TRAMADOL RETARD 200 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAME NTULUI
Tramadol retard 150 mg comprimate cu eliberare prelungită
Tramadol retard 200 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Tramadol retard 150 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține clorhidrat de tramadol 150 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 155,00 mg
Tramadol retard 200 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține clorhidrat de tramadol 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 105,00 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Tramadol retard 150 mg: c omprimate cu eliberare prelungită ovale, biconvexe, de culoare portocaliu deschis
Tramadol retard 200 mg: c omprimate cu eliberare prelungită ovale, biconvexe, de culoare cărămizie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dureri acute şi cronice de intensitate moderată şi severe, având diferite etiologii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza de tramadol trebuie individualizată în func ţie de severitatea durerii şi şi de răspunsul terapeutic. Se
administrează oral, uzual de două ori pe zi. Comprimatele cu eliberare prelungită se înghit întregi cu o
cantitate suficien tă de lichid, independent de orarul meselor.
Adulţi
şi copii peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 50- 100 mg, de două ori pe zi, la interval de 12 ore, dimineaţa şi seara.
Această doză poate fi crescută până la 150 -200 mg (un comprimat Tramadol retard 150 mg sau Tramadol
retard 200 mg) , de două ori pe zi, în funcţie de severitatea bolii.
2
Dacă este necesar un tratament de lungă durată cu tramadol al durerilor cronice, în funcţie de tipul şi
severitatea bolii, pacienţii trebuie monitorizaţi atent ş i reevaluaţi periodic (dacă este necesar cu întreruperi
ale tratamentului) pentru justificarea necesităţii continuării tratamentului.
Se recomandă administrarea dozei minime eficace. La nevoie doza poate fi crescută, fără a depăşi 400 mg ,
decât în cazul unor indicaţii clinice speciale, cum sunt durerile din cancere sau durerile postoperatorii severe.
Vârstnici
Nu sunt necesare reduceri ale dozelor la pacienţi cu vârsta de până la 75 ani, decât dacă prezintă afectarea
funcţiei renale sau hepatice. La cei peste 75 de ani există o tendinţă de creştere a biodisponibilităţii
tramadolului şi a timpului său de înjumătăţire cu aproximativ 17%, fiind necesară o ajustare a dozelor sau a
intervalului dintre doze.
Insuficienţa hepatică sau renală
Tramadol retard nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severă.
La cei cu afectarea moderată a funcţiei hepatice şi/sau renale este necesară o ajustare a intervalului dintre
doze, deorece timpul de eliminare este prelungit.
Copii cu vârsta sub 12 an i
Eficacitatea şi siguranţa administrării de tramadol la copiii cu vârsta sub 12 ani nu a fost stabilită, de aceea
Tramadol retard nu este recomandat la copii.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la clorhidratul de tramadol sau la oricare dintre ex cipienţii enumeraţi la pct. 6.1 ;
- Insuficienţă hepatică şi/sau renală severe;
- Intoxicaţie acută cu alte deprimante ale sistemului nervos central (alcool, hipnotice, alte analgezice
centrale sau medicamente psihotrope);
- Sindrom de întrerupere la opi oide;
- Tratament concomitent sau recent (mai puţin de 14 zile) cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO);
- Insuficienţă respiratorie severă;
- La pacienţii cu epilepsie rezistentă la tratament;
- Sarcină sau alăptare;
- Copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu Tramadol retard este destinat pacienţilor cu vârsta peste 12 ani. Nu se recomandă la copii cu
vârsta sub 12 ani.
La pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la opiacee administra rea de tramadol se face cu prudenţă.
Deşi tramadolul are un potenţial de dependenţă scăzut, administrarea pe termen lung poate duce la apariţia
toleranţei şi a dependenţei fizice şi psihice.
La persoanele cu antecedente de dependenţă medicamentoasă sau supradozaj medicamentos, se recomandă
administrarea tramadolului pe termen scurt şi sub strictă supraveghere medicală.
Pentru tratamentul durerilor cronice pe termen lung, se recomandă prudenţă, eventual întreruperea periodică
a administrării tramadolului şi utilizarea altor analgezice. Tramadolul la doze terapeutice are un potenţial
scăzut de a determina apariţia simptomelor de întrerupere la terminarea tratmentului.
La pacienţii cu dependenţă la opioide, medicamentul trebuie utilizate cu precauţie.
Tram adol retard nu este indicat în terapia de substituţie a dependenţei la opioide. Deşi tramadolul este un
agonist opioid, nu poate suprima simptomele sindromului de întrerupere la opiode.
3
Se recomandă prudenţă la bolnavii cu antecedente de convulsii şi la e pileptici, atât în timpul cât şi după
tratament . Tramadolul poate creşte riscul convulsiilor la doze mai mari decât cele recomandate (400 mg/zi)
şi la bolnavii trataţi concomitent cu alte medicamente care scad pragul convulsivant (vezi punctul 4.5.)
Se re comandă prudenţă la bolnavii cu dureri abdominale acute nediagnosticate (poate înlătura simptome
esenţiale pentru diagnostic.
La pacienţii cu hipertensiune intracraniană, traumatisme craniene, în şoc sau cu alterarea stării de conştienţă
de etiologie nepr ecizată, administrarea de tramadol se face cu multă prudenţă, deoarece tramadolul poate
masca anumite simptome importante pentru diagnostic şi aprecierea evoluţiei clinice.
