AZITROMICINA SANDOZ 100 mg/5 ml


Substanta activa: AZITHROMYCINUM
Clasa ATC: J01FA10
Forma farmaceutica: PULB. PT. SUSP. ORALA
Prescriptie: PRF
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. PEID + 1 seringa dozatoare din PE/PP (10 ml) gradata in diviziuni de 0,25 ml continand pulb. pt 20 ml (400 mg) susp. orala
Producator: LEK PHARMACEUTICALS D.D. - SLOVENIA


1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

Azitromicin ă Sandoz 100 mg/5 ml pulber e pentru suspensie orală



2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

Fiecare 5 ml de suspensie reconstituită conţin azitromicină monohidrat 102,4 mg, echivalent cu
azitromicină 100 mg.
Fiecare ml de suspensie reconstituită conţine azitromicină monohidrat 20,48 mg, echivalent cu
azitromicină 20 mg.

Excipienţi cu efect cunoscut :
- Sucroz ă 3,80 g/5 ml
- Aspartam (E 951) 0 ,030 g/5 ml

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.



3. FORMA FARMACEUTICĂ

Pulbere pentru suspensie orală.
Pulbere cristalină, de culoare albă până la aproape albă.



4. DATE CLINICE


4.1 Indicaţii terapeutice

Azitromicina pulbere pentru suspensie orală este indicată pentru tratamentul următoarelor infecţii,
atunci când sunt determinate de microorganisme sensibile la azitromicină (v ezi pct. 4.4 şi 5.1):

− sinuzită bacteriană acută (diagnosticată adecvat)
− otită medie acută bacteriană (diagnosticată adecvat)
− faringită, amigdalită
− acutizarea bron şitei cronice (diagnosticată adecvat)
− pneumonie s everă dobândită în comunitate, uşoară până l a moderată
− infecţii cutanate şi ale ţesuturilor moi
− uretrite şi cervicite necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis

Trebuie luate în considerare ghidurile terapeutice în vigoare cu privire la utilizarea adecvată a
medicamentelor antibacteriene.


4.2 Doze şi mod de administrare

Adulţi
În uretritele şi cervicitele necomplicate determinate de Chlamydia trachomatis, doza este de 1000 mg
administrată oral în doză unică.
2

Pentru toate celelalte indicaţii, doza este de 1500 mg, c are trebuie administrat ă timp de trei zile
consecutiv, câte 500 mg pe zi. A lternativ, aceeaşi doză totală (1500 mg) poate fi administrată pe o
perioadă de 5 zile şi anume 500 mg în prima zi şi apoi câte 250 mg din ziua a 2- a până în ziua a 5-a.

Pentru tratamentul acestor pacien ţi sunt disponibile şi alte forme farmaceutice.

Vârstnici
Pentru vârstnici se poate administra aceeaşi doză ca la adulţi.

Copii şi adolescenţi ( cu vârste sub 18 ani)
La copiii cu vârsta de 1 an şi peste , doza totală este de 30 mg/kg, administrată câte 10 mg/kg o dată pe
zi, timp de trei zile sau , pe o perioadă de cinci zile , începând cu o singură doză de 10 mg/kg în prima
zi, urmată de doze de 5 mg/kg /zi pentru următoarele 4 zile, în conformitate cu tabel ul prezentat mai
jos. Există date limitate privind utilizarea la copiii mai mici de 1 an.

Greutate (kg) Tratamentul de 3
zile
Tratamentul de 5 zile Conţinutul
flaconului
Ziua 1-3
10 mg/kg/zi
Ziua 1
10 mg/kg/zi
Ziua 2-5
5 mg/kg/zi
10 kg 5 ml 5 ml 2,5 ml 20 ml
12 kg 6 ml 6 ml 3 ml 20 ml

Doza pentru tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes este o excepţie: în
tratamentul faringitelor determinate de Streptococcus pyogenes, azitromicina s- a dovedit a fi eficace
atunci când este administrată la copii în doză unică de 10 mg/kg sau 20 mg/kg, timp de 3 zile, cu o
doză zilnică maximă de 500 mg. La aceste două doze a fost observat un efect clinic comparativ, chiar
dacă eradicarea bacteri ei a fost mai semnificativă la o doză zilnică de 20 mg/kg.
Cu toate acestea , penicilina este prima alegere în tratamentul faringitelor cauzate de Streptococcus
pyogenes şi pentru prevenirea febrei reumatice ulterioare.

Pacienţi cu insuficienţă renală:
Nu este necesară ajustarea dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderat ă (RFG 10 -
80 m l/min) (vezi pct. 4.4).

Pacienţi cu insuficienţă hepatică:
Nu este necesară o ajustare a dozei la pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până la moderată (vezi
pct. 4.4).

