TRAMADOL EEL
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tramadol EEL
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de tramadol 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tramadolul este indicat pentru tratamentul durerilor de intensitate moderată – severă, acute şi cronice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza uzuală este de 100 mg (2 comprimate) de 2 ori pe zi, dimineaţa şi
seara. La nevoie doza poate fi crescută, fără a depăşi 400 mg (8 comprimate)/zi.
Comprimatele se administrează cu suficient lichid, indiferent de aportul concomitent de alimente.
Doza de tramadol trebuie individualizată în funcţie de severitatea durerii şi de răspunsul terapeutic. Se
recomandă administrarea dozei minime eficace.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la tramadol sau la oricare din excipienţii medicamentului;
-Intoxicaţie acută cu alte deprimante ale sistemului nervos central (alcool, hipnotice, alte analgezice
sau medicamente psihotrope);
-Sindrom de abstinenţă la opioide;
-Tulburări ale stării de conştienţă de cauză necunoscută;
-Insuficienţă respiratorie severă sau deprimare a centrului respirator;
-Tratament concomitent sau recent (mai puţin de 14 zile) cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO);
-Epilepsie necontrolată medicamentos;
-Femei care alăptează;
-Insuficienţă hepatică severă;
-Administrarea concomitentă de buprenorfină, nalbufină, pentazocină;
-Copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu se recomandă utilizarea tramadolului ca substituent la persoanele dependente de morfină sau alte
opioide, deoarece nu previne apariţia sindromului de abstinenţă.
2
Deşi riscul este mic, administrarea prelungită poate duce la apariţia dependenţei fizice şi psihice. La
pacienţii cu antecedente de dependenţă medicamentoasă se recomandă administrarea tramadolului pe
termen scurt şi sub strictă supraveghere medicală.
Pentru tratamentul durerilor cronice pe termen lung, se recomandă prudenţă, eventual întreruperea
periodică a administrării tramadolului şi utilizarea altor analgezice.
Se recomandă prudenţă la bolnavii cu antecedente de convulsii şi la pacienţii cu epilepsie controlată
medicamentos la care medicamentul nu trebuie utilizat decât dacă este absolut necesar. Tramadolul
poate creşte riscul convulsiilor la doze mai mari decât cele recomandate (400 mg/zi) şi la bolnavii
trataţi concomitent cu alte medicamente care scad pragul convulsivant (vezi 4.5.).
Se recomandă prudenţă la bolnavii cu dureri abdominale acute nediagnosticate (poate înlătura
simptome esenţiale pentru diagnostic.
Hipertensiunea intracraniană şi traumatismele craniene impun multă prudenţă, deoarece tramadolul
poate masca anumite simptome importante pentru diagnostic şi aprecierea evoluţiei clinice.
Nu a fost stabilită siguranţa la copiii sub 12 ani (vezi 4.3.).
La pacienţii vârstnici (sub 75 ani) cu funcţie hepatică şi renală normale nu este necesară reducerea
dozei. La vârstnicii peste 75 de ani timpul de înjumătăţire poate fi crescut, de aceea se recomandă
spaţierea dozelor.
Nu se recomandă administrarea tramadolului la bolnavii cu insuficienţă hepatică sau renală severă. La
pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică moderată se recomandă prelungirea intervalului dintre
administrări.
Deoarece medicamentul conţine lactoză, administrarea nu este recomandată la pacienţii cu intoleranţă
ereditară la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu inhibitori de monoamioxidază (IMAO) este contraindicată
(creşte riscul sindromului serotoninergic).
Asocierea cu hipnotice, sedative, anxiolitice, alte opioide analgezice sau antitusive şi antihistaminice
H
1 sedative, neuroleptice, antihipertensive cu acţiune centrală, talidomidă, baclofen, creşte riscul
deprimării sistemului nervos central.
Administrarea concomitentă cu opioizi agonişti-antagonişti (buprenorfină, nalbufină, pentazocină) este
contraindicată, deoarece acestea scad efectul analgezic al tramadolului.
Carbamazepina şi alţi inductori enzimatici cresc viteza de metabolizare a tramadolului, diminuând
astfel intensitatea şi durata efectului analgezic.