Nu se recomandă administrarea tramadolului la bolnavii cu insuficienţă hepatică sau renală severă. La
pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică moderată se recomandă prelungirea intervalului dintre
administrări.
La vârstnicii peste 75 de ani timpul de înjumătăţire poate fi crescut, de aceea se recomandă creşterea
intervalul ui dintre doze.
Deşi la doze terapeutice Tramadol retard este puţin probabil să determine depresie respiratorie
relevantă clinic, administrarea la pacienţii cu depresie respiratorie existentă sau cu secreţii bronşice abunente
trebuie să se facă cu pruden ţă
Informaţii importante privind unele componente ale medicamentului
Tramadol retard conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu inhibitori de monoamioxidază (IMAO) sau la mai puţin de 14 de la
terminarea tratmentului cu IMAO este contraindicată (creşte riscul sindromului serotoninergic, cu afectarea
sistemului nervos central precum şi a centrilor respiratori şi circulatori, reacţii adverse cu risc vital).
Asocierea cu deprimante ale sistemului nervos central (hipnotice, sedative, anxiolitice, alte opioi de
analgezice sau antitusive centrale şi antihistaminice H
1 sedative) inclusiv alcool, creşte riscul deprimării
sistemului nervos central.
Administrarea concomitentă cu opioizi agonişti -antagonişti (buprenorfină, nalbufină, pentazocină) nu este
recomandat ă, deoarece acestea scad efectul analgezic al tramadolului.
Carbamazepina şi alţi inductori enzimatici cresc viteza de metabolizare a tramadolului, diminuând astfel
intensitatea şi durata efectului analgezic; de aceea, sunt necesare doze crescute de tramadol.
Asocierea cu medicamente care scad pragul convulsivant (neuroleptice, antidepresive triciclice, inhibitori
selectivi ai recaptării de serotonină, alte analgezice cu acţiune centrală, anestezice locale) creşte riscul
convulsiilor.
Studiile farmacocin etice au evidenţiat că administrarea concomitentă sau anterioară de cimetidină (inhibitor
enzimatic) nu determină interacţiuni semnificative clinic.
Ketoconazolul şi eritromicina (inhibitori ai CYP3A4), pot inhiba metabolizarea tramadolului (N -
demetilarea ), probabil şi a metabolitului activ (o- desmetiltramadolului). Nu a fost stabilită importanţa clinică
a acestor interacţiuni.
La asocierea tramadolului cu alte medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei, au fost raportate cazuri izolate de apariţie ale sindromului serotoninergic, manifestat prin
confuzie, oboseală, febră, transpiraţii, ataxie, hiperreflexie, mioclonii, diaree. În general, întreruperea
4
administrării medicamentelor serotoninergice este urmată de o a meliorare rapidă. Tratamentul depinde de
natura şi severitatea simptomelor.
Asocierea cu anticoagulante orale (warfarină) se face cu prudenţă, deoarece au fost raportate creşterii ale
INR şi a echimozelor la unii pacienţi.
În perioada tratamentului cu tr amadol nu se recomandă consumul băuturilor alcoolice, deoarece alcoolul
etilic potenţează efectul sedativ al opioidelor.
Nu există nicio interacţiune cu alimentele.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date adecvate privind siguranţa utiliză rii tramadolului la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat unele efecte embriotoxice (vezi pct.5.3). Riscul potenţial pentru om este
necunoscut.
Tramadol retard nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Tramadolul administrat înainte sau în timp ul naşterii nu afectează contractilitatea uterului. La nou -născuţi
poate determina modificări ale frecvenţei respiratorii, care, în general, nu sunt semnificative clinic.
Tramadolul şi metaboliţii săi se excretă în cantităţi mici în laptele matern , aproximativ 0,1% din doza
administrată mamei . Deoarece nu se cunosc efectele asupra sugarului, nu se recomandă administrarea la
femeile care alăptează. În general, după o singură administrare de Tramadol retard nu este necesară
întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tramadol retard poate determina scăderea capacităţii psihofizice, în special la administrare concomitentă de
alcool etilic, antihistaminice şi alte deprimante ale SNC.
Se recomandă evitarea administrării medicamentului la conducătorii de vehicule sau la cei care folosesc
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În timpul trat amentului cu tramadol au fost observate următoarele efecte adverse:
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Tulburări ale
sistemului
imunitar
reacţii alergice
generale
(angioedem,
bronhospasm,
dispnee,
wheezing),
reacţii alergice
severe
(anafilaxie)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
tulburări ale
apetitului
alimentar
Tulburări
psihice
tulburări de stare
(în general
euforie, ocazional
disforie),
tulburări ale
activităţii (în
5
general supresie,
ocazional
creştere),
tulburări
cognitive şi
senzoriale cum
sunt tulburările
comportamentale
şi de percepţie)
halucinaţii,
confuzie,
tulburări ale
somnului şi
coşmaruri,
dependenţă şi
sindrom de sevraj
(agitaţie,
anxietate,
nervozitate,
insomnie,
hiperkinezie,
tremor şi
tulburări
gastrointestinale)
Tulburări ale
sistemului
nervos
ameţeli cefalee,
somnolenţă
crize epileptice
(apar mai ales
după doze mari
de tramadol sau
la asocierea cu
medicamente
care scad pragul
convulsivant,
cum sunt
antidepresivele,
neurolepticele;
vezi pct. 4.5.),
parestezii,
tremor.
Tulburări
oculare
vedere înceţoşată
Tulburări
cardiace
tahicardie,
palpitaţii,
hipotensiune
arterială
ortostatică sau
colaps
cardiovascular
bradicardie,
hipertensiune
arterială
Tulburări
vasculare
vasodilaţie
(eritem facial)
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
agravarea
astmului
bronşic,
depresie
respiratorie, (în
special la doze
mari şi în
asociere cu alte
6
depresive ale
SNC)
Tulburări
gastro-
intestinale
greaţă,
vărsături
constipation,
xerostomie
stare de rău,
flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare
creşterea
concentraţiilor
plasmatice ale
enzimelor
hepatice
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
transpirații
excesive
reacţii cutanate
(prurit, erupţie
cutanată
tranzitorie,
urticarie)
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
slăbiciune
musculară
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Retenţie
urinară, disurie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
astenie
4.9 Supradozaj
În principiu, în cazul supradozajului cu tramadol sunt de aşteptat simptome similare celor care apar în cazul
altor analgezice cu acţiu ne centrală (opioide). Aceste simptomele includ: mioză, vărsături, sedare, convulsii
şi deprimare respiratorie până la stop respirator, hipotensiune arterială, colaps cardiocirculator , şoc
hipovolemic, tulburări ale conştienţei până la comă.
Tratamentul r ecomandat în caz de supradozaj este de support al funcţiilor vitale. Deprimarea respiratorie
poate fi reversibilă la administrarea de naloxonă, care creşte riscul de apariţie al convulsiilor, care vor fi
controlate cu diazepam.
Tratamentul supradozajului cu Tramadol retard numai prin hemodializă sau hemofiltrare nu este adecvat
pentru eliminarea toxicului, datorită încetinirii eliminării plasmatice a tramadolului prin aceste metode.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa far macoterapeutică: alte opioide. codul ATC: N02AX02.
Tramadolul este un analgezic opioid cu acţiune centrală, ce face parte din clasa chimică a ciclohexanolului.
Este un agonist pur, neselectiv, cu acţiune asupra receptorilor opioizi μ, δ şi k, cu afinitate mai mare asupra
receptorului μ .
Alte mecanisme care contribuie la efectul său analgezic sunt inhibarea recaptării neuronale a noradrenalinei
şi creşterea eliberării serotoninei. Efectul analgezic rezultă din activitatea sinergică a celor două mecanisme
7
de acţiune: acţiune agonistă la nivelul receptorilor opioizi µ şi k şi prin acţiune la nivelul sistemului
descendent monoaminergic. Tramadolul se prezintă sub forma unui amestec racemic format din doi
enantiomeri, (+), ce este predominant activ ca opioid c u activitate preferenţială pentru receptorii µ şi
enantiomerul ( -), ce acţionează predominant ca un inhibitor al recaptării noradrenalinei şi serotoninei. Are o
acţiune analgezică comparabilă cu cea a agoniştilor morfinici parţiali. Intensitatea efectului analgezic este
comparabil cu cel al petidinei şi codeinei şi este de 10 ori mai slab decât efectul morfinei. Potenţa
tramadolului este de 1/10 -1/6 din cea a morfinei. Efectul analgezic apare la mai puţin de o oră de la
administrare, are maximul la 2 -3 ore şi durează 6 ore. Doza maximă recomandată este de 400 mg/zi.
Tramadolul are efect antitusiv. Tramadolul prezintă un potenţial de dependenţă scăzut şi produce depresie
respiratorie şi cardiacă minimă. Tramadolul, în doze terapeutice, practic nu are efect a supra sistemului
cardiovascular (nu are efect depresiv şi nu creşte presiunea în artera pulmonară), nu produce spasme ale
musculaturii netede şi nici eliberarea de histamină; de aceea, reacţiile anafilactice apar în mod excepţional.
Efectul asupra respiraţ iei este minim şi apare numai la doze mari. Dependenţa şi toleranţa se dezvoltă, de
asemenea, foarte rar.
Tramadol retard comprimate cu eliberare prelungită, se prezintă într -o formă farmaceutică specială, care
permite concentraţii sanguine de tramadol prelungite şi stabile. Comprimatele se administrează de numai 2
ori pe zi, astfel permit o complianţă mai bună a pacientului, în special în managementul de durată al durerii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, tramadolul e ste absorbit rapid şi aproape complet (90%) din tractul
gastrointestinal. Biodisponibilitatea după administrare orală este de aproximativ 75%, indiferent de consumul
concomitent de alimente. La 0,7 ore după administrare, se înregistrează o concentraţie pla smatică de 100
mg/l (valoarea minimă pentru acţiune analgezică) şi persistă timp de 9 ore.
Diferenţa dintre tramadolul absorbit şi cel nemetabolizat, disponibil, se datorează probabil metabolizării în
proporţie mică (maxim 30%) la primul pasaj hepatic.
La aproximativ 2 ore după administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită, apar concentraţii plasmatice
terapeutice; concentraţiile maxime apar la 4 ore şi se menţin timp de până la 12 ore. După administrarea
orală a 100 mg clorhidrat de tramadol, concen traţia plasmatică maximă C
max este de 141 ± 40 ng/ml după 4,9
ore. După administrarea a 200 mg clorhidrat de tramadol, C
max este de 260 ± 62 ng/ml după 4,8 ore.
Distribuţie
Tramadolul se distribuie larg în ţesuturi. Volumul de distribuţie după administrare orală la voluntari tineri
este de 203±40 litri. Legarea de proteinele plasmatice este de 20%.
Tramadolul traversează bariera feto -placentară. Concentraţiile din sângele ombilical reprezintă 80% din cele
materne. În laptele matern se excretă cantităţi f oarte mici din substanţa activă şi din derivatului său O -
demetilat (0,1%, respectiv 0,02% din doza administrată).
Timpul de înjumătăţire plasmatică, T
1/2, este de aproximativ 6 ore, fiind independent de modul de
administrare. La pacienţii cu vârsta peste 7 5 ani poate fi prelungit de aproximativ 1,4 ori.
La aproximativ 2 ore după administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită, apar concentraţii plasmatice
terapeutice; concentraţiile maxime apar la 4 ore şi se menţin timp de până la 12 ore.
Metabolizare
Tramadol este metabolizat (aproximativ 85%) în principal prin N - şi O -demetilare, folosind izoenzimele
citocromului P450, în principal CYP2D6, apoi produşii o- demetilaţi sunt conjugaţi cu acidul glucuronic.
Doar metabolitul O -demetil tramadol (M
1) este activ farmacodinamic. Există diferenţe cantitative
interindividuale considerabile între ceilalţi metaboliţi. Până în prezent, în urină s -au identificat unsprezece
metaboliţi. Studiile la animale au evidenţiat că O -demetiltramadolul este mai potent decât subs tanţa activă de
2–4 ori. Timpul său de înjumătăţire plasmatică, T
1/2, β (6 voluntari sănătoşi) este în medie de 7,9 ore (5,4 –
9,6 ore) şi este aproximativ egal cu cel al tramadolului.
Inhibarea izoenzimei CYP2D6 implicate în biotransformarea tramadolului poate afecta concentraţia
plasmatică a tramadolului şi a metabolitului său activ.
8
Eliminare
Tramadolul şi metaboliţii săi se excretă aproape în totalitate (90%) pe cale renală; restul se excretă prin
fecale. La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatic ş i renale, timpul de înjumătăţire este crescut, astfel încât se
recomandă reducerea dozelor şi prelungirea intervalului dintre doze.
Metabolismul tramadolului şi al M
1 este redus la pacienţii cu ciroză hepatică severă, de aceea se vor ajusta
dozele. La pacienţii cu ciroză hepatică, s- a determinat un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de
13,3 ± 4,9 ore (tramadol) şi de 18,5 ± 4,9 ore (O -demetiltramadol), iar într -un caz izolat 22,3 ore, respectiv
36 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală (cleara nce-ul plasmatic al creatininei < 5 ml/min) valorile au fost
de 11 ± 3,2 ore şi de 16,9 ± 3 ore, într -un caz izolat de 19,5 ore, respectiv 43,2 ore.
La pacienţii peste 75 ani, concentraţiile plasmatice maxime sunt uşor crescute, iar timpul de înjumătăţire
prelungit; de aceea, este necesară ajustarea dozelor şi a intervalului dintre doze.
La doze terapeutice, tramadolul are un profil farmacocinetic linear.
Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectul analgezic este dependentă de doză, dar variază consid erabil
în cazuri izolate. O concentraţie plasmatică de 100 – 300 ng clorhidrat de tramadol/ml este, de regulă,
eficace.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate la doză unică au demonstrat o toxicitate relativ mare a tramadolului la animalele de
laborator. Valorile DL
50 sunt de aproximativ 200 mg/kg după administrare orală şi <100 mg/kg după
administrare i.v..
Studii de toxicitate după doze repetate, efect uate la şobolani şi câini, au evidenţiat ca organ ţintă al toxicităţii
tramadolului, ficatul, la doze de 10 ori mai mari decât cele recomandate la om.
Simptomele toxicităţii sunt tipice opioidelor şi includ: oboseală, ataxie, vărsături, tremor, dispnee şi
convulsii.
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea genotoxicităţii şi carcinogenităţii.
Studiile efectuate la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat niciun efect teratogen al tramadolului. Totuşi s- au
observat unele efecte embriotoxice, de întârzie re a osificării. Tramadolul traversează bariera feto -placentară.
Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Hipromeloză 4000
H ipromeloză 100000
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Po lividonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidr u
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 6 cPs
Talc
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Oxid roşu de fer (E172)
9
Oxid galben de fer (E172) .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC , în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d. d. NOVO MESTO
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6137/ 2014/01
6138/ 2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Ianuarie 201 4
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAME NTULUI
Tramadol retard 150 mg comprimate cu eliberare prelungită
Tramadol retard 200 mg comprimate cu eliberare prelungită
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Tramadol retard 150 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține clorhidrat de tramadol 150 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 155,00 mg
Tramadol retard 200 mg comprimate cu eliberare prelungită
Fiecare comprimat cu eliberare prelungită conține clorhidrat de tramadol 200 mg.
Excipient cu efect cunoscut: lactoză monohidrat 105,00 mg
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat cu eliberare prelungită.
Tramadol retard 150 mg: c omprimate cu eliberare prelungită ovale, biconvexe, de culoare portocaliu deschis
Tramadol retard 200 mg: c omprimate cu eliberare prelungită ovale, biconvexe, de culoare cărămizie.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dureri acute şi cronice de intensitate moderată şi severe, având diferite etiologii.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doza de tramadol trebuie individualizată în func ţie de severitatea durerii şi şi de răspunsul terapeutic. Se
administrează oral, uzual de două ori pe zi. Comprimatele cu eliberare prelungită se înghit întregi cu o
cantitate suficien tă de lichid, independent de orarul meselor.