Mod de administrare
Înainte de utilizare, pulberea trebuie amestecată cu apă, pâ nă se transformă într-o suspensie omogenă
albă până la aproape albă, vezi pct. 6.6. După reconstituire, medicamentul poate fi administrat folosind
o seringă PE/PP, pentru administrare orală.
După ingestia suspensiei , gustul amar poate fi evitat prin consu marea unui suc de fructe imediat după
înghiţirea medicamentului. Azitromicina pulbere pentru suspensie orală trebuie să fie administrată
într -o singură doză zilnică. Suspensia poate fi administrată împreună cu alimente.


4.3 Contraindicaţii

Utilizarea ace stui medicament este contraindicată la pacienţii cu hipersensibilitate la azitromicină,
eritromicină, alte antibiotice din clasa macrolidelor sau ketolidelor sau la oricare dintre excipienţi
enumerați la pct. 6.1 (vezi, de asemenea, pct. 4.4).


4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Similar eritromicinei şi altor antibiotice macrolide , rar au fost raportate reacţii alergice grave,
inclu zând edemul angioneurotic şi anafilaxia (foarte rar letale). Unele dintre aceste reacţii au
3
determinat sim ptomatologie recurentă cu necesitatea supravegherii medicale prelungite şi tratament
adecvat .

Deoarece calea principală de eliminare pentru azitromicin ă este cea hepatică, azitromicina trebuie
administrată cu prudenţ ă la pacienţii cu afecţiune hepatică semnificativ ă. S -au raportat cazuri de
hepatită fulminantă , asociate administrării azitromicinei, cu evoluţie posibilă spre insuficienţă hepatică
cu potenţial letal (vezi pct.4.8) . Unii pacienţi au prezentat anterior tulburări hepatice sau au utilizat alte
m edicamente hepatotoxice.

În cazul în care apar semne ş i simptome de disfuncţie hepatică, cum sunt dezvoltarea rapidă a asteniei
asociate cu icter, urină închisă la culoare, sângerare sau encefalopatie hepatică, trebuie efectuate teste /
investiga ţii a le func ţiei hepatice. Administrarea azitromicinei trebuie întreruptă în cazul în care este
identificată disfuncţi a hepatică.

La pacienţii cărora li se administrează derivaţi de ergot, apariţia ergotismului a fost accelerată de
administrarea concomitentă a unor antibiotice macrolide. Nu sunt date disponibile referitoare la
posibilitatea interacţiunii dintre derivaţii de er got şi azitromicină. Cu toate acestea , azitromicina şi
derivaţii de ergot nu trebuie a dministraţi concomitent , din cauza posibilităţii teoretice de apariţie a
ergotismului .

Similar administrării altor antibiotice, se recomandă obser varea semnelor de suprainfecţie determinate
de microorganisme rezistente, inclusiv fungi.

În cazul administrării a aproape tuturor medicamentelor anti bacteriene, inclusiv azitromicină, a fost
raportată diaree asociată cu Clostridium difficile (DACD) care poate varia ca severitate de la diaree
moderată la colită cu rezultat letal. Tra tamentul cu medicamente antibacteriene influen ţează negativ
flora bacteriană normală a colonului determinând proliferarea Clostridium difficile .

C.difficile produce toxinele A şi B care contribuie la dezvoltarea DACD . T oxinele puternice produse
de hiper tulpinile de C. d ifficile determină creşterea morbidităţii şi a mortalităţii, deoarece aceste
infecţii pot fi refractare la tratamentul antimicrobian şi poate fi necesară colectomia. DAC D trebuie
luată în considerare la toţi pacienţii la care apare diaree după utilizarea unui antibiotic. Anamneza
amănunţită este necesară deoarece s- a raportat apariţia DACD la peste două luni de la administrarea
medicamentelor antimicrobiene.

La pacienţii cu insuficienţă renală severă (RFG <10 ml/min) , s-a observat o creşt ere a expunerii
sistemice la azitromicină cu 33% (vezi pct.5.2).

P relungirea repolar izării cardiace și a intervalului QT, determină un risc pentru apariţia aritmiilor
cardiace şi a torsadei vârfurilor, au fost observate la tratamentul cu macrolide, inclusiv azitromicină
(vezi pct. 4.8). Prin urmare, următoarele situații po t duce la un ris c crescut de aritmii ventricular e
(inclusiv torsada vârfurilor) care poate conduce la stop cardiac, azitromicina trebuie utilizat ă cu
precauție la pacienții cu afecțiuni proaritmogene curente (în special femei și pacienți vârstnici), cum ar
fi: - Cu prelungi rea congenitală sau documentată a intervalului QT .
- Care utilizează, în mod obişnuit , tratament cu alte substanţe cunoscute că prelungesc intervalul
QT, cum sunt medicamentele antiaritmice de clasă IA ( chinidină și procainamidă ) şi clasă III
(d ofetilid, am iodaronă și sotalol) , cisapridă şi terfenadin ă, antipsihotice, cum ar fi pimozidă;
antidepresive, cum ar fi citalopram, și fluorochinolone, cum ar fi moxifloxacin si levofloxacin
- Cu dezechilibru electroliti c, mai ales în caz de hipo potasemie sau hipomagnez iemie.
- Cu bradicardie relevantă clinic, aritmie cardiacă sau insuficienţă cardiacă severă.

