CIPRINOL 750 mg
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5920/2005/01; 5921/2005/01; 6357/2006/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
CIPRINOL 250 mg comprimate filmate
CIPRINOL 500 mg comprimate filmate
CIPRINOL 750 mg comprimate filmate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Ciprinol 250 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat
monohidrat 291 mg.
Ciprinol 500 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat
monohidrat 582 mg.
Ciprinol 750 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat
monohidrat 873 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4
şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu
privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie,
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
2
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor r medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ci
profloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 7 până la 14 zile
Infecţii ale tractului
respirator superior Exacerbarea sinuzitei
cronice 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 7 până la 14 zile
Otită medie cronică
purulentă 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 7 până la 14 zile
3
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale tractului
urinar Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe zi
până la 500 mg de două
ori pe zi 3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică
de 500 mg
Cistită complicată
Pielonefrită
necomplicată 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile în
unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 2 până la 4 săptămâni (acută)
până la 4 până la 6 săptămâni
(cronică)
Infecţii ale tractului
genital Uretrită gonococică şi
cervicită 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi
boală inflamatorie
pelvină 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal şi
infecţii intra-
abdominale Diaree determinată de
bacterii patogene
incluzând Shigella spp,
cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor 500 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree determinată de
Shigella dysenteriae de
tip I 500 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae 500 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-
abdominale datorate
bacteriilor Gram-
ne
gativ 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi maximum 3 luni
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la
pacienţii neutropenici
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform
recomandărilor oficiale 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi Tratamentul trebuie continuat
pe toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de
Neisseria meningitidis 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
4
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru
persoanele apte să primească tratament pe cale
orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
suspectată sau confirmată. 500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
Copii şi adolescenţi
Indicaţii
Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză 10 până la 14 zile
Infecţii complicate
ale tractului urinar şi
pielonefrită 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 750 mg per doză 10 până la 21 zile
Antrax: profilaxia
după expunerea pe
cale inhalatorie şi
tratamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată. 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 500 mg per doză 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul
antraxului
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză În funcţie de tipul
infecţiilor
Persoane vârstnice
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m²] Creatinina sericã
[µmol/l] Doza oralã
[mg]
5
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 – 60 124 - 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai
rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte,
iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de
calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost
exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo-scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
6
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo-scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Inflamaţia şi rupturile de tendon pot
apărea chiar şi la câteva luni după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină Riscul tendinopatiei
poate fi crescut la pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi
pct. 4.8).
7
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Tulburări vizuale
În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat
medicul oftalmolog.
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant. Au
fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei
trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice.
În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidale, care culminează cu
tentativă de suicid sau suicid.. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, este necesară precauţie la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu:
- sindrom congenital de QT prelungit
- utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu,
antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele)
- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagnezemia)
- boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienţii vârstnici (bărbaţi şi femei) pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul
QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, la
această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Persoane vârstnice, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9).
Aparatul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficienţă renală
Deoarece ciprofloxacina este excretată în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este
necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşsa cum este descris la pct. 4.2, pentru
evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării ciprofloxacinei.
8
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale
şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină). Administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate
concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent
şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei)
(vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care fac
tratament cu medicamente cunoascute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA
şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic
tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad
absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 – 2 ore înainte, fie
la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor
care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
9
minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramidă
Metoclopramida accelerează absorbţia ciprofloxacinei (administrată oral), rezultând un timp mai scurt
necesar atingerii concentraţiilor plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra
biodisponibilităţii ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi omeprazol determină o reducere uşoară a Cmax şi
ASC pentru ciprofloxacină.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C
max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori)
când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori,
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmre, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
La administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie
a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent, bisăptămânal, al valorilor
creatininemiei.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi un antagonist al vitaminei K poate amplifica efectele
anticoagulante ale acestuia. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr
mare de pacienţi care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în
funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă
10
modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este
determinată de infecţie sau de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în
timpul şi imediat după asocierea ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu,
warfarină, acenocoumarol, fenprocumonă sau fluindionă).
Glibenclamidă
În cazuri particulare, administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi glibenclamidă poate creşte
efectul glibenclamidei (hipoglicemie)
Duloxetină
În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al
izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi C
max
pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în
cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale
ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de
ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea
tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care
este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată
intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apare o posibilă
interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
Cmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după
administrarea unei doze orale de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea,
luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi sildenafil.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
11
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a Ciprinol
(tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă. Analiza
frecvenţei a luat în considerare dateledupă administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100 Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000 Foarte rare:
< 1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări Suprainfecţii
micotice Colită asociată
cu antibioticul
(potenţial letală
în cazuri foarte
rare) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie Anemie
hemolitică
Agranulocitozã
Pancitopenie
(cu risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii alergice
Edem
alergic/edem
angioneurotic Reacţii
anafilactice
şoc anafilactic
(cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice Hiperactivitate
/ agitaţie
psihomotorie Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie (care
poate culmina
potenţial cu
ideaţie/gânduri
sucidale,
tentative de
suicid sau suicid)
(vezi pct. 4.4),
halucinaţii Reacţii
psihotice (care
pot culmina
potenţial cu
ideaţie/gânduri
sucidale,
tentative de
suicid sau
suicid) (vezi
pct. 4.4) (vezi
pct. 4.4)
12
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100 Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000 Foarte rare:
< 1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee
Ameţeli
Tulburãri ale
somnului
Tulburări ale
sensibilitãţii
gustative
(disgeuzie) Parestezie şi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii
(inclusiv status
epilepticus, vezi
pct. 4.4)
Vertij Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană Neuropatie
periferică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
oculare Tulburări vizuale Tulburări ale
percepţiei
culorilo
r
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tinitus (zgomote
în urechi)
Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
Tulburări
cardiace Tahicardie Aritmie
ventriculară,
torsada
vârfurilor
(raportată
predominant
la pacienţii cu
factori de risc
de prelungire
a QT),
prelungirea
intervalului
QT
evidenţiată
ECG (vezi
pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări
vasculare Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopã Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
(inclusiv stare
astmatică)
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă
Diaree Vărsături
Dureri gastro-
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă Pancreatită
13
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100 Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000 Foarte rare:
< 1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hepatobiliare Creşteri ale
transaminazelor
Creşteri ale
bilirubinei Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu
evoluţie către
insuficienţă
hepatică cu
risc letal) (vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii cutanate
Prurit
Urticarie Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (care
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea risc
letal) Pustuloză
exantematoasă
generalizată
acută (PEGA)
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Dureri
musculo-
scheletale
(dureri la
nivelul
extremităţilor,
dorsalgii,
dureri toracice)
Artralgie Mialgie
Artrită
Creşterea
tonusului
muscular şi
crampe Astenie
muscularã
Tendinitã
Ruptură de
tendoane (în
special a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare Disfuncţie
renală Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Astenie
Febră Edem
Transpiraţii
(hiperhidroză)
14
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100 Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000 Foarte rare:
< 1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Investigaţii
diagnostice Creşterea
fosfatazei
alcaline serice Valori anormale
ale protrombinei
Creşterea
amilazei serice INR crescut
(la pacienţii
trataţi cu
antagonişti de
vitamină K)
* Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost
observate predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului
QT (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
Tratament
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune
activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii
dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic,
antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În cazul supradozajului, trebuie efectuat tratament simptomatic.Datorită posibilităţii prelungirii
intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
15
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al and-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii
S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Pseudomonas
S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Acinetobacter
S 1 mg/l R 1 mg/l
Staphylococcus spp.1
S 1 mg/l R 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi
Moraxella catarrhalis S 0,5 mg/l R 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae
S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Neisseria meningitides
S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de
speciile microbiene* S 0,5 mg/l R 1 mg/l
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze
mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie
utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi
la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
16
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII inconstant sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enteroccus faecium
17
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul
antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat
până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea
recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de
tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul
antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4(
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (C
max) dependente de doză,
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore..
