TAMSOL 0,4 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TAMSOL 0,4 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare modificată.
Capsule gelatinoase tari; capac de culoare brun opac şi corp de culoare galben-deschis opac.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior asociate hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza uzuală recomandată este de 1 capsulă pe zi, după micul dejun sau după prima masă a zilei.
Pacienți cu insuficiență renală
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min)
trebuie abordat cu prudenţă deoarece nu au fost efectuate studii clinice la aceşti pacienţi.
Copii și adolescenți
Siguranţa şi eficacitatea administrării tamsulosinului la copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18
ani nu au fost stabilite.
Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1.
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsula trebuie înghiţită întreagă, nu se poate zdrobi sau mesteca, deoarece acest lucru poate influenţa
modul de eliberare controlată şi prelungită a substanţei active.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Antecedente de hipotensiune ortostatică.
Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
2
Ca şi în cazul altor antagonişti ai receptorilor α
1-adrenergici, în cazuri individuale în timpul
tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin, poate apărea o scădere a tensiunii arteriale, în urma căreia,
rar, poate apărea sincopă. La primele semne de hipotensiune ortostatică (ameţeală, slăbiciune),
pacientul trebuie să stea în poziţie culcată sau așezat până când simptomele dispar.
Înainte de iniţierea terapiei cu clorhidrat de tamsulosin, pacientul trebuie examinat în vederea
excluderii prezenţei altor afecţiuni care pot produce aceleaşi simptome ca şi hiperplazia benignă de
prostată. Înainte de tratament şi la intervale regulate după începerea acestuia, trebuie efectuat tuşeul
rectal şi, atunci când este necesar, trebuie determinat antigenul specific prostatei (PSA).
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină <10 ml/min) trebuie abordat
cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi nu au fost studiaţi.
După utilizarea tamsulosinului a fost raportată rareori apariția angioedemului. În cazul apariției
angioedemului, tratamentul trebuie întrerupt imediat, pacientul trebuie monitorizat până la dispariția
edemului și tamsulosinul nu mai trebuie administrat ulterior.
S-a observat apariţia „Sindromului Intraoperator de Iris Flasc” (IFIS, o variantă a sindromului cu
pupilă mică) în timpul intervenției chirurgicale pentru cataractă și glaucom la câţiva pacienţi aflaţi în
tratament cu clorhidrat de tamsulosin sau care au utilizat clorhidrat de tamsulosin anterior de
momentul operator. IFIS poate creşte riscul complicaţiilor oculare în timpul intervenției chirurgicale
sau după intervenția chirurgicală pentru cataractă și glaucom.
Se consideră empiric utilă întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1-2 săptămâni înainte de
intervenție chirurgicală pentru cataractă sau glaucom, dar beneficiile întreruperii tratamentului înainte
de intervenția chirurgicală nu au fost încă stabilite. Apariția IFIS a fost de asemenea raportată la
pacienți care au întrerupt tamsulosinul cu mai mult timp înainte de intervenția chirurgicală pentru
cataractă sau glaucom.
Nu este recomandată începerea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienți programaţi pentru
intervenție chirurgicală pentru cataractă sau glaucom. În evaluarea preoperatorie, medicii chirurgi care
vor efectua intervenția chirurgicală pentru cataractă sau glaucom şi echipa oftalmologică trebuie să
constate dacă pacienţii programaţi pentru intervenție chirurgicală pentru cataractă sau glaucom sunt
sau au fost trataţi cu tamsulosin, pentru a se asigura că sunt luate toate măsurile necesare pentru
controlul IFIS în cursul intervenției chirurgicale.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici sau moderați
ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.
Nu au fost observate interacţiuni în cazul administrării concomitente a clorhidratului de tamsulosin cu
atenolol, enalapril sau teofilină. Administrarea concomitentă de cimetidină conduce la o creştere a
concentrației plasmatice a tamsulosinului, în timp ce furosemidul conduce la o scădere, dar
concentrațiile plasmatice rămân într-un interval normal, astfel încât dozele nu trebuie ajustate.
In vitro, diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina și warfarina nu modifică fracţiile libere de tamsulosin din plasma umană.
Nici tamsulosinul nu modifică fracţiile libere de diazepam, propranolol, triclormetiazidă și
clormadinonă.
3
Totuși, diclofenacul și warfarina, pot crește rata de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate
conduce la creșterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol
(un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a condus la creșterea ASC și C
max a clorhidratului de
tamsulosin de 2,8 respectiv de 2,2 ori.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici sau moderați
ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a condus la creșterea C
max și ASC a tamsulosinului de 1,3 respectiv de 1,6 ori, dar aceste
creșteri nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
Administrarea concomitentă a altor antagonişti ai receptorilor α
1-adrenergici poate conduce la
scăderea tensiunii arteriale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea tamsulosinului nu este indicată la femei.
În studii clinice de scurtă și lungă durată cu tamsulosin, au fost observate tulburări de ejaculare. În
experiența de după punerea pe piață, au fost raportate evenimente cum sunt tulburări de ejaculare,
ejaculare retrogradă și eșec al ejaculării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce sau de a folosi utilaje. Totuși,
deoarece acest medicament poate provoca amețeli, pacienții trebuie avertizați să nu conducă
autovehicule sau să folosească utilaje dacă apar astfel de simptome.
4.8 Reacţii adverse
Clasificare pe
aparate, sisteme
și organe Frecvente
(≥1/100,
<1/10) Mai pu
țin
frecvente
(≥1/1000,
<1/100) Rare
(≥1/10000,
<1/1 000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvență
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos amețeli(1,3%) cefalee sincopă
Tulburări
oculare vedere
încețoșată*
tulburări ale
vederii*
Tulburări
cardiace palpitații
Tulburări
vasculare hipotensiune
ortostatică
4
Tulburări
respiratorii,
toracice
și
mediastinale rinită epistaxis*
Tulburări
gastro-
intestinale constipație,
diaree, grea
ță,
vărsătură
Afecțiuni
cutanate
și ale
țesutului
subcutanat erupții
cutanate
tranzitorii,
prurit,
urticarie angioedem sindrom
Stevens-
Johnson eritem
multiform*
dermatită
exfoliativă*
Tulburări ale
aparatului
genital și sânului tulburări de
ejaculare,
inclusiv
ejaculare
retrogradă sau
incapacitatea
de ejaculare priapism
Tulburări
generale
și la
nivelul locului
de administrare astenie
*observate după punerea pe piață
Ca și în cazul altor alfa-blocante pot să apară xerostomie, somnolență și edem.
Experiența de după punerea pe piață: în afara reacțiilor adverse menționate mai sus, administrarea de
tamsolusin a fost asociată cu fibrilație atrială, tahicardie, aritmie și dispnee. Datorită raportării
spontane nu a putut fi estimată frecvența acestor evenimente și nu a putut fi documentată deplin
asocierea cu administrarea de tamsolusin.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate conduce la efecte grave determinate de scăderea
tensiunii arteriale. La diferite grade de supradozare au fost observate efecte grave determinate de
scăderea tensiunii arteriale.
Tratament
În cazul hipotensiunii acute apărute în urma supradozării, trebuie asigurată sustinerea funcțiilor
cardiovasculare. Restabilirea tensiunii arteriale şi readucerea la normal a frecvenței cardiace se pot
realiza prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă acest lucru nu ajută, atunci se pot administra
medicamente care să mărească volumul sanguin şi, dacă este necesar, vasopresoare. Este necesară
monitorizarea funcţiei renale şi aplicarea măsurilor generale de susţinere. Este puţin probabil ca dializa
să fie utilă, deoarece tamsulosinul este puternic legat de proteinele plasmatice.
5
În vederea împiedicării absorbţiei trebuie luate măsuri cum ar fi emeza. În cazul în care sunt ingerate
cantităţi mari, se poate face lavaj gastric şi se poate administra cărbune activat şi laxativ osmotic, cum
este sulfat de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Medicamentul este destinat exclusiv pentru tratamentul afecțiunilor prostatei.
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii adrenergici alfa
1 post-sinaptici, în special de
subtipurile alfa
1A şi alfa1D. Astfel se produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, ceea
ce duce la reducerea tonusului şi la îmbunătăţirea debitului urinar.
Efecte farmacodinamice
Tamsulosinul măreşte debitul maxim de urină. Datorită relaxării muşchilor netezi ai prostatei şi
uretrei, obstrucţia este diminuată, ceea ce conduce la ameliorarea simptomelor care însoţesc micţiunea.
Tamsulosinul ameliorează şi simptomele care însoţesc acumularea urinii, în dezvoltarea cărora un rol
important îl are instabilitatea vezicii urinare. Efectele asupra simptomelor care însoţesc umplerea şi
golirea vezicii urinare se menţin în timpul tratamentului de lungă durată. Datorită acestor efecte,
necesitatea intervenţiei chirurgicale sau a cateterizării este semnificativ întârziată.
α
1-blocantele pot determina o scădere a tensiunii arteriale, din cauza reducerii rezistenţei periferice. În
decursul studiilor efectuate cu tamsulosin, nu a fost observată o reducere semnificativă a tensiunii
arteriale la pacienții normotensivi.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile a fost efectuat la copii cu
vezică neurogenă. Un total de 161 copii (cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani) au fost repartizați prin
randomizare şi trataţi cu una din 3 valori ale dozelor de tamsulosin (mică [0,001 – 0,002 mg/kg],
medie [0,002 – 0,004 mg/kg], şi mare [0,004 – 0,008 mg/kg]) sau li s-a administrat placebo. Criteriul
de evaluare principal a fost reprezentat de numărul de pacienţi la care a scăzut presiunea de golire a
detrusorului (PGD), la < 40 cm H
2O, bazat pe două evaluări în aceeaşi zi. Criteriile de evaluare
secundare au fost: schimbarea reală şi procentuală faţă de valoarea iniţială a presiunii de golire a
detrusorului; îmbunătăţirea sau stabilizarea hidronefrozei şi hidroureterului; modificările volumelor de
urină obţinute prin cateterizare şi numărul de înregistrări în jurnalele de cateterism ale lenjeriei ude în
momentul cateterizării. Nu a fost găsită nicio diferenţă semnificativă statistic între grupul la care s-a
administrat placebo şi oricare din cele 3 grupuri la care s-a administrat tamsulosin, în ceea ce priveşte
criteriul de evaluare principal şi criteriile de evaluare secundare. Nu a fost observată nicio relaţie
doză-răspuns pentru niciuna dintre doze.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Tamsulosinul se absoarbe din intestin iar biodisponibilitatea lui este aproape completă. Absorbţia
tamsulosinului scade dacă medicamentul este administrat la scurt timp după masă. Uniformitatea
absorbţiei poate fi susţinută prin administrarea tamsulosinului după aceeaşi masă a zilei.
Cinetica tamsulosinului este lineară.
După administrarea postprandială a unei doze unice de tamsulosin, concentraţia plasmatică maximă
este atinsă în aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsă în cea de-a cincea zi de
administrare repetată a substanţei, C
max este cu aproximativ două treimi mai mare decât cea obţinută în
cazul administrării unei doze unice. Această creştere a fost observată mai ales la pacienţii vârstnici;
totuşi, aceeaşi reacţie poate fi aşteptată şi în cazul pacienţilor tineri.
6
Nivelurile plasmatice atinse atât după administrarea unei doze unice cât şi după administrare repetată,
prezintă diferenţe inter-individuale considerabile.
Distribuţie
La om, tamsulosinul se leagă aproximativ 99% de proteinele plasmatice şi volumul de distribuţie este
mic (aprox. 0,2 l/kg).
Metabolizare
Metabolizarea tamsulosinului la „primul pasaj hepatic” este puțin semnificativă, fiind metabolizat lent.
Cea mai mare parte a tamsulosinului este prezentă în plasmă în formă neschimbată. Tamsulosinul se
metabolizează la nivel hepatic.
La şobolani nu a fost practic observată inducţia enzimelor hepatice microzomale de către tamsulosin.
Rezultatele in vitro sugerează că CYP3A4 şi CYP2D6 sunt implicate în metabolizarea clorhidratului
de tamsulosin, cu posibile contribuţii minore ale altor izoenzime CYP. Inhibarea enzimelor de
metabolizare CYP3A4 şi CYP2D6 poate duce la creşterea expunerii la clorhidratul de tamsulosin (vezi
pct. 4.4 şi 4.5).
Nu este demonstrată necesitatea modificării dozei în cazul insuficienţei hepatice.
Nici unul dintre metaboliţii substanţei nu prezintă activitate mai mare sau toxicitate mai mare decât
substanţa în sine.
