SANDOSTATIN LAR 30 mg


Substanta activa: OCTREOTIDUM
Clasa ATC: H01CB02
Forma farmaceutica: PULB.+SOLV. PT. SOL. INJ.
Prescriptie: PR
Tip ambalaj: Cutie cu 1 flac. cu pulbere (microsfere) + 1 seringa preumpluta cu 2 ml solvent + adaptor pt. flacon+1 ac pt. injectare cu sistem de siguranta
Producator: NOVARTIS PHARMA GMBH - GERMANIA


1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI

SANDOSTATIN LAR 10 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
SANDOSTATIN LAR 20 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
SANDOSTATIN LAR 30 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă




2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ

SANDOSTATIN LAR 10 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
Un flacon cu pulbere (microsfere) conţine octreotidă 10 mg sub formă de acetat de octreotidă 11,2 mg.
SANDOSTATIN LAR 20 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
Un flacon cu pulbere (microsfere) conţine octreotidă 20 mg sub formă de acetat de octreotidă 22,4 mg.
SANDOSTATIN LAR 30 mg pulbere şi solvent pentru suspensie injectabilă
Un flacon cu pulbere (microsfere) conţine octreotidă 30 mg sub formă de acetat de octreotidă 33,6 mg.

O seringă preumplută cu 2 ml solvent conţine carmeloză sodică, manitol, poloxamer 188 şi apă pentru
preparate injectabile.

Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.



3. FORMA FARMACEUTICĂ

Sandostatin LAR se prezintă sub formă de pulbere (microsfere) şi solvent pentru suspensie injectabilă i.m. cu
eliberare prelungită.

Trusă fără adaptor pentru flacon/ac de siguranţă
Pulbere: pulbere de culoare albă până la alb-gălbui.
Solvent pentru suspensia injectabilă: soluţie limpede, de culoare galben-pal sau maronie.

Trusă cu adaptor pentru flacon şi ac de siguranţă:
Pulbere: pulbere de culoare albă până la alb-gălbui.
Solvent pentru suspensia injectabilă: soluţie limpede, de culoare galben-pal sau maronie.

Sandostatin LAR este o formă de depozit pentru octreotidă cu durată lungă de acţiune. Pulberea (microsfere
pentru suspensie injectabilă), trebuie să fie suspendată într-un vehicul imediat înainte de injectarea
intramusculară.

Suspensia de Sandostatin LAR conţine mai puţin de 1 mmol (23 mg) sodiu pe doză, adică fundamental “fără
sodiu”.
2

4. DATE CLINICE


4.1 Indicaţii terapeutice

Tratamentul pacienţilor cu acromegalie la care intervenţiile chirurgicale sau radioterapia nu sunt adecvate sau
eficace, sau în perioada de timp până când radioterapia devine eficace (vezi pct. 4.2).

Tratamentul pacienţilor cu simptome asociate cu tumorile endocrine gastro-entero-pancreatice funcţionale,
de exemplu, tumori carcinoide cu caracteristici de sindrom carcinoid (vezi pct. 5.1).

Tratamentul pacienţilor cu tumori neuroendocrine avansate de ansă intestinală mijlocie sau cu localizare
tumorală primară necunoscută la care s-au exclus localizările de altă origine decât ansa intestinală mijlocie.

Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH:
 atunci când secreţia nu a revenit la normal după intervenţia chirurgicală şi/sau radioterapie;
 la pacienţii la care nu se poate interveni chirurgical;
 la pacienţii cărora li s-a efectuat radioterapie până când aceasta devine eficientă.


4.2 Doze şi mod de administrare

Doze

Acromegalie
Este recomandată începerea tratamentului cu 20 mg Sandostatin LAR, administrate la intervale de
4 săptămâni, timp de 3 luni. Pacienții cărora li se administrează tratament cu Sandostatin subcutanat pot
începe tratamentul cu Sandostatin LAR în prima zi după ultima doză de Sandostatin subcutanat. Ajustările
ulterioare ale dozei trebuie să se bazeze pe concentraţia plasmatică a hormonului de creştere (GH) şi a
factorului de creştere similar insulinei 1/somatomedinei C (IGF-1) şi pe simptomele clinice.

Pentru pacienţii la care în această perioadă de 3 luni simptomele şi parametrii biochimici (GH, IGF-1) nu
sunt controlate pe deplin (concentraţiile GH mai mari de 2,5 micrograme/l), doza poate fi crescută la 30 mg,
administrată la intervale de 4 săptămâni. Dacă, după 3 luni, GH, IGF-1 şi/sau simptomele nu sunt controlate
adecvat prin administrarea unei doze de 30 mg, doza poate fi crescută la 40 mg, administrată la intervale de
4 săptămâni.

Pentru pacienţii la care concentraţiile GH se menţin sub 1 microgram/l, ale căror concentraţii plasmatice de
IGF-1 s-au normalizat şi la care majoritatea semnelor/simptomelor reversibile ale acromegaliei au dispărut
după 3 luni de tratament cu 20 mg, se pot administra 10 mg Sandostatin LAR la intervale de 4 săptămâni.
Totuşi, în special pentru acest grup de pacienţi, se recomandă o monitorizare atentă a controlului adecvat al
concentraţiilor GH şi IGF-1 plasmatice şi semnelor/simptomelor clinice, la această doză mică de Sandostatin
LAR.

Pentru pacienţii cu o doză stabilă de Sandostatin LAR, trebuie determinate concentrațiile plasmatice GH şi
IGF-1 la intervale de 6 luni.

Tumori endocrine gastro-entero-pancreatice

Tratamentul pacienţilor cu simptome asociate tumorilor neuroendocrine funcţionale gastro-entero-
pancreatice
Se recomandă începerea tratamentului cu 20 mg Sandostatin LAR, administrate la intervale de 4 săptămâni.
Pacienţii cărora li se administrează tratament cu Sandostatin s.c. trebuie să continue cu doza eficace timp de
2 săptămâni după prima injectare a Sandostatin LAR.

La pacienţii ale căror simptome şi markeri biologici sunt bine controlaţi după 3 luni de tratament, doza poate
fi redusă la 10 mg Sandostatin LAR. administrată la intervale de 4 săptămâni.
3
Pentru pacienţii ale căror simptome sunt numai parţial controlate după 3 luni de tratament, doza poate fi
crescută la 30 mg Sandostatin LAR, administrată la intervale de 4 săptămâni.

