APONIL 100 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aponil 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine nimesulidă 100 mg.
Excipient: lac toză monohidrat 153,7 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, plate, de culoare galben deschis, cu diametrul de 10,5 mm, prevăzute cu un şanţ
median pe una dintre feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerii acute (vezi pct. 4.2).
Tratamentul dismenoreei primare.
Nimesulid trebuie prescris numai ca a doua linie de tratament. Decizia de a prescrie nimesulid trebuie să se
bazeze pe evaluarea individuală a profil ului de risc al pacientului (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru a reduce riscul reacţiilor adverse, trebuie utilizată doza minimă eficace cea mai scurtă perioadă.
Durata maximă a unei cure de tratament cu nimesulidă este de 15 zile.
Nimesulidă 100 mg comprimate trebuie utilizată cea mai scurtă perioadă, în funcţie de starea clinică a
pacientului.
Adulţi : doza este de 100 mg de două ori pe zi, administrată după masă.
Vârstnici: nu este necesară reducerea dozei zilnice (vezi p ct. 5.2).
2
Copii (< 12 ani): Nimesulidă 100 mg comprimate este contraindicată la această grupă de vârstă (vezi şi pct.
4.3).
Adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani): având în vedere profilul farmacocinetic la adulţi şi
proprietăţile farmacodina mice ale nimesulidei, nu este necesară ajustarea dozei la această grupă de vârstă.
Pacienţi cu insuficienţă renală: având în vedere proprietăţile farmacocinetice, nu este necesară ajustarea
dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance- ul creatininei 30 –80 ml/min), în
timp ce la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei < 30 ml/min) administrarea de
nimesulidă 100 mg comprimate este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepat ică: la pacienţi cu insuficienţă hepatică administrarea nimesulidei 100 mg
comprimate este contraindicată (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la nimesulidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
Antecedente de reacţi i de hipersensibilitate (de exemplu: bronhospasm, rinită, urticarie) la administrarea de
acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene.
Antecedente de reacţii hepatotoxice la nimesulidă.
Expunere concomitentă la substanţe cu potenţial hepatotoxic.
Alcoolism, dependenţă medicamentoasă.
Ulcer gastric sau duodenal activ, antecedente de ulceraţii recurente sau hemoragii gastro -intestinale,
hemoragii cerebrovasculare sau alte tipuri de hemoragii sau sângerări active.
Tulburări severe de coagulare.
Insuficienţă cardiacă severă.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică sau leziuni hepatice active.
Pacienţi cu febră şi/sau simptome asemănătoare gripei.
Copii cu vârsta sub 12 ani.
Trimestrul al treilea de sarcină şi perioada de alăptare (vezi pct.4.6 şi 5.3).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Riscul apariţiei reacţiilor adverse poate fi redus prin utilizarea nimesulidei 100 mg comprimate cea mai
scurtă perioadă (vezi pct. 4.2).
Tratamentul trebuie
întrerupt dacă nu se observă nicio ameliorare.
Efecte hepatice
Rar, s -a raportat faptul că administrarea nimesulidei 100 mg comprimate s -a asociat cu reacţii hepatice grave,
foarte rar incluzând cazuri fatale (vezi pct. 4.8).
La pacienţii la care, în timpul tratamentului cu nim esulidă 100 mg comprimate/granule, apar simptome
sugestive pentru afectarea hepatică (de exemplu: anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, oboseală,
urină închisă la culoare) sau la cei la care apar valori anormale ale testelor funcţiei hepatice, tr atamentul
trebuie întrerupt. La aceşti pacienţi nu se recomandă reluarea administrării nimesulidei. După administrarea
pe perioadă scurtă de timp s -a raportat afectare hepatică, în cele mai multe cazuri reversibilă.
Pe perioada tratamentului cu nimesulidă 100 mg comprimate, pacienţii trebuie să fie sfătuiţi să evite
administrarea altor analgezice. Nu se recomandă administrarea concomitentă a altor AINS.
Dacă în timpul tratamentului cu nimesulidă pacienţii prezintă febră şi/sau simptome de tip gripal trata mentul
trebuie întrerupt.
Efecte gastrointestinale
Hemoragii gastro -intestinale sau ulceraţii/perforaţii pot să apară în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro -intestinale. Dacă apar hemoragi i gastro-
intestinale sau ulceraţii, se impune întreruperea tratamentului cu nimesulidă. Nimesulida trebuie administrată
3
cu prudenţă la pacienţii cu tulburări gastro -intestinale, inclusiv antecedente de ulcer gastric sau duodenal,
hemoragii gastro -intestina le, colită ulceroasă sau boală Crohn.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, se recomandă precauţie, deoarece folosirea nimesulid
ei 100
mg comprimate/granule poate determina alterarea funcţiei renale. În cazul în care se constată acest lucru,
tr atamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.5).
Pacienţii vârstnici sunt în mod special predispuşi la apariţia reacţiilor adverse la AINS, incluzând hemoragii
gastro -intestinale şi perforaţii, insuficienţă renală, cardiacă şi hepatică. Prin urmare, se recomandă o
monitorizare clinică adecvată.
Deoarece nimesulida poate interfera cu funcţia plachetară, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
diateze hemoragice (vezi
şi pct. 4.3). Totuşi, nimesulida nu este un înlocuitor al acidului acetilsalicilic în
profilaxia unor afecţiuni cardiovasculare.
Utilizarea
nimesulidei 100 mg comprimate poate reduce fertilitatea la femei şi nu se recomandă femeilor în
perioada
fertilă. Întreruperea tratamentului cu nimesulidă 100 mg comprimate trebuie luată în considerare la
femeile care au tulburări de fertilitate sau care sunt în cursul unei investigaţii pentru infertilitate (vezi pct.
4.6)
La pacienţii la care se administrează medicaţie concomitentă care poate creşte riscul de ulceraţii sau
hemoragii, cum sunt corticost eroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei sau medicamentele antiplachetare precum acidul acetilsalicilic, nimesulida se
administrează cu precauţie (vezi pct. 4.5). Trebuie evitată utilizarea Aponil co ncomitent cu AINS, inclusiv
cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 (COCS -2).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi r iscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitori zare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lu ngă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru excluderea unui asemenea risc pentru nimesulidă.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu nimesulidă numai după
evaluare atentă. O evaluare similar ă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Foarte rar s- au raportat reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom
Stevens - Johnson şi necroliză epidermică toxică asociate cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii
prezintă risc crescut de apariţie a acestor reacţii, destul de precoce în timpul terapiei, reacţiile debutând în
majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Administrarea de Aponil trebuie întreruptă la prima
apariţie a erupţiilor cutanate, a leziunilor mucoasei sau la oricare semn de hipersensibilit ate.
Deoarece Aponil conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medica mente şi alte forme de interacţiune
4
Interacţiuni farmacodinamice
Pacienţii trataţi cu warfarină sau alte anticoagulante asemănătoare sau cu acid acetilsalicilic prezintă risc
crescut de complicaţii hemoragice atunci când sunt trataţi cu nimesulidă (vezi p ct. 4.4). De aceea, această
asociere nu este recomandată şi este contraindicată la pacienţii cu tulburări de coagulare severe. Dacă această
asociere nu poate fi evitată, activitatea anticoagulantă trebuie monitorizată atent.
Administrarea concomitentă cu corticosteroizi, antiplachetare sau inhibitori selectivi ai recăptării serotoninei
(ISRS) prezintă un risc crescut de ulceraţii sau sângerari gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacodinamice/farmacocinetice cu diureticele
La voluntari sănă toşi, administrarea nimesulidei în asociere cu furosemida scade tranzitoriu efectul eliminării
sodiului şi, într -o măsură mai mică efectul eliminării potasiului şi reduce răspunsul diuretic. Determină şi
scăderea cu aproximativ 20% a ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) şi a
excreţiei cumulative a furosemidei fără a afecta clearance- ul său renal. Aceste efecte sunt tranzitorii şi se
datoresc probabil unei deplasări crescute a furosemidei de pe locurile de legare de proteinele plasmatice. De
aceea, administrarea concomitentă de furosemidă cu nimesulidă necesita precauţie la pacienţii cu
sensibilitate renală sau cardiacă.
Interacţiuni farmacocinetice cu alte medicamente
S -a raportat că AINS reduc clearance- ul litiului, determinând concentraţii plasmatice crescute şi toxicitatea
litiului. Dacă Aponil trebuie recomandat unui pacient aflat în tratament cu litiu, concentraţiile plasmatice ale
litiului trebuie monitorizate atent.
Interacţiunile farmacocinetice potenţiale cu glibenclamida, teofilina, warfarina, digoxina, cimetidina şi
antiacidele (cum ar fi combinaţia dintre hidroxidul de aluminiu şi magneziu) au fost studiate şi in vivo. Nu s-
a observat nici o interacţiune semnificativă clinic.
Nimesulida inhibă CYP2C9. Concentraţii le plasmatice ale medicamentelor care sunt substrat pentru această
enzimă pot fi crescute atunci când se folosesc concomitent cu nimesulida.
Nimesulida trebuie utilizată cu precauţie cu 24 ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece
concentraţiile plasmatice ale metotrexatului pot creşte. Aceasta poate determina o creştere a toxicităţii
metotrexatului.
Din cauza efectelor nimesulidei asupra prostaglandinelor renale, nefrotoxicitatea ciclosporinei poate creşte.
Efectele altor medicamente asu pra nimesulidei
Studiile in vitro au evidenţiat deplasarea nimesulidei de pe locurile de legare de proteinele plasmatice
determinată de tolbutamidă, acid salicilic şi acid valproic. Cu toate acestea, în ciuda unui posibil efect asupra
concentraţiilor plasm atice, aceste interacţiuni nu au demonstrat semnificaţie clinică.
Administrarea concomitentă a AINS cu inhibitori ai ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II:
AINS (inclusiv acid acetil salicilic la doze > 3g pe zi şi antagonişti ai receptoril or angiotensinei II exercită un
efect sinergic asupra scăderii filtrarii glomerulare, care poate fi amplificat dacă funcţia renală este afectată.
La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţii deshidrataţi sau pacienţii vârstnici cu
fu ncţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor
angiotensinei II şi inhibitori ai ciclooxigenazei pot determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale,
incluzând insuficienţă renală acută, care de obicei este reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie avute în vedere
la pacienţii cărora li se administrează nimesul idă concomitent cu inhibitori ECA sau antagonişti ai
receptorilor angiotensinei II.
De aceea, asocierea trebuie administrată cu precauţie, în special la pacienţii vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi adevat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea
terapiei concomitente şi apoi, periodic.
5
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio- fetală.
Date din studiile epidem iologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţii cardiace şi gastroschisis
după administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul
creşte cu doza şi durata administrării. La animale s -a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei
prostaglandinelor determină creşterea pierderilor pre- şi post -nidare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la
animalele tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în perioada organogenezei s -a raportat creşterea
incidenţei diferitelor malformaţii, incluzând malformaţiile cardiovasculare.