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi se elimină mai ales pe cale renală; aproximativ 9% din doza
administrată se elimină nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, după o doză unică de tamsulosin administrată post-
prandial este de aproximativ 10 ore. Dacă nivelul plasmatic al substanţei este la starea de echilibru,
timpul de înjumătăţire este de aproximativ 13 ore.
Nu este necesară reducerea dozei în cazul alterării funcţiei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea,
s-au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenitatea la
şoareci şi şobolani și a fost studiată genotoxicitatea în condiţii in vitro şi in vivo.
Profilul general de genotoxicitate observat la doze mari de tamsulosin este în concordanță cu acțiunile
farmacologice cunoscute ale antagoniștilor receptorilor α-adrenergici.
La câini, la doze foarte mari s-au observat modificări ale ECG; acest răspuns este considerat ca fiind
nerelevant clinic. Tamsulosinul nu a arătat proprietăți genotoxice relevante.
Au fost raportate incidenţe crescute ale modificărilor proliferative în glandele mamare ale femelelor de
şoarece şi şobolan. Aceste modificări, care sunt probabil mediate de hiperprolactinemie, au apărut
numai la doze mari și au fost considerate irelevante.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Stearat de calciu
Citrat de trietil
Talc
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil 1:1 (polisorbat 80 şi lauril sulfat de sodiu)
Celuloză microcristalină.
Capsulă:
Capac:
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172)
7
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Corp:
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6258/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări:martie 2006.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
TAMSOL 0,4 mg capsule cu eliberare modificată
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă cu eliberare modificată conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare modificată.
Capsule gelatinoase tari; capac de culoare brun opac şi corp de culoare galben-deschis opac.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor tractului urinar inferior asociate hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Doza uzuală recomandată este de 1 capsulă pe zi, după micul dejun sau după prima masă a zilei.
Pacienți cu insuficiență renală
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance-ul creatininei mai mic de 10 ml/min)
trebuie abordat cu prudenţă deoarece nu au fost efectuate studii clinice la aceşti pacienţi.
Copii și adolescenți
Siguranţa şi eficacitatea administrării tamsulosinului la copii și adolescenți cu vârsta mai mică de 18
ani nu au fost stabilite.
Datele disponibile în prezent sunt descrise la pct. 5.1.
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsula trebuie înghiţită întreagă, nu se poate zdrobi sau mesteca, deoarece acest lucru poate influenţa
modul de eliberare controlată şi prelungită a substanţei active.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanța activă sau la oricare dintre excipienţii enumerați la pct. 6.1.
Antecedente de hipotensiune ortostatică.
Insuficienţă hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
2
Ca şi în cazul altor antagonişti ai receptorilor α
1-adrenergici, în cazuri individuale în timpul
tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin, poate apărea o scădere a tensiunii arteriale, în urma căreia,
rar, poate apărea sincopă. La primele semne de hipotensiune ortostatică (ameţeală, slăbiciune),
pacientul trebuie să stea în poziţie culcată sau așezat până când simptomele dispar.
Înainte de iniţierea terapiei cu clorhidrat de tamsulosin, pacientul trebuie examinat în vederea
excluderii prezenţei altor afecţiuni care pot produce aceleaşi simptome ca şi hiperplazia benignă de
prostată. Înainte de tratament şi la intervale regulate după începerea acestuia, trebuie efectuat tuşeul
rectal şi, atunci când este necesar, trebuie determinat antigenul specific prostatei (PSA).
Tratamentul pacienţilor cu insuficienţă renală severă (clearance creatinină <10 ml/min) trebuie abordat
cu precauţie, deoarece aceşti pacienţi nu au fost studiaţi.
După utilizarea tamsulosinului a fost raportată rareori apariția angioedemului. În cazul apariției
angioedemului, tratamentul trebuie întrerupt imediat, pacientul trebuie monitorizat până la dispariția
edemului și tamsulosinul nu mai trebuie administrat ulterior.
S-a observat apariţia „Sindromului Intraoperator de Iris Flasc” (IFIS, o variantă a sindromului cu
pupilă mică) în timpul intervenției chirurgicale pentru cataractă și glaucom la câţiva pacienţi aflaţi în
tratament cu clorhidrat de tamsulosin sau care au utilizat clorhidrat de tamsulosin anterior de
momentul operator. IFIS poate creşte riscul complicaţiilor oculare în timpul intervenției chirurgicale
sau după intervenția chirurgicală pentru cataractă și glaucom.