Asocierea cu medicamente care scad pragul convulsivant (neuroleptice, antidepresive, alte analgezice
cu acţiune centrală, anestezice locale) creşte riscul convulsiilor.
Studiile farmacocinetice au evidenţiat că în cazul administrării concomitente sau anterioare de
cimetidină (inhibitor enzimatic) nu determină interacţiuni semnificative clinic.
Ketoconazolul şi eritromicina (inhibitori ai CYP3A4), pot inhiba metabolizarea tramadolului (N-
demetilarea), probabil şi a metabolitului activ (o-desmetiltramadolului). Nu a fost stabilită importanţa
clinică a acestor interacţiuni.
Pe perioada tratamentului cu tramadol nu se recomandă consumul băuturilor alcoolice, deoarece
alcoolul etilic potenţează efectul sedativ al opioidelor.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Tramadolul traversează bariera placentară. Deoarece nu există date cu privire la siguranţa folosirii
tramadolului la femeile gravide, se recomandă evitarea administrării acestuia în perioada sarcinii.
Tramadolul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Deoarece nu se ştie ce efecte are la sugar,
este contraindicată administrarea la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită scăderii reactivităţii reflexe, se recomandă evitarea administrării medicamentului la
conducătorii de vehicule sau la cei care folosesc utilaje complexe.
3
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (incidenţă peste 10%) semnalate în timpul tratamentului cu
tramadol au fost greaţa şi ameţelile.
Ocazional (1-10%) pot să apară vărsături, constipaţie, transpiraţii, uscăciunea gurii, cefalee, stare
confuzivă.
În cazuri rare (sub 1%) au fost semnalate reacţii adverse la nivelul aparatului cardiovascular: palpitaţii,
tahicardie, hipotensiune arterială ortostatică. Au mai fost semnalate eructaţii, meteorism, manifestări
cutanate (prurit, rash, urticarie).
În cazuri foarte rare (sub 0,1%) au fost observate slăbiciune musculară, modificări ale apetitului şi
tulburări de micţiune. În cazuri foarte rare pot să apară reacţii adverse psihice, variabile ca intensitate
şi natură (depinzând de sensibilitatea pacientului şi de durata tratamentului). Acestea tulburări includ
schimbări ale stării de dispoziţie (de obicei euforie, ocazional disforie), ale funcţiei cognitive şi
senzoriale (de ex. capacitatea de a lua decizii, tulburări de percepţie). În foarte rare cazuri au fost
semnalate reacţii alergice (ex. dispnee, bronhospasm, wheesing, edem angioneurotic şi şoc
anafilactic).
Foarte rar au fost raportate convulsii epileptiforme. Acestea apar în principal după administrarea unor
doze mari de tramadol sau în cazul asocierii tramadolului cu medicamente care pot reduce pragul
convulsivant sau care induc convulsii (de ex. antidepresive sau antipsihotice).
În foarte rare cazuri au fost raportate creşteri ale tensiunii arteriale şi bradicardie.
Deasemenea s-au raportat cazuri de agravare a astmului bronşic, dar nu s-a putut stabili o relaţie
cauzală între acest fenomen şi administrarea tramadolului.
A fost deasemenea raportată deprimarea respiraţiei mai ales la doze excesive şi dacă se administrează
concomitent alte substante care deprimă sistemul nervos central.
Poate să apară dependenţă şi sindrom de abstinenţă (agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie,
hiperkinezie, tremor şi tulburări gastrointestinale).
4.9 Supradozaj
Semnele de supradozaj sunt: mioză, vărsături, hipotensiune arterială, deprimarea respiraţiei până la
stop respirator, convulsii, comă.
În caz de supradozaj se recomandă instituirea măsurilor de urgenţă pentru susţinerea funcţiilor vitale.
Hemodializa nu este eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte opioide
Cod ATC: N02A X02
Tramadolul este un analgezic opioid cu acţiune centrală. Acţionează ca agonist neselectiv al
receptorilor opioizi , şi , având o afinitate mai mare pentru receptorii . Alt mecanism de actiune
care contribuie la efectul analgezic este inhibarea recaptării noradrenalinei şi serotoninei.