La pacienţii cărora li se administrează azitromicină, au fost raportate exacerbarea sim ptomelor de
miastenie gravis şi apariţia de noi cazuri de miastenie gravis (v ezi pct.4.8).

Siguranţa şi eficacitatea azitromicinei în prevenţia sau tratamentul infecţiilor diseminate provocate de
Mycobacterium avium complex (MAC) la copii nu au fost stabilite.
4

La pacienţii cu diabet zaharat , este ne cesară precauţie : 5 ml de suspe nsie reconstituită conţin sucroză
3,81 g.

Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la fructoză, sindrom de malabsorbţie la glucoză -
galactoză sau insuficienţă a sucrazei -izomaltazei nu trebuie să utilizeze acest medicament , deoarece
conţine sucroză.

Azitromicină Sandoz 100 mg/5 ml conţ ine aspartam care este o sursă de fenilalanină. Poate fi
dăunătoare la persoanele cu fenilcetonurie.


4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Antiacide
Într -un studiu de farmacocinetică care evalua efectele administrării concomitente de antiacide cu
azitromicină, nu s -au observat efecte asupra biodisponibilităţii totale, deşi concentraţia plasmatică
maximă a fost redusă cu aproximativ 25%. Pacienţii cărora li se administrează azitromici nă şi
antiacide nu trebuie să utilizeze concomitent ambele medicamente.

Cetirizină
La voluntarii sănătoşi , la administrarea concomitentă, în schema de tratament cu durata de 5 zile, a
azitromicinei cu cetirizină 20 mg la starea de echilibru nu s -au observ at interacţiuni farmacocinetice şi
modificări semnificative ale intervalului QT.

Didanozină (dideoxinozină)
Adm inistrarea concomitentă de 1200 mg /zi azitromicină şi 400 mg/zi didanozină , l a 6 subiecţi cu HIV
pozitiv , nu pare să influenţeze farmacocinetica didanozinei la starea de echilibru comparativ cu
placebo.

Digoxină: (P -gp substraturi)
Administrarea concomitentă de antibiotice macrolide, inclusiv azitromicină , cu substraturi
glicoprote inei P, cum ar fi digoxina, determină creșterea nivelurilor serice ale substrat P-glicoproteina.
Prin urmare, în cazul în care azitromicină, și P -gp substraturi, cum ar fi digoxina sunt administrate
concomitent, trebuie avută în vedere posibilitatea creșterii concentrațiilor plasmatice serice ale
substratului .

Zidovudină
Administrarea unei doze unice de 1000 mg azitromicină în doză unică şi 1200 mg sau 600 mg
azitromicină în doze repetate a u avut un efect redus asupra parametrilo r farmacocinetici plasmatici sau
asupra excreţiei renale a zidovudinei sau asupra metabolitulu i său glucuronoconjugat. Cu toate
acestea, la administrarea de azitromicină, concentraţia de zidovudină fosforilată, metabolitul clinic
activ, a crescut în celulele mononucleare din sângele periferic. Semnificaţia clinică a acestei observaţi i
este încă neclară, dar poate fi benefică pentru pacienţi

Azitromicina nu interacţionează semnificativ cu enzimele citocromice P450 de la nivel hepatic. Nu se
presupune că determină aceleaşi interacţiuni farmacocinetice observate în cazul administrării
eritromicinei şi a altor macrolide . În cazul administrării azitromicinei , nu apare inducerea sau
inactivarea enzimelor citocromului P450 prin intermediul complexului citocrom -metabolit.


Ergot
Datorită posibilităţii teoretice de ergotism, nu se recomandă utilizarea concom itentă a azitromicinei cu
derivaţi de ergot (vezi pct. 4.4).

Au fost efectuate studii farmacocinetice între azitromicină şi următoarele medicamente cunoscute a
participa semnificativ la metabolismul mediat prin intermediul citocromului P450.

Atorvastati nă
5
Administrarea concomitentă de atorvastatină (10 mg zilnic) şi azitromicină (500 mg zilnic) nu a
modificat concentraţiile plasmatice ale atorvastatinei (pe baza rezultatelor unui test de inhibare a
activităţii HMG CoA). Cu toate acestea, după punerea pe piață au fost raportate cazuri de
rabdomioliză la pacienții care primesc azitromicină cu statine.

Carbamazepină
Într -un studiu de interacţiune farmacocinetică la voluntari sănătoşi, nu au fost observate efecte
semnificative asupra concentraţiilor plasmat ice ale carbamazepinei sau a le metabolitului său activ , la
pacienţii cărora li s -a administrat concomitent azitromicina .

Cisapridă
Cisaprida este metabolizată în ficat prin enzima CYP3A4. Deoarece macrolidele inhibă această
enzimă, administrarea concomite ntă cu cisaprida poate cauza creşterea intervalului de prelungire QT,
aritmii ventriculare ş i torsada vârfurilor.