Adulţi
şi copii peste 12 ani
Doza iniţială recomandată este de 50- 100 mg, de două ori pe zi, la interval de 12 ore, dimineaţa şi seara.
Această doză poate fi crescută până la 150 -200 mg (un comprimat Tramadol retard 150 mg sau Tramadol
retard 200 mg) , de două ori pe zi, în funcţie de severitatea bolii.
2
Dacă este necesar un tratament de lungă durată cu tramadol al durerilor cronice, în funcţie de tipul şi
severitatea bolii, pacienţii trebuie monitorizaţi atent ş i reevaluaţi periodic (dacă este necesar cu întreruperi
ale tratamentului) pentru justificarea necesităţii continuării tratamentului.
Se recomandă administrarea dozei minime eficace. La nevoie doza poate fi crescută, fără a depăşi 400 mg ,
decât în cazul unor indicaţii clinice speciale, cum sunt durerile din cancere sau durerile postoperatorii severe.
Vârstnici
Nu sunt necesare reduceri ale dozelor la pacienţi cu vârsta de până la 75 ani, decât dacă prezintă afectarea
funcţiei renale sau hepatice. La cei peste 75 de ani există o tendinţă de creştere a biodisponibilităţii
tramadolului şi a timpului său de înjumătăţire cu aproximativ 17%, fiind necesară o ajustare a dozelor sau a
intervalului dintre doze.
Insuficienţa hepatică sau renală
Tramadol retard nu se recomandă la pacienţii cu insuficienţă hepatică sau renală severă.
La cei cu afectarea moderată a funcţiei hepatice şi/sau renale este necesară o ajustare a intervalului dintre
doze, deorece timpul de eliminare este prelungit.
Copii cu vârsta sub 12 an i
Eficacitatea şi siguranţa administrării de tramadol la copiii cu vârsta sub 12 ani nu a fost stabilită, de aceea
Tramadol retard nu este recomandat la copii.
4.3 Contraindicaţii
- Hipersensibilitate la clorhidratul de tramadol sau la oricare dintre ex cipienţii enumeraţi la pct. 6.1 ;
- Insuficienţă hepatică şi/sau renală severe;
- Intoxicaţie acută cu alte deprimante ale sistemului nervos central (alcool, hipnotice, alte analgezice
centrale sau medicamente psihotrope);
- Sindrom de întrerupere la opi oide;
- Tratament concomitent sau recent (mai puţin de 14 zile) cu inhibitori de monoaminoxidază (IMAO);
- Insuficienţă respiratorie severă;
- La pacienţii cu epilepsie rezistentă la tratament;
- Sarcină sau alăptare;
- Copii cu vârsta sub 12 ani.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Tratamentul cu Tramadol retard este destinat pacienţilor cu vârsta peste 12 ani. Nu se recomandă la copii cu
vârsta sub 12 ani.
La pacienţii cu antecedente de hipersensibilitate la opiacee administra rea de tramadol se face cu prudenţă.
Deşi tramadolul are un potenţial de dependenţă scăzut, administrarea pe termen lung poate duce la apariţia
toleranţei şi a dependenţei fizice şi psihice.
La persoanele cu antecedente de dependenţă medicamentoasă sau supradozaj medicamentos, se recomandă
administrarea tramadolului pe termen scurt şi sub strictă supraveghere medicală.
Pentru tratamentul durerilor cronice pe termen lung, se recomandă prudenţă, eventual întreruperea periodică
a administrării tramadolului şi utilizarea altor analgezice. Tramadolul la doze terapeutice are un potenţial
scăzut de a determina apariţia simptomelor de întrerupere la terminarea tratmentului.
La pacienţii cu dependenţă la opioide, medicamentul trebuie utilizate cu precauţie.
Tram adol retard nu este indicat în terapia de substituţie a dependenţei la opioide. Deşi tramadolul este un
agonist opioid, nu poate suprima simptomele sindromului de întrerupere la opiode.
3
Se recomandă prudenţă la bolnavii cu antecedente de convulsii şi la e pileptici, atât în timpul cât şi după
tratament . Tramadolul poate creşte riscul convulsiilor la doze mai mari decât cele recomandate (400 mg/zi)
şi la bolnavii trataţi concomitent cu alte medicamente care scad pragul convulsivant (vezi punctul 4.5.)
Se re comandă prudenţă la bolnavii cu dureri abdominale acute nediagnosticate (poate înlătura simptome
esenţiale pentru diagnostic.
La pacienţii cu hipertensiune intracraniană, traumatisme craniene, în şoc sau cu alterarea stării de conştienţă
de etiologie nepr ecizată, administrarea de tramadol se face cu multă prudenţă, deoarece tramadolul poate
masca anumite simptome importante pentru diagnostic şi aprecierea evoluţiei clinice.
Nu se recomandă administrarea tramadolului la bolnavii cu insuficienţă hepatică sau renală severă. La
pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică moderată se recomandă prelungirea intervalului dintre
administrări.
La vârstnicii peste 75 de ani timpul de înjumătăţire poate fi crescut, de aceea se recomandă creşterea
intervalul ui dintre doze.