Tramadolul are şi acţiune antitusivă prin mecanism central. Dozele uzuale de tramadol nu deprimă
respiraţia, spre deosebire de morfină; deasemenea nu afectează motilitatea gastrointestinală iar riscul
dependenţei este mic. Efectele asupra sistemului cardiovascular sunt nesemnificative. Potenţa
tramadolului este de 1/10-1/6 faţă de cea a morfinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia tramadolului după administrarea orală este independentă de aportul concomitent de
alimente. După administrarea orală metabolizarea tramadolului la primul pasaj hepatic este de maxim
30%.
Tramadolul se distribuie bine în ţesuturi. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 20%.
4
Tramadolul traversează bariera hematoencefalică şi placentară. Se excretă în cantitate mică în laptele
matern.
Tramadolul este metabolizat la nivel hepatic. Unul dintre metaboliţi este activ biologic.
Timpul mediu de înjumătăţire este de aproximativ 6 ore. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatic este
prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală.
Tramadolul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi aproape în totalitate pe cale renală.
Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectul analgezic este dependentă de doză, dar există o
variabilitate individuală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Dozele orale tolerate la şobolan şi câine au fost de 20 mg/kg şi respectiv 10 mg/kg iar doza intrarectală
tolerată la câine a fost de 20 mg/kg.
După administrarea unor doze mult mai mari decât cele terapeutice au apărut modificări la nivelul
sistemului nervos central (agitaţie, salivaţie, convulsii) şi scădere în greutate.
Studii in vivo nu au evidenţiat efecte mutagene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal,
stearat de magneziu, talc.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pastra la temperaturi între 15ºC -25ºC, in ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. BIO EEL S.R.L.
Str. Bega nr. 5, Târgu Mureş, Judeţul Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6531/2006/01
5
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizatiei - Iunie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Tramadol EEL
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un comprimat conţine clorhidrat de tramadol 50 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimate
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tramadolul este indicat pentru tratamentul durerilor de intensitate moderată – severă, acute şi cronice.
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi şi copii peste 12 ani: doza uzuală este de 100 mg (2 comprimate) de 2 ori pe zi, dimineaţa şi
seara. La nevoie doza poate fi crescută, fără a depăşi 400 mg (8 comprimate)/zi.
Comprimatele se administrează cu suficient lichid, indiferent de aportul concomitent de alimente.
Doza de tramadol trebuie individualizată în funcţie de severitatea durerii şi de răspunsul terapeutic. Se
recomandă administrarea dozei minime eficace.
4.3 Contraindicaţii
-Hipersensibilitate la tramadol sau la oricare din excipienţii medicamentului;
-Intoxicaţie acută cu alte deprimante ale sistemului nervos central (alcool, hipnotice, alte analgezice
sau medicamente psihotrope);
-Sindrom de abstinenţă la opioide;
-Tulburări ale stării de conştienţă de cauză necunoscută;
-Insuficienţă respiratorie severă sau deprimare a centrului respirator;
-Tratament concomitent sau recent (mai puţin de 14 zile) cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO);
-Epilepsie necontrolată medicamentos;
-Femei care alăptează;
-Insuficienţă hepatică severă;
-Administrarea concomitentă de buprenorfină, nalbufină, pentazocină;
-Copii sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Nu se recomandă utilizarea tramadolului ca substituent la persoanele dependente de morfină sau alte
opioide, deoarece nu previne apariţia sindromului de abstinenţă.
2
Deşi riscul este mic, administrarea prelungită poate duce la apariţia dependenţei fizice şi psihice. La
pacienţii cu antecedente de dependenţă medicamentoasă se recomandă administrarea tramadolului pe
termen scurt şi sub strictă supraveghere medicală.
Pentru tratamentul durerilor cronice pe termen lung, se recomandă prudenţă, eventual întreruperea
periodică a administrării tramadolului şi utilizarea altor analgezice.
Se recomandă prudenţă la bolnavii cu antecedente de convulsii şi la pacienţii cu epilepsie controlată
medicamentos la care medicamentul nu trebuie utilizat decât dacă este absolut necesar. Tramadolul
poate creşte riscul convulsiilor la doze mai mari decât cele recomandate (400 mg/zi) şi la bolnavii
trataţi concomitent cu alte medicamente care scad pragul convulsivant (vezi 4.5.).