Cimetidină
Într -un studiu farmacocinetic în care s- au investigat efectele unei doze unice de cimetidină asupra
proprietăţilor farmacocinetice ale azitromicinei, nu s-a observat nici o modificare a acestora, la
administrarea cimetidinei cu 2 ore înaintea azitromicinei.

Anticoagulante orale de tip cumarinic
Într -un studiu de interacţiune farmacocinetică, azitromicina nu a modificat efectul anticoagulant al
unei doze unice de 15 mg warfarină, administrată la voluntarii sănătoşi. După punerea pe piaţă, au fost
raportări ale efectului anticoagulant crescut la administrarea azitromicinei concomitent cu
anticoagulantel e cumarinice orale. Cu toate că, nu s -a stabilit o relaţie de cauzalitate, trebuie avută în
vedere monitorizarea frecventă a timpului de protrombină în cazul administrării azitromicinei la
pacien ţii care utilizează anticoagulante cumarinice orale.

Ciclosporină
Într -un studiu farmacocine tic efectuat la voluntari sănătoşi, cărora li s -a administrat oral o doză zilnică
de 500 mg azitromicină, timp de 3 zile şi apoi o doză orală unică de 10 mg/kg ciclosporină, s -au
observat valori semnificativ crescute ale C
max a ciclosporinei şi ale ASC0-5. Prin urmare , înainte de
administrarea concomitentă a acestor medicamente, se recomandă prudenţă. Dacă este necesară
administrarea în asociere a acestor medicamente, concentraţiile plasmatice ale ciclosporinei trebuie
monitorizate, iar dozele trebuie ajust ate adecvat.

Efavirenz
Administrarea concomitentă a unor doze unice de 600 mg azitromicină şi 400 mg efavirenz zilnic,
timp de 7 zile, nu a determinat nicio interacţiune farmacocinetică semnificativă clinic .

Fluconazol
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină cu o doză unică de 800 mg
fluconazol nu a modificat proprietăţile farmacocinetice ale fluconazolului. După administrarea în
asociere a fluconazolului, valorile expunerii totale şi a timpului de înj umătăţire plasmatică a
az itromicinei nu s -au modificat, cu toate acestea, s- a observat o scădere nesemnificativă clinic a valorii
C
max a azitromicinei (18%).

Indinavir
Administrarea concomitentă a unei doze unice de 1200 mg azitromicină ş i indinavir, nu a avut un efect
semnificativ statistic asupra proprietăţilor fa rmacocinetice ale indinavirului, la administrarea acestuia
în doze de 800 mg de trei ori pe zi, timp de 5 zile.

Metilprednisolonă
Î ntr -un studiu de interacţiune farmacocinetică, efectuat la voluntari sănătoşi, azitro micina nu a avut
efecte semnificative asupra proprietăţilor farmacocinetice ale metilprednisolonei.

Midazolam
6
La voluntarii sănătoşi, administrarea azitromicinei în doză de 500 mg pe zi, timp de 3 zile, în asociere
cu o doză unică de 15 mg midazolam, nu a determinat modificări semnificative clinic ale proprietăţilor
farmacocinetice şi farmacodinamice ale midazolamului.

Nelfinavir
Administrarea concomitentă a azitromicinei (1200 mg) şi nelfinavir (750 mg, de trei ori pe zi) la starea
de echilibru a determi nat creşterea concentraţiilor plasmatice ale azitromicinei. Nu au fost observate
reacţii adverse semnificative şi nu este necesară ajustarea dozei.

Rifabutină
A dministrarea concomitentă a azitromicină cu rifabutină nu a influenţat concentraţia plasmatică a
niciunuia dintre medicamente.
S -a raportat apariţia neutropeniei la pacienţii cărora li s -a administrat în asociere azitromicină şi
rifabutină . Cu toate că, neutropenia a fost raportată la administrarea rifabutinei, nu s-a stabilit o relaţie
cauzală în cazul tratamentului asociat cu azitromicină (vezi pct.4.8).

Sildenafil
La voluntarii sănătoşi de sex masculin, nu s- a demonstrat apariţia unui efect al azitromicinei
(administrată în doză zilnică de 500 mg, timp de 3 zile) asupra ASC şi C
max a sildenafil ului sau
principalului său metabolit.

Terfenadină
Studiile farmacocinetice au arătat că nu există interacţiuni între azitromicină şi terfenadină. Au fost
raportate cazuri rare în care posibilitatea unei astfel de interacţiuni nu poate fi exclusă total ; cu toate
acestea nu au existat dovezi specifice despre apariţia unei astfel de interacţiuni
.

Teofilină
Nu există date privind interacţiuni farmacocinetice semnificative clinic în cazul administrării în
asociere a azitromicinei şi teofilinei , la voluntarii sănătoşi. Deoarece au fost raportate interacţ iuni a
altor macrolide cu teofilină, se recomandă pruden ţă la semnele care indică o cre ştere a concentraţ iilor
de teofilină.