Pe parcursul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină n imesulida trebuie administrată numai dacă
este absolut necesar. Dacă nimesulida este administrată unei femei care încearcă să devină gravidă sau pe
parcursul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, trebuie menţinută doza cea mai mică şi durata
tratamentului cea mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo -hidramnios;
Mama şi fătul la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară la doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine determinând încetinirea sau prelungirea travaliului.
Prin urmare, nimesulida este contraindicată în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină.
Alăptare
Nu se cunoaşte dacă nimesulida se excretă în laptele matern. Administrarea de Aponil este contraindicat ă în
timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele nimesulidei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Totuşi, pacienţii care prezintă ameţeli, vertij sau somnolenţă după ce au fost trataţi cu Aponil nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele gastro -intestinale. Pot să apară ulcer gastro -
intestinal, perforaţii sau hemoragii gastro -intestinale, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrare orală s -au raportat greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri
abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulce rativă, agravarea colitei sau a bolii Chron (vezi pct. 4.4).
Mai puţin frecvent s -a observat gastrită.
În asociere cu tratamentul cu AINS s -au raportat edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
În studiile clinice controlate efectuate la 7 800 pacienţi s-au raportat următoarele reacţii adverse, clasificate ca
foarte frecvente (> 1 la 10 pacienţi), frecvente (>1/100, 1/1000, 1/10000), foarte rare (<1/10000) sau ca şi cazuri izolate.
6
Tulburări hematologice Rare Anemie, eozinofilie
Foarte rare Trombocitopenie
Pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Hipersensibilitate
Foarte rare Anafilaxie
Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare Hiperkaliemie
Tulburări pshihice Rare Anxietate
Nervozitate
Coşmar
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin
frecvente
Ameţeli
Foarte rare Cefalee
Somnolenţă
Sindrom Reye
Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată
Foarte rare Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare Vertij
Tulburări cardiace Rare Tahicardie
Reacţiile adverse raportate în asociere cu
tratamentul cu AINS au fost edemul, şi
insuficienţa cardiacă.
Tulburări vasculare Mai puţin
frecvente
Hipertensiune arterială
Rare Hemoragii
Oscilaţii ale tensiunii arteriale
Bufeuri
Tulburări respiratorii Mai puţin
frecvente
Dispnee
Foarte rare Astm bronşic
Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Diaree
Greaţă
Vărsături
Mai puţin
frecvente
Constipaţie
Flatulenţă
Gastrită
Hemoragie gastrointestina lă
Ulcer duodenal şi perforaţie duodenală
Ulcer gastric şi perforaţie gastrică
Foarte rare Dureri abdominale
Dispepsie
Stomatită
Melenă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare
Hepatită
Hepatită acută (inclusiv cazuri letale)
Icter
Colestază
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin
frecvente
Prurit
Erupţii cutanate
Transpiraţii abundente
7
Rare Eritem
Dermatită
Foarte rare Urticarie
Edem angioneurotic
Eritem multiform
Sindrom Stevens - Johnson
Necroliză epidermică toxică
purpu ră
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Rare Hematurie
Disurie
Retenţie urinară
Foarte rare Insuficienţă renală
Oligurie
Nefrită interstiţială
Tulburări generale Mai puţin
frecvente
Edem
Rare Stare generală de rău
Astenie
Foarte rare Hipotermie
Investigaţii diagnostice Frecvente Valori crescute ale enzimelor hepatice
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Pe durata tratamentului cu nimesulid ă se recomandă monitorizarea funcției hepatice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Rapo rtarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adv ersă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În ca z de supradozaj cu nimesulidă simptomele sunt, de obicei, limitate la somnolenţă, greaţă, vărsături,
dureri epigastrice. Aceste simptome sunt reversibile după tratament de susţinere a funcţiilor vitale. Pot să
apară şi hemoragii gastro -intestinale. Foarte rar pot să apară hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută,
dispnee şi comă. S -au raportat reacţii anafilactice la doze terapeutice de nimesulidă; acestea pot să apară în
caz de supradozaj.
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Nu există antidot specific. Este puţin probabil
ca dializa să ajute la îndepărtarea medicamentului din organism, deoarece acesta se leagă în proporţie mare
(până la 97,5%) de proteinele plasmatice. Provocarea de vărsături şi administrarea de cărbu ne activat pot fi
utile dacă se realizează în primele 4 ore de la ingestia medicamentului. Funcţiile renală şi hepatică trebuie
monitorizate atent.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AX17.
Nimesulida este un inhibitor al ciclooxigenazei 2 (COX -2), enzimă răspunzătoare de sinteza patologică a
prostaglandinelor la locul inflamaţiei. In vivo şi in vitro , nimesulida inhibă preferenţial en zima COX-2, care
8
apare în timpul inflamaţiei, cu o activitate minimă împotriva enzimei COX -1 care are rol de întreţinere a
mucoasei gastrice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, nimesulida se absoarbe bine din tractul digestiv. După o doză unică de
100 mg nimesulidă, concentraţiile plasmatice maxime de 3- 4 mg/ml, sunt atinse după 2-3 ore.
ASC este de 20 -35 mgxh/l. Nu s -a observat nici o diferenţă semnificativă între aceste cifre şi cele observate
după administrarea a 100 mg nimesulidă de două ori pe zi timp de 7 zile.
Legarea de proteinele plasmatice este de până la 97,5%.
Nimesulida este metabolizată în proporţie mare în ficat , urmând mai multe căi, inclusiv calea citocromului
P450 (CYP) şi a izoenzimelor 2C9. În consecinţă, poate fi prevazută o posibilă interacţiune medicamentoasă
în cazul administrării asociate cu medicamente care sunt metabolizate de către CYP2C9. Metabolitul
principal al nimesulidei este derivatul para -hidroxi care este şi farmacologic activ. Timpul scurs pâ nă la
apariţia acestui metabolit în circulaţie este scurt (aproximativ 0,8 ore), dar constanta sa de formare nu este
ridicată şi este considerabil mai mică decât constanta de absorbţie a nimesulidei. Hidroxinimesulida este
singurul metabolit evidenţiat în plasmă şi este aproape în întregime conjugat. Timpul de înjumătăţire
plasmatică este cuprins între 3,2 şi 6 ore.
Nimesulida se excretă în principal prin urină (aproximativ 50% din doza administrată). Numai 1- 3% din
doză se excretă ca nimesulidă netransfor mată. Hidroxinimesulida, principalul metabolit, se găseşte numai ca
şi glucuronat. Aproximativ 29% din doză se excretată după metabolizare în materiile fecale.
Farmacocinetica nimesulidei ramâne neschimbată la vârstnici după administrare unică sau repeta tă.
Într -un studiu clinic efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance- ul creatininei
între 30 -80 ml/min) comparativ cu voluntari sănătoşi, după administrarea unei doze unice de nimesulidă s -a
evidenţiat similitudinea dintre concentraţiile plasmatice maxime ale nimesulidei şi ale metabolitului său
principal la ambele grupuri de pacienţi. ASC şi timpul de înjumătăţire plasmatică beta au fost cu 50% mai
mari la pacienţii cu afectiuni renale, cu toate acestea însă, întotdeauna în domeniul valorilor cinetice
observate cu nimesulidă la voluntari sănătoşi. Administrarea repetată nu a produs acumulare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea .
În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan cu nimesulidă în doze apropiate
de valorile dozei toxice materne l a om, nu s-a observat nici un semn teratogen sau embriotoxic potenţial. La
şobolan, nimesulida a afectat fertilitatea şi a crescut mortalitatea puilor la începutul perioadei postnatale. La
iepure, la doze apropiate de cele toxice s- a observat o creştere uşoară a riscului pierderii sarcinii post -implant
precum şi o dilataţie a ventriculilor cerebrali.
Cu toate acestea, nu s -a observat nici o relaţie doză -răspuns terapeutic între medicament şi tipul malformaţiei
individuale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Docusat de sodiu,
hidroxipropilceluloză,
lactoză monohidrat,
amidon glicolat de sodiu,
celuloză microcristalină,
ulei vegetal hidrogenat,
9
stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC a 10 comprimate.
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MEDOCHEMIE LTD. - CIPRU
P.O. Box 51409, Limassol,
Cipru
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7762/2015/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentul ui şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Aponil 100 mg comprimate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat conţine nimesulidă 100 mg.
Excipient: lac toză monohidrat 153,7 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat
Comprimate rotunde, plate, de culoare galben deschis, cu diametrul de 10,5 mm, prevăzute cu un şanţ
median pe una dintre feţe.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul durerii acute (vezi pct. 4.2).
Tratamentul dismenoreei primare.
Nimesulid trebuie prescris numai ca a doua linie de tratament. Decizia de a prescrie nimesulid trebuie să se
bazeze pe evaluarea individuală a profil ului de risc al pacientului (vezi pct. 4.3 şi 4.4).
4.2 Doze şi mod de administrare
Pentru a reduce riscul reacţiilor adverse, trebuie utilizată doza minimă eficace cea mai scurtă perioadă.
Durata maximă a unei cure de tratament cu nimesulidă este de 15 zile.
Nimesulidă 100 mg comprimate trebuie utilizată cea mai scurtă perioadă, în funcţie de starea clinică a
pacientului.
Adulţi : doza este de 100 mg de două ori pe zi, administrată după masă.
Vârstnici: nu este necesară reducerea dozei zilnice (vezi p ct. 5.2).
2
Copii (< 12 ani): Nimesulidă 100 mg comprimate este contraindicată la această grupă de vârstă (vezi şi pct.
4.3).
Adolescenţi (cu vârsta cuprinsă între 12 şi 18 ani): având în vedere profilul farmacocinetic la adulţi şi
proprietăţile farmacodina mice ale nimesulidei, nu este necesară ajustarea dozei la această grupă de vârstă.
Pacienţi cu insuficienţă renală: având în vedere proprietăţile farmacocinetice, nu este necesară ajustarea
dozei la pacienţii cu insuficienţă renală uşoară până la moderată (clearance- ul creatininei 30 –80 ml/min), în
timp ce la pacienţii cu insuficienţă renală severă (clearance- ul creatininei < 30 ml/min) administrarea de
nimesulidă 100 mg comprimate este contraindicată (vezi pct. 4.3 şi 5.2).
Pacienţi cu insuficienţă hepat ică: la pacienţi cu insuficienţă hepatică administrarea nimesulidei 100 mg
comprimate este contraindicată (vezi pct. 5.2).
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la nimesulidă sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1 .
Antecedente de reacţi i de hipersensibilitate (de exemplu: bronhospasm, rinită, urticarie) la administrarea de
acid acetilsalicilic sau alte antiinflamatoare nesteroidiene.
Antecedente de reacţii hepatotoxice la nimesulidă.
Expunere concomitentă la substanţe cu potenţial hepatotoxic.
Alcoolism, dependenţă medicamentoasă.
Ulcer gastric sau duodenal activ, antecedente de ulceraţii recurente sau hemoragii gastro -intestinale,
hemoragii cerebrovasculare sau alte tipuri de hemoragii sau sângerări active.
Tulburări severe de coagulare.
Insuficienţă cardiacă severă.
Insuficienţă renală severă.
Insuficienţă hepatică sau leziuni hepatice active.
Pacienţi cu febră şi/sau simptome asemănătoare gripei.
Copii cu vârsta sub 12 ani.
Trimestrul al treilea de sarcină şi perioada de alăptare (vezi pct.4.6 şi 5.3).
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Riscul apariţiei reacţiilor adverse poate fi redus prin utilizarea nimesulidei 100 mg comprimate cea mai
scurtă perioadă (vezi pct. 4.2).
Tratamentul trebuie
întrerupt dacă nu se observă nicio ameliorare.
Efecte hepatice
Rar, s -a raportat faptul că administrarea nimesulidei 100 mg comprimate s -a asociat cu reacţii hepatice grave,
foarte rar incluzând cazuri fatale (vezi pct. 4.8).
La pacienţii la care, în timpul tratamentului cu nim esulidă 100 mg comprimate/granule, apar simptome
sugestive pentru afectarea hepatică (de exemplu: anorexie, greaţă, vărsături, dureri abdominale, oboseală,
urină închisă la culoare) sau la cei la care apar valori anormale ale testelor funcţiei hepatice, tr atamentul
trebuie întrerupt. La aceşti pacienţi nu se recomandă reluarea administrării nimesulidei. După administrarea
pe perioadă scurtă de timp s -a raportat afectare hepatică, în cele mai multe cazuri reversibilă.
Pe perioada tratamentului cu nimesulidă 100 mg comprimate, pacienţii trebuie să fie sfătuiţi să evite
administrarea altor analgezice. Nu se recomandă administrarea concomitentă a altor AINS.
Dacă în timpul tratamentului cu nimesulidă pacienţii prezintă febră şi/sau simptome de tip gripal trata mentul
trebuie întrerupt.
Efecte gastrointestinale
Hemoragii gastro -intestinale sau ulceraţii/perforaţii pot să apară în orice moment al tratamentului, cu sau fără
simptome de avertizare sau antecedente de evenimente gastro -intestinale. Dacă apar hemoragi i gastro-
intestinale sau ulceraţii, se impune întreruperea tratamentului cu nimesulidă. Nimesulida trebuie administrată
3
cu prudenţă la pacienţii cu tulburări gastro -intestinale, inclusiv antecedente de ulcer gastric sau duodenal,
hemoragii gastro -intestina le, colită ulceroasă sau boală Crohn.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau cardiacă, se recomandă precauţie, deoarece folosirea nimesulid
ei 100
mg comprimate/granule poate determina alterarea funcţiei renale. În cazul în care se constată acest lucru,
tr atamentul trebuie întrerupt (vezi pct. 4.5).
Pacienţii vârstnici sunt în mod special predispuşi la apariţia reacţiilor adverse la AINS, incluzând hemoragii
gastro -intestinale şi perforaţii, insuficienţă renală, cardiacă şi hepatică. Prin urmare, se recomandă o
monitorizare clinică adecvată.
Deoarece nimesulida poate interfera cu funcţia plachetară, trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu
diateze hemoragice (vezi
şi pct. 4.3). Totuşi, nimesulida nu este un înlocuitor al acidului acetilsalicilic în
profilaxia unor afecţiuni cardiovasculare.
Utilizarea
nimesulidei 100 mg comprimate poate reduce fertilitatea la femei şi nu se recomandă femeilor în
perioada
fertilă. Întreruperea tratamentului cu nimesulidă 100 mg comprimate trebuie luată în considerare la
femeile care au tulburări de fertilitate sau care sunt în cursul unei investigaţii pentru infertilitate (vezi pct.
4.6)
La pacienţii la care se administrează medicaţie concomitentă care poate creşte riscul de ulceraţii sau
hemoragii, cum sunt corticost eroizii orali, anticoagulantele precum warfarina, inhibitorii selectivi ai
recaptării serotoninei sau medicamentele antiplachetare precum acidul acetilsalicilic, nimesulida se
administrează cu precauţie (vezi pct. 4.5). Trebuie evitată utilizarea Aponil co ncomitent cu AINS, inclusiv
cu inhibitori selectivi ai ciclooxigenazei 2 (COCS -2).
Reacţiile adverse pot fi reduse la minimum prin utilizarea celei mai mici doze eficace pentru cea mai scurtă
perioadă necesară controlării simptomelor (vezi pct. 4.2 şi r iscurile cardiovasculare şi gastro-intestinale,
prezentate mai jos).
Efecte cardiovasculare şi cerebrovasculare
La pacienţii cu antecedente de hipertensiune arterială şi/sau insuficienţă cardiacă congestivă uşoară până la
moderată, sunt necesare monitori zare şi recomandări adecvate, deoarece raportările au arătat că tratamentul
cu AINS se asociază cu retenţie lichidiană şi edeme.
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lu ngă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral). Datele existente sunt insuficiente
pentru excluderea unui asemenea risc pentru nimesulidă.
Pacienţii cu hipertensiune arterială necontrolată, insuficienţă cardiacă congestivă, boală cardiacă ischemică
diagnosticată, arteriopatie periferică şi/sau boală cerebrovasculară trebuie trataţi cu nimesulidă numai după
evaluare atentă. O evaluare similar ă trebuie efectuată înainte de iniţierea tratamentului de lungă durată la
pacienţii cu factori de risc în ceea ce priveşte apariţia de boli cardiovasculare (de exemplu: hipertensiune
arterială, hiperlipidemie, diabet zaharat, fumat).