Se consideră empiric utilă întreruperea tratamentului cu tamsulosin cu 1-2 săptămâni înainte de
intervenție chirurgicală pentru cataractă sau glaucom, dar beneficiile întreruperii tratamentului înainte
de intervenția chirurgicală nu au fost încă stabilite. Apariția IFIS a fost de asemenea raportată la
pacienți care au întrerupt tamsulosinul cu mai mult timp înainte de intervenția chirurgicală pentru
cataractă sau glaucom.
Nu este recomandată începerea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienți programaţi pentru
intervenție chirurgicală pentru cataractă sau glaucom. În evaluarea preoperatorie, medicii chirurgi care
vor efectua intervenția chirurgicală pentru cataractă sau glaucom şi echipa oftalmologică trebuie să
constate dacă pacienţii programaţi pentru intervenție chirurgicală pentru cataractă sau glaucom sunt
sau au fost trataţi cu tamsulosin, pentru a se asigura că sunt luate toate măsurile necesare pentru
controlul IFIS în cursul intervenției chirurgicale.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici sau moderați
ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Studiile de interacțiune au fost efectuate doar la adulți.
Nu au fost observate interacţiuni în cazul administrării concomitente a clorhidratului de tamsulosin cu
atenolol, enalapril sau teofilină. Administrarea concomitentă de cimetidină conduce la o creştere a
concentrației plasmatice a tamsulosinului, în timp ce furosemidul conduce la o scădere, dar
concentrațiile plasmatice rămân într-un interval normal, astfel încât dozele nu trebuie ajustate.
In vitro, diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina și warfarina nu modifică fracţiile libere de tamsulosin din plasma umană.
Nici tamsulosinul nu modifică fracţiile libere de diazepam, propranolol, triclormetiazidă și
clormadinonă.
3
Totuși, diclofenacul și warfarina, pot crește rata de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate
conduce la creșterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol
(un cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a condus la creșterea ASC și C
max a clorhidratului de
tamsulosin de 2,8 respectiv de 2,2 ori.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 la
pacienți cu fenotip CYP2D6 de metabolizatori lenți.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu precauție în asociere cu inhibitori puternici sau moderați
ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă a clorhidratului de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a condus la creșterea C
max și ASC a tamsulosinului de 1,3 respectiv de 1,6 ori, dar aceste
creșteri nu sunt considerate relevante din punct de vedere clinic.
Administrarea concomitentă a altor antagonişti ai receptorilor α
1-adrenergici poate conduce la
scăderea tensiunii arteriale.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Utilizarea tamsulosinului nu este indicată la femei.
În studii clinice de scurtă și lungă durată cu tamsulosin, au fost observate tulburări de ejaculare. În
experiența de după punerea pe piață, au fost raportate evenimente cum sunt tulburări de ejaculare,
ejaculare retrogradă și eșec al ejaculării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s-au efectuat studii privind efectele asupra capacității de a conduce sau de a folosi utilaje. Totuși,
deoarece acest medicament poate provoca amețeli, pacienții trebuie avertizați să nu conducă
autovehicule sau să folosească utilaje dacă apar astfel de simptome.
4.8 Reacţii adverse
Clasificare pe
aparate, sisteme
și organe Frecvente
(≥1/100,
<1/10) Mai pu
țin
frecvente
(≥1/1000,
<1/100) Rare
(≥1/10000,
<1/1 000) Foarte rare
(<1/10000) Cu frecvență
necunoscută
(care nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos amețeli(1,3%) cefalee sincopă
Tulburări
oculare vedere
încețoșată*
tulburări ale
vederii*
Tulburări
cardiace palpitații
Tulburări
vasculare hipotensiune
ortostatică
4
Tulburări
respiratorii,
toracice
și
mediastinale rinită epistaxis*
Tulburări
gastro-
intestinale constipație,
diaree, grea
ță,
vărsătură
Afecțiuni
cutanate
și ale
țesutului
subcutanat erupții
cutanate
tranzitorii,
prurit,
urticarie angioedem sindrom
Stevens-
Johnson eritem
multiform*
dermatită
exfoliativă*
Tulburări ale
aparatului
genital și sânului tulburări de
ejaculare,
inclusiv
ejaculare
retrogradă sau
incapacitatea
de ejaculare priapism
Tulburări
generale
și la
nivelul locului
de administrare astenie
*observate după punerea pe piață
Ca și în cazul altor alfa-blocante pot să apară xerostomie, somnolență și edem.
Experiența de după punerea pe piață: în afara reacțiilor adverse menționate mai sus, administrarea de
tamsolusin a fost asociată cu fibrilație atrială, tahicardie, aritmie și dispnee. Datorită raportării
spontane nu a putut fi estimată frecvența acestor evenimente și nu a putut fi documentată deplin
asocierea cu administrarea de tamsolusin.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate conduce la efecte grave determinate de scăderea
tensiunii arteriale. La diferite grade de supradozare au fost observate efecte grave determinate de
scăderea tensiunii arteriale.
Tratament
În cazul hipotensiunii acute apărute în urma supradozării, trebuie asigurată sustinerea funcțiilor
cardiovasculare. Restabilirea tensiunii arteriale şi readucerea la normal a frecvenței cardiace se pot
realiza prin aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă acest lucru nu ajută, atunci se pot administra
medicamente care să mărească volumul sanguin şi, dacă este necesar, vasopresoare. Este necesară
monitorizarea funcţiei renale şi aplicarea măsurilor generale de susţinere. Este puţin probabil ca dializa
să fie utilă, deoarece tamsulosinul este puternic legat de proteinele plasmatice.
5
În vederea împiedicării absorbţiei trebuie luate măsuri cum ar fi emeza. În cazul în care sunt ingerate
cantităţi mari, se poate face lavaj gastric şi se poate administra cărbune activat şi laxativ osmotic, cum
este sulfat de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Medicamentul este destinat exclusiv pentru tratamentul afecțiunilor prostatei.
Mecanism de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii adrenergici alfa
1 post-sinaptici, în special de
subtipurile alfa
1A şi alfa1D. Astfel se produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, ceea
ce duce la reducerea tonusului şi la îmbunătăţirea debitului urinar.
Efecte farmacodinamice
Tamsulosinul măreşte debitul maxim de urină. Datorită relaxării muşchilor netezi ai prostatei şi
uretrei, obstrucţia este diminuată, ceea ce conduce la ameliorarea simptomelor care însoţesc micţiunea.
Tamsulosinul ameliorează şi simptomele care însoţesc acumularea urinii, în dezvoltarea cărora un rol
important îl are instabilitatea vezicii urinare. Efectele asupra simptomelor care însoţesc umplerea şi
golirea vezicii urinare se menţin în timpul tratamentului de lungă durată. Datorită acestor efecte,
necesitatea intervenţiei chirurgicale sau a cateterizării este semnificativ întârziată.
α
1-blocantele pot determina o scădere a tensiunii arteriale, din cauza reducerii rezistenţei periferice. În
decursul studiilor efectuate cu tamsulosin, nu a fost observată o reducere semnificativă a tensiunii
arteriale la pacienții normotensivi.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile a fost efectuat la copii cu
vezică neurogenă. Un total de 161 copii (cu vârsta cuprinsă între 2 şi 16 ani) au fost repartizați prin
randomizare şi trataţi cu una din 3 valori ale dozelor de tamsulosin (mică [0,001 – 0,002 mg/kg],
medie [0,002 – 0,004 mg/kg], şi mare [0,004 – 0,008 mg/kg]) sau li s-a administrat placebo. Criteriul
de evaluare principal a fost reprezentat de numărul de pacienţi la care a scăzut presiunea de golire a
detrusorului (PGD), la < 40 cm H
2O, bazat pe două evaluări în aceeaşi zi. Criteriile de evaluare
secundare au fost: schimbarea reală şi procentuală faţă de valoarea iniţială a presiunii de golire a
detrusorului; îmbunătăţirea sau stabilizarea hidronefrozei şi hidroureterului; modificările volumelor de
urină obţinute prin cateterizare şi numărul de înregistrări în jurnalele de cateterism ale lenjeriei ude în
momentul cateterizării. Nu a fost găsită nicio diferenţă semnificativă statistic între grupul la care s-a
administrat placebo şi oricare din cele 3 grupuri la care s-a administrat tamsulosin, în ceea ce priveşte
criteriul de evaluare principal şi criteriile de evaluare secundare. Nu a fost observată nicio relaţie
doză-răspuns pentru niciuna dintre doze.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Tamsulosinul se absoarbe din intestin iar biodisponibilitatea lui este aproape completă. Absorbţia
tamsulosinului scade dacă medicamentul este administrat la scurt timp după masă. Uniformitatea
absorbţiei poate fi susţinută prin administrarea tamsulosinului după aceeaşi masă a zilei.
Cinetica tamsulosinului este lineară.
După administrarea postprandială a unei doze unice de tamsulosin, concentraţia plasmatică maximă
este atinsă în aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsă în cea de-a cincea zi de
administrare repetată a substanţei, C
max este cu aproximativ două treimi mai mare decât cea obţinută în
cazul administrării unei doze unice. Această creştere a fost observată mai ales la pacienţii vârstnici;
totuşi, aceeaşi reacţie poate fi aşteptată şi în cazul pacienţilor tineri.
6
Nivelurile plasmatice atinse atât după administrarea unei doze unice cât şi după administrare repetată,
prezintă diferenţe inter-individuale considerabile.
Distribuţie
La om, tamsulosinul se leagă aproximativ 99% de proteinele plasmatice şi volumul de distribuţie este
mic (aprox. 0,2 l/kg).
Metabolizare
Metabolizarea tamsulosinului la „primul pasaj hepatic” este puțin semnificativă, fiind metabolizat lent.
Cea mai mare parte a tamsulosinului este prezentă în plasmă în formă neschimbată. Tamsulosinul se
metabolizează la nivel hepatic.
La şobolani nu a fost practic observată inducţia enzimelor hepatice microzomale de către tamsulosin.
Rezultatele in vitro sugerează că CYP3A4 şi CYP2D6 sunt implicate în metabolizarea clorhidratului
de tamsulosin, cu posibile contribuţii minore ale altor izoenzime CYP. Inhibarea enzimelor de
metabolizare CYP3A4 şi CYP2D6 poate duce la creşterea expunerii la clorhidratul de tamsulosin (vezi
pct. 4.4 şi 4.5).
Nu este demonstrată necesitatea modificării dozei în cazul insuficienţei hepatice.
Nici unul dintre metaboliţii substanţei nu prezintă activitate mai mare sau toxicitate mai mare decât
substanţa în sine.
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi se elimină mai ales pe cale renală; aproximativ 9% din doza
administrată se elimină nemodificată.
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, după o doză unică de tamsulosin administrată post-
prandial este de aproximativ 10 ore. Dacă nivelul plasmatic al substanţei este la starea de echilibru,
timpul de înjumătăţire este de aproximativ 13 ore.
Nu este necesară reducerea dozei în cazul alterării funcţiei renale.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea,
s-au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenitatea la
şoareci şi şobolani și a fost studiată genotoxicitatea în condiţii in vitro şi in vivo.
Profilul general de genotoxicitate observat la doze mari de tamsulosin este în concordanță cu acțiunile
farmacologice cunoscute ale antagoniștilor receptorilor α-adrenergici.
La câini, la doze foarte mari s-au observat modificări ale ECG; acest răspuns este considerat ca fiind
nerelevant clinic. Tamsulosinul nu a arătat proprietăți genotoxice relevante.
Au fost raportate incidenţe crescute ale modificărilor proliferative în glandele mamare ale femelelor de
şoarece şi şobolan. Aceste modificări, care sunt probabil mediate de hiperprolactinemie, au apărut
numai la doze mari și au fost considerate irelevante.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei:
Stearat de calciu
Citrat de trietil
Talc
Copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil 1:1 (polisorbat 80 şi lauril sulfat de sodiu)
Celuloză microcristalină.
Capsulă:
Capac:
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid negru de fer (E172)
7
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Corp:
Oxid roşu de fer (E172)
Oxid negru de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E172)
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare modificată.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Gedeon Richter România S.A.
Str. Cuza Vodă Nr. 99-105, 540306 Târgu-Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6258/2006/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data primei autorizări:martie 2006.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Martie 2016
Informații detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe web-site-ul Agenției Naționale a
Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale: http://www.anm.ro .
