GABARAN 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gabaran 300 mg capsule
Gabaran 400 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Gabaran 300 mg
Fiecare capsulă conţine gabapentină 300 mg.
Gabaran 400 mg
Fiecare capsulă conţine gabapentină 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Gabaran 300 mg
Capsule gelatinoase tari, mărimea 0, de culoare crem opac, inscripţionate cu ,,G300
”, conţinând o
pulbere de culoare albă.
Gabaran 400 mg
Capsule gelatinoase tari, mărimea ,,0 el”, de culoare portocaliu opac, inscripţionate cu ,,G400 ”,
conţinând o pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără
generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste (vezi pct. 5.1).
Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare
secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste.
Tratamentul durerii din cadrul neuropatiei perferice
Gabapentina este indicată la adulţi în tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt
durerile din cadrul neuropatiei diabetice şi nevralgia post-herpetică.
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Doze
Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei pentru
iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste.
Recomandările privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un alt paragraf al
acestui punct.
Tabelul 1
SCHEMA TERAPEUTICĂ - CREŞTEREA TREPTATĂ A DOZEI INIŢIALE
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi
Întreruperea tratamentului cu gabapentină
În concordanţă cu practica clinică curentă, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie să fie întrerupt, se
recomandă ca acest lucru să se facă treptat pe durata unei perioade de minimum o săptămână,
indiferent de indicaţia terapeutică.
Epilepsie
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Dozele sunt stabilite de către medicul
curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului.
Adulţi şi adolescenţi
În cadrul studiilor clinice, doza eficace a fost cuprinsă în intervalul 900-3600 mg pe zi.
Tratamentul poate fi iniţiat prin creşterea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1, sau prin
administrarea a 300 mg, de trei ori pe zi (TID) în ziua 1. Ulterior, pe baza răspunsului individual şi
tolerabilităţii pacientului, doza poate fi mărită prin creşteri cu 300 mg pe zi, la intervale de 2-3 zile,
până la o doză maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată creşterea treptată a
dozei de gabapentină.
Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea
dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de
3 săptămâni în total.
Dozele mai mici de 4800 mg pe zi au fost bine tolerate în cadrul studiilor clinice de lungă durată.
Doza zilnică totală trebuie divizată în trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre două administrări
nu trebuie să depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii cu vârsta de 6 ani şi peste
Doza iniţială este cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg şi zi, iar doza eficace este atinsă prin creşterea treptată
a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentină la copiii cu
vârsta de 6 ani şi peste este de 25-35 mg/kg şi zi. În cadrul unui studiu de lungă durată au fost bine
tolerate doze de până la 50 mg/kg şi zi. Doza totală zilnică trebuie divizată în trei prize egale, iar
intervalul maxim de timp dintre două administrări nu trebuie să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei pentru optimizarea terapiei.
În plus, gabapentina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente antiepileptice fără influenţarea
concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau a celorlalte medicamente antiepileptice.
Durerea din cadrul neuropatiei periferice
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin creşterea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1. În mod
alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, administrată în trei prize egale. Ulterior, pe baza
răspunsului terapeutic individual şi a tolerabilităţii pacientului, doza poate fi mărită prin creşteri cu
3
300 mg pe zi, la intervale de 2-3 zile, până la o doză maximă de 3600 mg pe zi. Pentru anumiţi
pacienţi, poate fi adecvată o creştere mai lentă a dozei. Timpul minim de atingere a dozei de 1800 mg
pe zi este de o săptămână, pentru atingere dozei de 2400 mg pe zi de 2 săptămâni în total şi pentru
atingerea dozei de 3600 mg pe zi de 3 săptămâni în total.
În ceea ce priveşte tratamentul durerii din cadrul neuropatiilor periferice, cum sunt durerile din cadrul
neuropatiei diabetice periferice şi nevralgia post-herpetică, în studiile clinice, nu au fost investigate
eficacitatea şi siguranţa gabapentinei pentru perioade de tratament mai lungi de 5 luni. Dacă un pacient
necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni pentru durerea din cadrul neuropatiei periferice,
medicul terapeut trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unei
terapii suplimentare.
Recomandări pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu stare medicală generală compromisă, adică: greutate corporală mică, după transplant de
organe etc., doza trebuie crescută într-un ritm mult mai lent, fie prin administrarea de doze mai mici,
fie prin intervale de timp mai lungi între creşteri.
Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, datorită deteriorării funcţiei renale consecutive
vârstei (vezi tabelul 2). Somnolenţa, edemul periferic şi astenia pot fi mai frecvente la pacienţii
vârstnici.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă aşa cum este descris în
Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală
poate fi utilizată gababentină 100 mg capsule, conform următoarelor recomandări de stabilire a dozei.
Tabelul 2
STABILIREA DOZEI DE GABAPENTINĂ LA ADULŢI, PE BAZA FUNCŢIEI RENALE
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza totală zilnică a (mg pe zi)
≥ 80 900 – 3600
50 – 79 600 – 1800
30 – 49 300 –900
15 - 29 150b - 600
< 15c 150b - 300
a Doza zilnică totală trebuie administrată în trei prize. Dozele reduse sunt pentru pacienţii cu
insuficienţă renală (clearance al creatininei < 79 ml/min).
b Pentru administrarea a 300 mg, la intervale de două zile.
c Pentru pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă proporţional cu
clearance-ul creatininei (de exemplu pacienţilor cu un clearance al creatininei de 7,5 ml/min trebuie să
li se administreze jumătate din doza zilnică administrată pacienţilor cu clearance al creatininei de 15
ml/min).
Utilizarea la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii anurici, care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu
gabapentină, se recomandă o doză de încărcare de 300 până la 400 mg, urmată, ulterior, de 200-300
mg gabapentină, la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată în
zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.
4
La pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de
gabapentină se stabileşte pe baza recomandărilor de stabilire a dozei prezentate în Tabelul 2. În plus
faţă de doza de întreţinere, se recomandă o doză suplimentară de 200 până la 300 mg, după fiecare 4
ore de şedinţă de hemodializă.
Mod de administrare
Administrare orală.
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente, iar capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la gabapentină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ideaţie suicidară şi comportament suicidar
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie
suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate
controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat
apariţia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca
gabapentina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi
comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi
îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor
de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Pancreatită acută
Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient prezintă pancreatită acută trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Convulsii
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de întrerupere în cazul gabapentinei, întreruperea
bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii epileptici poate precipita apariţia unui episod epileptic (vezi
pct.4.2).
Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot
prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.
Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate
concomitent în cadrul tratamentului pacienţilor refractari la tratament, trataţi cu mai mult de un
antiepileptic, cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de succes.
Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor, iar
la unii pacienţi poate agrava aceste crize. Prin urmare, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii cu crize mixte, care includ stări de absenţă.
Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu stări de ameţeală şi somnolenţă, care ar putea creşte
apariţia vătămărilor accidentale (căderilor). De asemenea, s-au raportat, ulterior punerii pe piaţă,
cazuri de confuzie, pierderea conştienţei şi afectare mintală. Prin urmare, trebuie să se recomande
pacienţilor să fie precauţi până la familiarizarea cu posibilele efecte ale medicamentului.
Utilizarea concomitentă cu opioide
Pacienţii care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie monitorizaţi îndeaproape în vederea
5
depistării eventualelor semne de deprimare a sistemului nervos central (SNC), cum sunt somnolenţa,
sedarea şi depresia respiratorie. Pacienţii care utilizează concomitent gabapentină şi morfină pot
înregistra creşteri ale concentraţiilor de gabapentină. Doza de gabapentină sau de opioide trebuie
redusă corespunzător (vezi pct. 4.5).
Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta de minim
65 ani. Într-un studiu dublu orb efectuat la pacienţi cu durere neuropatică, la pacienţii cu vârsta de
minim 65 ani, comparativ cu pacienţii tineri, au fost raportate într-un procent oarecum mai mare
somnolenţa, edemul periferic şi astenia. În plus faţă de aceste observaţii, investigaţiile clinice efectuate
la această grupă de vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii
mai tineri.
Copii şi adolescenţi
Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 săptămâni) asupra învăţării,
inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi, nu au fost studiate în mod adecvat. Prin urmare,
beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu riscurile potenţiale ale unei
astfel de terapii.
Utilizarea abuzivă şi dependenţa
În datele colectate după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de utilizare abuzivă şi dependenţă.
Pacienţii trebuie evaluaţi cu grijă pentru a descoperi în antecedente eventualele abuzuri de droguri şi
trebuie monitorizaţi pentru a observa apariţia eventualelor semne de abuz de gabapentină, de exemplu
un comportament de căutare a medicamentelor, creşterea dozei necesare, dezvoltarea toleranţei.
Erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)
Reacţii sistemice de hipersensibilitate grave care pun viaţa în pericol, cum este erupţia cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) au fost raportate la pacienţii trataţi cu
medicamente antiepileptice, inclusiv gabapentină (vezi pct. 4.8).
Este important de ştiut că manifestarile precoce de hipersensibilitate, cum ar fi febra sau
limfadenopatia pot fi prezente chiar dacă erupţia cutanată nu este evidentă. Dacă astfel de semne sau
simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat. Tratamentul cu gabapentină trebuie
întrerupt dacă nu poate fi stabilită o etiologie alternativă pentru semne sau simptome.
Teste de laborator
În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, folosind testele dipstick, pot fi
obţinute rezultate fals pozitive. De aceea, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale
testului dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metode
turbidimetrice sau dye-binding, sau prin utilizarea acestor metode alternative încă de la început.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost raportate atât în mod spontan, cât şi în literatura de specialitate cazuri de depresie respiratorie
şi/sau sedare asociate cu utilizarea de gabapentină şi de opioide. Într-o parte dintre raportări, autorii au
considerat că acest lucru constituie un motiv de îngrijorare deosebit la asocierea gabapentinei cu
opioidele, mai ales în cazul pacienţilor vârstnici.
Într-un studiu clinic realizat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare
controlată care conţine 60 mg morfină cu 2 ore înainte de administrarea unei capsule de 600 mg
gabapentină, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu administrarea
gabapentinei fără morfină. Ca urmare, pacienţii care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie
atent monitorizaţi în ceea ce priveşte apariţia semnelor de deprimare a SNC, cum sunt somnolenţa,
sedarea şi depresia respiratorie, iar doza de gabapentină sau de opioid trebuie redusă corespunzător.
Nu au fost observate interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau
carbamazepină.
6
Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii cu
epilepsie trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.
Administrarea concomitentă de gabapentină cu anticoncepţionale orale care conţin noretindronă şi/sau
etinilestradiol, nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a acestor medicamente.
Administrarea concomitentă de gabapentină cu antiacide care conţin aluminiu şi magneziu reduce
biodisponibilitatea gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea gabapentinei la cel puţin
2 ore după administrarea antiacidelor.
Eliminarea renală de gabapentină nu este afectată de probenecid.
S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale de gabapentină în cazul administrării concomitente cu
cimetidină dar fără semnificaţie clinică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Risc legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice în general
Riscul malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un
medicament antiepileptic. Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt: cheiloschizis,
malformaţiile cardiovasculare şi defectele de tub neural. Terapia combinată cu mai multe
medicamente antiepileptice poate fi asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale decât
monoterapia, prin urmare este important ca monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil.
Femeilor care intenţionează să rămână gravide sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi
medicale de specialitate, iar necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care
doresc să rămână gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc, deoarece acest
lucru poate determina apariţia convulsiilor de întrerupere, care pot avea consecinţe grave atât pentru
mamă cât şi pentru copil. Întârzierea dezvoltării la copiii mamelor cu epilepsie a fost observată rar.
Nu este posibil de stabilit diagnosticul etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea dezvoltării este
cauzată de factori genetici, sociali, epilepsie maternă sau de tratamentul cu antiepileptice.
Risc legat de gabapentină
Nu există date adecvate privind utilizarea gabapentinei la gravide.
Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, decât dacă
beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte net riscul potenţial la făt.
Nu se poate concluziona cu precizie dacă riscul crescut de malformaţii congenitale este asociat cu
administrarea gabapentinei în timpul sarcinii, este datorat epilepsiei în sine sau terapiei concomitente
cu alte medicamente antiepileptice în timpul fiecărei sarcini evaluate.
Alăptarea
Gabapentina se excretă în laptele matern. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra
sugarului alăptat, administrarea acesteia la mamele care alăpte
ază se face cu prudenţă.
Gabapentina se administrează femeilor care alăptează doar dacă beneficiul terapeutic la mamă
depăşeşte clar riscul potenţial la sugar.
Fertilitatea
Nu s-a constatat niciun efect asupra fertilităţii în cadrul studiilor efectuate la animale (vezi pct. 5.3).
7
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gabapentina poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje.
Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă, ameţeli sau
alte simptome asemănătoare. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de intensitate uşoară sau
medie, acestea pot fi potenţial periculoase la pacienţii care conduc vehicule sau folosesc utilaje.
Acestea survin, în special, la iniţierea tratamentului şi după creşterea dozei.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice efectuate la pacienţi diagnosticaţi cu epilepsie
(terapie adjuvantă sau monoterapie) şi durere neuropatică sunt prezentate în lista de mai jos, clasificate
pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă, care este definită astfel: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000). Atunci când o reacţie adversă a fost observată cu frecvenţe diferite în studiile
clinice, aceasta a fost înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată.
Reacţii suplimentare raportate din experienţa de după punerea pe piaţă sunt incluse ca fiind cu
frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile), cu litere italice, în lista de mai jos.
În cadrul fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme, organe Reacţii adverse
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente Infecţii virale
Frecvente Pneumonie, infecţie respiratorie, infecţie de tract urinar, infecţie, otită
medie
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente Leucopenie
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Reacţii alergice (de exemplu urticarie)
Cu frecvenţă necunoscută sindrom de hipersensibilitate, o reacţie sistemică cu o simptomatologie
variabilă care poate include febră, erupţii cutanate, hepatită,
limfadenopatie, eozinofilie şi, uneori, alte semne şi simptome.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente anorexie, apetit alimentar crescut
Mai puţin frecvente hiperglicemie (observată cel mai frecvent la pacienţii cu diabet zaharat)
Rare hipoglicemie (observată cel mai frecvent la pacienţii cu diabet zaharat)
Cu frecvenţă necunoscută hiponatremie
Tulburări psihice
Frecvente ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate,
nervozitate, tulburări de gândire
Cu frecvenţă necunoscută halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente somnolenţă, ameţeli, ataxie
Frecvente convulsii, hiperchinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee,
8
senzaţii cum sunt parestezie, hipoestezie, tulburări de coordonare,
nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente
Mai puţin frecvente hipokinezie, afectare mentală
Rare pierdere a conștienței
Cu frecvenţă necunoscută alte tulburări de mişcare (de exemplu: coreoatetoză, diskinezie,
distonie)
Tulburări oculare
Frecvente tulburări de vedere cum sunt ambliopie, diplopie
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente vertij
Cu frecvenţă necunoscută tinitus
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente palpitaţii
Tulburări vasculare
Frecvente hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente dispnee, bronşită, faringită, tuse, rinită
Tulburări gastrointestinale
Frecvente vărsături, greaţă, anomalii dentare, gingivită, diaree, durere
abdominală, dispepsie, constipaţie, uscăciune oro-faringiană, flatulenţă
Cu frecvenţă necunoscută pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente edem facial, purpură cel mai adesea descrisă ca echimoze provocate de
traumatisme fizice, erupţii cutanate tranzitorii, prurit, acnee
Cu frecvenţă necunoscută sindrom Stevens-Johnson, edem angioneurotic, eritem polimorf,
alopecie, erupţie cutanată cu eozinofilie şi simptome sistemice (vezi
pct.4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente artralgii, mialgii, dureri la nivelul spatelui, contracţii musculare
Cu frecvenţă necunoscută rabdomioliză, mioclonii
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Frecvente impotenţă
Cu frecvenţă necunoscută hipertrofie mamară, ginecomastie, disfuncţie sexuală (inclusiv
modificări ale libidoului, tulburări de ejaculare şi anorgasmie)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente fatigabilitate, febră
Frecvente edem periferic, tulburări de mers, astenie, durere, stare generală de rău,
sindrom cu simptomatologie asemănătoare gripei
Mai puţin frecvente edem generalizat
Cu frecvenţă necunoscută reacţii de întrerupere (în special anxietate, insomnie, greaţă, dureri,
9
transpiraţie), durere toracică. Au fost raportate morţi subite
inexplicabile pentru care nu a fost stabilită o relaţie cauzală cu
tratamentul cu gabapentină.
Investigaţii diagnostice
Frecvente leucopenie, creştere în greutate
Mai puţin frecvente valori serice crescute ale enzimelor hepatice SGOT (ASAT), SGPT
(ALAT) şi bilirubinei
Cu frecvenţă necunoscută creşterea valorii creatin fosfokinazei
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Frecvente leziuni accidentale, fracturi, escoriaţii
Mai puţin frecvente căderi
În timpul tratamentului cu gabapentină au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Relaţia de
cauzalitate cu gabapentina este neclară (vezi pct. 4.4).
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă datorită insuficienţei renale în stadiu terminal, a
fost raportată miopatie cu valori crescute ale creatinkinazei.
Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşita au fost raportate doar în studiile
clinice realizate la copii. În plus, în studiile clinice efectuate la copii, au fost raportate frecvent
comportament agresiv şi hiperkinezie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La supradoze de gabapentină de până la 49 grame nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune
viaţa în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, vorbire neclară, somnolenţă,
pierderea conştienţei, letargie şi diaree uşoară. În urma tratamentului de susţinere a funcţiilor vitale,
toţi pacienţii s-au recuperat complet. Absorbţia redusă a gabapentinei la doze mari poate limita
absorbţia medicamentului în caz de supradozaj şi, în consecinţă, poate reduce gradul de intoxicaţie.
Supradozele de gabapentină, în special în combinaţie cu alte medicamente deprimante ale SNC, pot
duce la comă.
Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei anterioare s-a demonstrat
faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu
insuficienţă renală severă.
Doza orală letală de gabapentină nu a fost identificată la şoarecii şi şobolanii la care s-au administrat
doze mari de 8000 mg/kg. Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclus: ataxie, dificultăţi de
respiraţie, ptoză, hipoactivitate sau excitabilitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03A X12.
10
Mecanism de acţiune
Gabapentina pătrunde rapid în creier şi previne convulsiile în cazul unor modele de epilepsie la
animale. Gabapentina nu prezintă afinitate pentru niciunul dintre receptorii GABAA sau GABAB şi
nu afectează metabolismul GABA. Nu se leagă de alţi receptori ai neurotransmiţătorilor cerebrali şi
nu interacţionează cu canalele de sodiu. Gabapentina are o afinitate ridicată de legare la subunitatea
α2δ (alfa-2-delta) a canalelor de calciu voltaj dependente şi se crede că legarea la subunitatea α2δ ar
putea fi implicată în efectele anticonvulsivante ale gabapentinei la animale. Testele de screening
comprehensive nu sugerează nicio altă ţintă a medicamentului, cu excepţia α2δ.
Dovezi din mai multe modele preclinice arată că activitatea farmacologică a gabapentinei ar putea fi
mediată prin legarea la α2δ, printr-o reducere a eliberării neurotransmiţătorilor excitatori în regiuni ale
sistemului nervos central. Această activitate ar putea să stea la baza efectului anticonvulsivant al
gabapentinei. Relevanţa acestor acţiuni ale gabapentinei asupra efectelor anticonvulsivante la oameni
nu a fost încă stabilită.
Gabapentina a demonstrat eficacitate şi în cazul mai multor modele preclinice de durere la animale. Se
crede că legarea specifică a gabapentinei la subunitatea α2δ provoacă o serie acţiuni care ar putea fi
responsabile pentru activitatea analgezică la modelele animale. Activităţile analgezice ale gabapentinei
pot apărea la nivelul coloanei vertebrale, precum şi la nivelul centrilor superiori din creier prin
interacţiuni cu căile descendente inhibitoare ale durerii. Relevanţa acestor proprietăţi preclinice în
acţiunea clinică la oameni nu este cunoscută.
Eficacitate clinică şi siguranţă
Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale, la copii cu vârsta cuprinsă între 3
şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică, dar nesemnificativă din punct de vedere statistic, de 50% a
ratei de răspuns în favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiză suplimentară retrospectivă
a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic al
vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă (grupe de vârstă 3-5 ani şi 6-12 ani).
Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Răspuns (Ameliorare cu ≥ 50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei PITM*
Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea p
< 6 ani 4/21 (19,0%) 4/17 (23,5%) 0,7362
6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144
* Populaţia în intenţie de tratament modificată (PITM) a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la
medicaţia din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial
cât şi în timpul studiului dublu-orb.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei au fost atinse în decurs
de 2-3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia de doză absorbită) tinde să scadă pe măsură ce
doza creşte. Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
gabapentinei.
Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată în urma administrării dozelor repetate. Deşi, în
studiile clinice, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, în general, între 2 μg/ml şi
20 μg/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.
Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentaţi în Tabelul 3.
11
Tabelul 3
Parametrii farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la fiecare interval de 8 ore după
administrarea gabapentinei
Parametrul
farmacocinetic 300 mg
(N = 7) 400 mg
(N = 14) 800 mg
(N=14)
Medie %CV Medie %CV Medie %CV
Cmax (μg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)
tmax (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)
T1/2 (ore) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)
ASC (0-8)
μg•oră/ml) 24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)
Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)
Cmax = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
tmax = Timpul necesar pentru atingerea Cmax
T1/2 = Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
ASC (0-8) = Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8
ore după administrarea dozei
Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după
administrarea dozei
NA= nu este disponibil
Distribuţie
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 57,7 litri. La
pacienţii cu epilepsie, concentraţiile gabapentinei în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ
20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina
este prezentă în laptele femeilor care alăptează.
Metabolizare
Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante responsabile de metabolizarea medicamentului.
Eliminare
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut. Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct
proporţionale cu clearance-ul creatininei.
Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii
cu funcţie renală compromisă sau în timpul şedinţelor de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi sănătoşi, cu vârsta cuprinsă
între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copiii > 5 ani sunt
similare celor de la adulţi, doza fiind exprimată în mg/kg.
Într-un studiu farmacocinetic la 24 de subiecţi copii sănătoşi, cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 48 de
luni a fost observată o expunere aproximativ cu 30% mai mică (ASC), Cmax mai mică și clearance-ul
mai mare pe greutate corporală în comparație cu datele disponibile raportate la copii mai mari de 5 ani.
Liniaritate/non-liniaritate
12
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei,
ceea ce arată non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate
(F), de exemplu: Ae%, CL/F, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii
farmacocinetici care nu includ F, cum sunt Clr şi T1/2) este cel mai bine descris de parametrii
farmacocinetici liniari. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi
predictibile pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogeneză
Gabapentina a fost administrată prin intermediul alimentaţiei la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000
mg/kg şi zi şi la şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani. Doar la şobolanii
de sex masculin, la cea mai mare doză administrată, s-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a
incidenţei tumorilor celulelor acinare pancreatice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000
mg/kg şi zi, valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 10 ori mai mari
decât cele determinate la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor
acinare pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un grad scăzut de malignitate, nu au
afectat supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor
observate în cadrul grupelor de control corespondente. De aceea, relevanţa pe care o au aceste tumori
ale celulelor acinare pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.
Mutageneză
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, la testele standard utilizând culturi
bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu induce
apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus
formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.
Afectarea fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, în urma
administrării de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă
zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2 suprafaţă corporală).
Teratogeneză
Gabapentina nu creşte incidenţa malformaţiilor congenitale la descendenţii şoarecilor, şobolanilor sau
iepurilor, comparativ cu grupurile de control, în urma administrării de doze de până la 50, 30 respectiv
25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg administrată la om (de patru, cinci, respectiv opt ori
decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2).
La rozătoare, gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi
posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor. Aceste efecte au apărut în urma
administrării orale în timpul organogenezei, la femelele de şoarece gestante, a dozelor de 1000 sau
3000 mg/kg şi zi şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul
împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decât doza
de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m
2.
Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg şi zi
(aproximativ ½ din doza zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2).
S-a observat o creştere a incidenţei hidroureterului şi/sau hidronefrozei la şobolanii la care s-a
administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi -într-un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei
de reproducere, 1500 mg/kg şi zi-într-un studiu de teratogenitate şi la dozele de 500, 1000 şi 2000
mg/kg şi zi-într-un studiu privind expunerea peri-şi postnatală). Semnificaţia clinică a acestor rezultate
nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor. Aceste doze sunt de
aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m².
Într-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o creştere a pierderilor fetală post-
implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze
13
sunt de aproximativ ¼ până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om,
exprimată în mg/m2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Gabaran 300 mg
Conţinutul capsulei
Manitol (E 421)
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Învelişul capsulei:
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Laurilsulfat de sodiu
Cerneală de imprimare TekPrint
TMSW-9008 - shellac, propilenglicol, oxid negru de fer (E 172),
hidroxid de potasiu.
Gabaran 400 mg
Conţinutul capsulei
Manitol (E 421)
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Învelişul capsulei
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Laurilsulfat de sodiu
Cerneală de imprimare TekPrintTMSW-9008 Black - shellac, propilenglicol, oxid negru de fer (E 172),
hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 capsule
14
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Hyde Park Hayes 3, 11 Millington Road, 5th Floor
Hayes, Middlesex, UB3 4AZ
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9494/2016/01
9495/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Gabaran 300 mg capsule
Gabaran 400 mg capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Gabaran 300 mg
Fiecare capsulă conţine gabapentină 300 mg.
Gabaran 400 mg
Fiecare capsulă conţine gabapentină 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă
Gabaran 300 mg
Capsule gelatinoase tari, mărimea 0, de culoare crem opac, inscripţionate cu ,,G300
”, conţinând o
pulbere de culoare albă.
Gabaran 400 mg
Capsule gelatinoase tari, mărimea ,,0 el”, de culoare portocaliu opac, inscripţionate cu ,,G400 ”,
conţinând o pulbere de culoare albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără
generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de 6 ani şi peste (vezi pct. 5.1).
Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare
secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste.
Tratamentul durerii din cadrul neuropatiei perferice
Gabapentina este indicată la adulţi în tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt
durerile din cadrul neuropatiei diabetice şi nevralgia post-herpetică.
4.2 Doze şi mod de administrare
2
Doze
Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei pentru
iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi adolescenţi cu vârsta de 12 ani şi peste.
Recomandările privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt menţionate într-un alt paragraf al
acestui punct.
Tabelul 1
SCHEMA TERAPEUTICĂ - CREŞTEREA TREPTATĂ A DOZEI INIŢIALE
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi
Întreruperea tratamentului cu gabapentină
În concordanţă cu practica clinică curentă, dacă tratamentul cu gabapentină trebuie să fie întrerupt, se
recomandă ca acest lucru să se facă treptat pe durata unei perioade de minimum o săptămână,
indiferent de indicaţia terapeutică.
Epilepsie
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Dozele sunt stabilite de către medicul
curant în funcţie de tolerabilitatea pacientului şi eficacitatea tratamentului.
Adulţi şi adolescenţi
În cadrul studiilor clinice, doza eficace a fost cuprinsă în intervalul 900-3600 mg pe zi.
Tratamentul poate fi iniţiat prin creşterea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1, sau prin
administrarea a 300 mg, de trei ori pe zi (TID) în ziua 1. Ulterior, pe baza răspunsului individual şi
tolerabilităţii pacientului, doza poate fi mărită prin creşteri cu 300 mg pe zi, la intervale de 2-3 zile,
până la o doză maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată creşterea treptată a
dozei de gabapentină.
Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână, pentru atingerea
dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de
3 săptămâni în total.
Dozele mai mici de 4800 mg pe zi au fost bine tolerate în cadrul studiilor clinice de lungă durată.
Doza zilnică totală trebuie divizată în trei prize, iar intervalul de timp maxim dintre două administrări
nu trebuie să depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii cu vârsta de 6 ani şi peste
Doza iniţială este cuprinsă între 10 şi 15 mg/kg şi zi, iar doza eficace este atinsă prin creşterea treptată
a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de gabapentină la copiii cu
vârsta de 6 ani şi peste este de 25-35 mg/kg şi zi. În cadrul unui studiu de lungă durată au fost bine
tolerate doze de până la 50 mg/kg şi zi. Doza totală zilnică trebuie divizată în trei prize egale, iar
intervalul maxim de timp dintre două administrări nu trebuie să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei pentru optimizarea terapiei.
În plus, gabapentina poate fi utilizată în asociere cu alte medicamente antiepileptice fără influenţarea
concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau a celorlalte medicamente antiepileptice.
Durerea din cadrul neuropatiei periferice
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin creşterea treptată a dozei, aşa cum este descris în Tabelul 1. În mod
alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, administrată în trei prize egale. Ulterior, pe baza
răspunsului terapeutic individual şi a tolerabilităţii pacientului, doza poate fi mărită prin creşteri cu
3
300 mg pe zi, la intervale de 2-3 zile, până la o doză maximă de 3600 mg pe zi. Pentru anumiţi
pacienţi, poate fi adecvată o creştere mai lentă a dozei. Timpul minim de atingere a dozei de 1800 mg
pe zi este de o săptămână, pentru atingere dozei de 2400 mg pe zi de 2 săptămâni în total şi pentru
atingerea dozei de 3600 mg pe zi de 3 săptămâni în total.
În ceea ce priveşte tratamentul durerii din cadrul neuropatiilor periferice, cum sunt durerile din cadrul
neuropatiei diabetice periferice şi nevralgia post-herpetică, în studiile clinice, nu au fost investigate
eficacitatea şi siguranţa gabapentinei pentru perioade de tratament mai lungi de 5 luni. Dacă un pacient
necesită tratament cu durată mai mare de 5 luni pentru durerea din cadrul neuropatiei periferice,
medicul terapeut trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să stabilească necesitatea unei
terapii suplimentare.
Recomandări pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu stare medicală generală compromisă, adică: greutate corporală mică, după transplant de
organe etc., doza trebuie crescută într-un ritm mult mai lent, fie prin administrarea de doze mai mici,
fie prin intervale de timp mai lungi între creşteri.
Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, datorită deteriorării funcţiei renale consecutive
vârstei (vezi tabelul 2). Somnolenţa, edemul periferic şi astenia pot fi mai frecvente la pacienţii
vârstnici.
Utilizarea la pacienţii cu insuficienţă renală
Ajustarea dozei este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă aşa cum este descris în
Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală
poate fi utilizată gababentină 100 mg capsule, conform următoarelor recomandări de stabilire a dozei.
Tabelul 2
STABILIREA DOZEI DE GABAPENTINĂ LA ADULŢI, PE BAZA FUNCŢIEI RENALE
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza totală zilnică a (mg pe zi)
≥ 80 900 – 3600
50 – 79 600 – 1800
30 – 49 300 –900
15 - 29 150b - 600
< 15c 150b - 300
a Doza zilnică totală trebuie administrată în trei prize. Dozele reduse sunt pentru pacienţii cu
insuficienţă renală (clearance al creatininei < 79 ml/min).
b Pentru administrarea a 300 mg, la intervale de două zile.
c Pentru pacienţii cu clearance al creatininei < 15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă proporţional cu
clearance-ul creatininei (de exemplu pacienţilor cu un clearance al creatininei de 7,5 ml/min trebuie să
li se administreze jumătate din doza zilnică administrată pacienţilor cu clearance al creatininei de 15
ml/min).
Utilizarea la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii anurici, care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu
gabapentină, se recomandă o doză de încărcare de 300 până la 400 mg, urmată, ulterior, de 200-300
mg gabapentină, la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată în
zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.
4
La pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de
gabapentină se stabileşte pe baza recomandărilor de stabilire a dozei prezentate în Tabelul 2. În plus
faţă de doza de întreţinere, se recomandă o doză suplimentară de 200 până la 300 mg, după fiecare 4
ore de şedinţă de hemodializă.
Mod de administrare
Administrare orală.
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente, iar capsulele trebuie înghiţite întregi, cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu un pahar cu apă).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la gabapentină sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct.6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ideaţie suicidară şi comportament suicidar
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii s-au raportat ideaţie
suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta-analize a studiilor clinice randomizate
controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar. Mecanismul care a determinat
apariţia acestui risc nu este cunoscut iar datele disponibile nu permit excluderea posibilităţii ca
gabapentina să prezinte un risc crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi
comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi
îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor
de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Pancreatită acută
Dacă pe parcursul tratamentului cu gabapentină un pacient prezintă pancreatită acută trebuie luată în
considerare întreruperea tratamentului (vezi pct. 4.8).
Convulsii
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de întrerupere în cazul gabapentinei, întreruperea
bruscă a anticonvulsivantelor la pacienţii epileptici poate precipita apariţia unui episod epileptic (vezi
pct.4.2).
Similar altor medicamente antiepileptice, în timpul tratamentului cu gabapentină, unii pacienţi pot
prezenta o creştere a frecvenţei de apariţie a convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de crize.
Similar altor medicamente antiepileptice, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate
concomitent în cadrul tratamentului pacienţilor refractari la tratament, trataţi cu mai mult de un
antiepileptic, cu scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină, are o rată mică de succes.
Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor, iar
la unii pacienţi poate agrava aceste crize. Prin urmare, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie la
pacienţii cu crize mixte, care includ stări de absenţă.
Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu stări de ameţeală şi somnolenţă, care ar putea creşte
apariţia vătămărilor accidentale (căderilor). De asemenea, s-au raportat, ulterior punerii pe piaţă,
cazuri de confuzie, pierderea conştienţei şi afectare mintală. Prin urmare, trebuie să se recomande
pacienţilor să fie precauţi până la familiarizarea cu posibilele efecte ale medicamentului.
Utilizarea concomitentă cu opioide
Pacienţii care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie monitorizaţi îndeaproape în vederea
5
depistării eventualelor semne de deprimare a sistemului nervos central (SNC), cum sunt somnolenţa,
sedarea şi depresia respiratorie. Pacienţii care utilizează concomitent gabapentină şi morfină pot
înregistra creşteri ale concentraţiilor de gabapentină. Doza de gabapentină sau de opioide trebuie
redusă corespunzător (vezi pct. 4.5).
Utilizarea la pacienţi vârstnici (cu vârsta peste 65 de ani)
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta de minim
65 ani. Într-un studiu dublu orb efectuat la pacienţi cu durere neuropatică, la pacienţii cu vârsta de
minim 65 ani, comparativ cu pacienţii tineri, au fost raportate într-un procent oarecum mai mare
somnolenţa, edemul periferic şi astenia. În plus faţă de aceste observaţii, investigaţiile clinice efectuate
la această grupă de vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite faţă de cele observate la pacienţii
mai tineri.
Copii şi adolescenţi
Efectele tratamentului de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 săptămâni) asupra învăţării,
inteligenţei şi dezvoltării la copii şi adolescenţi, nu au fost studiate în mod adecvat. Prin urmare,
beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie analizate comparativ cu riscurile potenţiale ale unei
astfel de terapii.
Utilizarea abuzivă şi dependenţa
În datele colectate după punerea pe piaţă, au fost raportate cazuri de utilizare abuzivă şi dependenţă.
Pacienţii trebuie evaluaţi cu grijă pentru a descoperi în antecedente eventualele abuzuri de droguri şi
trebuie monitorizaţi pentru a observa apariţia eventualelor semne de abuz de gabapentină, de exemplu
un comportament de căutare a medicamentelor, creşterea dozei necesare, dezvoltarea toleranţei.
Erupţie cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)
Reacţii sistemice de hipersensibilitate grave care pun viaţa în pericol, cum este erupţia cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) au fost raportate la pacienţii trataţi cu
medicamente antiepileptice, inclusiv gabapentină (vezi pct. 4.8).
Este important de ştiut că manifestarile precoce de hipersensibilitate, cum ar fi febra sau
limfadenopatia pot fi prezente chiar dacă erupţia cutanată nu este evidentă. Dacă astfel de semne sau
simptome sunt prezente, pacientul trebuie evaluat imediat. Tratamentul cu gabapentină trebuie
întrerupt dacă nu poate fi stabilită o etiologie alternativă pentru semne sau simptome.
Teste de laborator
În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, folosind testele dipstick, pot fi
obţinute rezultate fals pozitive. De aceea, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive ale
testului dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metode
turbidimetrice sau dye-binding, sau prin utilizarea acestor metode alternative încă de la început.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Au fost raportate atât în mod spontan, cât şi în literatura de specialitate cazuri de depresie respiratorie
şi/sau sedare asociate cu utilizarea de gabapentină şi de opioide. Într-o parte dintre raportări, autorii au
considerat că acest lucru constituie un motiv de îngrijorare deosebit la asocierea gabapentinei cu
opioidele, mai ales în cazul pacienţilor vârstnici.
Într-un studiu clinic realizat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare
controlată care conţine 60 mg morfină cu 2 ore înainte de administrarea unei capsule de 600 mg
gabapentină, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu administrarea
gabapentinei fără morfină. Ca urmare, pacienţii care necesită tratament concomitent cu opioide trebuie
atent monitorizaţi în ceea ce priveşte apariţia semnelor de deprimare a SNC, cum sunt somnolenţa,
sedarea şi depresia respiratorie, iar doza de gabapentină sau de opioid trebuie redusă corespunzător.
Nu au fost observate interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau
carbamazepină.
6
Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii cu
epilepsie trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.
Administrarea concomitentă de gabapentină cu anticoncepţionale orale care conţin noretindronă şi/sau
etinilestradiol, nu influenţează farmacocinetica la starea de echilibru a acestor medicamente.
Administrarea concomitentă de gabapentină cu antiacide care conţin aluminiu şi magneziu reduce
biodisponibilitatea gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea gabapentinei la cel puţin
2 ore după administrarea antiacidelor.
Eliminarea renală de gabapentină nu este afectată de probenecid.
S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale de gabapentină în cazul administrării concomitente cu
cimetidină dar fără semnificaţie clinică.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Risc legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice în general
Riscul malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un
medicament antiepileptic. Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt: cheiloschizis,
malformaţiile cardiovasculare şi defectele de tub neural. Terapia combinată cu mai multe
medicamente antiepileptice poate fi asociată cu un risc mai mare de malformaţii congenitale decât
monoterapia, prin urmare este important ca monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil.
Femeilor care intenţionează să rămână gravide sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi
medicale de specialitate, iar necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care
doresc să rămână gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc, deoarece acest
lucru poate determina apariţia convulsiilor de întrerupere, care pot avea consecinţe grave atât pentru
mamă cât şi pentru copil. Întârzierea dezvoltării la copiii mamelor cu epilepsie a fost observată rar.
Nu este posibil de stabilit diagnosticul etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea dezvoltării este
cauzată de factori genetici, sociali, epilepsie maternă sau de tratamentul cu antiepileptice.
Risc legat de gabapentină
Nu există date adecvate privind utilizarea gabapentinei la gravide.
Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, decât dacă
beneficiul scontat pentru mamă depăşeşte net riscul potenţial la făt.
Nu se poate concluziona cu precizie dacă riscul crescut de malformaţii congenitale este asociat cu
administrarea gabapentinei în timpul sarcinii, este datorat epilepsiei în sine sau terapiei concomitente
cu alte medicamente antiepileptice în timpul fiecărei sarcini evaluate.
Alăptarea
Gabapentina se excretă în laptele matern. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra
sugarului alăptat, administrarea acesteia la mamele care alăpte
ază se face cu prudenţă.
Gabapentina se administrează femeilor care alăptează doar dacă beneficiul terapeutic la mamă
depăşeşte clar riscul potenţial la sugar.
Fertilitatea
Nu s-a constatat niciun efect asupra fertilităţii în cadrul studiilor efectuate la animale (vezi pct. 5.3).
7
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gabapentina poate avea o influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de
a folosi utilaje.
Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă, ameţeli sau
alte simptome asemănătoare. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de intensitate uşoară sau
medie, acestea pot fi potenţial periculoase la pacienţii care conduc vehicule sau folosesc utilaje.
Acestea survin, în special, la iniţierea tratamentului şi după creşterea dozei.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse raportate în timpul studiilor clinice efectuate la pacienţi diagnosticaţi cu epilepsie
(terapie adjuvantă sau monoterapie) şi durere neuropatică sunt prezentate în lista de mai jos, clasificate
pe aparate, sisteme, organe şi în funcţie de frecvenţă, care este definită astfel: foarte frecvente (≥1/10),
frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000),
foarte rare (<1/10000). Atunci când o reacţie adversă a fost observată cu frecvenţe diferite în studiile
clinice, aceasta a fost înregistrată cu cea mai mare frecvenţă raportată.
Reacţii suplimentare raportate din experienţa de după punerea pe piaţă sunt incluse ca fiind cu
frecvenţă necunoscută (nu poate fi estimată din datele disponibile), cu litere italice, în lista de mai jos.
În cadrul fiecărui grup de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Aparate, sisteme, organe Reacţii adverse
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente Infecţii virale
Frecvente Pneumonie, infecţie respiratorie, infecţie de tract urinar, infecţie, otită
medie
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente Leucopenie
Cu frecvenţă necunoscută Trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Reacţii alergice (de exemplu urticarie)
Cu frecvenţă necunoscută sindrom de hipersensibilitate, o reacţie sistemică cu o simptomatologie
variabilă care poate include febră, erupţii cutanate, hepatită,
limfadenopatie, eozinofilie şi, uneori, alte semne şi simptome.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente anorexie, apetit alimentar crescut
Mai puţin frecvente hiperglicemie (observată cel mai frecvent la pacienţii cu diabet zaharat)
Rare hipoglicemie (observată cel mai frecvent la pacienţii cu diabet zaharat)
Cu frecvenţă necunoscută hiponatremie
Tulburări psihice
Frecvente ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate,
nervozitate, tulburări de gândire
Cu frecvenţă necunoscută halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente somnolenţă, ameţeli, ataxie
Frecvente convulsii, hiperchinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee,
8
senzaţii cum sunt parestezie, hipoestezie, tulburări de coordonare,
nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente
Mai puţin frecvente hipokinezie, afectare mentală
Rare pierdere a conștienței
Cu frecvenţă necunoscută alte tulburări de mişcare (de exemplu: coreoatetoză, diskinezie,
distonie)
Tulburări oculare
Frecvente tulburări de vedere cum sunt ambliopie, diplopie
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente vertij
Cu frecvenţă necunoscută tinitus
Tulburări cardiace
Mai puţin frecvente palpitaţii
Tulburări vasculare
Frecvente hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente dispnee, bronşită, faringită, tuse, rinită
Tulburări gastrointestinale
Frecvente vărsături, greaţă, anomalii dentare, gingivită, diaree, durere
abdominală, dispepsie, constipaţie, uscăciune oro-faringiană, flatulenţă
Cu frecvenţă necunoscută pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Cu frecvenţă necunoscută hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente edem facial, purpură cel mai adesea descrisă ca echimoze provocate de
traumatisme fizice, erupţii cutanate tranzitorii, prurit, acnee
Cu frecvenţă necunoscută sindrom Stevens-Johnson, edem angioneurotic, eritem polimorf,
alopecie, erupţie cutanată cu eozinofilie şi simptome sistemice (vezi
pct.4.4)
Tulburări musculo-scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente artralgii, mialgii, dureri la nivelul spatelui, contracţii musculare
Cu frecvenţă necunoscută rabdomioliză, mioclonii
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Cu frecvenţă necunoscută insuficienţă renală acută, incontinenţă urinară
Tulburări ale aparatului genital şi ale sânului
Frecvente impotenţă
Cu frecvenţă necunoscută hipertrofie mamară, ginecomastie, disfuncţie sexuală (inclusiv
modificări ale libidoului, tulburări de ejaculare şi anorgasmie)
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente fatigabilitate, febră
Frecvente edem periferic, tulburări de mers, astenie, durere, stare generală de rău,
sindrom cu simptomatologie asemănătoare gripei
Mai puţin frecvente edem generalizat
Cu frecvenţă necunoscută reacţii de întrerupere (în special anxietate, insomnie, greaţă, dureri,
9
transpiraţie), durere toracică. Au fost raportate morţi subite
inexplicabile pentru care nu a fost stabilită o relaţie cauzală cu
tratamentul cu gabapentină.
Investigaţii diagnostice
Frecvente leucopenie, creştere în greutate
Mai puţin frecvente valori serice crescute ale enzimelor hepatice SGOT (ASAT), SGPT
(ALAT) şi bilirubinei
Cu frecvenţă necunoscută creşterea valorii creatin fosfokinazei
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Frecvente leziuni accidentale, fracturi, escoriaţii
Mai puţin frecvente căderi
În timpul tratamentului cu gabapentină au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Relaţia de
cauzalitate cu gabapentina este neclară (vezi pct. 4.4).
La pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă datorită insuficienţei renale în stadiu terminal, a
fost raportată miopatie cu valori crescute ale creatinkinazei.
Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşita au fost raportate doar în studiile
clinice realizate la copii. În plus, în studiile clinice efectuate la copii, au fost raportate frecvent
comportament agresiv şi hiperkinezie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La supradoze de gabapentină de până la 49 grame nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune
viaţa în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, vorbire neclară, somnolenţă,
pierderea conştienţei, letargie şi diaree uşoară. În urma tratamentului de susţinere a funcţiilor vitale,
toţi pacienţii s-au recuperat complet. Absorbţia redusă a gabapentinei la doze mari poate limita
absorbţia medicamentului în caz de supradozaj şi, în consecinţă, poate reduce gradul de intoxicaţie.
Supradozele de gabapentină, în special în combinaţie cu alte medicamente deprimante ale SNC, pot
duce la comă.
Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei anterioare s-a demonstrat
faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu
insuficienţă renală severă.
Doza orală letală de gabapentină nu a fost identificată la şoarecii şi şobolanii la care s-au administrat
doze mari de 8000 mg/kg. Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclus: ataxie, dificultăţi de
respiraţie, ptoză, hipoactivitate sau excitabilitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03A X12.
10
Mecanism de acţiune
Gabapentina pătrunde rapid în creier şi previne convulsiile în cazul unor modele de epilepsie la
animale. Gabapentina nu prezintă afinitate pentru niciunul dintre receptorii GABAA sau GABAB şi
nu afectează metabolismul GABA. Nu se leagă de alţi receptori ai neurotransmiţătorilor cerebrali şi
nu interacţionează cu canalele de sodiu. Gabapentina are o afinitate ridicată de legare la subunitatea
α2δ (alfa-2-delta) a canalelor de calciu voltaj dependente şi se crede că legarea la subunitatea α2δ ar
putea fi implicată în efectele anticonvulsivante ale gabapentinei la animale. Testele de screening
comprehensive nu sugerează nicio altă ţintă a medicamentului, cu excepţia α2δ.
Dovezi din mai multe modele preclinice arată că activitatea farmacologică a gabapentinei ar putea fi
mediată prin legarea la α2δ, printr-o reducere a eliberării neurotransmiţătorilor excitatori în regiuni ale
sistemului nervos central. Această activitate ar putea să stea la baza efectului anticonvulsivant al
gabapentinei. Relevanţa acestor acţiuni ale gabapentinei asupra efectelor anticonvulsivante la oameni
nu a fost încă stabilită.
Gabapentina a demonstrat eficacitate şi în cazul mai multor modele preclinice de durere la animale. Se
crede că legarea specifică a gabapentinei la subunitatea α2δ provoacă o serie acţiuni care ar putea fi
responsabile pentru activitatea analgezică la modelele animale. Activităţile analgezice ale gabapentinei
pot apărea la nivelul coloanei vertebrale, precum şi la nivelul centrilor superiori din creier prin
interacţiuni cu căile descendente inhibitoare ale durerii. Relevanţa acestor proprietăţi preclinice în
acţiunea clinică la oameni nu este cunoscută.
Eficacitate clinică şi siguranţă
Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale, la copii cu vârsta cuprinsă între 3
şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică, dar nesemnificativă din punct de vedere statistic, de 50% a
ratei de răspuns în favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiză suplimentară retrospectivă
a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă, nu a evidenţiat un efect semnificativ statistic al
vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă (grupe de vârstă 3-5 ani şi 6-12 ani).
Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Răspuns (Ameliorare cu ≥ 50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei PITM*
Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea p
< 6 ani 4/21 (19,0%) 4/17 (23,5%) 0,7362
6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144
* Populaţia în intenţie de tratament modificată (PITM) a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la
medicaţia din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial
cât şi în timpul studiului dublu-orb.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei au fost atinse în decurs
de 2-3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia de doză absorbită) tinde să scadă pe măsură ce
doza creşte. Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au efect semnificativ clinic asupra farmacocineticii
gabapentinei.
Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată în urma administrării dozelor repetate. Deşi, în
studiile clinice, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, în general, între 2 μg/ml şi
20 μg/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.
Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentaţi în Tabelul 3.
11
Tabelul 3
Parametrii farmacocinetici medii (% CV) la starea de echilibru, la fiecare interval de 8 ore după
administrarea gabapentinei
Parametrul
farmacocinetic 300 mg
(N = 7) 400 mg
(N = 14) 800 mg
(N=14)
Medie %CV Medie %CV Medie %CV
Cmax (μg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)
tmax (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)
T1/2 (ore) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)
ASC (0-8)
μg•oră/ml) 24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)
Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)
Cmax = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
tmax = Timpul necesar pentru atingerea Cmax
T1/2 = Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
ASC (0-8) = Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8
ore după administrarea dozei
Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după
administrarea dozei
NA= nu este disponibil
Distribuţie
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 57,7 litri. La
pacienţii cu epilepsie, concentraţiile gabapentinei în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ
20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru. Gabapentina
este prezentă în laptele femeilor care alăptează.
Metabolizare
Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante responsabile de metabolizarea medicamentului.
Eliminare
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi variază de la 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut. Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct
proporţionale cu clearance-ul creatininei.
Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii
cu funcţie renală compromisă sau în timpul şedinţelor de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi sănătoşi, cu vârsta cuprinsă
între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copiii > 5 ani sunt
similare celor de la adulţi, doza fiind exprimată în mg/kg.
Într-un studiu farmacocinetic la 24 de subiecţi copii sănătoşi, cu vârsta cuprinsă între 1 lună şi 48 de
luni a fost observată o expunere aproximativ cu 30% mai mică (ASC), Cmax mai mică și clearance-ul
mai mare pe greutate corporală în comparație cu datele disponibile raportate la copii mai mari de 5 ani.
Liniaritate/non-liniaritate
12
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei,
ceea ce arată non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate
(F), de exemplu: Ae%, CL/F, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii
farmacocinetici care nu includ F, cum sunt Clr şi T1/2) este cel mai bine descris de parametrii
farmacocinetici liniari. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi
predictibile pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogeneză
Gabapentina a fost administrată prin intermediul alimentaţiei la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000
mg/kg şi zi şi la şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani. Doar la şobolanii
de sex masculin, la cea mai mare doză administrată, s-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a
incidenţei tumorilor celulelor acinare pancreatice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000
mg/kg şi zi, valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 10 ori mai mari
decât cele determinate la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor
acinare pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un grad scăzut de malignitate, nu au
afectat supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor
observate în cadrul grupelor de control corespondente. De aceea, relevanţa pe care o au aceste tumori
ale celulelor acinare pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.
Mutageneză
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, la testele standard utilizând culturi
bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu induce
apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus
formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.
Afectarea fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, în urma
administrării de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă
zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2 suprafaţă corporală).
Teratogeneză
Gabapentina nu creşte incidenţa malformaţiilor congenitale la descendenţii şoarecilor, şobolanilor sau
iepurilor, comparativ cu grupurile de control, în urma administrării de doze de până la 50, 30 respectiv
25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg administrată la om (de patru, cinci, respectiv opt ori
decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2).
La rozătoare, gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi
posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor. Aceste efecte au apărut în urma
administrării orale în timpul organogenezei, la femelele de şoarece gestante, a dozelor de 1000 sau
3000 mg/kg şi zi şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul
împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decât doza
de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m
2.
Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg şi zi
(aproximativ ½ din doza zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2).
S-a observat o creştere a incidenţei hidroureterului şi/sau hidronefrozei la şobolanii la care s-a
administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi -într-un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei
de reproducere, 1500 mg/kg şi zi-într-un studiu de teratogenitate şi la dozele de 500, 1000 şi 2000
mg/kg şi zi-într-un studiu privind expunerea peri-şi postnatală). Semnificaţia clinică a acestor rezultate
nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor. Aceste doze sunt de
aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m².
Într-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o creştere a pierderilor fetală post-
implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze
13
sunt de aproximativ ¼ până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om,
exprimată în mg/m2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Gabaran 300 mg
Conţinutul capsulei
Manitol (E 421)
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Învelişul capsulei:
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Laurilsulfat de sodiu
Cerneală de imprimare TekPrint
TMSW-9008 - shellac, propilenglicol, oxid negru de fer (E 172),
hidroxid de potasiu.
Gabaran 400 mg
Conţinutul capsulei
Manitol (E 421)
Amidon de porumb
Talc
Stearat de magneziu
Învelişul capsulei
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Laurilsulfat de sodiu
Cerneală de imprimare TekPrintTMSW-9008 Black - shellac, propilenglicol, oxid negru de fer (E 172),
hidroxid de potasiu
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 blistere din PVC-PVdC/Al a câte 10 capsule
14
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Hyde Park Hayes 3, 11 Millington Road, 5th Floor
Hayes, Middlesex, UB3 4AZ
Marea Britanie
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9494/2016/01
9495/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizației: Noiembrie 2016.
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2016