Deşi la doze terapeutice Tramadol retard este puţin probabil să determine depresie respiratorie
relevantă clinic, administrarea la pacienţii cu depresie respiratorie existentă sau cu secreţii bronşice abunente
trebuie să se facă cu pruden ţă
Informaţii importante privind unele componente ale medicamentului
Tramadol retard conţine lactoză. Pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de
lactază (Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Administrarea concomitentă cu inhibitori de monoamioxidază (IMAO) sau la mai puţin de 14 de la
terminarea tratmentului cu IMAO este contraindicată (creşte riscul sindromului serotoninergic, cu afectarea
sistemului nervos central precum şi a centrilor respiratori şi circulatori, reacţii adverse cu risc vital).
Asocierea cu deprimante ale sistemului nervos central (hipnotice, sedative, anxiolitice, alte opioi de
analgezice sau antitusive centrale şi antihistaminice H
1 sedative) inclusiv alcool, creşte riscul deprimării
sistemului nervos central.
Administrarea concomitentă cu opioizi agonişti -antagonişti (buprenorfină, nalbufină, pentazocină) nu este
recomandat ă, deoarece acestea scad efectul analgezic al tramadolului.
Carbamazepina şi alţi inductori enzimatici cresc viteza de metabolizare a tramadolului, diminuând astfel
intensitatea şi durata efectului analgezic; de aceea, sunt necesare doze crescute de tramadol.
Asocierea cu medicamente care scad pragul convulsivant (neuroleptice, antidepresive triciclice, inhibitori
selectivi ai recaptării de serotonină, alte analgezice cu acţiune centrală, anestezice locale) creşte riscul
convulsiilor.
Studiile farmacocin etice au evidenţiat că administrarea concomitentă sau anterioară de cimetidină (inhibitor
enzimatic) nu determină interacţiuni semnificative clinic.
Ketoconazolul şi eritromicina (inhibitori ai CYP3A4), pot inhiba metabolizarea tramadolului (N -
demetilarea ), probabil şi a metabolitului activ (o- desmetiltramadolului). Nu a fost stabilită importanţa clinică
a acestor interacţiuni.
La asocierea tramadolului cu alte medicamente serotoninergice, cum sunt inhibitorii selectivi ai recaptării
serotoninei, au fost raportate cazuri izolate de apariţie ale sindromului serotoninergic, manifestat prin
confuzie, oboseală, febră, transpiraţii, ataxie, hiperreflexie, mioclonii, diaree. În general, întreruperea
4
administrării medicamentelor serotoninergice este urmată de o a meliorare rapidă. Tratamentul depinde de
natura şi severitatea simptomelor.
Asocierea cu anticoagulante orale (warfarină) se face cu prudenţă, deoarece au fost raportate creşterii ale
INR şi a echimozelor la unii pacienţi.
În perioada tratamentului cu tr amadol nu se recomandă consumul băuturilor alcoolice, deoarece alcoolul
etilic potenţează efectul sedativ al opioidelor.
Nu există nicio interacţiune cu alimentele.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Nu există date adecvate privind siguranţa utiliză rii tramadolului la femeile gravide.
Studiile la animale au evidenţiat unele efecte embriotoxice (vezi pct.5.3). Riscul potenţial pentru om este
necunoscut.
Tramadol retard nu trebuie utilizat în timpul sarcinii.
Tramadolul administrat înainte sau în timp ul naşterii nu afectează contractilitatea uterului. La nou -născuţi
poate determina modificări ale frecvenţei respiratorii, care, în general, nu sunt semnificative clinic.
Tramadolul şi metaboliţii săi se excretă în cantităţi mici în laptele matern , aproximativ 0,1% din doza
administrată mamei . Deoarece nu se cunosc efectele asupra sugarului, nu se recomandă administrarea la
femeile care alăptează. În general, după o singură administrare de Tramadol retard nu este necesară
întreruperea alăptării.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Tramadol retard poate determina scăderea capacităţii psihofizice, în special la administrare concomitentă de
alcool etilic, antihistaminice şi alte deprimante ale SNC.
Se recomandă evitarea administrării medicamentului la conducătorii de vehicule sau la cei care folosesc
utilaje.
4.8 Reacţii adverse
În timpul trat amentului cu tramadol au fost observate următoarele efecte adverse:
Foarte
frecvente
Frecvente Mai puţin
frecvente
Rare Foarte rare
Tulburări ale
sistemului
imunitar
reacţii alergice
generale
(angioedem,
bronhospasm,
dispnee,
wheezing),
reacţii alergice
severe
(anafilaxie)
Tulburări
metabolice şi de
nutriţie
tulburări ale
apetitului
alimentar
Tulburări
psihice
tulburări de stare
(în general
euforie, ocazional
disforie),
tulburări ale
activităţii (în
5
general supresie,
ocazional
creştere),
tulburări
cognitive şi
senzoriale cum
sunt tulburările
comportamentale
şi de percepţie)
halucinaţii,
confuzie,
tulburări ale
somnului şi
coşmaruri,
dependenţă şi
sindrom de sevraj
(agitaţie,
anxietate,
nervozitate,
insomnie,
hiperkinezie,
tremor şi
tulburări
gastrointestinale)
Tulburări ale
sistemului
nervos
ameţeli cefalee,
somnolenţă
crize epileptice
(apar mai ales
după doze mari
de tramadol sau
la asocierea cu
medicamente
care scad pragul
convulsivant,
cum sunt
antidepresivele,
neurolepticele;
vezi pct. 4.5.),
parestezii,
tremor.