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
18
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, C
max şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
observat o creştere nesemnificativă a C
max şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, C
max a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
19
6.1 Lista excipientilor
Nucleu: povidona, amidonglicolat de sodiu (tip A), celuloza microcristalina, dioxid de siliciu coloidal
anhidru, croscarmeloza sodica, stearat de magneziu.
Film: hipromeloza, talc, dioxid de titan (E171), propilenglicol.
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura si continutul ambalajului
CIPRINOL 250 mg comprimate filmate
CIPRINOL 500 mg comprimate filmate
Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.
CIPRINOL 750 mg comprimate filmate
Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Krka, d.d., Novo mesto,
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMARUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
CIPRINOL 250 mg comprimate filmate5
920/2005/01
CIPRINOL 500 mg comprimate filmate
5921/2005/01
CIPRINOL 750 mg comprimate filmate
6357/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZARI SAU A REINNOIRII AUTORIZATIEI
Autorizare - Aprilie/2006
20
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2015
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 5920/2005/01; 5921/2005/01; 6357/2006/01-02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMIREA COMERCIALA A MEDICAMENTULUI
CIPRINOL 250 mg comprimate filmate
CIPRINOL 500 mg comprimate filmate
CIPRINOL 750 mg comprimate filmate
2. COMPOZITIA CALITATIVA SI CANTITATIVA
Ciprinol 250 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 250 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat
monohidrat 291 mg.
Ciprinol 500 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 500 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat
monohidrat 582 mg.
Ciprinol 750 mg
Fiecare comprimat filmat conține ciprofloxacină 750 mg sub formă de ciprofloxacină clorhidrat
monohidrat 873 mg.
Pentru lista tuturor excipienților, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICA
Comprimate filmate, albe, de formă ovală, marcate cu un șant median pe ambele fețe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ciprinol 100 mg comprimate filmate este indicat pentru tratamentul următoarelor infecţii (vezi pct. 4.4
şi 5.1). Înaintea iniţierii terapiei, trebuie acordată o atenţie deosebită informaţiilor disponibile cu
privire la rezistenţa la ciprofloxacină.
Trebuie luate în considerare recomandările oficiale privind utilizarea adecvată a medicamentelor
antibacteriene.
Adulţi
Infecţii ale tractului respirator inferior, determinate de bacterii Gram-negativ (vezi pct. 4.4):
exacerbări ale bolii pulmonare obstructive cronice,
infecţii bronho-pulmonare la pacienţii cu fibroză chistică sau bronşiectazie,
pneumonie.
Otită medie cronică purulentă.
Exacerbarea sinuzitei cronice, în special dacă aceasta este determinată de bacterii Gram-negativ
Infecţii ale tractului urinar.
Uretrită gonococică şi cervicită.
Orhiepididimită, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
2
Boală inflamatorie pelvină, incluzând cazuri determinate de Neisseria gonorrhoeae.
În cazul infecţiilor tractului genital menţionate anterior, când se suspectează sau se cunoaşte că sunt
determinate de Neisseria gonorrhoeae, este foarte important să se obţină informaţii locale despre
prevalenţa rezistenţei la ciprofoloxacină şi să se confirme susceptibilitatea prin teste microbiologice.
Infecţii ale tractului gastro-intestinal (inclusiv diareea călătorului).
Infecţii intra-abdominale.
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi, determinate de bacterii Gram-negativ.
Otită externă malignă.
Infecţii ale oaselor şi articulaţiilor.
Tratamentul infecţiilor la pacienţii neutropenici.
Profilaxia infecţiilor la pacienţii neutropenici
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de Neisseria meningitidis.
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
Copii şi adolescenţi
Infecţii bronho-pulmonare determinate de Pseudomonas aeruginosa, la pacienţii cu fibroză
chistică
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Antrax prin inhalare (profilaxia după expunere şi tratamentul curativ).
De asemenea, ciprofloxacina poate fi utilizată pentru tratamentul infecţiilor severe la copii şi
adolescenţi, dacă este necesar.
Tratamentul trebuie iniţiat numai de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei chistice şi/sau
infecţiilor severe la copii şi adolescenţi (vezi pct. 4.4 şi 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Dozajul depinde de indicaţia clinică, severitatea şi localizarea infecţiei, de sensibilitatea la
ciprofloxacină a microorganismului(elor) etiologice, de funcţia renală a pacientului şi greutatea
corporală la copii şi adolescenţi.
Durata tratamentului depinde de severitatea bolii şi de evoluţia clinică şi bacteriologică.
Tratamentul infecţiilor determinate de anumite bacterii (de exemplu: Pseudomonas aeruginosa,
Acinetobacter sau Staphylococci) poate necesita doze mari de ciprofloxacină şi administrarea
concomitentă a altor r medicamente antibacteriene adecvate.
Tratamentul unor infecţii (de exemplu: boli inflamatorii pelvine, infecţii intra-abdominale, infecţii la
pacienţii neutropenici şi infecţii osteo-articulare) pot necesita administrarea concomitentă a altor
medicamente antibacteriene, în funcţie de germenii patogeni implicaţi.
Adulţi
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ci
profloxacină
Infecţii ale tractului respirator inferior 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 7 până la 14 zile
Infecţii ale tractului
respirator superior Exacerbarea sinuzitei
cronice 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 7 până la 14 zile
Otită medie cronică
purulentă 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 7 până la 14 zile
3
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Otită externă malignă 750 mg de două ori pe zi 28 zile până la 3 luni
Infecţii ale tractului
urinar Cistită necomplicată 250 mg de două ori pe zi
până la 500 mg de două
ori pe zi 3 zile
La femeile în pre-menopauză poate fi utilizată o doză unică
de 500 mg
Cistită complicată
Pielonefrită
necomplicată 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Pielonefrită complicată 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi cel puţin 10 zile; poate fi
continuat mai mult de 21 zile în
unele circumstanţe specifice
(cum sunt abcesele)
Prostatită 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 2 până la 4 săptămâni (acută)
până la 4 până la 6 săptămâni
(cronică)
Infecţii ale tractului
genital Uretrită gonococică şi
cervicită 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
Orhiepididimită şi
boală inflamatorie
pelvină 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi cel puţin 14 zile
Infecţii ale tractului
gastro-intestinal şi
infecţii intra-
abdominale Diaree determinată de
bacterii patogene
incluzând Shigella spp,
cu excepţia Shigella
dysenteriae de tip I şi
tratamentul empiric în
diareea călătorilor 500 mg de două ori pe zi 1 zi
Diaree determinată de
Shigella dysenteriae de
tip I 500 mg de două ori pe zi 5 zile
Diaree determinată de
Vibrio cholerae 500 mg de două ori pe zi 3 zile
Febră tifoidă 500 mg de două ori pe zi 7 zile
Infecţii intra-
abdominale datorate
bacteriilor Gram-
ne
gativ 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 5 până la 14 zile
Infecţii ale pielii şi ţesuturilor moi
500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi 7 până la 14 zile
Infecţii osteo-articulare 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi maximum 3 luni
Tratamentul sau profilaxia infecţiilor la
pacienţii neutropenici
Ciprofloxacina trebuie administrată în asociere
cu un alt antibiotic/alte antibiotice conform
recomandărilor oficiale 500 mg de două ori pe zi
până la 750 mg de două
ori pe zi Tratamentul trebuie continuat
pe toată durata neutropeniei
Profilaxia infecţiilor invazive determinate de
Neisseria meningitidis 500 mg în doză unică 1 zi (doză unică)
4
Indicaţii Doza zilnică în mg Durata totală a tratamentului
(inclusiv eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Antrax: profilaxia după expunerea pe cale
inhalatorie şi tratamentul curativ pentru
persoanele apte să primească tratament pe cale
orală, când este clinic recomandat.
Administrarea medicamentului trebuie iniţiată
cât mai curând posibil după expunerea
suspectată sau confirmată. 500 mg de două ori pe zi 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul antraxului
Copii şi adolescenţi
Indicaţii
Doza zilnică în mg Durata totală a
tratamentului (inclusiv
eventualul tratament
parenteral iniţial cu
ciprofloxacină
Fibroza chistică 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză 10 până la 14 zile
Infecţii complicate
ale tractului urinar şi
pielonefrită 10 mg/kg de două ori pe zi până la 20 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 750 mg per doză 10 până la 21 zile
Antrax: profilaxia
după expunerea pe
cale inhalatorie şi
tratamentul curativ
pentru persoanele
apte să primească
tratament pe cale
orală, când este
clinic recomandat.
Administrarea
medicamentului
trebuie iniţiată cât
mai curând posibil
după expunerea
suspectată sau
confirmată. 10 mg/kg de două ori pe zi până la 15 mg/kg de două ori
pe zi cu un maxim de 500 mg per doză 60 zile de la confirmarea
expunerii la bacilul
antraxului
Alte infecţii severe 20 mg/kg de două ori pe zi cu un maxim de 750 mg per
doză În funcţie de tipul
infecţiilor
Persoane vârstnice
La pacienţii vârstnici, doza administrată este în funcţie de severitatea infecţiei şi de clearance-ul
creatininei.
Pacienți cu insuficienţă renală şi hepatică
Dozele iniţiale şi de întreţinere recomandate pacienţilor adulţi cu insuficienţă renală:
Clearance-ul creatininei
[ml/min/1,73m²] Creatinina sericã
[µmol/l] Doza oralã
[mg]
5
> 60 < 124 Vezi dozajul uzual.
30 – 60 124 - 168 250 – 500 mg la fiecare 12 ore
169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
Pacienţi cu hemodializă > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
(după dializă)
Pacienţi cu dializă peritoneală > 169 250 – 500 mg la fiecare 24 ore
La pacienţii cu insuficienţă hepatică nu este necesară ajustarea dozei.
Dozajul la copiii cu insuficienţă renală şi/sau hepatică nu a fost studiat.
Mod de administrare
Comprimatele trebuie înghiţite nemestecate, cu un lichid. Comprimatele pot fi administrate cu sau fără
alimente. Dacă sunt administrate pe stomacul gol, substanţa activă se absoarbe mai
rapid.Comprimatele de ciprofloxacină nu trebuie administrate cu produse lactate (de exemplu lapte,
iaurt) sau cu sucuri de fructe cu supliment de minerale (de exemplu suc de portocale cu supliment de
calciu) (vezi pct. 4.5).
În cazuri severe sau dacă pacientul nu este capabil să înghită comprimate (de exemplu pacienţi cu
nutriţie enterală), se recomandă să se înceapă tratamentul prin administrarea intravenoasă de
ciprofloxacină, până când tratamentul poate fi continuat pe cale orală.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă, la alte chinolone sau la oricare dintre excipienţii
enumeraţi la pct. 6.1.
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi tizanidină (vezi pct. 4.5).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Infecţii severe şi infecţii mixte cu microorganisme Gram-pozitiv şi anaerobe
Ciprofloxacina nu este adecvată pentru tratamentul infecţiilor severe şi infecţiilor care ar putea fi
datorate microorganismelor Gram-pozitiv sau anaerobe. În cazul acestor infecţii, ciprofloxacina
trebuie administrată în asociere cu cu alte medicamente antibacteriene adecvate.
Infecţii streptococice (inclusiv Streptococcus pneumoniae)
Ciprofloxacina nu este recomandată pentru tratamentul infecţiilor streptococice, datorită eficacităţii
scăzute.
Infecţii ale tractului genital
Orhiepididimita şi bolile inflamatorii pelvine pot fi determinate de Neisseria gonorrhoeae rezistentă la
fluorochinolone. Ciprofloxacina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente antibacteriene
adecvate, numai dacă prezenţa suşelor de Neisseria gonorrhoeae rezistente la ciprofloxacină a fost
exclusă . Dacă nu se observă o ameliorare clinică după 3 zile de tratament, terapia trebuie reevaluată.
Infecţii intra-abdominale
Datele privind eficacitatea ciprofloxacinei în tratamentul infecţiilor intraabdominale post-operatorii sunt
limitate.
Diareea călătorului
Alegerea ciprofloxacinei trebuie să ia în considerare informaţiile privind rezistenţa la ciprofoloxacină
a microorganismelor patogene din ţările vizitate.
Infecţii musculo-scheletale
Ciprofloxacina trebuie utilizată în asociere cu alte antibiotice, în funcţie de rezultatele microbiologice.
6
Antrax prin inhalare
Utilizarea la om este bazată pe datele de sensibilitate in vitro, datele din studiile la animale şi datele
limitate obţinute la om. Medicii curanţi trebuie să se refere la recomandările internaţionale şi/sau
naţionale cu privire la tratamentul antraxului.
Copii şi adolescenţi
Utilizarea ciprofloxacinei la copii şi adolescenţi trebuie să urmeze recomandările oficiale în vigoare.
Tratamentul cu ciprofloxacină trebuie iniţiat de către medici cu experienţă în tratamentul fibrozei
chistice şi/sau infecţiilor severe la copii şi adolescenţi.
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină artropatii la nivelul articulaţiilor mari, la animale imature.
Într-un studiu randomizat dublu-orb, datele privind siguranţa utilizării ciprofloxacinei la copii
(ciprofloxacină: n=335, vârsta medie = 6,3 ani; comparatori: n=349, vârsta medie = 6,2 ani, limite de
vârstă 1 – 17 ani) au arătat o incidenţă a artropatiei suspectată a fi legată de medicament (diferenţiată
pe baza semnelor şi simptomelor clinice legate de articulaţie) până în ziua + 42, de 7,2% şi 4,6%. Pe o
perioadă de urmărire de 1 an, incidenţa artropatiei legată de medicament a fost 9,0% şi respectiv 5,7%.
Agravarea în timp a artropatiei suspectată a fi legată de medicament nu a fost semnificativă din punct
de vedere statistic, între cele două grupuri. Tratamentul trebuie iniţiat numai după evaluarea atentă a
raportului beneficiu/risc, datorită evenimentelor adverse posibile legate de articulaţii şi/sau ţesuturile
înconjurătoare.
Infecţiile bronhopulmonare din fibroza chistică
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 5 – 17 ani. Experienţa privind
tratamentul copiilor cu vârsta între 1 şi 5 ani este mult limitată.
Infecţii complicate ale tractului urinar şi pielonefrită
Tratamentul infecţiilor urinare cu ciprofloxacină trebuie luat în considerare atunci când nu pot fi
utilizate alte tratamente şi trebuie să se bazeze pe rezultatele microbiologice.
Studiile clinice au inclus copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 1 – 17 ani.
Alte infecţii severe specifice
Utilizarea ciprofloxacinei poate fi avută în vedere pentru alte infecţii severe, în conformitate cu
recomandările oficiale, după evaluarea atentă a raportului beneficiu-risc, când alte tratamente nu pot fi
utilizate sau după eşecul terapiei standard şi când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea
ciprofloxacinei.
Utilizarea ciprofloxacinei în infecţii severe specifice, altele decât cele menţionate mai sus, nu a fost
evaluată în studii clinice, iar experienţa clinică este limitată. Prin urmare, se recomandă prudenţă în
tratamentul acestor pacienţi cu astfel de infecţii.
Hipersensibilitate
Hipersensibilitatea şi reacţiile alergice, inclusiv reacţiile anafilactice/anafilactoide, pot apărea în cazul
utilizării unei singure doze (vezi pct. 4.8) şi pot pune viaţa în pericol. Dacă apar astfel de reacţii,
ciprofloxacina trebuie întreruptă şi trebuie instituit tratamentul medical adecvat.
Aparatul musculo-scheletic
În general, ciprofloxacina nu trebuie utilizată la pacienţii cu antecedente de tendinopatie/afectarea
tendoanelor legată de tratamentul cu chinolone. Cu toate acestea, în cazuri foarte rare, după izolarea
microorganismului etiologic şi evaluarea raportului risc/beneficiu, ciprofloxacina poate fi prescrisă la
aceşti pacienţi pentru tratamentul anumitor infecţii severe, în special în cazul eşecului terapiei standard
sau al rezistenţei bacteriene, când rezultatele microbiologice pot justifica utilizarea ciprofloxacinei.
În cazul administrării ciprofloxacinei, în primele 48 ore de tratament pot apărea tendinită şi ruptura
tendoanelor (în special tendonul lui Achile), uneori bilaterală. Inflamaţia şi rupturile de tendon pot
apărea chiar şi la câteva luni după întreruperea tratamentului cu ciprofloxacină Riscul tendinopatiei
poate fi crescut la pacienţii vârstnici sau la pacienţii trataţi concomitent cu corticosterozi (vezi
pct. 4.8).
7
La orice semn de tendinită (de exemplu tumefacţii dureroase, inflamaţie), tratamentul cu
ciprofloxacină trebuie întrerupt. Se recomandă menţinerea membrului afectat în repaus.
Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu miastenie gravis (vezi pct. 4.8).
Fotosensibilitate
S-a demonstrat că ciprofloxacina determină reacţii de fotosensibilitate. Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie atenţionaţi să evite expunerea directă atât la lumina puternică a soarelui, cât şi la
radiaţiile UV, în timpul tratamentului (vezi pct. 4.8).
Tulburări vizuale
În cazul în care apare afectarea vederii sau apar orice alte efecte la nivel ocular, trebuie consultat
medicul oftalmolog.
Sistemul nervos central
Chinolonele sunt cunoscute că pot declanşa crize convulsive sau pot scădea pragul convulsivant. Au
fost raportate cazuri de status epilepticus. Ciprofloxacina trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
tulburări SNC care pot fi predispuşi la convulsii. Dacă apar convulsii, administrarea ciprofloxacinei
trebuie întreruptă (vezi pct. 4.8). După prima administrare a ciprofloxacinei pot apărea reacţii psihice.
În cazuri rare, depresia sau psihoza pot evolua către idei/gânduri suicidale, care culminează cu
tentativă de suicid sau suicid.. În aceste cazuri, administrarea ciprofloxacinei trebuie întreruptă.
Cazurile de polineuropatie (caracterizate prin simptome neurologice cum ar fi: durere, senzaţie de
arsură, tulburări senzoriale sau hipotonie musculară izolată sau asociată) au fost raportate la pacienţii
trataţi cu ciprofloxacină. Ciprofloxacina trebuie întreruptă la pacienţii care prezintă simptome de
neuropatie, incluzînd durere, senzaţie de arsură, furnicături, senzaţie de amorţeală şi/sau hipotonie
musculară, pentru prevenirea evoluţiei către afecţiuni ireversibile (vezi pct. 4.8.).
Tulburări cardiace
La utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, este necesară precauţie la pacienţii cu
factori de risc cunoscuţi de prelungire a intervalului QT, de exemplu:
- sindrom congenital de QT prelungit
- utilizare concomitentă de medicamente cunoscute că prelungesc intervalul QT (de exemplu,
antiaritmicele de clasă IA şi III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele)
- dezechilibru electrolitic necorectat (de exemplu, hipokaliemia, hipomagnezemia)
- boală cardiacă (de exemplu, insuficienţă cardiacă, infarct miocardic, bradicardie).
Pacienţii vârstnici (bărbaţi şi femei) pot fi mai sensibili la medicamentele care prelungesc intervalul
QTc. De aceea, este necesară precauţie la utilizarea fluorochinolonelor, incluzând ciprofloxacină, la
această grupă de populaţie (vezi pct. 4.2 Persoane vârstnice, pct. 4.5, pct. 4.8, pct 4.9).
Aparatul gastro-intestinal
Apariţia diareei severe şi persistente în timpul tratamentului sau după tratament (inclusiv la câteva
săptămâni după tratament), poate fi semnul unei colite asociată cu antibioticul (afecţiune care poate
pune în pericol viaţa bolnavului şi care poate avea evoluţie letală), care necesită tratament imediat
(vezi pct. 4.8). În aceste cazuri, tratamentul cu ciprofloxacină trebuie întrerupt imediat şi trebuie iniţiat
tratamentul corespunzător. Medicamentele anti-peristaltice sunt contraindicate în această situaţie.
Tulburări renale şi ale căilor urinare
S-a raportat cristalurie asociată cu utilizarea ciprofloxacinei (vezi pct. 4.8). Pacienţii trataţi cu
ciprofloxacină trebuie să fie bine hidrataţi şi trebuie evitată alcalinizarea în exces a urinii.
Insuficienţă renală
Deoarece ciprofloxacina este excretată în cantitate mare sub formă nemodificată pe cale renală, este
necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă renală, aşsa cum este descris la pct. 4.2, pentru
evitarea creşterii incidenţei reacţiilor adverse datorită acumulării ciprofloxacinei.
8
Sistemul hepatobiliar
În timpul tratamentului cu ciprofloxacină au fost raportate cazuri de necroză hepatică şi insuficienţă
hepatică cu evoluţie letală (vezi pct. 4.8). Tratamentul trebuie întrerupt în cazul apariţiei oricăror
semne şi simptome de afectare hepatică (cum sunt anorexie, icter, urini hipercrome, prurit sau
sensibilitate abdominală).
Deficitul de glucozo-6-fosfatdehidrogenază
La pacienţii cu deficit de glucozo-6-fosfatdehidrogenază, în timpul tratamentului cu ciprofloxacină au
fost rapotate reacţii hemolitice. Ciprofloxacina trebuie evitată la aceşti pacienţi dacă riscul depăşeşte
potenţialul beneficiu. În acest caz, trebuie monitorizată eventuala apariţie a hemolizei.
Rezistenţă
Izolarea unor bacterii rezistente la ciprofloxacină, cu sau fără suprainfecţie clinică aparentă, poate fi
observată în timpul tratamentului cu ciprofloxacină. Este posibilă apariţia unor tulpini bacteriene
rezistente la ciprofloxacină, în special în caz de tratament de lungă durată, infecţiilor nozocomiale
şi/sau infecţii determinate de specii de Staphylococcus şi Pseudomonas.
Citocrom P450
Ciprofloxacina inhibă CYP1A2 şi în consecinţă poate determina creşterea concentraţiei serice a
medicamentelor administrate concomitent şi metabolizate de această enzimă (de exemplu teofilină,
clozapină, olanzapină, ropinirol, tizanidină, duloxetină). Administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi tizanidină este contraindicată. Prin urmare, dacă aceste substanţe sunt utilizate
concomitent cu ciprofloxacina, semnele clinice ale unui eventual supradozaj trebuie monitorizate atent
şi poate fi necesară determinarea concentraţiilor serice ale medicamentelor (în special a teofilinei)
(vezi pct. 4.5).
Metotrexat
Nu se recomandă utilizarea concomitentă de ciprofloxacină şi metotrexat (vezi pct. 4.5).
Interacţiuni cu teste de laborator
Activitatea in vitro a ciprofloxacinei faţă de Mycobacterium tuberculosis ar putea determina
negativarea testelor bacteriologice la pacienţii trataţi cu ciprofloxacină.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele altor medicamente asupra ciprofloxacinei:
Medicamente cunoscute pentru prelungirea intervalului QT
Ciprofloxacina, similar altor fluorochinolone, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii care fac
tratament cu medicamente cunoascute a prelungi intervalul QT (de exemplu, antiaritmicele de clasă IA
şi clasă III, antidepresivele triciclice, macrolidele, antipsihoticele) (vezi pct. 4.4).
Formarea de complexe prin chelare
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină (cale orală) şi medicamente care conţin cationi
polivalenţi, inclusiv suplimente minerale (de exemplu calciu, magneziu, aluminiu, fer), chelatori
polimerici ai fosfatului (de exemplu sevelamer), sucralfat sau antiacide şi medicamente puternic
tamponatate (de exemplu comprimate de didanozină) care conţin magneziu, aluminiu sau calciu, scad
absorbţia ciprofloxacinei. Prin urmare, ciprofloxacina trebuie administrată fie cu 1 – 2 ore înainte, fie
la cel puţin 4 ore după aceste medicamente. Această restricţie nu este valabilă în cazul antiacidelor
care aparţin grupei antagonişti ai receptorilor H2.
Alimente şi produse lactate
Calciul din dietă ca parte a alimentaţiei nu afectează semnificativ absorbţia ciprofloxacinei. Cu toate
acestea, trebuie evitată administrarea concomitentă de produse lactate sau băuturi cu supliment de
9
minerale (de exemplu lapte, iaurt, suc de portocale cu supliment de calciu) şi ciprofloxacină, deoarece
absorbţia ciprofloxacinei poate fi redusă.
Probenecid
Probenecidul interferă cu secreţia renală a ciprofloxacinei. Administrarea concomitentă de probenecid
şi ciprofloxacină determină creşterea concentraţiilor serice ale ciprofloxacinei.
Metoclopramidă
Metoclopramida accelerează absorbţia ciprofloxacinei (administrată oral), rezultând un timp mai scurt
necesar atingerii concentraţiilor plasmatice maxime. Nu s-a observat niciun efect asupra
biodisponibilităţii ciprofloxacinei.
Omeprazol
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi omeprazol determină o reducere uşoară a Cmax şi
ASC pentru ciprofloxacină.
Efectele ale ciprofloxacinei asupra altor medicamente:
Tizanidină
Tizanidina nu trebuie administrată în asociere cu ciprofloxacina (vezi pct. 4.3).
Într-un studiu clinic la subiecţi sănătoşi, s-a observat creşterea concentraţiei serice a tizanidinei
(creşterea C
max de 7 ori, cu limite: între 4 şi 21 ori; creşterea ASC: de 10 ori, cu limite: între 6 şi 24 ori)
când aceasta a fost administrată concomitent cu ciprofloxacina. Creşterea concentraţiei serice a
tizanidinei este asociată cu potenţarea efectelor hipotensive şi sedative.
Metotrexat
Transportul tubular renal al metotrexatului poate fi inhibat prin administrarea concomitentă a
ciprofloxacinei, ceea ce poate duce la creşterea concentraţiilor plasmatice ale metotrexatului şi a
riscului de reacţii toxice asociate. Prin urmare, utilizarea concomitentă nu este recomandată (vezi
pct. 4.4).
Teofilină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi teofilină poate determina o creştere nedorită a
concentraţiei serice a teofilinei. Aceasta poate duce la reacţii adverse induse de teofilină, care, rareori,
pot pune viaţa în pericol sau pot fi letale. În timpul utilizării concomitente, concentraţia serică a
teofilinei trebuie monitorizată şi doza de teofilină trebuie redusă în mod corespunzător (vezi pct. 4.4).
Alţi derivaţi xantinici
S-au raportat creşteri ale concentraţiilor serice ale derivaţilor xantinici în cazul administrării
concomitente de ciprofloxacină şi cafeină sau pentoxifilină (oxpentifilină).
Fenitoină
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi fenitoină poate determina creşterea sau scăderea
concentraţiilor serice ale fenitoinei; prin urmre, se recomandă monitorizarea concentraţiilor serice ale
fenitoinei.
Ciclosporină
La administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi ciclosporină a fost observată o creştere tranzitorie
a creatininemiei. De aceea, la aceşti pacienţi este necesar controlul frecvent, bisăptămânal, al valorilor
creatininemiei.
Antagonişti ai vitaminei K
Administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi un antagonist al vitaminei K poate amplifica efectele
anticoagulante ale acestuia. Creşterea activităţii anticoagulantelor orale a fost raportată la un număr
mare de pacienţi care au utilizat antibiotice, inclusiv fluorochinolone. Factorii de risc pot varia în
funcţie de starea infecţioasă, vârsta şi starea generală a pacientului şi este dificil să se evalueze dacă
10
modificarea INR-ului (international normalised ratio/raportul internaţional normalizat) este
determinată de infecţie sau de terapia antibiotică. Se recomandă monitorizarea frecventă a INR-ului în
timpul şi imediat după asocierea ciprofloxacinei cu un antagonist al vitaminei K (de exemplu,
warfarină, acenocoumarol, fenprocumonă sau fluindionă).
Glibenclamidă
În cazuri particulare, administrarea concomitentă de ciprofloxacină şi glibenclamidă poate creşte
efectul glibenclamidei (hipoglicemie)
Duloxetină
În studiile clinice s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de duloxetină şi un inhibitor puternic al
izoenzimei CYP450 1A2, cum este fluvoxamina, poate determina creşterea valorilor ASC şi C
max
pentru duloxetină. Cu toate că nu există date referitoare la o posibilă interacţiune cu ciprofloxacina, în
cazul administrării concomitente se pot aştepta efecte similare (vezi pct. 4.4).
Ropinirol
Într-un studiu clinic s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de ropinirol şi ciprofloxacină, un
inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, poate determina creşterea Cmax şi ASC ale
ropinirolului cu 60% şi respectiv 84%. Se recomandă monitorizarea reacţiilor adverse legate de
ropinirol şi ajustarea adecvată a dozei de ropinirol în timpul şi la scurt timp după întreruperea
tratamentului cu ciprofloxacină (vezi pct. 4.4).
Lidocaină
La voluntarii sănătoşi s-a demonstrat că utilizarea concomitentă de lidocaină şi ciprofloxacină, care
este un inhibitor moderat al izoenzimei CYP450 1A2, scade clearance-ul lidocainei administrată
intravenos cu 22%. Cu toate că tratamentul cu lidocaină a fost bine tolerat, poate apare o posibilă
interacţiune cu ciprofloxacina, asociată cu reacţii adverse, în cazul administrării concomitente.