Foarte rar s- au raportat reacţii cutanate grave, unele dintre ele letale, inclusiv dermatită exfoliativă, sindrom
Stevens - Johnson şi necroliză epidermică toxică asociate cu utilizarea AINS (vezi pct. 4.8). Pacienţii
prezintă risc crescut de apariţie a acestor reacţii, destul de precoce în timpul terapiei, reacţiile debutând în
majoritatea cazurilor în timpul primei luni de tratament. Administrarea de Aponil trebuie întreruptă la prima
apariţie a erupţiilor cutanate, a leziunilor mucoasei sau la oricare semn de hipersensibilit ate.
Deoarece Aponil conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medica mente şi alte forme de interacţiune
4
Interacţiuni farmacodinamice
Pacienţii trataţi cu warfarină sau alte anticoagulante asemănătoare sau cu acid acetilsalicilic prezintă risc
crescut de complicaţii hemoragice atunci când sunt trataţi cu nimesulidă (vezi p ct. 4.4). De aceea, această
asociere nu este recomandată şi este contraindicată la pacienţii cu tulburări de coagulare severe. Dacă această
asociere nu poate fi evitată, activitatea anticoagulantă trebuie monitorizată atent.
Administrarea concomitentă cu corticosteroizi, antiplachetare sau inhibitori selectivi ai recăptării serotoninei
(ISRS) prezintă un risc crescut de ulceraţii sau sângerari gastro -intestinale (vezi pct. 4.4).
Interacţiuni farmacodinamice/farmacocinetice cu diureticele
La voluntari sănă toşi, administrarea nimesulidei în asociere cu furosemida scade tranzitoriu efectul eliminării
sodiului şi, într -o măsură mai mică efectul eliminării potasiului şi reduce răspunsul diuretic. Determină şi
scăderea cu aproximativ 20% a ASC (aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp) şi a
excreţiei cumulative a furosemidei fără a afecta clearance- ul său renal. Aceste efecte sunt tranzitorii şi se
datoresc probabil unei deplasări crescute a furosemidei de pe locurile de legare de proteinele plasmatice. De
aceea, administrarea concomitentă de furosemidă cu nimesulidă necesita precauţie la pacienţii cu
sensibilitate renală sau cardiacă.
Interacţiuni farmacocinetice cu alte medicamente
S -a raportat că AINS reduc clearance- ul litiului, determinând concentraţii plasmatice crescute şi toxicitatea
litiului. Dacă Aponil trebuie recomandat unui pacient aflat în tratament cu litiu, concentraţiile plasmatice ale
litiului trebuie monitorizate atent.
Interacţiunile farmacocinetice potenţiale cu glibenclamida, teofilina, warfarina, digoxina, cimetidina şi
antiacidele (cum ar fi combinaţia dintre hidroxidul de aluminiu şi magneziu) au fost studiate şi in vivo. Nu s-
a observat nici o interacţiune semnificativă clinic.
Nimesulida inhibă CYP2C9. Concentraţii le plasmatice ale medicamentelor care sunt substrat pentru această
enzimă pot fi crescute atunci când se folosesc concomitent cu nimesulida.
Nimesulida trebuie utilizată cu precauţie cu 24 ore înainte sau după tratamentul cu metotrexat, deoarece
concentraţiile plasmatice ale metotrexatului pot creşte. Aceasta poate determina o creştere a toxicităţii
metotrexatului.
Din cauza efectelor nimesulidei asupra prostaglandinelor renale, nefrotoxicitatea ciclosporinei poate creşte.
Efectele altor medicamente asu pra nimesulidei
Studiile in vitro au evidenţiat deplasarea nimesulidei de pe locurile de legare de proteinele plasmatice
determinată de tolbutamidă, acid salicilic şi acid valproic. Cu toate acestea, în ciuda unui posibil efect asupra
concentraţiilor plasm atice, aceste interacţiuni nu au demonstrat semnificaţie clinică.
Administrarea concomitentă a AINS cu inhibitori ai ECA şi antagonişti ai receptorilor angiotensinei II:
AINS (inclusiv acid acetil salicilic la doze > 3g pe zi şi antagonişti ai receptoril or angiotensinei II exercită un
efect sinergic asupra scăderii filtrarii glomerulare, care poate fi amplificat dacă funcţia renală este afectată.
La unii pacienţi cu funcţie renală compromisă (de exemplu pacienţii deshidrataţi sau pacienţii vârstnici cu
fu ncţie renală compromisă), administrarea concomitentă a unui inhibitor ECA sau antagonist al receptorilor
angiotensinei II şi inhibitori ai ciclooxigenazei pot determina deteriorarea suplimentară a funcţiei renale,
incluzând insuficienţă renală acută, care de obicei este reversibilă. Aceste interacţiuni trebuie avute în vedere
la pacienţii cărora li se administrează nimesul idă concomitent cu inhibitori ECA sau antagonişti ai
receptorilor angiotensinei II.
De aceea, asocierea trebuie administrată cu precauţie, în special la pacienţii vârstnici.
Pacienţii trebuie hidrataţi adevat şi trebuie avută în vedere monitorizarea funcţiei renale după iniţierea
terapiei concomitente şi apoi, periodic.
5
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Inhibarea sintezei de prostaglandine poate afecta în mod nefavorabil sarcina şi/sau dezvoltarea embrio- fetală.