În zilele în care simptomele asociate tumorilor gastro-entero-pancreatice se intensifică, în timpul
tratamentului cu Sandostatin LAR, se recomandă să se administreze suplimentar Sandostatin subcutanat în
doze utilizate anterior tratamentului cu Sandostatin LAR. Acest lucru apare mai ales în primele 2 luni de
tratament, până la atingerea concentraţiilor terapeutice de octreotidă.

Tratamentul pacienţilor cu tumori neuroendocrine avansate de ansă intestinală mijlocie sau cu localizare
tumorală primară necunoscută la care s-au exclus localizările de altă origine decât ansă intestinală mijlocie
Doza recomandată de Sandostatin LAR este de 30 mg administrată la fiecare 4 săptămâni (vezi pct. 5.1).
Tratamentul cu Sandostatin LAR pentru controlul tumorilor trebuie continuat în absenţa progresiei acestora.

Tratamentul adenoamelor secretoare de TSH
Tratamentul cu Sandostatin LAR trebuie iniţiat cu o doză de 20 mg şi administrat la intervale de 4 săptămâni,
timp de 3 luni, înainte de a se avea în vedere ajustarea dozei. Ulterior, doza este ajustată în funcţie de
răspunsul TSH si al hormonilor tiroidieni.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Insuficienţa renală nu afectează expunerea totală (ASC) la octreotidă administrată subcutanat sub formă de
Sandostatin. De aceea, nu este necesară ajustarea dozei de Sandostatin LAR.

Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă hepatică
Într-un studiu realizat cu Sandostatin administrat subcutanat şi intravenos, s-a demonstrat faptul că la
pacienţii cu ciroză hepatică capacitatea de eliminare este redusă, dar nu şi în cazul pacienţilor cu boală
steatozică hepatică. În anumite cazuri, pacienţii cu insuficienţă hepatică pot necesita ajustarea dozei.

Utilizarea la vârstnici
Într-un studiu realizat cu Sandostatin administrat subcutanat nu a fost necesară ajustarea dozei la pacienţii cu
vârste ≥ 65 ani. Ca urmare, nu este necesară ajustarea dozei la acest grup de pacienţi trataţi cu Sandostatin
LAR.

Utilizarea la copii şi adolescenţi
Experienţa cu Sandostatin LAR la copii şi adolescenţi este limitată.

Mod de administrare

Sandostatin LAR poate fi administrat numai prin injectare intramusculară profundă. Locurile unde se
administrează injecţiile intramusculare repetate trebuie alternate între muşchiul gluteal stâng şi muşchiul
gluteal drept (vezi pct. 6.6).


4.3 Contraindicaţii

Hipersensibilitate cunoscută la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1.


4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare

Generalităţi

Deoarece tumorile hipofizare care secretă hormon de creştere pot creşte uneori, provocând complicaţii grave
(de exemplu, deficienţe ale câmpului vizual), este esenţială supravegherea atentă a tuturor pacienţilor. Dacă
există dovezi ale creşterii tumorii, se vor lua în considerare proceduri alternative de tratament.

Beneficiile terapeutice ale unei reduceri a concentrațiilor plasmatice ale hormonului de creştere (GH) şi ale
normalizării concentrației plasmatice a factorului 1 de creştere similar insulinei (IGF-1) la pacientele cu
acromegalie pot consta în reapariţia fertilităţii. Pacientele cu potenţial fertil trebuie sfătuite să utilizeze
metode adecvate de contracepţie, dacă este necesar, în timpul tratamentului cu ocreotidă (vezi pct. 4.6).
4

Funcţia tiroidiană trebuie monitorizată la pacienţii cărora li se administrează un tratament prelungit cu
octreotidă.

Funcţia hepatică trebuie monitorizată în timpul tratamentului cu octreotidă.

Evenimente cardiovasculare asociate

S-au raportat frecvent cazuri de bradicardie. Pot fi necesare ajustări ale dozelor unor medicamente cum sunt
beta-blocante, blocante ale canalelor de calciu sau medicamente care controlează echilibrul lichidelor şi
electroliţilor (vezi pct. 4.5).

Vezicula biliară şi evenimente asociate

Octreotida inhibă secreția de colecistokinină, ducând la scăderea contractilităţii veziculei biliare şi la
creştrerea riscului de apariţie a sludge-ului şi de formare a calculilor biliari.
La 15-30% dintre pacienţii trataţi
timp îndelungat cu Sandostatin subcutanat s-a raportat formarea de calculi biliari. Incidenţa în cadrul
populaţiei generale (cu vârsta cuprinsă între 40 şi 60 ani) este de aproximativ 5-20%. Expunerea pe termen
lung la Sandostatin LAR
a pacienţilor cu acromegalie sau tumori gastro-entero-pancreatice sugerează faptul
că tratamentul cu Sandostatin LAR nu creşte incidenţa formării calculilor biliari, comparativ cu tratamentul
subcutanat. Totuşi, se recomandă examinarea ecografică a veziculei biliare înainte de tratament şi la intervale
de 6 luni în timpul tratamentului cu Sandostatin LAR. Dacă apar calculi biliari, aceştia sunt, de obicei,
asimptomatici; calculii simptomatici trebuie trataţi fie prin dizolvare cu acizi biliari, fie chirurgical.

Metabolismul glucozei

Din cauza acţiunii sale inhibitorii asupra eliberării hormonului de creştere, glucagonului şi insulinei,
Sandostatin LAR poate afecta procesul de reglare a glicemiei.
Toleranţa post-prandială la glucoză poate
fi afectată.
Analog raportărilor de la pacienţii trataţi cu Sandostatin subcutanat, în anumite cazuri, poate să
apară starea de hiperglicemie persistentă, ca rezultat al administrării cronice. De asemenea, s-a raportat
hipoglicemie.

La pacienţii cu diabet zaharat de tip 1concomitent, este probabil ca Sandostatin LAR
să influenţeze reglarea
glicemiei şi poate reduce necesarul de insulină. La pacienţii fără diabet zaharat şi la pacienţii cu diabet
zaharat de tip 2, cu rezerve de insulină parţial intacte, administrarea de Sandostatin subcutanat poate
determina creşteri post-prandiale ale glicemiei. Ca urmare, se recomandă monitorizarea toleranţei la glucoză
şi a tratamentului antidiabetic.

La pacienţii cu insulinom, octreotida, din cauza potenţialului relativ mai mare de a inhiba secreţia GH şi a
glucagonului decât a insulinei şi din cauza duratei mai scurte de acţiune asupra inhibării insulinei, poate
creşte gravitatea şi prelungi durata hipoglicemiei. Aceşti pacienţi trebuie supravegheaţi cu atenţie.