Clozapină
După administrarea concomitentă de ciprofloxacină 250 mg şi clozapină, timp de 7 zile, concentraţiile
serice ale clozapinei şi N-desmetilclozapinei au crescut cu 29% şi respectiv 31%. Se recomandă
monitorizarea clinică şi ajustarea adecvată a dozei de clozapină în timpul şi după întreruperea
adminstrării concomitente a ciprofloxacinei (vezi pct. 4.4).
Sildenafil
Cmax şi ASC pentru sildenafil au fost crescute de aproximativ două ori la voluntarii sănătoşi după
administrarea unei doze orale de 50 mg sildenafil, concomitent cu 500 mg ciprofloxacină. De aceea,
luând în considerare riscurile şi beneficiile, este necesară precauţie la administrarea concomitentă de
ciprofloxacină şi sildenafil.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Datele disponibile privind administrarea ciprofloxacinei la gravide nu au indicat prezenţa
malformaţiilor sau toxicităţii fetale sau neonatale la ciprofloxacină. Studiile la animale nu au
evidenţiat efecte toxice directe sau indirecte asupra funcţiei de reproducere. În perioada prenatală şi la
animalele tinere, după expunerea la chinolone, s-au observat efecte asupra cartilajelor imature. Prin
urmare, leziunile produse de medicament asupra cartilajelor articulare ale organismului uman imatur
sau ale fătului nu pot fi excluse (vezi pct. 5.3).
Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea ciprofloxacinei în timpul sarcinii.
Alăptarea
Ciprofloxacina se excretă în laptele matern. Datorită riscului potenţial de leziuni articulare,
ciprofloxacina nu trebuie utilizată în timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
11
Datorită efectelor sale neurologice, ciprofloxacina poate afecta timpul de reacţie. Prin urmare,
capacitatea de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje poate fi afectată.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse legate de medicament raportate cel mai frecvent sunt greaţă şi diaree.
Reacţiile adverse legate de medicament raportate în studiile clinice şi după punerea pe piaţă a Ciprinol
(tratament oral, intravenos şi secvenţial), sunt enumerate mai jos pe clase de frecvenţă. Analiza
frecvenţei a luat în considerare dateledupă administrarea orală şi intravenoasă a ciprofloxacinei.
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100 Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000 Foarte rare:
< 1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Infecţii şi
infestări Suprainfecţii
micotice Colită asociată
cu antibioticul
(potenţial letală
în cazuri foarte
rare) (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
hematologice
şi limfatice Eozinofilie Leucopenie
Anemie
Neutropenie
Leucocitoză
Trombocitopenie
Trombocitemie Anemie
hemolitică
Agranulocitozã
Pancitopenie
(cu risc letal)
Aplazie
medulară (cu
risc letal)
Tulburări ale
sistemului
imunitar Reacţii alergice
Edem
alergic/edem
angioneurotic Reacţii
anafilactice
şoc anafilactic
(cu risc letal)
(vezi pct. 4.4)
Reacţie de tip
boala serului
Tulburări
metabolice şi
de nutriţie Anorexie Hiperglicemie
Tulburări
psihice Hiperactivitate
/ agitaţie
psihomotorie Confuzie şi
dezorientare
Reacţie de
anxietate
Vise anormale
Depresie (care
poate culmina
potenţial cu
ideaţie/gânduri
sucidale,
tentative de
suicid sau suicid)
(vezi pct. 4.4),
halucinaţii Reacţii
psihotice (care
pot culmina
potenţial cu
ideaţie/gânduri
sucidale,
tentative de
suicid sau
suicid) (vezi
pct. 4.4) (vezi
pct. 4.4)
12
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100 Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000 Foarte rare:
< 1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări ale
sistemului
nervos Cefalee
Ameţeli
Tulburãri ale
somnului
Tulburări ale
sensibilitãţii
gustative
(disgeuzie) Parestezie şi
disestezie
Hipoestezie
Tremor
Convulsii
(inclusiv status
epilepticus, vezi
pct. 4.4)
Vertij Migrenă
Tulburări de
coordonare
Tulburări de
mers
Tulburări
olfactive
Hiperestezie
Hipertensiune
intracraniană Neuropatie
periferică
(vezi pct. 4.4)
Tulburări
oculare Tulburări vizuale Tulburări ale
percepţiei
culorilo
r
Tulburări
acustice şi
vestibulare Tinitus (zgomote
în urechi)
Pierderea
auzului/Tulburări
de auz
Tulburări
cardiace Tahicardie Aritmie
ventriculară,
torsada
vârfurilor
(raportată
predominant
la pacienţii cu
factori de risc
de prelungire
a QT),
prelungirea
intervalului
QT
evidenţiată
ECG (vezi
pct. 4.4 şi 4.9)
Tulburări
vasculare Vasodilataţie
Hipotensiune
arterială
Sincopã Vasculită
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
Dispnee
(inclusiv stare
astmatică)
Tulburări
gastro-
intestinale Greaţă
Diaree Vărsături
Dureri gastro-
intestinale şi
abdominale
Dispepsie
Flatulenţă Pancreatită
13
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100 Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000 Foarte rare:
< 1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Tulburări
hepatobiliare Creşteri ale
transaminazelor
Creşteri ale
bilirubinei Insuficienţă
hepatică
Icter colestatic
Hepatită Necroză
hepatică (în
cazuri foarte
rare cu
evoluţie către
insuficienţă
hepatică cu
risc letal) (vezi
pct. 4.4)
Afecţiuni
cutanate şi
ale ţesutului
subcutanat Erupţii cutanate
Prurit
Urticarie Reacţii de
fotosensibilitate
(vezi pct. 4.4)
Peteşii
Eritem
polimorf
Eritem nodos
Sindrom
Stevens-
Johnson (care
poate avea risc
letal)
Necroliză
epidermică
toxică (care
poate avea risc
letal) Pustuloză
exantematoasă
generalizată
acută (PEGA)
Tulburări
musculo-
scheletice şi
ale ţesutului
conjunctiv Dureri
musculo-
scheletale
(dureri la
nivelul
extremităţilor,
dorsalgii,
dureri toracice)
Artralgie Mialgie
Artrită
Creşterea
tonusului
muscular şi
crampe Astenie
muscularã
Tendinitã
Ruptură de
tendoane (în
special a
tendonului lui
Achile) (vezi
pct. 4.4)
Exacerbarea
simptomelor
miasteniei
gravis (vezi
pct. 4.4)
Tulburări
renale şi ale
căilor
urinare Disfuncţie
renală Insuficienţă
renală
Hematurie
Cristalurie (vezi
pct. 4.4)
Nefrită tubulo-
interstiţială
Tulburări
generale şi la
nivelul
locului de
administrare Astenie
Febră Edem
Transpiraţii
(hiperhidroză)
14
Clasificarea
pe aparate,
sisteme şi
organe Frecvente:
≥1/100 şi
<1/10 Mai puţin
frecvente:
≥ 1/1 000 şi <
1/100 Rare:
≥ 1/10 000 şi <
1/1 000 Foarte rare:
< 1/10 000 Frecvenţă
necunoscută
(nu poate fi
estimată din
datele
disponibile)
Investigaţii
diagnostice Creşterea
fosfatazei
alcaline serice Valori anormale
ale protrombinei
Creşterea
amilazei serice INR crescut
(la pacienţii
trataţi cu
antagonişti de
vitamină K)
* Aceste evenimente au fost raportate după punerea pe piaţă a medicamentului şi au fost
observate predominant la pacienţii cu factori de risc suplimentari privind alungirea intervalului
QT (vezi pct. 4.4).
Copii şi adolescenţi
Frecvenţa artropatiei, menţionată mai sus, se referă la datele obţinute din studiile efectuate la adulţi. La
copii, artropatia este raportată frecvent (vezi pct. 4.4).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
S-a raportat că un supradozaj de 12 g duce la simptome uşoare de toxicitate. S-a raportat că un
supradozaj de 16 g determină insuficienţă renală acută.
Simptomele supradozajului constau în: ameţeală, tremor, cefalee, fatigabilitate, crize convulsive,
halucinaţii, confuzie, disconfort abdominal, insuficienţă renală şi hepatică, precum şi cristalurie şi
hematurie. S-a raportat toxicitate renală reversibilă.
Tratament
În afara măsurilor de urgenţă de rutină, cum este lavajul gastric, urmat de administrarea de cărbune
activat, se recomandă monitorizarea funcţiei renale, inclusiv a pH-ului urinar, şi acidificarea urinii
dacă este necesar, pentru a preveni cristaluria. Pacienţii trebuie să fie bine hidrataţi. Teoretic,
antiacidele cu calciu sau magneziu pot reduce absorbţia ciprofloxacinei în caz de supradozaj.
Prin hemodializă sau dializă peritoneală se elimină numai o cantitate mică de ciprofloxacină (<10%).
În cazul supradozajului, trebuie efectuat tratament simptomatic.Datorită posibilităţii prelungirii
intervalului QT, este necesară monitorizarea ECG.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Fluorochinolone, codul ATC: J01MA02.
Mecanism de acţiune:
Fiind un medicament din grupa fluorochinolonelor antibacteriene, acţiunea bactericidă a
ciprofloxacinei este rezultatul inhibării atât a topoizomerazei de tip II (ADN-giraza), cât şi a
15
topoizomerazei IV, necesară pentru replicarea, transcripţia, repararea şi recombinarea ADN-ului
bacterian.
Relaţia FC/FD (farmacocinetică/farmacodinamie)
Eficacitatea depinde în principal de relaţia dintre concentraţia serică maximă (Cmax) şi concentraţia
minimă inhibitorie (CMI) a ciprofloxacinei pentru un microorganism patogen , respectiv de relaţia
dintre aria de sub curba concentraţiei plasmatice (ASC) şi CMI.
Mecanism de rezistenţă:
Rezistenţa in vitro la ciprofloxacină se poate dezvolta prin mutaţii succesive la nivelul locului de
legare al and-girazei cât şi al topoizomerazei IV. Gradul rezistenţei încrucişate între ciprofloxacină şi
alte fluorochinolone este variabil. Mutaţiile unice pot să nu determine rezistenţă clinică, dar în general
mutaţiile multiple determină rezistenţă clinică la cele mai multe sau la toate substanţele active din
clasa terapeutică.
Impermeabilitatea şi/sau mecanismele de rezistenţă de tipul pompă de eflux ale substanţei active pot
avea un efect variabil asupra sensibilităţii la fluorochinolone, care depinde de proprietăţile fizico-
chimice ale diferitelor substanţe active din cadrul clasei de medicamente şi de afinitatea sistemelor de
transport pentru fiecare substanţă activă. Toate mecanismele de rezistenţă in vitro sunt frecvent
observate în practica clinică. Mecanismele de rezistenţă care inactivează alte antibiotice, cum sunt
barierele de permeabilitate (frecvente la Pseudomonas aeruginosa) şi mecanismele de eflux pot afecta
sensibilitatea la ciprofloxacină.
S-a raportat o rezistenţă mediată plasmidic, codificată prin genele qnr.
Spectrul activităţii antibacteriene:
Concentraţiile ţintă separă tulpinile sensibile de cele cu sensibilitate intermediară, iar acestea din urmă
de tulpinile rezistente:
Recomandări EUCAST
Microorganisme Sensibile Rezistente
Enterobacterii
S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Pseudomonas
S 0,5 mg/l R 1 mg/l
Acinetobacter
S 1 mg/l R 1 mg/l
Staphylococcus spp.1
S 1 mg/l R 1 mg/l
Haemophilus influenzae şi
Moraxella catarrhalis S 0,5 mg/l R 0,5 mg/l
Neisseria gonorrhoeae
S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Neisseria meningitides
S 0,03 mg/l R 0,06 mg/l
Concentraţii ţintă nelegate de
speciile microbiene* S 0,5 mg/l R 1 mg/l
1 Staphylococcus spp.- concentraţiile ţintă pentru ciprofloxacină sunt legate de terapia cu doze
mari.
* Concentraţiile ţintă nelegate de speciile microbiene au fost determinate în principal pe baza
datelor FC/FD şi sunt independente de distribuţia CMI ale speciilor specifice. Ele trebuie
utilizate numai la specii pentru care nu există concentraţii ţintă cu specific de specie, dar nu şi
la acele specii la care testarea sensibilităţii nu este recomandată.
Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia geografic şi în funcţie de timp pentru specii selecţionate;
este necesară posibilitatea accesului la informaţii locale cu privire la rezistenţă, în special când trebuie
tratate infecţii grave. Dacă este necesar, în cazul în care prevalenţa rezistenţei la nivel local indică
faptul că utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în anumite tipuri de infecţii, se pot
solicita recomandările unui expert.
16
Clasificarea speciilor relevante în funcţie de sensibilitatea la ciprofloxacină (pentru speciile
Streptococcus vezi pct. 4.4)
SPECII FRECVENT SENSIBILE
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Bacillus anthracis (1)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Aeromonas spp.
Brucella spp.
Citrobacter koseri
Francisella tularensis
Haemophilus ducreyi
Haemophilius influenzae*
Legionella spp.
Moraxella catarrhalis*
Neisseria meningitidis
Pasteurella spp.
Salmonella spp.*
Shigella spp.*
Vibrio spp.
Yersinia pestis
Microorganisme anaerobe
Mobiluncus
Alte microorganisme
Chlamydia trachomatis ($)
Chlamydia pneumoniae ($)
Mycoplasma hominis ($)
Mycoplasma pneumoniae ($)
SPECII inconstant sensibile
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Enterococcus faecalis ($)
Staphylococcus spp. (2)
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Acinetobacter baumannii+
Burkholderia cepacia+*
Campylobacter spp.+*
Citrobacter freundii*
Enterobacter aerogenes
Enterobacter cloacae*
Escherichia coli*
Klebsiella oxytoca
Klebsiella pneumoniae*
Morganella morganii*
Neisseria gonorrhoeae*
Proteus mirabilis*
Proteus vulgaris*
Providencia spp.
Pseudomonas aeruginosa*
Pseudomonas fluorescens
Serratia marcescens*
Microorganisme anaerobe
Peptostreptococcus spp.
Propionibacterium acnes
MICROORGANISME CU REZISTENŢĂ ÎNNĂSCUTĂ
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Actinomyces
Enteroccus faecium
17
Listeria monocytogenes
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Stenotrophomonas maltophilia
Microorganisme anaerobe
Cu excepţia celor enumerate mai sus
Alte microorganisme
Mycoplasma genitalium
Ureaplasma urealitycum
* Eficacitatea clinică a fost demonstrată pentru culturi microbiene sensibile în indicaţii clinice
aprobate
+ Rata rezistenţei ≥ 50% în una sau mai multe ţări UE
($): Sensibilitate naturală intermediară în absenţa mecanismelor de rezistenţă dobândită
(1): S-au efectuat studii la animale la care s-au indus infecţii experimentale prin inhalarea
sporilor bacilului antraxului (Bacillus anthracis); aceste studii au arătat că tratamentul
antibiotic început rapid după expunere previne apariţia bolii, dacă tratamentul este efectuat
până la scăderea numărului de spori din organism, sub doza de infectare. Utilizarea
recomandată la om se bazează în principal pe sensibilitatea in vitro şi pe datele
experimentale la animale, precum şi pe datele limitate la om. La adulţi, o durată de
tratament de două luni cu ciprofloxacină pe cale orală, în doză de 500 mg de două ori pe zi,
este considerată eficace în prevenirea infecţiilor cu antrax la om. Medicul curant trebuie să
consulte documentele de referinţă naţionale şi/sau internaţionale cu privire la tratamentul
antraxului.
(2): Vezi pct. 4.4(
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unor doze unice de 250 mg, 500 mg şi 750 mg ciprofloxacină sub formă de
comprimate, ciprofloxacina se absoarbe rapid şi în cantităţi mari, în principal de la nivelul intestinului
subţire, atingând concentraţiile serice maxime după 1 – 2 ore.
Dozele unice de 100 – 750 mg au determinat concentraţii serice maxime (C
max) dependente de doză,
cuprinse între 0,56 şi 3,7 mg/l. Concentraţiile serice cresc proporţional cu dozele, până la 1000 mg.
Biodisponibilitatea absolută este de aproximativ 70 – 80%.
S-a demonstrat că după administrarea pe cale orală a unei doze de 500 mg la fiecare 12 ore, ASC (aria
de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) este echivalentă cu cea obţinută după
administrarea unei perfuzii intravenoase a 400 mg ciprofloxacină, administrată timp de 60 minute, la
fiecare 12 ore..
Distribuţie
Legarea ciprofloxacinei de proteine este scăzută (20 - 30%). Ciprofloxacina este prezentă în plasmă în
cantităţi mari, sub formă neionizată şi are un volum de distribuţie mare la starea de echilibru, de 2 –
3 l/kg corp. Ciprofloxacina atinge concentraţii mari în diferite ţesuturi cum sunt plămânii (lichid
epitelial, macrofage alveolare, ţesut de biopsie), sinusurile şi leziunile inflamatorii (lichid vezical
indus de cantaridină) sau tractul urogenital (urină, prostată, endometru), unde se ating concentraţii
totale care depăşesc concentraţiile plasmatice.
Metabolizare
Patru metaboliţi au fost detectaţi în concentraţii mici, identificaţi astfel:
dezetilenciprofloxacină (M 1), sulfociprofloxacină (M 2), oxociprofloxacină (M 3) şi
formilciprofloxacină (M 4). Metaboliţii prezintă o activitate antimicrobiană in vitro dar în măsură mai
mică decât compusul parental.
Ciprofloxacina este cunoscută a fi un inhibitor moderat al izoenzimelor 1A2 ale CYP 450.
18
Eliminare
Ciprofloxacina este eliminată în cantităţi mari sub formă nemodificată, atât pe cale renală cât şi, în
măsură mai mică, prin materii fecale. Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare la subiecţii cu
funcţie renală normală este de aproximativ 4-7 ore.
Eliminarea ciprofloxacinei (% din doză)
Administrare orală Urină Materii fecale
Ciprofloxacină 44,7 25,0
Metaboliţi (M1 - M4) 11,3 7,5
Clearance-ul renal este cuprins între 180 – 300 ml/kg şi oră şi clearance-ul general total este cuprins
între 480 – 600 ml/kg şi oră. Ciprofloxacina este eliminată prin filtrare glomerulară şi secreţie
tubulară. În caz de insuficienţă renală severă, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare al
ciprofloxacinei este prelungit până la aproximativ 12 ore.
Clearance-ul non-renal al ciprofloxacinei se datorează în principal secreţiei trans-intestinale active, dar
şi metabolizării. 1% din doză se elimină pe cale biliară. Ciprofloxacina este prezentă în bilă în
concentraţii mari.
Copii şi adolescenţi
Datele farmacocinetice ale medicamentului la copii şi adolescenţi sunt limitate.
Într-un studiu efectuat la copii, C
max şi ASC nu au fost dependente de vârstă (cu vârsta peste 1 an). S-a
observat o creştere nesemnificativă a C
max şi ASC după administrări repetate (10 mg/kg de trei ori pe
zi).
La 10 copii cu sepsis sever, cu vârsta sub 1 an, C
max a fost de 6,1 mg/l (interval: 4,6 – 8,3 mg/l) după o
perfuzie intravenoasă de 1 oră, cu doza de 10 mg/kg şi de 7,2 mg/l (interval: 4,7 – 11,8 mg/l) pentru
copii cu vârsta între 1 şi 5 ani. Valorile ASC au fost de 17,4 mg*h/l (interval: 11,8 - 32,0 mg*h/l) şi
16,5 mg*h/l (interval: 11,0 - 23,8 mg*h/l) la cele două grupe de vârstă.
Aceste valori se încadrează în intervalul raportat pentru adulţi, la doze terapeutice. Pe baza analizelor
farmacocinetice populaţionale la copii şi adolescenţi cu diferite infecţii, timpul mediu de înjumătăţire
plasmatică prevăzut la copii este de aproximativ 4 - 5 ore şi biodisponibilitatea suspensiei orale
variază de la 50 la 80%.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non-clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
privind toxicitatea după o doză unică, toxicitatea după doze repetate, carcinogenitatea sau toxicitatea
asupra funcţiei de reproducere.
Similar altor chinolone, ciprofloxacina are efect fototoxic la animale, la niveluri de expunere relevante
din punct de vedere clinic. Datele de fotomutagenitate/fotocarcinogenitate au demonstrat un uşor efect
fotomutagen sau fotocarcinogen al ciprofloxacinei, în experimentele in vitro şi la animale. Acest efect
a fost comparabil cu cel al altor inhibitori ai girazei.
Tolerabilitate articulară:
Aşa cum s-a raportat în cazul altor inhibitori ai girazei, ciprofloxacina determină leziuni la nivelul
articulaţiilor mari, la animalele imature. Gradul leziunilor cartilajului variază în funcţie de vârstă,
specii şi doză; leziunea poate fi redusă prin punerea în repaus a articulaţiei respective. Studiile la
animalele mature (şobolan, câine) nu au evidenţiat leziuni ale cartilajelor. Într-un studiu la câini tineri
Beagle, ciprofloxacina a determinat modificări articulare severe la doze terapeutice după două
săptămâni de tratament, efecte care au persistat 5 luni mai târziu.
6. PROPRIETATI FARMACEUTICE
19
6.1 Lista excipientilor
Nucleu: povidona, amidonglicolat de sodiu (tip A), celuloza microcristalina, dioxid de siliciu coloidal
anhidru, croscarmeloza sodica, stearat de magneziu.
Film: hipromeloza, talc, dioxid de titan (E171), propilenglicol.
6.2 Incompatibilitati
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precautii speciale pentru pastrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura si continutul ambalajului
CIPRINOL 250 mg comprimate filmate
CIPRINOL 500 mg comprimate filmate
Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.
CIPRINOL 750 mg comprimate filmate
Cutie cu un blister din Al/PVC-PVDC a 10 comprimate filmate.
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC-PVDC a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precautii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerințe speciale.
7. DETINATORUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
Krka, d.d., Novo mesto,
Smarjeska cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMARUL AUTORIZATIEI DE PUNERE PE PIATA
CIPRINOL 250 mg comprimate filmate5
920/2005/01
CIPRINOL 500 mg comprimate filmate
5921/2005/01
CIPRINOL 750 mg comprimate filmate
6357/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZARI SAU A REINNOIRII AUTORIZATIEI
Autorizare - Aprilie/2006
20
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie, 2015
