşte în formă nemodificată în urină (0-24 ore, 22%) şi estimările clearance-ului
renal al fluconazolului (0,124 ml/min/kg) la persoanele vârstnice au fost în general mai mici decât cele
pentru voluntarii tineri. Astfel, modificarea farmacocineticii fluconazolului la pacienţii vârstnici pare să fie
corelată cu funcţia renală redusă caracteristică acestei grupe.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Efectele din studiile non-clinice s-au observat doar la expuneri considerate suficient de mari faţă de
expunerea la om şi nu prezintă relevanţă pentru utilizarea clinică.
Carcinogenitatea
18
S-a dovedit că fluconazolul nu prezintă potenţial carcinogen la şoarece şi şobolan, după administrare orală,
timp de 24 de luni în doze de 2,5, 5 sau 10 mg/kg şi zi (aproximativ de 2-7 ori doza recomandată la om).
Şobolanii masculi trataţi cu 5 şi 10 mg/kg şi zi au prezentat o incidenţă crescută a adenomului hepatocelular.
Toxicitatea asupra funcţiei de reproducere
Fluconazolul nu a afectat fertilitatea masculilor şi femelelor de şobolan după administrare orală în doze
zilnice de 5, 10 sau 20 mg/kg sau parenterală în doze de 5, 25 sau 75 mg/kg.
Nu au existat efecte fetale la doze de 5 sau 10 mg/kg; la doze de 25 mg/kg, 50 mg/kg şi mai mari s-au
observat creşterea numărului de cazuri cu variante anatomice fetale (coaste supranumerare, dilatarea
pelvisului renal), precum şi întârzieri în osificare. La doze cuprinse între 80 mg/kg şi 320 mg/kg a crescut
letalitatea embrionară la şobolan şi anomaliile fetale au inclus coaste ondulate, palatoschizis şi osificare
cranio-facială anormală.
La administrarea pe cale orală în doze de 20 mg/kg, debutul travaliului a fost uşor întârziat iar la
administrarea intravenoasă în doze de 20 mg/kg şi 40 mg/kg s-au observat, la câteva femele, distocie şi
prelungirea travaliului. La aceste doze, tulburările la naştere s-au manifestat printr-o uşoară creştere a
numărului de pui născuţi morţi şi printr-o scădere a supravieţuirii nou-născuţilor. Efectele asupra naşterii la
şobolani sunt în concordanţă cu proprietatea de scădere a estrogenilor specifică în funcţie de specie, indusă
de administrarea fluconazolului în doze mari. Asemenea modificări hormonale nu au fost observate la
femeile tratate cu fluconazol (vezi pct. 5.1).
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Lactoză monohidrat
Amidon de porumb
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Stearat de magneziu
Corpul capsulei:
Indigo carmine FD&C blue 2 (Indigotină), (E 132)
Dioxid de titan (E 171)
Oxid galben de fer (E 172)
Gelatină
Capacul capsulei:
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 30°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
19
Cutie cu 1 sau 2 blistere din folie PVC/Al a câte 8 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Balkanpharma Razgrad AD
68 Aprilsko vastanie Blvd.
7200 Razgrad, Bulgaria
Tel. (+359 84) 660 999
Fax (+359 84) 634 272
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9821/2017/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări: Octombrie 2005
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Martie 2017.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2017.
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro .
