CONTIFLO MR 0,4 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Contiflo MR 0,4 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Sunset Yellow (E 110), Ponceau 4R (E 124), carmoisină (E 122).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
Capsule gelatinoase tari, cu capac brun şi corp portocaliu, inscripţionate cu „R” pe capac şi
’’TSN400’’ pe corp cu cerneală neagră, conţinând microgranule de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor funcţionale ale hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
1 capsulă Contiflo MR pe zi, administrată cu sau fără alimente.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii cu vârsta mai mică de 18 ani.
Datele disponibile până în prezent sunt descrise în secţiunea 5.1.
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsula trebuie înghiţită întreagă şi nu trebuie să fie zdrobită sau mestecată, deoarece aceasta
interferează cu eliberarea prelungită a ingredientului activ.
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de tamsulosin sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipotensiune ortostatică.
Insuficienţa hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca şi în cazul altor antagonişti α1-adrenergici, în timpul tratamentului cu tamsulosin pot să apară
cazuri individuale de hipotensiune arterială şi rareori sincope. În cazul apariţiei primelor semne de
hipotensiune arterială ortostatică (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca până la
dispariţia simptomelor.
Înainte de începerea tratamentului cu tamsulosin este necesară examinarea atentă a pacienţilor pentru
excluderea altor boli care pot determina simptome asemănătoare hiperplaziei benigne de prostată.
Înainte de începerea tratamentului şi, ulterior periodic în cursul tratamentului, trebuie efectuat tuşeul
rectal şi, la nevoie, determinarea Antigenului Specific Prostatic (ASP).
Deoarece nu s-a studiat utilizarea medicamentului la bolnavii cu insuficienţă renală severă (clearance-
ul creatininei < 10 ml/min), acesta se va administra cu prudenţă la această grupă de pacienţi.
„Sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI, o variantă a sindromului de pupilă mică) a fost
observat în cursul intervenţiei chirurgicale de cataractă şi glaucom la unii pacienţi care au fost trataţi
anterior cu clorhidrat de tamsulosin. SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul şi
după intervenţie.
Se consideră utilă ȋntreruperea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin cu 1-2 săptămâni înainte de o
intervenţie chirurgicală de cataractă sau glaucom, dar beneficiul şi durata de oprire a tratamentului
înainte de o intervenţia chirurgicală nu au fost încă bine stabilite. SIFI a fost de asemenea raportat la
pacienţi care au întrerupt tratamentul cu tamsulosin pe o perioadă mai lungă de timp înainte de
intervenţia chirurgicală.
Iniţierea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienţii la care este programată o intervenţie
chirurgicală de cataractă sau glaucom nu este recomandată. În timpul evaluării preoperatorii, echipele
de chirurgi şi de oftalmologi trebuie să analizeze dacă pacienţii programaţi pentru o intervenţie
chirurgicală de cataractă sau glaucom sunt sau au fost trataţi cu tamsulosin pentru a se asigura că se
iau toate măsurile corespunzătoare pentru controlul SIFI în timpul intervenţiei chirurgicale.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de
exemplu ketoconazol) la pacienţi cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici (de exemplu
ketoconazol) și moderaţi (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Contiflo MR conţine agenţi azo-coloranţi: SunsetYellow (E 110), Ponceau 4R (E 124), carmoisină (E
122). Poate provoca reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au observat interacţiuni medicamentoase la administrarea de clorhidrat de tamsulosin
concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină.
Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere a nivelului plasmatic a tamsulosinului,
în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid îl scade. Cu toate acestea, dacă aceste nivele
rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată.
In vitro diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina şi warfarina nu modifică fracţiunea plasmatică liberă a tamsulosinului în
3
plasma umană. Fracţiunea liberă a diazepamului, propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei
nu este modificată de tamsulosin.
Diclofenac şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce
la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un
cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi Cmax a clorhidratului de
tamsulosin cu un factor de 2,8 şi respectiv 2,2.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de
exemplu ketoconazol) la pacienți cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici (de exemplu
ketoconazol) și moderaţi (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a dus la o creştere a Cmax şi ASC de tamsulosin cu un factor de 1,3 şi respectiv 1,6, dar
aceste creşteri nu sunt considerate relevante clinic.
Există un risc teoretic de creştere a efectului hipotensiv atunci când se administrează concomitent cu
medicamente care reduc tensiunea arterială, inclusiv medicamente anestezice şi alţi antagonişti α 1-
adrenergici.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Contiflo MR nu este indicat pentru utilizare la femei.
Au fost observate tulburări de ejaculare în studii clinice cu tamsulosin pe termen scurt și lung.
Evenimente de tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă și eşec în ejaculare au fost raportate în faza
de după autorizare.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile privind afectarea în mod negativ de către Contiflo MR a capacităţii de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea apariţiei somnolenţei, a vederii înceţoşate,
a ameţelilor şi sincopei.
4
4.8 Reacţii adverse
Clasificare pe
aparate, organe
şi sisteme Frecvente
>1/100,
1/1000,
1/100 Rare
>1/10000,
<1/1000 Foarte rare
<1/10000 Cu frecvenţă
necunoscută
frecvenţa nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile
Tulburări ale
sistemului
nervos ameţeli (1,3%) cefalee sincopă
Tulburări
oculare vedere
încețoşată*,
tulburări de
vedere*
Tulburări
cardiace palpitaţii
Tulburări
vasculare hipotensiunie
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale rinite epistaxis*
Tulburări
gastro-
intestinale constipaţie,
diaree,
greţuri,
vărsături xerostomie*
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat erupţii
cutanate,
prurit, urticarie angioedem sindrom
Stevens-
Johnson eritem
polimorf*,
dermatită
exfoliativă*
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului tulburări de
ejaculare
inclusiv
ejaculare
retrogradă,
eşecul ejaculării priapism
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare astenie
*Aceste reacții adverse au fost observate după punerea pe piață.
Ca şi în cazul altor alfa blocanţi pot apare somnolenţă, vedere încețoşată sau edem.
În timpul operaţiei de cataractă şi glaucom s-a observat sindromul de pupilă mică cunoscut ca
„sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI), asociat cu terapia de tamsulosin în timpul
supravegherii după punerea pe piaţă (vezi şi pct. 4.4).
Experienţa după punerea pe piaţă: În plus faţă de reacţiile adverse enumerate mai sus, au fost raportate
în asociere cu utilizarea tamsulosin fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece aceste
5
evenimente raportate spontan sunt din experienta de după punere pe piaţă la nivel mondial, frecvenţa
evenimentelor şi rolul tamsulosinului în cauzalitatea lor nu poate fi determinată în mod credibil.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte severe hipotensive, ameţeli şi stare de
rău. Efecte severe hipotensive s-au observat la diferite niveluri de supradozaj.
Tratament
În caz de hipotensiune acută după supradozaj sunt necesare măsuri de susţinere a funcţiilor sistemului
cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate reveni la normal prin
aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă tensiunea arterială şi ritmul cardiac nu se modifică după ce
pacientul se află în poziţie orizontală, se pot administra soluţii pentru creşterea volumului sanguin,
eventual chiar agenţi vasopresori. Funcţia renală trebuie monitorizată şi trebuie aplicate măsuri
suportive generale.
Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent ridicat de proteinele plasmatice, dializa este
ineficientă.
Măsuri, cum ar fi vărsături, pot fi luate pentru a împiedica absorbţia.
Când sunt implicate cantităţi mari, poate fi aplicat şi lavajul gastric şi cărbune activat şi poate fi
administrat şi un laxativ osmotic, cum ar fi sulfat de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mod de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa
1 post-sinaptici, în special de subtipurile
alfa
1A care produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi tensiunea este redusă.