Triazolam
L a 14 voluntari sănătoşi, administrarea azitr omicinei, în doză de 500 mg în ziua 1 şi 250 mg în z iua 2,
concomitent c u 0,125 mg triazlolam, în ziua 2, nu a determinat un efect semnificativ asupra nici unuia
dintre parametri i farmacocin etici ai triazolamului, comparativ cu administrarea triazolam şi placebo.

Trimetoprim/sulfametoxa zol
Administrarea în asocie re a trimetoprim/sulfametoxazol (160 mg/800mg) timp de 7 zile, cu 1200 mg
azitromicină în z iua 7, nu a determinat un efect s emnificativ asupra concentraţilor plasmatice maxime,
expunerii totale sistemice sau excreţiei urinare a trimetoprimului sau sulfametoxazolului.
Concentraţiile plasmatice ale azitromicinei au fost similare celor observate în alte studii.


4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea

Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea azitromicinei la femeile gravide. Studiile asupra reproducerii
la animale au fost efectuate cu doze care produc toxicitate maternă moderată. În aceste studii s -a
observat că azitromicina traversează placent a dar nu e xistă dovezi ale afectări i fătului. Siguranța
azitromicinei nu a fost confirmată în ceea ce privește utilizarea a substanței active în timpul sarcinii .
Prin urmare, azitromicina trebuie folosită numai în tim pul sarcinii dacă beneficiile depășesc riscurile.

Alăptare
Azitromicina trece în laptele matern, dar nu există studii adecvate și bine controlate la femeile care
alăptează, caracterizat e prin farmacocinetica azitromicinei în urma excreţiei în laptele matern .
7

Fertilitate
În studiile de fertilitate efec tuate pe șobolan i, s -a observat în urma administrării de azitromicină o
scăderea a numărului de sarcini . Relevanța acestei observații nu este cunoscută la om.


4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Nu se cunosc date cu privire la efectul azitromicinei asupra capacităţii pacientului de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje .


4.8 Reacţii adverse

Tabelul de mai jos enumeră reacţiile adverse observate în timpul studiilor clinice şi după punerea pe
piaţă, c la sificate pe aparate, sisteme şi organe şi în funcţie de frecvenţă.
Frecvenţa este definită u tilizând următoarea convenţie: F oarte frecvente (≥ 1/10); frecvente (≥ 1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥ 1/1000 şi <1/100); rare (≥ 1/10000 şi <1/1000); foarte rare (< /10000) şi
cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).

În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Reacţii adverse aflate în relaţie posibilă sau probab ilă cu azitromicina pe baza experienţei din
studiile clinice şi după punerea pe piaţă:

Infecții și infestări
Mai puțin frecvente : candidoza , infecție vaginal ă, pneumonie, infecții fungice, infecții bacteriene,
faringite, gastroenterită , tulburări respiratorii, rinită, candidoză orală
Cu frecvenţă n ecunoscută: colită pseudomembranoasă (vezi pct. 4.4)

Tulburări hematologice și limfatice
Mai puțin frecvente : leucopenie, neutropenie
Cu frecvenţă n ecunoscută: trombocitopenie, anemie hemolitică

Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puțin frecvente : Edem angioneurotic, hipersensibilitate
Cu frecvenţă n ecunoscută : Reacţii anafilactice (vezi pct. 4.4)

Tulburări metabolice și de nutriție
Mai puțin frecvente : Anorexie

Tulburări psihice
Mai puțin frecvente : nervozitate, insomnie
Rare : Agitație
Cu frecvenţă n ecunoscută: agresivitate, anxietate, delir, halucinații

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: cefalee
Mai puțin frecvente : amețeli, somnolență, disgeuzie, parestezie
Cu frecvenţă n ecunoscută : sincopă, convulsii, hipoestezie, hiperactivitate , psihomotorie, anosmie,
ageuzie, parosmie, miastenia gravis (vezi pct. 4.4)

Tulburări oculare
Mai puțin frecvente : afectare vizuală

Tulburări acustice și vestibulare
Mai puțin frecvente : tulburare de auz, vertij
8
Cu f recvenţă n ecunoscută : deficiențe de auz incluzând surditate și / sau tinitus

Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente : Palpitații
Cu frecvenţă n ecunoscută: torsada vârfurilor (vezi pct. 4.4), aritmie (vezi pct. 4.4), inclusiv tahicardie
ventriculară, electrocardiograma QT prelungită (vezi pct. 4.4)

Tulburări vasculare
Mai puțin frecvente: Bufeuri
Cu frecvenţă n ecunoscută: hipotensiune arterială

Tulburări respiratorii, toracice și mediastinale
Mai puțin frecvente : dispnee, epistaxis

Tulburări gastro- intestinale
Foarte frecvente: diaree
Frecvente: vărsături, dureri adominal e, grea ță
Mai puțin frecvente : constipație, flatulență, dispepsie, gastrită, disfagie, distensie abdominală,
uscăciunea gurii, eructații, ulcerații bucale, hipersecreție salivară
Cu fre cvenţă n ecunoscută : pancreatită, decolorarea limbii

Tulburări hepatobiliare
Rare : afectarea funcției hepatice, icter colestatic
Cu frecvenţă n ecunoscută: insuficiență hepatică (care au foarte rar dus la moarte) (vezi pct. 4.4),
hepatită fulminantă, necroza hepatica


Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Mai puțin frecvente : dermatită , erupții cutanate, prurit, urticarie , piele uscată, hiperhidroză
Rare : Reacții de fotosensibilitate
Necunoscută : sindrom Stevens -Johnson, necroliză epidermică toxic ă, eritem polimorf

Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv
Mai puțin frecvente : Osteoartrita, mialgii, dureri de spate, dureri de gât
Cu frecvenţă n ecunoscută: artralgii

Tulburări renale și ale căilor urinare
Mai puțin frecvente : disurie, dureri renale
Cu frecvenţă n ecunoscută: insuficiență renală acută, nefrită interstițială

Tulburări ale sistemului și piept de reproducere
Mai puțin frecvente : metroragie, tulburări testiculare

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
M ai puțin frecvente : edem, astenie, indispoziție, oboseală, edem facial, durere toracică, febră, durere,
edem periferic

Investigații diagnostice
Frecvente: limfocitopenie (s căderea numărului de limfocite), e ozinopenie (creșterea numărului de
eozinofile) , scăderea bicarbonatului plasmatic, c reșterea bazifilelor, creșterea monocitelor , creșterea
neutrofilelor
Mai puțin frecvente : creșterea de aspartat aminotransferazei , creșterea alanin -a minotransferazei ,
c reșterea bilirubinei , creșterea ureei , creșterea creatininei plasmatice, c reșterea potasiului plasmatic
anormal, c reșterea fosfatazei alcaline plasmatice, c reșterea clorurilor, creșterea glucozei , creșterea
trombocitelor , scăderea hematocritului , creșterea bicarbonatului sodic plasmatic

Reacțiile adverse p osibile sau probabile legate de profilaxia Mycobacterium avium complex și
9
tratamentul bazat pe experiența din studiile clinice și dupăsupravegherea punerii pe piață.
Aceste reacții adverse sunt diferite de cele raportate pentru formele cu eliberare imedi ată sau
formele cu eliberare prelungită, fie după clasă sau frecvență:

Tulburări metabolice și de nutriție
Frecvente: Anorexie

Tulburări ale sistemului nervos
Frecvente: amețeli, cefalee, parestezii, disgeuzie
Mai puțin frecvente : hipoestezie

Tulburări oculare
Frecvente: insuficiență vizuale

Tulburări acustice și vestibulare
Frecvente: surditate
Mai puțin frecvente : cu deficiențe de auz, tinnitus

Tulburări cardiace
Mai puțin frecvente : Palpitații

Tulburări gastro- intestinale
Foarte frecvente: diaree, dureri abdominale, greață, flatulență, disconfort abdominal, scaune moi

Tulburări hepatobiliare
Mai puțin frecvente : Hepatită

Afecțiuni cutanate și ale țesutului subcutanat
Frecvente: erupții cutanate, prurit
Mai puțin frecvente : sindrom Stevens-Johnson, reacții de fotosensibilitate

Tulburări musculo- scheletice și ale țesutului conjunctiv
Frecvente: artralgii

Tulburări generale și la nivelul locului de administrare
Frecvente: oboseală
Mai puțin frecvente : astenie, stare generală de rău

Raportarea reacţ iilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.an m.ro.


4.9 Supradozaj

Evenimentele adverse apărute la doze mai mari decât cele recomandate au fost similare celor
observate la doze uzuale. În cazul supradozaju lui, se recomandă, ca fiind necesare , măsuri generale
simptomatice şi de susţinere .



5. PROPR IETĂŢI FARMACOLOGICE


5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Proprietăţi generale
10
Grupa farmacoterapeutică: antibiotice de uz sistemic; macrolide;, azitromicină; cod ATC: J01FA10

Mod de acţiune:
Azitromicina este o azalidă, o sub- clasă de antibiotice macrolide. Prin legarea la nivelul subunităţii
ribozomal e 50S, azitromicina evită translocarea lanţurilor peptidice de pe o parte a ribozomului pe
cealaltă parte. Ca urmare a acestui lucru, este împiedicată sinteza proteinelor ARN -dependente, în
organismele sensibil e.

Relaţia farmacocinetică/farmacodinamie
Pentru azitromicină ASC/ CMI este parametrul principal în ceea ce priveş te
farmacocinetica/farmacodinamia, cel mai bine corelat cu eficacitatea azitromicinei.

Mecanism ul rezistenţ ei:
Rezistenţa la azitromicină poate fi moştenită sau dobândită. Există trei mecanisme principale de
rezistenţă la bacterii: modificarea locului de acţiune (ţintei) , afectarea transportului antibioticului şi
modificarea antibioticului.
Există rezistenţă încrucişată completă între Streptococcus pneumoniae , Streptococcus beta-hemolitic
grup A, Enterococcus faecalis şi Staphylococcus aureus , inclusiv S. aureus rezistent la meticilină
(SARM) eritromicină, azitromicină, alte macrolide şi lincosamide.

Valori critice

EUCAST (Comitetul Europe an pentru testarea sensibilităţii antimicrobiene)

Patogeni sensibil (mg/l) rezistent (mg/l)
Staphylococcus spp. ≤ 1 > 2
Streptococcus spp. (Grupa A, B, C, G) ≤ 0.25 > 0.5
Streptococcus pneumoniae ≤ 0.25 > 0.5
Haemophilus influenzae ≤ 0.125 > 4
Moraxella catarrhalis ≤ 0.5 > 0.5
Neisseria gonorrhoeae ≤ 0.25 > 0.5

Sensibilitate:

Prevalenţa rezistenţei dobândite poate varia din punct de vedere geografic şi în timp pentru speciile
selectate astfel încât sunt importante informaţiile locale privind rezistenţa, în special în cazul tratării
infecţiilor severe. Dacă este necesar, trebuie urmate opiniil e experţilor atunci când prevalenţa locală a
rezistenţei este de aşa natură încât utilitatea medicamentului este discutabilă, cel puţin în cazul
anumitor tipur i de infecţii.

Microorganismele patogen e pentru care rezistenţa poate fi o problemă: prevalenţa rezistenţei este
egală sau mai mare de 10%, în cel puţin o ţară din Uniunea Europeană.

Tabel referitor la sensibilitate

Specii frecvent sensibile
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Haemophilus influenzae*
Moraxella catarrhalis*

Alte microorganisme
Chlamydophila pneumoniae
Chlamydia trachomatis
Legionella pneumophila
Mycobacterium avium
Mycoplasma pneumoniae*
11
Specii pentru care rezistenţa dobândită poate fi o problemă
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus*
Streptococcus agalactiae
Streptococcus pneumoniae*
Streptococcus pyogenes*
Alte microorganisme
Ureaplasma urealyticum
Microrganisme rezistente natural
Microorganisme aerobe Gram-pozitiv
Staphylococcus aureus - tulpinile rezistente la meticilină şi la eritromicină
Streptococcus pneumoniae -tulpinile rezistente la penicilină
Microorganisme aerobe Gram-negativ
Escherichia coli
Pseudomonas aeruginosa
Klebsiella spp.
Microorganisme anaerob e G ram -negativ
Grupul Bacteroides fragilis

* Eficacitatea clinică este demonstrată de microorganismele sensibile izolate pentru indicaţiile clinice
aprobate.


5.2 Proprietăţi farmacocinetice

Absorbţie
Biod isponibilitate a azitr omicinei după administrarea orală este de aproximativ 37%. Concentraţiile
plasmatice maxime sunt atinse după 2- 3 ore de la administrarea medicamentului.

Distribuţie
După administrarea orală, azitromicina este distribuită în întregul organism. Studiile fa rmacocinetice
au demonstrat în mod clar valori mai mari de azitromicină în ţesuturi decât în plasmă (de până la 50
ori concentraţi a plasmatică maximă observată). Aceasta indică faptul că medicamentul se distribuie în
ţesuturi în cantităţi considerabile.
Co ncentraţiile în ţesuturile infectate, cum sunt plămânii, amigdalele şi ţesutul prostatic sunt mai mari
decât CMR90 a microorganismelor patogene care apar cel mai frecvent după o doză unică de 500 mg.
Legarea azitromicinei de proteinele plasmatice este vari abilă, în funcţie de concentraţia plasmatică, de
la 52% la 0 ,05 mg/l până la 12% la 0,5 mg/l. Volumul de distribuţie la starea de echilibru este de 31 ,1
l/kg.

Eliminare
Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare urmează îndeaproape timpul de înjumăt ăţire la nivel
tisular , de la 2 la 4 zile.
Aproximativ 12% dintr -o doză de azitromicină administrată intravenos se excretă nemodificată în
urină, pe parcursul unei perioade de 3 zile. Concentraţii mari de azitromicină nemodificată au fost
decelate în bil ă la om. Aici au fost evidenţiaţi, de asemenea, zece metaboliţi (formaţi prin N- şi
O -demetilare, prin hidroxilarea desosaminei şi inelelor de aglicon şi prin divizarea cladinozei
conjugate). O comparaţie a cromatografiei lichide şi a metodelor de evaluar e microbiologică arată că
metaboliţii sunt inactivi din punct de vedere microbiologic.
La animale, concentraţii mari de azitromicină au fost găsite în fagocite. De asemenea, s- a observat că
în timpul fagocitozei active sunt eliberate concentraţii mai mari de azitromicină decât în timpul
fagocitozei inactive. La animale, s-a observat că acest proces contribuie la acumularea de azitromicină
în ţesuturile infectate.

Farmacocinetica la grupe speciale de pacienţi

Insuficienţă renală
12
După administrarea orală a unei doze unice de azitromicină de 1 g, Cmax medie şi ASC0-120 au crescut
cu 5,1% şi, respectiv cu 4,2% la subiecţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată ( RFG - rata
de filtrare glomerulară de 10- 80 ml/min) comparativ cu cei cu funcţia renală no rmală (RFG >80
ml/min). La subiecţii cu insuficienţă renală severă, C
max medie şi ASC0- 120 au crescut cu 61% şi
respectiv cu 33 %, comparativ cu subiecţii cu funcţie renală normală .

Insuficienţă hepatică
La pacienţii cu insuficienţă hepatică uşoară până l a moderată, nu există nicio dovadă a unei modificări
semnificative în farmacocinetica azitromicinei, comparativ cu subiecţii cu funcţie hepatică normală.
La aceşti pacienţi, regăsirea în urină a azitromicinei pare să crească, probabil pentru a compensa
scăderea clearance- ului hepatic.

Vârstnici
Farmacocinetica azitromicinei la persoanele vârstnice de sex masculin a fost similară cu cea de la
adulţii tineri; cu toate acestea, deşi au fost observate concentraţii maxime mai mari (crescute cu 30-
50%) la persoanele de sex feminin în vârstă, nu a avut loc o acumulare semnificativă.

Nou -născuţ i, copii mici, copii şi adolescenţi
Farmacocinetica a fost studiată la copii cu vârsta între 4 luni -15 ani, administrându- se capsule, granule
sau suspensie. La o doză de 10 mg/kg în ziua 1, urmată de 5 mg/kg în zi lele 2-5, C
max atinsă este uşor
mai mică decât la adulţ i, cu 224 μg/l la copii în vârstă de 6 luni -5 ani după 3 zile de administrare şi cu
383 μ g/l la cei în vârstă de 6- 15 ani. Timpul de înjumătăţire plasmatică de 36 h la copiii mai mari s -a
încadrat în intervalul aşteptat de la adulţi .


5.3 Date preclinice de siguranţă

În testele efectuate la animale în care s- au utilizat doze mai mari de 40 de ori decât dozele clinice
terapeutice, azitromicina a determinat fosfolipidoză reversibilă, dar , de regulă, nicio consecinţă
toxicologică reală nu a fost observată, ca fiind asociată cu aceasta. Relevanţa acestei observaţii este
necunoscută la persoanele cărora li se administr ează azitromicină în conformitate cu recomandăril e.

Investigaţiile electrofiziologice au arătat că azitromicina prelungeşte intervalului QT.

Potenţial mutagen:
Nu există nicio dovadă cu privire la potenţialul pentru mutaţii genetice şi cromozomiale în modelele
de test e in vivo şi in vitro .

Toxicitate asupra funcţiei de reproducere:
În studiile cu privire la embrio-toxicitate efectuate la şoareci şi şobolani nu s -au observat efecte
teratogene. La şobolan, dozele de azitromicină de 100 şi 200 mg/kg /zi au dus la o uşoară întârziere în
osificarea fetală şi în creşterea în greutate a mamei. În studiile peri -/postnatale la şobolan i, a u fost
observate o uşoară întârziere în dezvoltarea fizică şi întârziere a apariţiei reflexelor, în urma
tratamentului cu doze de azitromicină ≥50 mg /kg/zi .



6. PROPRIETĂŢI F ARMACEUTICE


6.1 Lista excipienţilor

Suc roz ă
Gumă xantan (E415)
Hidroxipropilceluloză
Fosfat trisodic anhidru
Dioxid de s iliciu coloidal anhidru
Aspartam (E 951)
Aromă cremă de caramel
Dioxid de titan (E 171)
13


6.2 Incompatibilităţi

Nu este cazul.


6.3 Perioada de valabilitate

Flacon nedeschis cu pulbere uscată: 3 ani.
Suspensie reconstituită: 10 zile.


6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

Flacon nedeschis : A nu se păstra la temperaturi peste 30°C.
Suspensie reconstituită : A nu se păstra la tempera turi peste 25°C.


6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Flacoane din PEÎD , cu capac cu sistem de închidere securizat pentru copii din PP/ PE.Seringă
doza toare din PE/PP (10 ml), gradată în diviziuni de 0,25 ml.

Conţinutul flaconului după reconstituire: 20 ml (400 mg).

D e asemenea, este inclusă o seringă dozatoare (10 ml), gradată în diviziuni a 0,25 ml.

Este posibil ca nu toate mărimile de ambalaj să fie comercializate.


6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor

Pregătirea suspensiei:
Agita ţi pulberea uscată. Adăugaţi 10 ml apă purificată la pulbere.

Agitaţi bine până se obţine o suspensie omogenă, de culoare albă până la aproape albă.
Pentru administrare, adaptorul seringii trebuie să fie plasat în gâtul flaconului şi opritorul trebuie să
fie deschis.


7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

S.C. Sandoz S .R.L
Str. Livezeni, nr. 7A, 540472, Târgu Mureş, România



8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

5097/ 2012/01


9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Reîn noire Autorizare -Octombrie 2012

10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Mai 2015