Se recomandă prudenţă la bolnavii cu dureri abdominale acute nediagnosticate (poate înlătura
simptome esenţiale pentru diagnostic.
Hipertensiunea intracraniană şi traumatismele craniene impun multă prudenţă, deoarece tramadolul
poate masca anumite simptome importante pentru diagnostic şi aprecierea evoluţiei clinice.
Nu a fost stabilită siguranţa la copiii sub 12 ani (vezi 4.3.).
La pacienţii vârstnici (sub 75 ani) cu funcţie hepatică şi renală normale nu este necesară reducerea
dozei. La vârstnicii peste 75 de ani timpul de înjumătăţire poate fi crescut, de aceea se recomandă
spaţierea dozelor.
Nu se recomandă administrarea tramadolului la bolnavii cu insuficienţă hepatică sau renală severă. La
pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică moderată se recomandă prelungirea intervalului dintre
administrări.
Deoarece medicamentul conţine lactoză, administrarea nu este recomandată la pacienţii cu intoleranţă
ereditară la galactoză, deficienţă de lactază Lapp sau malabsorbţie de glucoză-galactoză.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu inhibitori de monoamioxidază (IMAO) este contraindicată
(creşte riscul sindromului serotoninergic).
Asocierea cu hipnotice, sedative, anxiolitice, alte opioide analgezice sau antitusive şi antihistaminice
H
1 sedative, neuroleptice, antihipertensive cu acţiune centrală, talidomidă, baclofen, creşte riscul
deprimării sistemului nervos central.
Administrarea concomitentă cu opioizi agonişti-antagonişti (buprenorfină, nalbufină, pentazocină) este
contraindicată, deoarece acestea scad efectul analgezic al tramadolului.
Carbamazepina şi alţi inductori enzimatici cresc viteza de metabolizare a tramadolului, diminuând
astfel intensitatea şi durata efectului analgezic.
Asocierea cu medicamente care scad pragul convulsivant (neuroleptice, antidepresive, alte analgezice
cu acţiune centrală, anestezice locale) creşte riscul convulsiilor.
Studiile farmacocinetice au evidenţiat că în cazul administrării concomitente sau anterioare de
cimetidină (inhibitor enzimatic) nu determină interacţiuni semnificative clinic.
Ketoconazolul şi eritromicina (inhibitori ai CYP3A4), pot inhiba metabolizarea tramadolului (N-
demetilarea), probabil şi a metabolitului activ (o-desmetiltramadolului). Nu a fost stabilită importanţa
clinică a acestor interacţiuni.
Pe perioada tratamentului cu tramadol nu se recomandă consumul băuturilor alcoolice, deoarece
alcoolul etilic potenţează efectul sedativ al opioidelor.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Tramadolul traversează bariera placentară. Deoarece nu există date cu privire la siguranţa folosirii
tramadolului la femeile gravide, se recomandă evitarea administrării acestuia în perioada sarcinii.
Tramadolul se excretă în cantităţi mici în laptele matern. Deoarece nu se ştie ce efecte are la sugar,
este contraindicată administrarea la femeile care alăptează.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Datorită scăderii reactivităţii reflexe, se recomandă evitarea administrării medicamentului la
conducătorii de vehicule sau la cei care folosesc utilaje complexe.
3
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente reacţii adverse (incidenţă peste 10%) semnalate în timpul tratamentului cu
tramadol au fost greaţa şi ameţelile.
Ocazional (1-10%) pot să apară vărsături, constipaţie, transpiraţii, uscăciunea gurii, cefalee, stare
confuzivă.
În cazuri rare (sub 1%) au fost semnalate reacţii adverse la nivelul aparatului cardiovascular: palpitaţii,
tahicardie, hipotensiune arterială ortostatică. Au mai fost semnalate eructaţii, meteorism, manifestări
cutanate (prurit, rash, urticarie).
În cazuri foarte rare (sub 0,1%) au fost observate slăbiciune musculară, modificări ale apetitului şi
tulburări de micţiune. În cazuri foarte rare pot să apară reacţii adverse psihice, variabile ca intensitate
şi natură (depinzând de sensibilitatea pacientului şi de durata tratamentului). Acestea tulburări includ
schimbări ale stării de dispoziţie (de obicei euforie, ocazional disforie), ale funcţiei cognitive şi
senzoriale (de ex. capacitatea de a lua decizii, tulburări de percepţie). În foarte rare cazuri au fost
semnalate reacţii alergice (ex. dispnee, bronhospasm, wheesing, edem angioneurotic şi şoc
anafilactic).
Foarte rar au fost raportate convulsii epileptiforme. Acestea apar în principal după administrarea unor
doze mari de tramadol sau în cazul asocierii tramadolului cu medicamente care pot reduce pragul
convulsivant sau care induc convulsii (de ex. antidepresive sau antipsihotice).
În foarte rare cazuri au fost raportate creşteri ale tensiunii arteriale şi bradicardie.
Deasemenea s-au raportat cazuri de agravare a astmului bronşic, dar nu s-a putut stabili o relaţie
cauzală între acest fenomen şi administrarea tramadolului.
A fost deasemenea raportată deprimarea respiraţiei mai ales la doze excesive şi dacă se administrează
concomitent alte substante care deprimă sistemul nervos central.
Poate să apară dependenţă şi sindrom de abstinenţă (agitaţie, anxietate, nervozitate, insomnie,
hiperkinezie, tremor şi tulburări gastrointestinale).
4.9 Supradozaj
Semnele de supradozaj sunt: mioză, vărsături, hipotensiune arterială, deprimarea respiraţiei până la
stop respirator, convulsii, comă.
În caz de supradozaj se recomandă instituirea măsurilor de urgenţă pentru susţinerea funcţiilor vitale.
Hemodializa nu este eficace.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte opioide
Cod ATC: N02A X02
Tramadolul este un analgezic opioid cu acţiune centrală. Acţionează ca agonist neselectiv al
receptorilor opioizi , şi , având o afinitate mai mare pentru receptorii . Alt mecanism de actiune
care contribuie la efectul analgezic este inhibarea recaptării noradrenalinei şi serotoninei.
Tramadolul are şi acţiune antitusivă prin mecanism central. Dozele uzuale de tramadol nu deprimă
respiraţia, spre deosebire de morfină; deasemenea nu afectează motilitatea gastrointestinală iar riscul
dependenţei este mic. Efectele asupra sistemului cardiovascular sunt nesemnificative. Potenţa
tramadolului este de 1/10-1/6 faţă de cea a morfinei.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţia tramadolului după administrarea orală este independentă de aportul concomitent de
alimente. După administrarea orală metabolizarea tramadolului la primul pasaj hepatic este de maxim
30%.
Tramadolul se distribuie bine în ţesuturi. Se leagă de proteinele plasmatice în proporţie de 20%.
4
Tramadolul traversează bariera hematoencefalică şi placentară. Se excretă în cantitate mică în laptele
matern.
Tramadolul este metabolizat la nivel hepatic. Unul dintre metaboliţi este activ biologic.
Timpul mediu de înjumătăţire este de aproximativ 6 ore. Timpul mediu de înjumătăţire plasmatic este
prelungit la pacienţii cu insuficienţă renală.
Tramadolul şi metaboliţii săi sunt eliminaţi aproape în totalitate pe cale renală.
Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectul analgezic este dependentă de doză, dar există o
variabilitate individuală.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Dozele orale tolerate la şobolan şi câine au fost de 20 mg/kg şi respectiv 10 mg/kg iar doza intrarectală
tolerată la câine a fost de 20 mg/kg.
După administrarea unor doze mult mai mari decât cele terapeutice au apărut modificări la nivelul
sistemului nervos central (agitaţie, salivaţie, convulsii) şi scădere în greutate.
Studii in vivo nu au evidenţiat efecte mutagene.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
lactoză monohidrat, celuloză microcristalină, amidonglicolat de sodiu tip A, dioxid de siliciu coloidal,
stearat de magneziu, talc.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se pastra la temperaturi între 15ºC -25ºC, in ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fara cerinte speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. BIO EEL S.R.L.
Str. Bega nr. 5, Târgu Mureş, Judeţul Mureş, România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6531/2006/01
5
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reinnoirea autorizatiei - Iunie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Aprilie, 2016