Alimentaţie

La unii pacienţi, octreotida poate influenţa absorbţia lipidelor din dietă.

La unii pacienţi cărora li s-a administrat tratament cu octreotidă s-au observat concentraţii scăzute ale
vitaminei B12 şi rezultate anormale la testele Schilling. Se recomandă monitorizarea concentraţiei vitaminei
B12 în timpul tratamentului cu Sandostatin LAR la pacienţii cu antecedente de privare de vitamină B12.


4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune

Poate fi necesară ajustarea dozei medicamentelor cum sunt beta-blocantele, blocantele canalelor de calciu sau
medicamentelor care controlează echilibrul lichidelor şi electroliţilor atunci când Sandostatin LAR este
administrat concomitent (vezi pct. 4.4).

Pot fi necesare ajustări ale dozelor de insulină şi ale medicamentelor antidiabetice atunci când Sandostatin
5
LAR este administrat concomitent (vezi pct. 4.4).

S-a observat că octreotida reduce absorbţia intestinală a ciclosporinei şi o întârzie pe cea a cimetidinei.

Administrarea concomitentă de octreotidă şi bromocriptină creşte biodisponibilitatea bromocriptinei.

Date limitate publicate indică faptul că analogii de somatostatină pot scădea clearance-ul de metabolizare al
compuşilor cunoscuţi ca fiind metabolizați prin intermediul enzimelor citocromului P450, care poate fi
cauzat de supresia hormonului de creştere. Deoarece nu poate fi exclus faptul că octreotida poate avea acest
efect, alte medicamente metabolizate în principal de către CYP3A4 şi care au un indice terapeutic scăzut (de
exemplu, chinidina, terfenadina) trebuie utilizate cu precauţie.


4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea

Sarcina

Datele provenite din utilizarea octreotidei la femeile gravide sunt limitate (mai puţin de 300 de rezultate
obţinute din sarcini), iar, la aproximativ o treime din cazuri, nu se cunosc rezultatele sarcinilor. Majoritatea
raportărilor au fost primite după utilizarea de după punerea pe piaţă a octreotidei şi peste 50% dintre sarcinile
expuse au fost raportate la paciente cu acromegalie. Majoritatea femeilor au fost expuse la octreotidă în
primul trimestru de sarcină, cu doze variind între 100-1200 micrograme/zi de Sandostatin s.c. sau 10-
40 mg/lună de Sandostatin LAR. Au fost raportate anomalii congenitale la aproximativ 4% dintre sarcinile cu
rezultat cunoscut. În aceste cazuri, nu se suspectează nicio relaţie cauzală cu octreotida.

Studiile la animale nu au evidenţiat efecte toxice dăunătoare directe sau indirecte asupra funcţiei de
reproducere (vezi pct. 5.3).

Ca măsură de precauţie, este de preferat să se evite utilizarea Sandostatin LAR în timpul sarcinii (vezi
pct. 4.4).

Alăptarea

Nu se cunoaşte dacă octreotida se elimină în laptele matern uman. Studiile la animale au evidențiat
eliminarea octreotidei în laptele matern. Pacientele nu trebuie să alăpteze în timpul tratamentului cu
Sandostatin LAR.

Fertilitatea

Nu se cunoaşte dacă octreotida are efecte asupra fertilităţii umane. S-a identificat coborârea întârziată a
testiculelor la puii masculi ai mamiferelor tratate în timpul sarcinii şi alăptării. Cu toate acestea, octreotida nu
a afectat fertilitatea la şobolanii masculi şi femele la doze de până la 1 mg/kg corp pe zi (vezi pct. 5.3).


4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje

Sandostatin LAR nu are nicio influenţă sau are influenţă neglijabilă asupra capacităţii de a conduce vehicule
sau de a folosi utilaje. Pacienţii trebuie sfătuiți să fie precauţi atunci când conduc vehicule sau folosesc
utilaje dacă prezintă ameţeli, astenie/fatigabilitate sau cefalee în timpul tratamentului cu Sandostatin LAR.


4.8 Reacţii adverse

Rezumatul profilului de siguranţă

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în timpul tratamentului cu octreotidă includ tulburări gastro-
intestinale, tulburări ale sistemului nervos, tulburări hepatobiliare şi tulburări metabolice şi de nutriţie.

Cele mai frecvente reacţii adverse raportate în studiile clinice în care s-a administrat octreotidă au fost diaree,
dureri abdominale, greaţă, flatulență, cefalee, colelitiază, hiperglicemie şi constipaţie. Alte reacţii adverse
6
raportate frecvent au fost ameţeli, durere localizată, sludge biliar, disfuncţie tiroidiană (de exemplu,
concentraţie scăzută a hormonului de stimulare tiroidiană [TSH], concentraţie scăzută a hormonului T4 total
şi concentraţie scăzută a fracţiei libere a hormonului T4), scaune moi, toleranţa redusă la glucoză, vărsături,
astenie şi hipoglicemie.

Lista reacţiilor adverse sub formă de tabel

Următoarele reacţii adverse, prezentate în Tabelul 1, au fost acumulate din studiile clinice cu octreotidă:
Reacţiile adverse la medicament (Tabelul 1) sunt ordonate în funcţie de frecvenţă, întâi cele mai frecvente,
folosind următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi <1/10); mai puţin frecvente
(≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000), incluzând cazuri izolate. În cadrul
fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.

Tabelul 1 Reacţii adverse la medicament raportate în studiile clinice

Tulburări gastro-intestinale
Foarte frecvente: Diaree, durere abdominală, greaţă, constipaţie, flatulenţă.
Frecvente: Dispepsie, vărsături, balonare abdominală, steatoree, scaune moi,
scaune decolorate.
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: Cefalee.
Frecvente: Ameţeli.
Tulburări endocrine
Frecvente: Hipotiroidism, disfuncţie tiroidiană (de exemplu, TSH scăzut, total T4
scăzut şi fracţia liberă a hormonului T4 scăzută).
Tulburări hepatobiliare
Foarte frecvente: Colelitiază.
Frecvente: Colecistită, sludge biliar, hiperbilirubinemie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Foarte frecvente:
Hiperglicemie.
Frecvente: Hipoglicemie, toleranţa redusă la glucoză, anorexie.
Mai puţin frecvente: Deshidratare.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: Reacții la nivelul locului de injectare.
Frecvente: Astenie.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: Concentrații plasmatice crescute ale transaminazelor.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: Prurit, erupţii cutanate tranzitorii, alopecie.
Tulburări respiratorii
Frecvente: Dispnee.
Tulburări cardiace
Frecvente: Bradicardie
Mai puţin frecvente: Tahicardie.

Date de după punerea pe piaţă
Sunt raportate voluntar şi spontan reacţiile adverse prezentate în Tabelul 2. Nu este întotdeauna posibil să se
stabilească cu certitudine frecvenţa acestora sau relaţia cauzală cu expunerea la medicament.
7

Tabelul 2 Reacţii adverse la medicament derivate din raportări spontane

Tulburări ale sistemului imunitar
Anafilaxie, alergie/reacţii de hipersensibilitate.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Urticarie
Tulburări hepatobiliare
Pancreatită acută, hepatită acută fără colestază, hepatită colestatică, colestază, icter, icter colestatic.
Tulburări cardiace
Aritmii.
Investigaţii diagnostice
Concentraţii plasmatice crescute ale fosfatazei alcaline, concentraţii plasmatice crescute ale gamma glutamil
transferazei.

Descrierea reacţiilor adverse selectate

Tulburări gastro-intestinale
În cazuri rare, reacţiile adverse gastro-intestinale pot simula obstrucţia intestinală acută, cu distensie
abdominală progresivă, dureri epigastrice severe, sensibilitate şi apărare abdominală.

Se cunoaşte faptul că frecvenţa reacţiilor adverse gastro-intestinale scade în timp odată cu continuarea
tratamentului.

Reacţii la locul injectării
Reacţiile adverse la locul injectării, inclusiv durere, senzaţie de arsură, hiperemie, hematom, hemoragie,
prurit sau edem au fost frecvent raportate la pacienţii cărora li s-a administrat Sandostatin LAR; cu toate
acestea, în majoritatea cazurilor, evenimentele nu au necesitat nicio intervenţie clinică.

Tulburări metabolice şi de nutriţie
Deşi excreţia fecală de grăsimi poate creşte, până în prezent nu există dovada că tratamentul de lungă durată
cu octreotidă a dus la deficienţe nutriţionale prin malabsorbţie.

Enzime pancreatice
În cazuri foarte rare, s-a raportat pancreatită acută în primele ore sau zile ale tratamentului cu Sandostatin s.c.
şi a dispărut prin întreruperea administrării medicamentului. În plus, s-a raportat pancreatita indusă de
colelitiază la pacienţii care utilizează tratament de lungă durată cu Sandostatin s.c..

Tulburări cardiace
S-au observat, atât la pacienții cu acromegalie, cât şi la cei cu sindrom carcinoid, modificări ale EKG, cum
sunt prelungirea intervalului QT, deplasări ale axelor, repolarizare precoce, diferență de potențial scăzută,
tranziţie R/S, progresie precoce a undelor R şi modificări nespecifice ale undelor ST-T. Nu a fost stabilită
relaţia dintre aceste evenimente şi acetatul de octreotidă deoarece mulţi dintre aceşti pacienţi au afecţiuni
cardiace pre-existente (vezi pct. 4.4).


4.9 Supradozaj

A fost raportat un număr limitat de supradozaje accidentale cu Sandostatin LAR. Dozele au variat între
100 mg şi 163 mg/lună de Sandostatin LAR. Singurul eveniment advers raportat au fost bufeurile.

Au fost raportaţi pacienţi cu neoplasm cărora li s-a administrat Sandostatin LAR până la 60 mg/lună şi până
la 90 mg/2 săptămâni. Aceste doze au fost, în general, bine tolerate; cu toate acestea, au fost raportate
următoarele reacţii adverse: urinare frecventă, fatigabilitate,
depresie, anxietate şi incapacitate de
concentrare.

Tratamentul supradozajului este simptomatic.
8



5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE


5.1 Proprietăţi farmacodinamice

Grupa farmacoterapeutică: Somatostatină şi substanţe analoge, codul ATC: H01CB02

Octreotida este un derivat octapeptidic sintetic al somatostatinei naturale, cu efecte farmacologice similare,
dar cu durată de acţiune considerabil mai lungă. Inhibă secreţia patologic crescută a hormonului de creştere
(GH) şi a peptidelor şi serotoninei produse de către sistemul endocrin GEP.

La animale, octreotida este un inhibitor al eliberării hormonului de creştere, al glucagonului şi al insulinei,
mai puternic decât somatostatina, cu o mai mare selectivitate pentru suprimarea hormonului de creştere şi
glucagonului.

La subiecţii sănătoşi, s-a dovedit că octreotida, la fel ca somatostatina, inhibă:
 eliberarea hormonului de creştere (GH) stimulată de arginină, efort fizic şi hipoglicemie provocată de
insulină,
 eliberarea postprandială de insulină, glucagon, gastrină, alte peptide ale sistemului endocrin GEP şi
eliberarea de insulină şi glucagon stimulată de arginină,
 eliberarea de hormon stimulator al tiroidei (TSH) stimulată de hormonul care eliberează tireotropina
(TRH).

Spre deosebire de somatostatină, octreotida inhibă secreţia GH preferenţial faţă de insulină şi administrarea
de octreotidă nu este urmată de un efect de rebound de hipersecreţie hormonală (adică a GH la pacienţii cu
acromegalie).

La pacienţii cu acromegalie, Sandostatin LAR, o formulare a octreotidei adecvată administrării repetate la
intervale de 4 săptămâni, eliberează concentraţii plasmatice constante şi terapeutice de octreotidă, care scad
semnificativ concentraţiile plasmatice de GH şi le normalizează pe cele de IGF-1, la majoritatea pacienţilor.
La majoritatea pacienţilor, Sandostatin LAR reduce marcat simptomele clinice ale afecţiunii, cum sunt
cefaleea, transpiraţia, paresteziile, fatigabilitatea, osteoartralgia şi sindromul de tunel carpian. La pacienţii cu
acromegalie netrataţi anterior, cu adenom hipofizar secretor de GH, s-a raportat că Sandostatin LAR
determină scăderea masei tumorale > 20% la o proporţie semnificativă de pacienţi (50%).

La pacienţi cu adenom hipofizar secretor de GH, s-a raportat că Sandostatin LAR duce la micşorarea tumorii
(anterior intervenţiei chirurgicale). Cu toate acestea, intervenţia chirurgicală nu trebuie întârziată.

La pacienţii cu tumori funcţionale ale sistemului endocrin gastro-entero-pancreatic, tratamentul cu
Sandostatin LAR asigură un control continuu al simptomelor asociate afecţiunii. Efectele octreotidei în
diferite tipuri de tumori gastro-entero-pancreatice sunt următo
arele:

Tumori carcinoide

Administrarea de octreotidă poate avea ca rezultat ameliorarea simptomelor, în special a eritemului facial şi a
diareei. În multe cazuri, apare şi o scădere a serotoninei plasmatice şi reducerea excreţiei urinare de acid 5-
hidroxiindolacetic.

VIPoame

Caracteristica biochimică a acestor tumori este supraproducţia de peptid intestinal vasoactiv (VIP). În
majoritatea cazurilor, administrarea de octreotidă are ca rezultat ameliorarea diareei secretorii severe
caracteristice acestor cazuri, cu o ameliorare evidentă a calităţii vieţii. Apare, de asemenea, o ameliorare a
anomaliilor electrolitice asociate, de exemplu hipopotasemie, permiţând întreruperea suplimentării
hidroelectrolitice enterale şi parenterale. La unii pacienţi, tomografia computerizată sugerează o încetinire
sau oprire a progresiei tumorii sau chiar reducerea volumului tumorii, în special a metastazelor hepatice.
9
Ameliorarea clinică este, de obicei, însoţită de o reducere a concentrațiilor plasmatice de VIP, care pot
scădea până la încadrare în limitele normale.

Glucagonoame

Administrarea de octreotidă are ca rezultat, în majoritatea cazurilor ameliorarea substanţială a eritemului
necrolitic migrator caracteristic. Efectul octreotidei asupra diabetului zaharat uşor, asociat frecvent, nu este
semnificativ şi, în general, nu are ca rezultat reducerea nevoii de insulină sau hipoglicemiante orale.
Octreotida produce la pacienţii afectaţi ameliorarea diareei şi creşterea în greutate. Deşi administrarea de
octreotidă duce adesea la o reducere imediată a concentrațiilor plasmatice de glucagon, în general, această
reducere nu se menţine pe o perioadă lungă de tratament, în ciuda unei continue ameliorări simptomatice.

Gastrinoame/Sindrom Zollinger-Ellison

Tratamentul cu inhibitori ai pompei de protoni sau blocante selective ale receptorilor H2 ţine sub control
hipersecreţia gastrică, în general. Cu toate acestea, este posibil ca diareea, care este un simptom predominant,
să nu fie ameliorată de administrarea de inhibitori ai pompei de protoni sau de medicamente care blochează
receptorii H2. Sandostatin LAR poate contribui la scăderea în continuare a hipersecreţiei de acid gastric şi la
ameliorarea simptomelor, inclusiv diaree, deoarece, la unii pacienţi, asigură supresia concentrațiilor
plasmatice crescute ale gastrinei.

Insulinoame

Administrarea de octreotidă produce o scădere a insulinei imunoreactive în circulaţie. La pacienţii cu tumori
operabile, octreotida poate determina restabilirea şi menţinerea preoperatorie a glicemiei normale. La
pacienţii cu tumori neoperabile benigne sau maligne, controlul glicemiei poate fi ameliorat, chiar fără o
reducere susţinută şi concomitentă a concentrațiilor de insulină în circulaţie.

Tratamentul pacienţilor cu tumori neuroendocrine avansate de ansă intestinală mijlocie sau cu localizare
tumorală primară necunoscută la care s-au exclus localizările de altă origine decât ansa intestinală mijlocie

Un studiu de fază III, randomizat, dublu-orb, controlat placebo (PROMID) a demonstrat că Sandostatin LAR
inhibă creşterea tumorilor la pacienţi cu tumori neuroendocrine avansate de ansă intestinală mijlocie.

85 de pacienţi au fost randomizaţi pentru a li se administra Sandostatin LAR 30 mg la fiecare 4 săptămâni
(n=42) sau placebo (n=43) timp de 18 luni sau până la progresia tumorii sau deces.

Principalele criterii de includere au fost: pacientului nu i se mai administrase tratamentul în prealabil;
confirmat histologic; inoperabil local sau bine diferenţiat metastatic; tumori neuroendocrine/carcinoame
active sau inactive din punct de vedere funcţional; cu tumora primară localizată la nivelul ansei intestinale
mijlocii sau cu localizare necunoscută, considerată a-şi avea originea la nivelul ansei intestinale mijlocii,
dacă a fost exclusă localizarea primară la nivelul pancreasului, toracelui sau cu altă localizare.

Obiectivul primar a fost timpul până la progresia tumorii sau decesul cauzat de tumoră (TTP).

În analiza pacienţilor cu intenţie de tratare (ITT) (toţi pacienţii randomizaţi), au fost observate 26, respectiv
41 de cazuri de progresie a bolii sau decese cauzate de tumoră în grupul cărora li s-a administrat Sandostatin
LAR, respectiv în grupul cărora li s-a administrat placebo (RR = 0,32; IÎ 95%, 0,19 la 0,55; valoare p
=0,000015).

În cazul pacienţilor conservatori ITT (cITT) dintre care 3 pacienţi au fost cenzuraţi la randomizare, au fost
observate 26, respectiv 40 de cazuri de progresie a bolii sau decese cauzate de tumoră în grupurile cărora li s-
a administrat Sandostatin LAR şi placebo (RR=0,34; IÎ 95%, 0,20 la 0,59; valoare p =0,000072; Fig 1).
Mediana până la progresia tumorii a fost de 14,3 luni (IÎ 95%, 11,0 la 28,8 luni) în grupul căruia i s-a
administrat Sandostatin LAR, respectiv 6,0 luni (IÎ 95%, 3,7 la 9,4 luni) în grupul căruia i s-a administrat
placebo.
10
La pacienţii analizaţi anterior protocolului (PP) dintre care au fost cenzuraţi alţi pacienţi la tratamentul de
finele studiului, s-a observat progresia tumorii sau decesul cauzat de tumoră la 19, respectiv 38 de pacienţi
cărora li s-a administrat Sandostatin LAR, respectiv placebo (RR = 0,24; IÎ 95%, 0,13 la 0,45; valoare p
=0,0000036).

Figura 1 Estimări Kaplan-Meier ale TTP comparând grupul căruia i s-a administrat Sandostatin
LAR cu grupul căruia i s-a administrat placebo (populaţie ITT conservatoare)



Tabelul 3 Rezultate TTP după criteriul grupurilor de pacienţi supuşi analizei

Evenimente TTP Mediană TTP luni [IÎ 95%] RR [IÎ 95%]
valoare p *
Sandostatin
LAR Placebo Sandostatin
LAR Placebo
ITT 26 41 NR NR 0.32
[IÎ 95%, 0,19 la 0,55]
P=0,000015
cITT 26 40 14.3
[IÎ 95%, 11,0
la 28,8] 6.0
[IÎ 95%, 3,7 la
9,4] 0,34
[IÎ 95%, 0,20 la 0,59]
P=0,000072
PP 19 38 NR NR 0,24
[IÎ 95%, 0,13 la 0,45]
P=0,0000036
NR=neraportat; HR=raport de risc; TTP=timp până la progresia tumorii; ITT=intenţie de tratare;
cITT= ITT conservator; PP=per protocol
*test Logrank stratificat după activitatea funcţională

Efectul tratamentului a fost similar la pacienţii cu tumori active (RR = 0,23; IÎ 95%, 0,09 la 0,57) şi inactive
(RR = 0,25; IÎ 95%, 0,10 la 0,59) din punct de vedere funcţional.

După 6 luni de tratament, s-a observat stabilitatea bolii la 66% dintre pacienţii din grupul tratat cu
Sandostatin LAR şi 37% dintre pacienţi din grupul tratat cu placebo.

Placebo: 40 evenimente
Mediană 6,0 luni
Octreotide LAR 26 evenimente
Mediană 14,3 luni
Pacienţi
cu risc
Timp de la randomizare (luni)
Procent de pacienţi
Test Logrank stratificat după activitatea funcţională: p=0,000072, RR= 0,34 [IÎ 95%: 0,20-0,59]
11
Pe baza beneficiului clinic semnificativ al Sandostatin LAR observat în cadrul analizei intermediare
preplanificate, recrutarea a fost întreruptă.

Siguranţa Sandostatin LAR din cadrul acestui studiu a fost conformă cu profilul său stabilit de siguranţă.

Tratamentul adenoamelor hipofizare secretoare de TSH

S-a demonstrat că Sandostatin LAR, administrat sub forma unei injecţii intramusculare la intervale
4 săptămâni, suprimă concentrațiile plasmatice hormonale tiroidiene crescute, normalizează concentrațiile
plasmatice TSH şi ameliorează semnele şi simptomele clinice de hipertiroidism la pacienţii cu adenom
secretor de TSH. Efectul tratamentului cu Sandostatin LAR a atins o semnificaţie statistică comparativ cu
valoarea iniţială după 28 zile, iar beneficiile tratamentului s-au menţinut timp de până la 6 luni.


5.2 Proprietăţi farmacocinetice

După o singură injectare intramusculară de Sandostatin LAR, concentraţia plasmatică a octreotidei atinge un
maxim iniţial, tranzitoriu, la o oră după administrare, urmat în 24 ore de o scădere progresivă până la o
concentraţie de ocreotidă nedetectabilă. La majoritatea pacienţilor, după acest maxim iniţial în ziua 1,
octreotida rămâne la concentraţii sub-terapeutice în următoarele 7 zile. Ulterior, concentraţia octreotidei
creşte din nou, atingând un platou aproximativ în ziua 14 şi rămâne relativ constantă în următoarele 3-
4 săptămâni. Concentraţia maximă din prima zi este mai mică decât concentraţiile din timpul fazei de platou,
în prima zi eliberarea medicamentului fiind mai mică de 0,5% din cantitatea totală de medicament.
Aproximativ după ziua 42, concentraţia octreotidei scade încet, concomitent cu faza terminală de degradare a
matricei de polimer a medicamentului.

La pacienţii cu acromegalie, după administrarea de doze unice de 10 mg, 20 mg şi 30 mg Sandostatin LAR,
concentraţiile octreotidei ajung la 358 ng/l, 926 ng/l, respectiv 1710 ng/l. Concentraţiile plasmatice ale
octreotidei la starea de echilibru, atinse după 3 injectări la intervale de 4 săptămâni, sunt mai mari de
aproximativ 1,6 până la 1,8 ori, iar după injectări repetate cu 20 mg şi 30 mg Sandostatin LAR sunt de
1557 ng/l, respectiv de 2384 ng/l.

La pacienţii cu tumori carcinoide, media (şi mediana) concentraţiilor plasmatice la starea de echilibru ale
octreotidei după injectări repetate de 10 mg, 20 mg şi 30 mg Sandostatin LAR, administrate la intervale de
4 săptămâni, cresc, de asemenea, liniar cu doza şi au fost de 1231 (894) ng/l, 2620 (2270) ng/l, respectiv de
3928 (3010) ng/l.

Nu a apărut acumularea de octreotidă peste concentraţiile aşteptate, din suprapunerea profilurilor de
eliberare, pe o perioadă de până la 28 de luni de administrare injectabilă de Sandostatin LAR.

Profilul farmacocinetic al octreotidei după injectarea de Sandostatin LAR reflectă profilul de eliberare din
matricea polimerică şi biodegradarea acesteia. Odată eliberată în circulaţia sistemică, octreotida se distribuie
conform proprietăţilor ei farmacocinetice cunoscute, descrise la administrarea subcutanată. Volumul de
distribuţie la starea de echilibru este de 0,27 l/kg, iar clearance-ul total este de 160 ml/min. Legarea de
proteinele plasmatice este de 65% şi, în general, substanţa nu se leagă de celulele sanguine.

Datele farmacocinetice provenite în urma prelevării limitate de
sânge la copii şi adolescenţi cu obezitate de
cauză hipotalamică, cu vârsta cuprinsă între 7 şi 17 ani, cărora li s-a administrat Sandostatin LAR 40 mg o
dată pe lună, au evidenţiat concentraţii plasmatice medii ale octreotidei de 1395 ng/l după prima injectare şi
de 2973 ng/l la starea de echilibru. S-a observat un nivel ridicat de variabilitate în funcţie de pacient.

Concentraţiile plasmatice ale octreotidei la starea de echilibru nu au fost corelate cu vârsta şi indexul de masă
corporală, dar au fost corelate moderat cu greutatea corporală (52,3 – 133 kg) şi au diferit semnificativ între
pacienţii bărbaţi şi femei, şi anume au fost cu aproximativ 17% mai mari la femei.
12

5.3 Date preclinice de siguranţă

Studiile de toxicitate acută şi toxicitate după doze repetate, genotoxicitate, carcinogenicitate şi de toxicitate
asupra funcţiei de reproducere efectuate la animale nu au evidenţiat aspecte specifice de siguranţă pentru om.

Studiile privind funcţia de reproducere la animale nu au evidenţiat efecte teratogene, embriofetale sau alte
efecte asupra funcţiei de reproducere, cauzate de octreotidă administrată parenteral în doze de până la
1 mg/kg şi zi. S-a observat o anumită întârziere a dezvoltării fiziologice la puii de şobolan, întârziere care a
fost tranzitorie şi atribuită inhibării GH cauzate de activitatea farmacodinamică excesivă (vezi pct. 4.6).

Nu au fost efectuate studii specifice la puii de şobolan. În studiile privind dezvoltarea prenatală şi postnatală,
s-au observat o dezvoltare şi maturizare întârziate la puii F1 ai femelelor cărora li s-a administrat octreotidă
în perioada de gestaţie și alăptare. S-a observat coborârea întârziată a testiculelor la puii masculi F1, cu toate
acestea, fertilitatea puilor masculi F1 afectaţi a rămas normală. Astfel, observaţiile de mai sus au fost
tranzitorii şi considerate o consecinţă a inhibării GH.



6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE


6.1 Lista excipienţilor

Flacon
Poli(DL-lactidă-co-glicolidă)
Manitol

Trusă fără adaptor pentru flacon/ac de siguranţă
Seringă preumplută:
Carmeloză sodică
Manitol
Poloxamer 188
Apă pentru preparate injectabile.

Trusă cu adaptor pentru flacon şi ac de siguranţă
Seringă preumplută:
Carmeloză sodică
Manitol
Poloxamer 188
Apă pentru preparate injectabile.


6.2 Incompatibilităţi

Sandostatin LAR microsfere pentru injectare trebuie utilizat ca flacon unidoză, fără a fi diluat cu alte
produse. De aceea, nu se cunosc date privind compatibilitatea cu alte produse.


6.3 Perioada de valabilitate

3 ani


6.4 Precauţii speciale pentru păstrare

A se păstra la frigider (2ºC-8ºC). A nu se congela. A se păstra flaconul în cutia de carton pentru a fi protejat
de lumină. În ziua injectării, Sandostatin LAR poate fi păstrat la temperaturi sub 25ºC, dar trebuie ţinut în
cutie pentru a fi protejat de lumină.
Cu toate acestea, suspensia trebuie preparată imediat înainte de injectare.

A nu se lăsa la vederea şi îndemâna copiilor.
13


6.5 Natura şi conţinutul ambalajului

Trusă fără adaptor pentru flacon/ac de siguranţă:
Cutie cu un flacon din sticlă conţinând pulbere (microsfere), o seringă preumplută cu 2 ml solvent şi 2 ace
pentru injectare.

Trusă cu adaptor pentru flacon şi ac de siguranţă:
Cutie cu un flacon din sticlă conţinând pulbere (microsfere), o seringă preumplută cu 2 ml solvent, un
adaptor pentru flacon şi un ac pentru injectare cu sistem de siguranţă.


6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor şi alte instrucţiuni de manipulare

Orice medicament neutilizat sau material rezidual trebuie eliminat în conformitate cu reglementările locale.

Trusă fără adaptor pentru flacon/ac de siguranţă

Instrucţiuni privind injectarea intramusculară a Sandostatin LAR

NUMAI PENTRU INJECTARE INTRAGLUTEALĂ PROFUNDĂ

Conţinut:



Un flacon care conţine Sandostatin LAR O seringă preumplută care conţine solventul + două ace

Urmaţi cu atenţie instrucţiunile prezentate mai jos pentru a asigura saturarea completă a pulberii şi
omogenizarea suspensiei înaintea injectării intramusculare.

Suspensia Sandostatin LAR trebuie preparată imediat înainte de administrare.
Sandostatin LAR trebuie administrat numai de personal medical instruit.


Lăsaţi flaconul de Sandostatin LAR şi solventul din seringă să ajungă la
temperatura camerei.
Îndepărtaţi capacul flaconului care conţine Sandostatin LAR. Asiguraţi-vă că
pulberea se află pe fundul flaconului, prin lovirea uşoară a acestuia.



Îndepărtaţi capacul seringii care conţine solventul.
Ataşaţi unul din acele furnizate la seringa cu solvent.



Dezinfectaţi dopul de cauciuc al flaconului utilizând un tampon cu alcool.
Introduceţi acul prin centrul dopului de cauciuc al flaconului de Sandostatin
LAR.
14



Injectaţi cu atenţie în flacon întreaga cantitate de solvent, prin prelingerea
solventului pe peretele interior al flaconului, fără a perturba pulberea de
Sandostatin LAR. Nu injectaţi solventul direct în pulbere. Retrageţi acul din
flacon.


Nu agitaţi flaconul până ce solventul nu a umectat în totalitate pulberea de
Sandostatin LAR (minimum 2-5 minute). Fără a răsturna flaconul, verificaţi
pulberea de pe pereţii şi fundul flaconului. Dacă mai sunt locuri cu pulbere
uscată, continuaţi umectarea fără a tulbura. În acest moment, pregătiţi pacientul
pentru injectare.



După umectarea completă a pulberii, flaconul trebuie rotit uşor, în plan
orizontal, pentru aproximativ 30-60 de secunde, până la obţinerea unei suspensii
lăptoase. Nu agitaţi energic flaconul, deoarece acest lucru poate determina
apariţia de flocoane în suspensie, făcând-o inutilizabilă.


Imediat, reintroduceţi oblic acul prin dopul de cauciuc şi apoi, cu flaconul
înclinat cu aproximativ 45 de grade, trageți încet conţinutul flaconului în
seringă. Nu răsuciţi flaconul în momentul umplerii seringii, deoarece acest
lucru poate influenţa volumul extras.
Este normal ca pe pereţii şi fundul flaconului să rămână o mică cantitate de
suspensie. Acesta este un surplus calculat.





Schimbaţi acul imediat (furnizat în ambalaj).








Administrarea trebuie realizată imediat după prepararea suspensiei. Răsuciţi
încet seringa, atât cât este nevoie, pentru a menţine suspensia uniformă.
Eliminaţi aerul din seringă.







Dezinfectaţi locul de administrare cu un tampon cu alcool.
Introduceţi acul în muşchiul gluteal stâng sau drept şi trageţi înapoi pentru a fi
siguri că nu a fost penetrat niciun vas sanguin. Injectați încet, i.m., prin injectare
intragluteală profundă, cu presiune constantă. Dacă se înfundă acul, ataşaţi un
15
nou ac cu acelaşi diametru [1,1 mm, calibru 19].

Sandostatin LAR trebuie administrat numai prin injectare intragluteală
profundă, niciodată intravenoasă. Dacă a fost penetrat un vas sanguin, ataşaţi un
nou ac şi selectați altă zonă pentru injectare.




Trusă cu adaptor pentru flacon şi ac de siguranţă
Instrucţiuni privind pregătirea şi injectarea intramusculară a Sandostatin LAR
NUMAI PENTRU INJECTARE INTRAGLUTEALĂ PROFUNDĂ
Conţinut
a Un flacon care conţine Sandostatin LAR pulbere
b O seringă preumplută care conţine solventul pentru reconstituire
c Un adaptor pentru flacon pentru reconstituirea medicamentului
d Un ac de siguranţă pentru injectare 20G x 1,5”
Urmaţi cu atenţie instrucţiunile prezentate mai jos pentru a asigura reconstituirea adecvată a Sandostatin
LAR înaintea injectării intragluteale profunde.
Există 3 paşi esenţiali în reconstituirea Sandostatin LAR.

Nerespectarea acestora poate duce la administrarea necorespunzătoare a medicamentului.
 Trusa de injectare trebuie să ajungă la temperatura camerei. Scoateţi trusa de injectare din
frigider şi lăsaţi-o la temperatura camerei timp de minimum 30 de minute înainte de reconstituire,
totuşi fără a depăşi 24 ore.
 După adăugarea solventului, lăsaţi flaconul să stea timp de minimum 2 minute (până la 5 minute)
pentru a vă asigura că pulberea este saturată.
 După saturare, agitaţi moderat flaconul, în poziţie orizontală, timp de minimum 30 de secunde până
se formează o suspensie uniformă. Suspensia Sandostatin LAR trebuie preparată imediat înainte de
administrare.
Sandostatin LAR trebuie administrat numai de personal medical instruit.
16
Pasul 1
 Scoateţi trusa de injectare Sandostatin LAR de la frigider.
ATENŢIE: Este esenţial să începeţi procesul de reconstituire
numai după ce trusa atinge temperatura camerei. Lăsaţi
trusa la temperatura camerei timp de minimum 30 minute
înainte de reconstituire, fără a depăşi 24 de ore.
Notă: Trusa poate fi pusă înapoi la frigider dacă este necesar.
Pasul 2
 Scoateţi capacul de plastic de pe flacon şi curăţaţi dopul de
cauciuc al flaconului utilizând un tampon cu alcool.
 Scoateţi foiţa de pe ambalajul adaptorului pentru flacon, dar
NU scoateţi adaptorul din ambalaj.
 Ţinând ambalajul adaptorului pentru flacon, poziţionaţi
adaptorul pentru flacon pe flacon şi apăsaţi până când acesta
se potriveşte pe flacon, lucru confirmat de un clic sonor.
 Ridicaţi ambalajul de pe adaptorul flaconului cu o mişcare
verticală.


Pasul 3
 Scoateţi capacul de pe seringa preumplută care conţine
solventul şi înşurubaţi seringa pe adaptorul pentru flacon.
 Împingeţi lent şi complet pistonul pentru a transfera toată
cantitatea de solvent în flacon.
17

Pasul 4
ATENŢIE: Este esenţial să lăsaţi flaconul să stea timp de
minimum 2 minute (până la maximum 5 minute) pentru a vă
asigura că solventul a umezit pulberea complet.
Notă: Este normal dacă pistonul se mişcă în sus deoarece poate
exista o uşoară suprapresiune în flacon.
 În această etapă, pregătiţi pacientul pentru injectare.


Pasul 5
 După intervalul de saturare, asiguraţi-vă că pistonul este
apăsat complet.

ATENŢIE: Ţineţi pistonul apăsat şi agitaţi moderat flaconul, pe
orizontală, timp de minimum 30 de secunde astfel încât
pulberea să fie complet suspendată în solvent (suspensie
lăptoasă, uniformă). Agitaţi din nou moderat timp de alte 30
de secunde dacă pulberea nu este complet suspendată.


Pasul 6
 Întoarceţi seringa şi flaconul cu susul în jos, trăgând uşor
pistonul în afară şi întregul conţinut din flacon în seringă.
 Deşurubaţi seringa din adaptorul pentru flacon.
18
Pasul 7
 Înşurubaţi acul de siguranţă pe seringă.
 Îndepărtaţi capacul protector de pe ac.
 Pentru a evita sedimentarea, puteţi agita uşor seringa pentru a
menţine o suspensie uniformă, lăptoasă.
 Loviţi uşor seringa pentru a îndepărta orice bule vizibile de
aer din seringă.
 Soluţia reconstituită Sandostatin LAR este acum gata de
administrare imediată.


Pasul 8
 Sandostatin LAR trebuie administrat numai prin injectare
intragluteală profundă, NICIODATĂ intravenos.
 Pregătiţi locul de administrare cu un tampon cu alcool.
 Introduceţi acul complet în gluteusul stâng sau drept, la un
unghi de 90
º faţă de piele.
 Trageţi lent pistonul înapoi pentru a verifica dacă nu a fost
înţepat vreun vas de sânge (repoziţionaţi acul dacă a fost
înţepat vreun vas de sânge).
 Apăsaţi lent pistonul până când seringa este goală. Retrageţi
acul din locul de injectare şi activaţi protecţia de siguranţă
(conform Pasului 9 de mai jos).





Pasul 9
 Activaţi protecţia de siguranţă pe ac printr-una dintre
metodele prezentate:
o fie apăsând secţiunea cu balama a protecţiei pe o suprafaţă
rigidă (figura A).
o fie împingând balamaua înainte cu degetul (figura B).

 Un clic sonor confirmă activarea corespunzătoare.
 Aruncaţi seringa imediat (în recipientul special pentru
deşeuri).
19


7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

Novartis Pharma GmbH
Roonstrasse 25
D-90429 Nürnberg, Germania






8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ

6869/2014/01-02
6870/2014/01-02
6871/2014/01-02



9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI

Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Septembrie 2014


10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI

Decembrie 2014

Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website-ul A.N.M.D.M. (www.anm.ro).