Proprietăţi farmacodinamice
Tamsulosinul măreşte debitul maxim de urină prin relaxarea muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, şi
obstrucţia este diminuată.
Se ameliorează de asemenea complexul de simptome iritative şi obstructive în care instabilitatea
vezicii urinare și tensiunea musculaturii netede ale tractului urinar inferior joacă un rol important.
Antagoniştii α 1-adrenergici pot reduce tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei vasculare
periferice. Nu a fost observată nici o reducere a tensiunii arteriale cu semnificaţie clinică în timpul
studiilor cu tamsulosin.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile a fost efectuat la copii cu
neuropatia vezicii urinare. Un total de 161 copii (cu vârsta de la 2 la 16 ani) au fost randomizaţi şi
trataţi cu doze de tamsulosin variind de la nivelul 1 la 3 (scăzut [0,001 – 0,002 mg / kg], mediu [0,002
– 0,004 mg / kg] şi mare [0,004 – 0,008 mg / kg]) sau placebo.
6
Obiectivul primar a fost numărul de pacienţi la care a scăzut presiunea punctului detrusor de curgere
(PPD) la <40 cm H
2O, bazată pe două evaluări în aceeaşi zi. Obiectivele secundare au fost: schimbarea
actuală şi procentuală de la valoarea iniţială a presiunii punctului detrusor de curgere, îmbunătăţirea
sau stabilizarea hidronefrozei şi hidroureterului şi schimbările volumului de urină obţinute prin
cateterizare şi numărul de scutece ude în momentul cateterizării înregistrate în jurnalele de cateterism.
Nu s-a găsit nicio diferenţă semnificativă statistic între grupul placebo şi oricare din cele 3 grupuri de
doză de tamsulosin pentru obiectivul primar sau orice alte obiective secundare.
Nu a fost observată nicio doză de răspuns pentru orice nivel de doză.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Tamsulosin clorhidrat administrat sub formă de comprimate cu eliberare prelungită este absorbit din
intestin. În condiții de repaus alimentar aproximativ 57% din doza administrată se estimează că este
absorbită. O parte consistentă de tamsulosin cu eliberare prelungită se menține peste intervalul pH-ului
întâlnit în tractul gastro-intestinal, cu fluctuaţii mici peste 24 de ore. Gradul de absorbție este majorat
cu 64% şi 149% (ASC şi respectiv Cmax) de o masă bogată în grăsimi, comparativ cu a jeun.
Cinetica tamsulosinului este lineară.
După administrarea post-prandială a unei doze unice de tamsulosin, concentraţia plasmatică maximă
este atinsă in aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsă în ziua a 4-a de dozări multiple,
vârful concentraţiei plasmatice de tamsulosin este atins între 4 şi 6 ore în cazul administrării pe
nemâncate sau după mese. Vârful concetraţiei plasmatice creşte de la aproximativ 6 ng/ml după prima
doză la 11 ng/ml la starea de echilibru.
Ca rezultat al caracteristicii de eliberare prelungită a tamsulosinului, nivelele concentraţiei plasmatice
de tamsulosin înainte de doza următoare însumează până la 40% din vârful concetraţiei plasmatice în
cazul administrării pe nemâncate sau după mese.
Atât în cazul dozării unice, cât şi în cazul dozării multiple există o variaţie considerabilă a nivelelor
plasmatice de la un pacient la altul.
Distribuţie
La bărbaţi tamsulosinul se leagă aproximativ 99% de proteinele plasmatice şi volumul de distribuţie
este mic (aprox. 0,2 l/kg).
Metabolizare
Tamsulosinul suferă fenomenul de prim pasaj hepatic în proporţie mică, fiind metabolizat lent. Cea
mai mare parte a tamsulosinului rămâne neschimbată în plasmă. Tamsulosinul se metabolizează la
nivel hepatic.
La şobolani, s-a considerat ca tamsulosin nu a cauzat aproape nicio inducere a enzimelor hepatice
microzomale.