Tulburări
oculare
vedere înceţoşată
Tulburări
cardiace
tahicardie,
palpitaţii,
hipotensiune
arterială
ortostatică sau
colaps
cardiovascular
bradicardie,
hipertensiune
arterială
Tulburări
vasculare
vasodilaţie
(eritem facial)
Tulburări
respiratorii,
toracice şi
mediastinale
agravarea
astmului
bronşic,
depresie
respiratorie, (în
special la doze
mari şi în
asociere cu alte
6
depresive ale
SNC)
Tulburări
gastro-
intestinale
greaţă,
vărsături
constipation,
xerostomie
stare de rău,
flatulenţă
Tulburări
hepatobiliare
creşterea
concentraţiilor
plasmatice ale
enzimelor
hepatice
Afecţiuni
cutanate şi ale
ţesutului
subcutanat
transpirații
excesive
reacţii cutanate
(prurit, erupţie
cutanată
tranzitorie,
urticarie)
Tulburări
musculo-
scheletice şi ale
ţesutului
conjunctiv
slăbiciune
musculară
Tulburări
renale şi ale
căilor urinare
Retenţie
urinară, disurie
Tulburări
generale şi la
nivelul locului
de administrare
astenie
4.9 Supradozaj
În principiu, în cazul supradozajului cu tramadol sunt de aşteptat simptome similare celor care apar în cazul
altor analgezice cu acţiu ne centrală (opioide). Aceste simptomele includ: mioză, vărsături, sedare, convulsii
şi deprimare respiratorie până la stop respirator, hipotensiune arterială, colaps cardiocirculator , şoc
hipovolemic, tulburări ale conştienţei până la comă.
Tratamentul r ecomandat în caz de supradozaj este de support al funcţiilor vitale. Deprimarea respiratorie
poate fi reversibilă la administrarea de naloxonă, care creşte riscul de apariţie al convulsiilor, care vor fi
controlate cu diazepam.
Tratamentul supradozajului cu Tramadol retard numai prin hemodializă sau hemofiltrare nu este adecvat
pentru eliminarea toxicului, datorită încetinirii eliminării plasmatice a tramadolului prin aceste metode.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa far macoterapeutică: alte opioide. codul ATC: N02AX02.
Tramadolul este un analgezic opioid cu acţiune centrală, ce face parte din clasa chimică a ciclohexanolului.
Este un agonist pur, neselectiv, cu acţiune asupra receptorilor opioizi μ, δ şi k, cu afinitate mai mare asupra
receptorului μ .
Alte mecanisme care contribuie la efectul său analgezic sunt inhibarea recaptării neuronale a noradrenalinei
şi creşterea eliberării serotoninei. Efectul analgezic rezultă din activitatea sinergică a celor două mecanisme
7
de acţiune: acţiune agonistă la nivelul receptorilor opioizi µ şi k şi prin acţiune la nivelul sistemului
descendent monoaminergic. Tramadolul se prezintă sub forma unui amestec racemic format din doi
enantiomeri, (+), ce este predominant activ ca opioid c u activitate preferenţială pentru receptorii µ şi
enantiomerul ( -), ce acţionează predominant ca un inhibitor al recaptării noradrenalinei şi serotoninei. Are o
acţiune analgezică comparabilă cu cea a agoniştilor morfinici parţiali. Intensitatea efectului analgezic este
comparabil cu cel al petidinei şi codeinei şi este de 10 ori mai slab decât efectul morfinei. Potenţa
tramadolului este de 1/10 -1/6 din cea a morfinei. Efectul analgezic apare la mai puţin de o oră de la
administrare, are maximul la 2 -3 ore şi durează 6 ore. Doza maximă recomandată este de 400 mg/zi.
Tramadolul are efect antitusiv. Tramadolul prezintă un potenţial de dependenţă scăzut şi produce depresie
respiratorie şi cardiacă minimă. Tramadolul, în doze terapeutice, practic nu are efect a supra sistemului
cardiovascular (nu are efect depresiv şi nu creşte presiunea în artera pulmonară), nu produce spasme ale
musculaturii netede şi nici eliberarea de histamină; de aceea, reacţiile anafilactice apar în mod excepţional.
Efectul asupra respiraţ iei este minim şi apare numai la doze mari. Dependenţa şi toleranţa se dezvoltă, de
asemenea, foarte rar.
Tramadol retard comprimate cu eliberare prelungită, se prezintă într -o formă farmaceutică specială, care
permite concentraţii sanguine de tramadol prelungite şi stabile. Comprimatele se administrează de numai 2
ori pe zi, astfel permit o complianţă mai bună a pacientului, în special în managementul de durată al durerii.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, tramadolul e ste absorbit rapid şi aproape complet (90%) din tractul
gastrointestinal. Biodisponibilitatea după administrare orală este de aproximativ 75%, indiferent de consumul
concomitent de alimente. La 0,7 ore după administrare, se înregistrează o concentraţie pla smatică de 100
mg/l (valoarea minimă pentru acţiune analgezică) şi persistă timp de 9 ore.
Diferenţa dintre tramadolul absorbit şi cel nemetabolizat, disponibil, se datorează probabil metabolizării în
proporţie mică (maxim 30%) la primul pasaj hepatic.
La aproximativ 2 ore după administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită, apar concentraţii plasmatice
terapeutice; concentraţiile maxime apar la 4 ore şi se menţin timp de până la 12 ore. După administrarea
orală a 100 mg clorhidrat de tramadol, concen traţia plasmatică maximă C
max este de 141 ± 40 ng/ml după 4,9
ore. După administrarea a 200 mg clorhidrat de tramadol, C
max este de 260 ± 62 ng/ml după 4,8 ore.