Date din studiile epidem iologice sugerează un risc crescut de avort, malformaţii cardiace şi gastroschisis
după administrarea de inhibitori ai sintezei prostaglandinelor la începutul sarcinii. Riscul absolut de
malformaţii cardiovasculare a crescut de la mai puţin de 1% până la aproximativ 1,5%. Se crede că riscul
creşte cu doza şi durata administrării. La animale s -a demonstrat că administrarea inhibitorilor sintezei
prostaglandinelor determină creşterea pierderilor pre- şi post -nidare şi a mortalităţii embrio-fetale. În plus, la
animalele tratate cu inhibitori ai sintezei prostaglandinelor în perioada organogenezei s -a raportat creşterea
incidenţei diferitelor malformaţii, incluzând malformaţiile cardiovasculare.
Pe parcursul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină n imesulida trebuie administrată numai dacă
este absolut necesar. Dacă nimesulida este administrată unei femei care încearcă să devină gravidă sau pe
parcursul primului şi celui de al doilea trimestru de sarcină, trebuie menţinută doza cea mai mică şi durata
tratamentului cea mai scurtă posibil.
Pe parcursul trimestrului al treilea de sarcină toţi inhibitorii sintezei prostaglandinelor pot expune fătul la:
- toxicitate cardiopulmonară (cu închiderea prematură a canalului arterial şi hipertensiune pulmonară);
- disfuncţie renală, care poate evolua la insuficienţă renală cu oligo -hidramnios;
Mama şi fătul la:
- o posibilă prelungire a timpului de sângerare, un efect antiagregant care poate să apară la doze foarte mici;
- inhibarea contracţiilor uterine determinând încetinirea sau prelungirea travaliului.
Prin urmare, nimesulida este contraindicată în timpul celui de al treilea trimestru de sarcină.
Alăptare
Nu se cunoaşte dacă nimesulida se excretă în laptele matern. Administrarea de Aponil este contraindicat ă în
timpul alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu s -au efectuat studii privind efectele nimesulidei asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi
utilaje.
Totuşi, pacienţii care prezintă ameţeli, vertij sau somnolenţă după ce au fost trataţi cu Aponil nu trebuie să
conducă vehicule sau să folosească utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvente evenimente adverse observate sunt cele gastro -intestinale. Pot să apară ulcer gastro -
intestinal, perforaţii sau hemoragii gastro -intestinale, uneori letale, în special la vârstnici (vezi pct. 4.4).
După administrare orală s -au raportat greaţă, vărsături, diaree, flatulenţă, constipaţie, dispepsie, dureri
abdominale, melenă, hematemeză, stomatită ulce rativă, agravarea colitei sau a bolii Chron (vezi pct. 4.4).
Mai puţin frecvent s -a observat gastrită.
În asociere cu tratamentul cu AINS s -au raportat edeme, hipertensiune arterială şi insuficienţă cardiacă.
În studiile clinice controlate efectuate la 7 800 pacienţi s-au raportat următoarele reacţii adverse, clasificate ca
foarte frecvente (> 1 la 10 pacienţi), frecvente (>1/100, 1/1000, 1/10000), foarte rare (<1/10000) sau ca şi cazuri izolate.
6
Tulburări hematologice Rare Anemie, eozinofilie
Foarte rare Trombocitopenie
Pancitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar Rare Hipersensibilitate
Foarte rare Anafilaxie
Tulburări metabolice şi de nutriţie Rare Hiperkaliemie
Tulburări pshihice Rare Anxietate
Nervozitate
Coşmar
Tulburări ale sistemului nervos Mai puţin
frecvente
Ameţeli
Foarte rare Cefalee
Somnolenţă
Sindrom Reye
Tulburări oculare Rare Vedere înceţoşată
Foarte rare Tulburări de vedere
Tulburări acustice şi vestibulare Foarte rare Vertij
Tulburări cardiace Rare Tahicardie
Reacţiile adverse raportate în asociere cu
tratamentul cu AINS au fost edemul, şi
insuficienţa cardiacă.
Tulburări vasculare Mai puţin
frecvente
Hipertensiune arterială
Rare Hemoragii
Oscilaţii ale tensiunii arteriale
Bufeuri
Tulburări respiratorii Mai puţin
frecvente
Dispnee
Foarte rare Astm bronşic
Bronhospasm
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente Diaree
Greaţă
Vărsături
Mai puţin
frecvente
Constipaţie
Flatulenţă
Gastrită
Hemoragie gastrointestina lă
Ulcer duodenal şi perforaţie duodenală
Ulcer gastric şi perforaţie gastrică
Foarte rare Dureri abdominale
Dispepsie
Stomatită
Melenă
Tulburări hepatobiliare
Foarte rare
Hepatită
Hepatită acută (inclusiv cazuri letale)
Icter
Colestază
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat
Mai puţin
frecvente
Prurit
Erupţii cutanate
Transpiraţii abundente
7
Rare Eritem
Dermatită
Foarte rare Urticarie
Edem angioneurotic
Eritem multiform
Sindrom Stevens - Johnson
Necroliză epidermică toxică
purpu ră
Tulburări renale şi ale căilor
urinare
Rare Hematurie
Disurie
Retenţie urinară
Foarte rare Insuficienţă renală
Oligurie
Nefrită interstiţială
Tulburări generale Mai puţin
frecvente
Edem
Rare Stare generală de rău
Astenie
Foarte rare Hipotermie
Investigaţii diagnostice Frecvente Valori crescute ale enzimelor hepatice
Studiile clinice şi datele epidemiologice sugerează că utilizarea anumitor AINS (în special în doze mari şi în
tratament de lungă durată) se poate asocia cu un risc uşor crescut de apariţie a evenimentelor trombotice
arteriale (de exemplu: infarct miocardic sau accident vascular cerebral) (vezi pct. 4.4).