Rezultatele in vitro sugerează că CYP3A4 şi, de asemenea, CYP2D6 sunt implicate în metabolizare,
cu eventuale contribuții minore la metabolismul clorhidratului de tamsulosin a altor izoenzime CYP.
Inhibarea enzimelor de metabolizare a medicamentelor CYP3A4 şi CYP2D6 poate duce la creşterea
expunerii la clorhidrat de tamsulosin (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Nici unul dintre metaboliți nu sunt mai activi faţă de compusul inițial.
7
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi se elimină mai ales pe cale renală. Aproximativ 4-6% din doza
administrată se elimină nemodificată.
După o doză unică de tamsulosin şi la starea de echilibru, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de aproximativ 19 ore şi respectiv de 15 ore.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea
s-au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenitatea la
şoareci şi şobolani, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro.
Profilul toxic general observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic
cunoscut al altor blocante de receptori alfa adrenergici.
La câini, la doze foarte mari s-au observat modificări ale ECG. Acest răspuns este considerat
nesemnificativ din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoareci şi şobolani
femele. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei şi apar numai la doze mari fiind
nesemnificative clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Microgranule neacoperite: celuloză microcristalină (PH 101), stearat de magneziu, copolimer de acid
metacrilic-acrilat de etil (1:1), dispersie 30%.
Film de acoperire: copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1), hidroxid de sodiu, triacetină, talc,
dioxid de titan (E 171).
Extragranular: talc
Învelişul capsulei: SunsetYellow (E 110), Ponceau 4R (E 124), Brilliant blue (E 133), Quinoline
Yellow (E 104), dioxid de titan (E 171), oxid galben de fer (E 172); carmoisină (E 122), gelatină;
cerneală pentru inscripţionarea capsulelor (shellac, oxid negru de fer).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungitǎ.
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Hyde Park Hayes 3, 11 Millington Road, 5th Floor
Hayes UB3 4Az, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9497/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Mai 2006
Reȋnnoire – Noiembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Contiflo MR 0,4 mg capsule cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
O capsulă cu eliberare prelungită conţine clorhidrat de tamsulosin 0,4 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut: Sunset Yellow (E 110), Ponceau 4R (E 124), carmoisină (E 122).
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsulă cu eliberare prelungită.
Capsule gelatinoase tari, cu capac brun şi corp portocaliu, inscripţionate cu „R” pe capac şi
’’TSN400’’ pe corp cu cerneală neagră, conţinând microgranule de culoare albă până la aproape albă.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul simptomelor funcţionale ale hiperplaziei benigne de prostată (HBP).
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
1 capsulă Contiflo MR pe zi, administrată cu sau fără alimente.
Copii şi adolescenţi
Nu au fost stabilite siguranţa şi eficacitatea tamsulosinului la copii cu vârsta mai mică de 18 ani.
Datele disponibile până în prezent sunt descrise în secţiunea 5.1.
Mod de administrare
Administrare orală.
Capsula trebuie înghiţită întreagă şi nu trebuie să fie zdrobită sau mestecată, deoarece aceasta
interferează cu eliberarea prelungită a ingredientului activ.
2
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidrat de tamsulosin sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.
Antecedente de hipotensiune ortostatică.
Insuficienţa hepatică severă.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Ca şi în cazul altor antagonişti α1-adrenergici, în timpul tratamentului cu tamsulosin pot să apară
cazuri individuale de hipotensiune arterială şi rareori sincope. În cazul apariţiei primelor semne de
hipotensiune arterială ortostatică (ameţeli, slăbiciune), pacientul se va aşeza sau se va culca până la
dispariţia simptomelor.
Înainte de începerea tratamentului cu tamsulosin este necesară examinarea atentă a pacienţilor pentru
excluderea altor boli care pot determina simptome asemănătoare hiperplaziei benigne de prostată.
Înainte de începerea tratamentului şi, ulterior periodic în cursul tratamentului, trebuie efectuat tuşeul
rectal şi, la nevoie, determinarea Antigenului Specific Prostatic (ASP).
Deoarece nu s-a studiat utilizarea medicamentului la bolnavii cu insuficienţă renală severă (clearance-
ul creatininei < 10 ml/min), acesta se va administra cu prudenţă la această grupă de pacienţi.
„Sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI, o variantă a sindromului de pupilă mică) a fost
observat în cursul intervenţiei chirurgicale de cataractă şi glaucom la unii pacienţi care au fost trataţi
anterior cu clorhidrat de tamsulosin. SIFI poate duce la creşterea complicaţiilor oculare în timpul şi
după intervenţie.
Se consideră utilă ȋntreruperea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin cu 1-2 săptămâni înainte de o
intervenţie chirurgicală de cataractă sau glaucom, dar beneficiul şi durata de oprire a tratamentului
înainte de o intervenţia chirurgicală nu au fost încă bine stabilite. SIFI a fost de asemenea raportat la
pacienţi care au întrerupt tratamentul cu tamsulosin pe o perioadă mai lungă de timp înainte de
intervenţia chirurgicală.
Iniţierea tratamentului cu clorhidrat de tamsulosin la pacienţii la care este programată o intervenţie
chirurgicală de cataractă sau glaucom nu este recomandată. În timpul evaluării preoperatorii, echipele
de chirurgi şi de oftalmologi trebuie să analizeze dacă pacienţii programaţi pentru o intervenţie
chirurgicală de cataractă sau glaucom sunt sau au fost trataţi cu tamsulosin pentru a se asigura că se
iau toate măsurile corespunzătoare pentru controlul SIFI în timpul intervenţiei chirurgicale.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de
exemplu ketoconazol) la pacienţi cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici (de exemplu
ketoconazol) și moderaţi (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4 (vezi pct. 4.5).
Contiflo MR conţine agenţi azo-coloranţi: SunsetYellow (E 110), Ponceau 4R (E 124), carmoisină (E
122). Poate provoca reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au observat interacţiuni medicamentoase la administrarea de clorhidrat de tamsulosin
concomitent cu atenolol, enalapril sau teofilină.
Administrarea concomitentă cu cimetidina determină o creştere a nivelului plasmatic a tamsulosinului,
în timp ce administrarea concomitentă cu furosemid îl scade. Cu toate acestea, dacă aceste nivele
rămân în limite normale, doza nu trebuie modificată.
In vitro diazepamul, propranololul, triclormetiazida, clormadinona, amitriptilina, diclofenacul,
glibenclamida, simvastatina şi warfarina nu modifică fracţiunea plasmatică liberă a tamsulosinului în
3
plasma umană. Fracţiunea liberă a diazepamului, propranololului, triclormetiazidei şi clormadinonei
nu este modificată de tamsulosin.
Diclofenac şi warfarina pot creşte viteza de eliminare a tamsulosinului.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu inhibitori puternici ai CYP3A4 poate duce
la creşterea expunerii la clorhidrat de tamsulosin. Administrarea concomitentă cu ketoconazol (un
cunoscut inhibitor puternic al CYP3A4) a determinat o creştere a ASC şi Cmax a clorhidratului de
tamsulosin cu un factor de 2,8 şi respectiv 2,2.
Clorhidratul de tamsulosin nu trebuie administrat în asociere cu inhibitori puternici ai CYP3A4 (de
exemplu ketoconazol) la pacienți cu fenotipul de metabolizator lent CYP2D6.
Clorhidratul de tamsulosin trebuie utilizat cu prudență în asociere cu inhibitori puternici (de exemplu
ketoconazol) și moderaţi (de exemplu eritromicina) ai CYP3A4.
Administrarea concomitentă de clorhidrat de tamsulosin cu paroxetină, un inhibitor puternic al
CYP2D6, a dus la o creştere a Cmax şi ASC de tamsulosin cu un factor de 1,3 şi respectiv 1,6, dar
aceste creşteri nu sunt considerate relevante clinic.
Există un risc teoretic de creştere a efectului hipotensiv atunci când se administrează concomitent cu
medicamente care reduc tensiunea arterială, inclusiv medicamente anestezice şi alţi antagonişti α 1-
adrenergici.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Contiflo MR nu este indicat pentru utilizare la femei.
Au fost observate tulburări de ejaculare în studii clinice cu tamsulosin pe termen scurt și lung.
Evenimente de tulburări de ejaculare, ejaculare retrogradă și eşec în ejaculare au fost raportate în faza
de după autorizare.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu există date disponibile privind afectarea în mod negativ de către Contiflo MR a capacităţii de a
conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
Totuşi pacienţii trebuie avertizaţi cu privire la posibilitatea apariţiei somnolenţei, a vederii înceţoşate,
a ameţelilor şi sincopei.
4
4.8 Reacţii adverse
Clasificare pe
aparate, organe
şi sisteme Frecvente
>1/100,
1/1000,
1/100 Rare
>1/10000,
<1/1000 Foarte rare
<1/10000 Cu frecvenţă
necunoscută
frecvenţa nu
poate fi
estimată din
datele
disponibile
Tulburări ale
sistemului
nervos ameţeli (1,3%) cefalee sincopă
Tulburări
oculare vedere
încețoşată*,
tulburări de
vedere*
Tulburări
cardiace palpitaţii
Tulburări
vasculare hipotensiunie
ortostatică
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale rinite epistaxis*
Tulburări
gastro-
intestinale constipaţie,
diaree,
greţuri,
vărsături xerostomie*
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat erupţii
cutanate,
prurit, urticarie angioedem sindrom
Stevens-
Johnson eritem
polimorf*,
dermatită
exfoliativă*
Tulburări ale
aparatului
genital şi
sânului tulburări de
ejaculare
inclusiv
ejaculare
retrogradă,
eşecul ejaculării priapism
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare astenie
*Aceste reacții adverse au fost observate după punerea pe piață.
Ca şi în cazul altor alfa blocanţi pot apare somnolenţă, vedere încețoşată sau edem.
În timpul operaţiei de cataractă şi glaucom s-a observat sindromul de pupilă mică cunoscut ca
„sindromul de iris flotant intraoperator” (SIFI), asociat cu terapia de tamsulosin în timpul
supravegherii după punerea pe piaţă (vezi şi pct. 4.4).
Experienţa după punerea pe piaţă: În plus faţă de reacţiile adverse enumerate mai sus, au fost raportate
în asociere cu utilizarea tamsulosin fibrilaţie atrială, aritmie, tahicardie şi dispnee. Deoarece aceste
5
evenimente raportate spontan sunt din experienta de după punere pe piaţă la nivel mondial, frecvenţa
evenimentelor şi rolul tamsulosinului în cauzalitatea lor nu poate fi determinată în mod credibil.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Supradozajul cu clorhidrat de tamsulosin poate duce la efecte severe hipotensive, ameţeli şi stare de
rău. Efecte severe hipotensive s-au observat la diferite niveluri de supradozaj.
Tratament
În caz de hipotensiune acută după supradozaj sunt necesare măsuri de susţinere a funcţiilor sistemului
cardiovascular. Tensiunea arterială poate fi restabilită şi frecvenţa cardiacă poate reveni la normal prin
aşezarea pacientului în clinostatism. Dacă tensiunea arterială şi ritmul cardiac nu se modifică după ce
pacientul se află în poziţie orizontală, se pot administra soluţii pentru creşterea volumului sanguin,
eventual chiar agenţi vasopresori. Funcţia renală trebuie monitorizată şi trebuie aplicate măsuri
suportive generale.
Deoarece tamsulosinul se leagă într-un procent ridicat de proteinele plasmatice, dializa este
ineficientă.
Măsuri, cum ar fi vărsături, pot fi luate pentru a împiedica absorbţia.
Când sunt implicate cantităţi mari, poate fi aplicat şi lavajul gastric şi cărbune activat şi poate fi
administrat şi un laxativ osmotic, cum ar fi sulfat de sodiu.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: medicamente pentru tratamentul hipertrofiei benigne de prostată,
antagonişti ai receptorilor alfa- adrenergici, codul ATC: G04CA02.
Mod de acţiune
Tamsulosinul se leagă selectiv şi competitiv de receptorii alfa
1 post-sinaptici, în special de subtipurile
alfa
1A care produce o relaxare a muşchilor netezi ai prostatei şi tensiunea este redusă.
Proprietăţi farmacodinamice
Tamsulosinul măreşte debitul maxim de urină prin relaxarea muşchilor netezi ai prostatei şi uretrei, şi
obstrucţia este diminuată.
Se ameliorează de asemenea complexul de simptome iritative şi obstructive în care instabilitatea
vezicii urinare și tensiunea musculaturii netede ale tractului urinar inferior joacă un rol important.
Antagoniştii α 1-adrenergici pot reduce tensiunea arterială prin scăderea rezistenţei vasculare
periferice. Nu a fost observată nici o reducere a tensiunii arteriale cu semnificaţie clinică în timpul
studiilor cu tamsulosin.
Copii şi adolescenţi
Un studiu dublu-orb, randomizat, controlat cu placebo, cu doze variabile a fost efectuat la copii cu
neuropatia vezicii urinare. Un total de 161 copii (cu vârsta de la 2 la 16 ani) au fost randomizaţi şi
trataţi cu doze de tamsulosin variind de la nivelul 1 la 3 (scăzut [0,001 – 0,002 mg / kg], mediu [0,002
– 0,004 mg / kg] şi mare [0,004 – 0,008 mg / kg]) sau placebo.
6
Obiectivul primar a fost numărul de pacienţi la care a scăzut presiunea punctului detrusor de curgere
(PPD) la <40 cm H
2O, bazată pe două evaluări în aceeaşi zi. Obiectivele secundare au fost: schimbarea
actuală şi procentuală de la valoarea iniţială a presiunii punctului detrusor de curgere, îmbunătăţirea
sau stabilizarea hidronefrozei şi hidroureterului şi schimbările volumului de urină obţinute prin
cateterizare şi numărul de scutece ude în momentul cateterizării înregistrate în jurnalele de cateterism.
Nu s-a găsit nicio diferenţă semnificativă statistic între grupul placebo şi oricare din cele 3 grupuri de
doză de tamsulosin pentru obiectivul primar sau orice alte obiective secundare.
Nu a fost observată nicio doză de răspuns pentru orice nivel de doză.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
Tamsulosin clorhidrat administrat sub formă de comprimate cu eliberare prelungită este absorbit din
intestin. În condiții de repaus alimentar aproximativ 57% din doza administrată se estimează că este
absorbită. O parte consistentă de tamsulosin cu eliberare prelungită se menține peste intervalul pH-ului
întâlnit în tractul gastro-intestinal, cu fluctuaţii mici peste 24 de ore. Gradul de absorbție este majorat
cu 64% şi 149% (ASC şi respectiv Cmax) de o masă bogată în grăsimi, comparativ cu a jeun.
Cinetica tamsulosinului este lineară.
După administrarea post-prandială a unei doze unice de tamsulosin, concentraţia plasmatică maximă
este atinsă in aproximativ 6 ore. La starea de echilibru, care este atinsă în ziua a 4-a de dozări multiple,
vârful concentraţiei plasmatice de tamsulosin este atins între 4 şi 6 ore în cazul administrării pe
nemâncate sau după mese. Vârful concetraţiei plasmatice creşte de la aproximativ 6 ng/ml după prima
doză la 11 ng/ml la starea de echilibru.
Ca rezultat al caracteristicii de eliberare prelungită a tamsulosinului, nivelele concentraţiei plasmatice
de tamsulosin înainte de doza următoare însumează până la 40% din vârful concetraţiei plasmatice în
cazul administrării pe nemâncate sau după mese.
Atât în cazul dozării unice, cât şi în cazul dozării multiple există o variaţie considerabilă a nivelelor
plasmatice de la un pacient la altul.
Distribuţie
La bărbaţi tamsulosinul se leagă aproximativ 99% de proteinele plasmatice şi volumul de distribuţie
este mic (aprox. 0,2 l/kg).
Metabolizare
Tamsulosinul suferă fenomenul de prim pasaj hepatic în proporţie mică, fiind metabolizat lent. Cea
mai mare parte a tamsulosinului rămâne neschimbată în plasmă. Tamsulosinul se metabolizează la
nivel hepatic.
La şobolani, s-a considerat ca tamsulosin nu a cauzat aproape nicio inducere a enzimelor hepatice
microzomale.
Rezultatele in vitro sugerează că CYP3A4 şi, de asemenea, CYP2D6 sunt implicate în metabolizare,
cu eventuale contribuții minore la metabolismul clorhidratului de tamsulosin a altor izoenzime CYP.
Inhibarea enzimelor de metabolizare a medicamentelor CYP3A4 şi CYP2D6 poate duce la creşterea
expunerii la clorhidrat de tamsulosin (vezi pct. 4.4 şi 4.5).
Nu este necesară ajustarea dozelor la pacienţii cu insuficienţă hepatică.
Nici unul dintre metaboliți nu sunt mai activi faţă de compusul inițial.
7
Eliminare
Tamsulosinul şi metaboliţii săi se elimină mai ales pe cale renală. Aproximativ 4-6% din doza
administrată se elimină nemodificată.
După o doză unică de tamsulosin şi la starea de echilibru, timpul de înjumătăţire plasmatică prin
eliminare este de aproximativ 19 ore şi respectiv de 15 ore.
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţi cu insuficienţă renală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
S-au efectuat studii de toxicitate la şoareci, şobolani şi câini, cu doze unice şi repetate. De asemenea
s-au studiat efectele tamsulosinului asupra funcţiei de reproducere la şobolani, carcinogenitatea la
şoareci şi şobolani, iar genotoxicitatea în condiţii in vivo şi in vitro.
Profilul toxic general observat la doze mari de tamsulosin, este identic cu efectul farmacologic
cunoscut al altor blocante de receptori alfa adrenergici.
La câini, la doze foarte mari s-au observat modificări ale ECG. Acest răspuns este considerat
nesemnificativ din punct de vedere clinic. Tamsulosinul nu prezintă genotoxicitate relevantă.
S-a observat creşterea incidenţei modificărilor proliferative ale glandelor mamare la şoareci şi şobolani
femele. Aceste modificări pot fi consecinţa hiperprolactinemiei şi apar numai la doze mari fiind
nesemnificative clinic.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Conţinutul capsulei
Microgranule neacoperite: celuloză microcristalină (PH 101), stearat de magneziu, copolimer de acid
metacrilic-acrilat de etil (1:1), dispersie 30%.
Film de acoperire: copolimer de acid metacrilic-acrilat de etil (1:1), hidroxid de sodiu, triacetină, talc,
dioxid de titan (E 171).
Extragranular: talc
Învelişul capsulei: SunsetYellow (E 110), Ponceau 4R (E 124), Brilliant blue (E 133), Quinoline
Yellow (E 104), dioxid de titan (E 171), oxid galben de fer (E 172); carmoisină (E 122), gelatină;
cerneală pentru inscripţionarea capsulelor (shellac, oxid negru de fer).
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiţii speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC-PVDC/Al a câte 10 capsule cu eliberare prelungitǎ.
8
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
RANBAXY (U.K.) LIMITED
Hyde Park Hayes 3, 11 Millington Road, 5th Floor
Hayes UB3 4Az, Marea Britanie
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
9497/2016/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare – Mai 2006
Reȋnnoire – Noiembrie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Noiembrie 2016