Distribuţie
Tramadolul se distribuie larg în ţesuturi. Volumul de distribuţie după administrare orală la voluntari tineri
este de 203±40 litri. Legarea de proteinele plasmatice este de 20%.
Tramadolul traversează bariera feto -placentară. Concentraţiile din sângele ombilical reprezintă 80% din cele
materne. În laptele matern se excretă cantităţi f oarte mici din substanţa activă şi din derivatului său O -
demetilat (0,1%, respectiv 0,02% din doza administrată).
Timpul de înjumătăţire plasmatică, T
1/2, este de aproximativ 6 ore, fiind independent de modul de
administrare. La pacienţii cu vârsta peste 7 5 ani poate fi prelungit de aproximativ 1,4 ori.
La aproximativ 2 ore după administrarea comprimatelor cu eliberare prelungită, apar concentraţii plasmatice
terapeutice; concentraţiile maxime apar la 4 ore şi se menţin timp de până la 12 ore.
Metabolizare
Tramadol este metabolizat (aproximativ 85%) în principal prin N - şi O -demetilare, folosind izoenzimele
citocromului P450, în principal CYP2D6, apoi produşii o- demetilaţi sunt conjugaţi cu acidul glucuronic.
Doar metabolitul O -demetil tramadol (M
1) este activ farmacodinamic. Există diferenţe cantitative
interindividuale considerabile între ceilalţi metaboliţi. Până în prezent, în urină s -au identificat unsprezece
metaboliţi. Studiile la animale au evidenţiat că O -demetiltramadolul este mai potent decât subs tanţa activă de
2–4 ori. Timpul său de înjumătăţire plasmatică, T
1/2, β (6 voluntari sănătoşi) este în medie de 7,9 ore (5,4 –
9,6 ore) şi este aproximativ egal cu cel al tramadolului.
Inhibarea izoenzimei CYP2D6 implicate în biotransformarea tramadolului poate afecta concentraţia
plasmatică a tramadolului şi a metabolitului său activ.
8
Eliminare
Tramadolul şi metaboliţii săi se excretă aproape în totalitate (90%) pe cale renală; restul se excretă prin
fecale. La pacienţii cu afectarea funcţiei hepatic ş i renale, timpul de înjumătăţire este crescut, astfel încât se
recomandă reducerea dozelor şi prelungirea intervalului dintre doze.
Metabolismul tramadolului şi al M
1 este redus la pacienţii cu ciroză hepatică severă, de aceea se vor ajusta
dozele. La pacienţii cu ciroză hepatică, s- a determinat un timp de înjumătăţire plasmatică prin eliminare de
13,3 ± 4,9 ore (tramadol) şi de 18,5 ± 4,9 ore (O -demetiltramadol), iar într -un caz izolat 22,3 ore, respectiv
36 ore. La pacienţii cu insuficienţă renală (cleara nce-ul plasmatic al creatininei < 5 ml/min) valorile au fost
de 11 ± 3,2 ore şi de 16,9 ± 3 ore, într -un caz izolat de 19,5 ore, respectiv 43,2 ore.
La pacienţii peste 75 ani, concentraţiile plasmatice maxime sunt uşor crescute, iar timpul de înjumătăţire
prelungit; de aceea, este necesară ajustarea dozelor şi a intervalului dintre doze.
La doze terapeutice, tramadolul are un profil farmacocinetic linear.
Relaţia dintre concentraţia plasmatică şi efectul analgezic este dependentă de doză, dar variază consid erabil
în cazuri izolate. O concentraţie plasmatică de 100 – 300 ng clorhidrat de tramadol/ml este, de regulă,
eficace.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Studiile de toxicitate la doză unică au demonstrat o toxicitate relativ mare a tramadolului la animalele de
laborator. Valorile DL
50 sunt de aproximativ 200 mg/kg după administrare orală şi <100 mg/kg după
administrare i.v..
Studii de toxicitate după doze repetate, efect uate la şobolani şi câini, au evidenţiat ca organ ţintă al toxicităţii
tramadolului, ficatul, la doze de 10 ori mai mari decât cele recomandate la om.
Simptomele toxicităţii sunt tipice opioidelor şi includ: oboseală, ataxie, vărsături, tremor, dispnee şi
convulsii.
Datele non -clinice nu au evidenţiat nici un risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea genotoxicităţii şi carcinogenităţii.
Studiile efectuate la şobolani şi iepuri nu au evidenţiat niciun efect teratogen al tramadolului. Totuşi s- au
observat unele efecte embriotoxice, de întârzie re a osificării. Tramadolul traversează bariera feto -placentară.
Studiile asupra funcţiei de reproducere nu au evidenţiat niciun efect asupra fertilităţii.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Hipromeloză 4000
H ipromeloză 100000
Celuloză microcristalină
Lactoză monohidrat
Po lividonă
Dioxid de siliciu coloidal anhidr u
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 6 cPs
Talc
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E171)
Oxid roşu de fer (E172)
9
Oxid galben de fer (E172) .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC , în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 3 blistere din PVC/Al a câte 10 comprimate cu eliberare prelungită.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilo r
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d. d. NOVO MESTO
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
6137/ 2014/01
6138/ 2014/01
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Ianuarie 201 4
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2014