Pe durata tratamentului cu nimesulid ă se recomandă monitorizarea funcției hepatice.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Rapo rtarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adv ersă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
În ca z de supradozaj cu nimesulidă simptomele sunt, de obicei, limitate la somnolenţă, greaţă, vărsături,
dureri epigastrice. Aceste simptome sunt reversibile după tratament de susţinere a funcţiilor vitale. Pot să
apară şi hemoragii gastro -intestinale. Foarte rar pot să apară hipertensiune arterială, insuficienţă renală acută,
dispnee şi comă. S -au raportat reacţii anafilactice la doze terapeutice de nimesulidă; acestea pot să apară în
caz de supradozaj.
Tratamentul este simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale. Nu există antidot specific. Este puţin probabil
ca dializa să ajute la îndepărtarea medicamentului din organism, deoarece acesta se leagă în proporţie mare
(până la 97,5%) de proteinele plasmatice. Provocarea de vărsături şi administrarea de cărbu ne activat pot fi
utile dacă se realizează în primele 4 ore de la ingestia medicamentului. Funcţiile renală şi hepatică trebuie
monitorizate atent.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiinflamatoare şi antireumatice nesteroidiene, codul ATC: M01AX17.
Nimesulida este un inhibitor al ciclooxigenazei 2 (COX -2), enzimă răspunzătoare de sinteza patologică a
prostaglandinelor la locul inflamaţiei. In vivo şi in vitro , nimesulida inhibă preferenţial en zima COX-2, care
8
apare în timpul inflamaţiei, cu o activitate minimă împotriva enzimei COX -1 care are rol de întreţinere a
mucoasei gastrice.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
După administrarea orală, nimesulida se absoarbe bine din tractul digestiv. După o doză unică de
100 mg nimesulidă, concentraţiile plasmatice maxime de 3- 4 mg/ml, sunt atinse după 2-3 ore.
ASC este de 20 -35 mgxh/l. Nu s -a observat nici o diferenţă semnificativă între aceste cifre şi cele observate
după administrarea a 100 mg nimesulidă de două ori pe zi timp de 7 zile.
Legarea de proteinele plasmatice este de până la 97,5%.
Nimesulida este metabolizată în proporţie mare în ficat , urmând mai multe căi, inclusiv calea citocromului
P450 (CYP) şi a izoenzimelor 2C9. În consecinţă, poate fi prevazută o posibilă interacţiune medicamentoasă
în cazul administrării asociate cu medicamente care sunt metabolizate de către CYP2C9. Metabolitul
principal al nimesulidei este derivatul para -hidroxi care este şi farmacologic activ. Timpul scurs pâ nă la
apariţia acestui metabolit în circulaţie este scurt (aproximativ 0,8 ore), dar constanta sa de formare nu este
ridicată şi este considerabil mai mică decât constanta de absorbţie a nimesulidei. Hidroxinimesulida este
singurul metabolit evidenţiat în plasmă şi este aproape în întregime conjugat. Timpul de înjumătăţire
plasmatică este cuprins între 3,2 şi 6 ore.
Nimesulida se excretă în principal prin urină (aproximativ 50% din doza administrată). Numai 1- 3% din
doză se excretă ca nimesulidă netransfor mată. Hidroxinimesulida, principalul metabolit, se găseşte numai ca
şi glucuronat. Aproximativ 29% din doză se excretată după metabolizare în materiile fecale.
Farmacocinetica nimesulidei ramâne neschimbată la vârstnici după administrare unică sau repeta tă.
Într -un studiu clinic efectuat la pacienţi cu insuficienţă renală uşoară sau moderată (clearance- ul creatininei
între 30 -80 ml/min) comparativ cu voluntari sănătoşi, după administrarea unei doze unice de nimesulidă s -a
evidenţiat similitudinea dintre concentraţiile plasmatice maxime ale nimesulidei şi ale metabolitului său
principal la ambele grupuri de pacienţi. ASC şi timpul de înjumătăţire plasmatică beta au fost cu 50% mai
mari la pacienţii cu afectiuni renale, cu toate acestea însă, întotdeauna în domeniul valorilor cinetice
observate cu nimesulidă la voluntari sănătoşi. Administrarea repetată nu a produs acumulare.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea .
În studiile de toxicitate asupra funcţiei de reproducere efectuate la şobolan cu nimesulidă în doze apropiate
de valorile dozei toxice materne l a om, nu s-a observat nici un semn teratogen sau embriotoxic potenţial. La
şobolan, nimesulida a afectat fertilitatea şi a crescut mortalitatea puilor la începutul perioadei postnatale. La
iepure, la doze apropiate de cele toxice s- a observat o creştere uşoară a riscului pierderii sarcinii post -implant
precum şi o dilataţie a ventriculilor cerebrali.
Cu toate acestea, nu s -a observat nici o relaţie doză -răspuns terapeutic între medicament şi tipul malformaţiei
individuale.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Docusat de sodiu,
hidroxipropilceluloză,
lactoză monohidrat,
amidon glicolat de sodiu,
celuloză microcristalină,
ulei vegetal hidrogenat,
9
stearat de magneziu.
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un blister din Al/PVC a 10 comprimate.
Cutie cu 2 blistere din Al/PVC a câte 10 comprimate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
MEDOCHEMIE LTD. - CIPRU
P.O. Box 51409, Limassol,
Cipru
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7762/2015/01- 02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Iunie 2015
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iunie 2015
Informaţii detaliate privind acest medicament sunt disponibile pe website- ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentul ui şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro .
