BETAX 5 mg/ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Betax 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie conţine 5 mg betaxolol (sub formă de clorhidrat de betaxolol).
Fiecare mililitru picături oftalmice soluţie conţine 32 de picături.
O picătură conţine 0,156 mg betaxolol.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie limpede, incoloră.
pH-ul soluţiei este cuprins în intervalul 4,0 – 8,0 şi osmolalitatea este cuprinsă în intervalul 270 – 330
mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţii cu:
hipertensiune intraoculară,
glaucom cronic cu unghi deschis.
Poate fi folosit în monoterapie sau asociat cu alte medicamente antiglaucomatoase.
4.2 Doze şi mod de administrare
Betax este destinat exclusiv administrării topice oftalmice.
Doze
Adulţi, inclusiv vârstnici
Doza recomandată este de o picătură Betax în sacul conjunctival al ochiului afectat (ochilor afectaţi),
de două ori pe zi. La unii pacienţi, efectul de scădere a presiunii intraoculare ca răspuns la tratamentul
cu Betax poate necesita câteva săptămâni până la stabilizare. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a
pacienţilor cu glaucom.
Dacă presiunea intraoculară a pacientului nu poate fi controlată adecvat la aceste doze, se poate institui
tratament asociat cu pilocarpină şi alte miotice şi/sau adrenalină (epinefrină) şi/sau inhibitori ai
anhidrazei carbonice sau analogi de prostaglandine. Dacă se administrează mai mult de un
2
medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la
interval de cel puţin 5 minute.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării betaxolol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18
ani nu au fost încă stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală
Nu au fost efectuate studii cu betaxolol picături oftalmice la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau
renală.
Mod de administrare
Pentru uz oftalmic.
Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a soluţiei oftalmice, se va evita atingerea pleoapelor,
suprafeţelor învecinate sau alte suprafeţe cu vârful de picurare al flaconului. Între utilizări, flaconul
trebuie păstrat bine închis.
Absorbţia sistemică este redusă atunci când se efectuează ocluzia nazolacrimală sau închiderea
pleoapelor timp de 2 minute. Acest lucru poate conduce la o reducere a reacţiilor adverse şi la o
creştere a activităţii locale.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- boli cu hiperreactivitate a căilor respiratorii cum sunt astmul bronşic sever sau antecedente de
astm bronşic sever, boală pulmonară cronică obstructivă severă;
- bradicardie sinusală, sindrom de sinus bolnav, bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular de gradul II
sau III necontrolat cu pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă, şoc cardiogen.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
General
Similar altor medicamente cu administrare locală oftalmică, betaxololul este absorbit sistemic. Din
cauza componentei beta-adrenergice, betaxolol, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse
cardiovasculare şi pulmonare care au fost observate în cazul medicamentelor blocante beta-
adrenergice cu administrare sistemică. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea
oftalmică locală este mai scăzută decât după administrare sistemică. Pentru a reduce absorbția
sistemică, vezi pct. 4.2.
La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea
unghiului prin constricţie pupilară cu un miotic. Betaxololul are efect minim sau nul asupra pupilei.
Atunci când Betax este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cu unghi
închis, nu trebuie administrat singur, ci împreună cu un miotic.
Afecţiuni cardiace
La pacienții cu afecțiuni cardiovasculare (de exemplu, boală coronariană, angina Prinzmetal și
insuficienţă cardiacă) și hipotensiune arterială, necesitatea tratamentului cu beta-blocante trebuie
evaluată în mod critic, luându-se în considerare şi administrarea altor substanțe active. Pacienţii cu
afecţiuni cardiovasculare trebuie supravegheați pentru apariția semnelor agravării acestor afecțiuni sau
a reacțiilor adverse.
Din cauza efectului negativ asupra timpului de conducere, medicamentele beta-blocante trebuie
administrate cu precauţie la pacienţii cu bloc cardiac de grad I.
Afecţiuni vasculare
3
Pacienţii cu afecţiuni circulatorii periferice severe (şi anume forme severe ale bolii Raynaud sau
sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu precauţie.
Afecţiuni respiratorii
În urma administrării unor beta-blocante oftalmice au fost raportate reacţii respiratorii, inclusiv deces
ca urmare a bronhospasmului la pacienţii cu astm bronşic.
Pacienţii cu astm bronşic uşor/moderat, istoric de astm bronşic uşor/moderat sau boală pulmonară
obstructivă cronică (BPOC) uşoară/moderată trebuie trataţi cu precauţie.
Hipoglicemie/diabet
Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii predispuşi la episoade spontane de
hipoglicemie sau la pacienţii cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi
simptomele hipoglicemiei acute.
Hipertiroidism
Beta-blocantele pot, de asemenea, masca semnele clinice de hipertiroidism.
Pacienţii suspectaţi de
tireotoxicoză vor fi urmăriţi cu atenţie, deoarece întreruperea bruscă a beta-blocantului poate precipita
criza tiroidiană.
Hipotonia musculară
S-a observat că medicamentele blocante beta-adrenergice potenţează slăbiciunea musculară
manifestată prin anumite simptome miastenice (de exemplu diplopie, ptoză şi slăbiciune musculară
generalizată). Betax se va prescrie cu prudenţă pacienţilor cu miastenie.
Boli ale corneei
Beta-blocantele oftalmice pot induce xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu
prudenţă.
Detaşări coroidiene
În cazul tratamentului cu antiglaucomatoase apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă) au fost
raportate detaşări coroidiene după procedurile de filtrare.
Alţi agenţi beta-blocanţi
Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi potenţate
atunci când betaxolol este administrat pacienţilor care se află deja sub tratament cu un medicament
beta-blocant administrat sistemic. Răspunsul acestor pacienţi la tratament trebuie atent monitorizat. Nu
este recomandată utilizarea a două beta-blocante adrenergice cu administrare topică (vezi pct. 4.5).
Reacţii anafilactice
În timpul tratamentului cu beta-blocante, pacienţii cu istoric de atopie sau istoric de reacţii anafilactice
severe la o varietate de alergeni, pot să fie mai reactivi la contactul repetat cu aceşti alergeni sau să nu
prezinte nici un răspuns la dozele obişnuite de adrenalină utilizate pentru tratarea reacţiilor
anafilactice.
Anestezia din timpul procedurilor chirurgicale
Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale agoniştilor beta-adrenergici,
cum este, de exemplu, adrenalina. Medicul anestezist trebuie să fie informat atunci când pacientul se
află sub tratament cu betaxolol. Din cauza capacităţii reduse a inimii de a răspunde la stimuli simpatici
mediaţi beta-adrenergic, se va lua în considerare reducerea progresivă a dozelor de blocante beta-
adrenergice în vederea eventualei întreruperi a tratamentului înaintea anesteziei generale.
Lentile de contact
Betax conţine conservantul clorură de benzalconiu care poate produce iritaţii şi se poate acumula în
lentilele de contact moi, de aceea soluţia nu trebuie utilizată în timpul folosirii acestor lentile. Lentilele
de contact trebuie îndepărtate înainte de instilarea picăturilor şi nu trebuie reaplicate mai devreme de
15 minute după administrare.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu betaxolol.
Există potenţial de apariţie a efectelor aditive rezultând hipotensiune arterială şi/sau bradicardie
accentuată când soluţia oftalmică de blocante beta-adrenergice este administrată concomitent cu
blocante orale ale canalelor de calciu, medicamente blocante beta-adrenergice, antiaritmice (incluzând
amiodaronă), glicozide digitalice, parasimpatomimetice, guanetidină. Se recomandă observarea atentă
a pacientului.
Pacienţii, sub tratament cu blocante beta-adrenergice administrate oral, concomitent cu Betax, trebuie
urmăriţi cu atenţie pentru detectarea unui eventual efect aditiv fie asupra presiunii intraoculare, fie
asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Beta-blocantele administrate oral reduc debitul
cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă
a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic
necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
Beta-blocantele pot încetini răspunsul la adrenalina utilizată în tratarea reacţiilor anafilactice. Trebuie
acordată atenţie deosebită pacienţilor cu atopie şi anafilaxie în antecedente.
Se recomandă urmărirea cu atenţie a pacienţilor cărora li se administrează beta-blocante concomitent
cu medicamente care au ca efect depleţia de catecolamine (cum ar fi rezerpina), din cauza unor
posibile efecte aditive ce determină hipotensiune arterială şi/sau bradicardie.
Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor care sunt sub tratament cu medicamente psihotrope
adrenergice.
A fost raportată ocazional apariţia midriazei, ca rezultat al utilizării concomitente a beta-blocantelor
oftalmice şi a adrenalinei (epinefrină).
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, medicamentele
trebuie administrate separat la interval de cel puţin 5 minute. Unguentele oftalmice trebuie
administrate la urmă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Nu există date privind efectele Betax asupra fertilității la om.
Sarcina
Deoarece nu există studii adecvate şi controlate referitoare la efectele betaxololului în timpul sarcinii,
betaxololul trebuie administrat numai dacă beneficiul terapeutic matern al tratamentului justifică riscul
potenţial pentru făt. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi pct. 4.2.
Studiile epidemiologice nu au demonstrat apariţia unor malformaţii, dar au indicat un risc de încetinire
a creşterii intrauterine, la administrarea orală a beta-blocantelor. În plus, au fost observate la nou-
născuţi semne şi simptome ale beta-blocadei (de exemplu bradicardie, hipotensiune arterială,
deprimare respiratorie şi hipoglicemie), atunci când au fost administrate beta-blocante până la
momentul naşterii. Dacă se administrează Betax până la naştere, nou-născutul trebuie atent monitorizat
în primele zile de viaţă.
Alăptarea
Beta-blocantele se elimină în laptele matern, existând riscul unor reacții adverse grave la sugar. Ctoate
acestea, la dozele terapeutice de betaxolol din picăturile oftalmice, cantitatea de betaxolol din laptele
matern este puțin probabil să fie suficientă încât să producă efecte clinice beta-blocante la sugar.
Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.
5
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Rar, ca urmare a reacţiilor adverse cum sunt înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale
vederii care pot să apară în cursul tratamentului cu betaxolol, poate fi afectată capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje.
Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea
revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Beta-blocantele administrate topic pot fi absorbite la nivel sistemic. Pot să apară reacţiile adverse
observate în cazul medicamentelor beta-blocante administrate pe cale orală.
În studii clinice cu betaxolol picături oftalmice, cea mai frecventă reacţie adversă a fost disconfortul
ocular, la 12,0% dintre pacienți.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Următoarele reacții adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice sau de supraveghere după
punerea pe piață a betaxolol picături oftalmice și sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente
(≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Termen preferat MedDRA
Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate
Tulburări psihice Rare: anxietate
Cu frecvenţă necunoscută: insomnie, depresie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee
Rare: sincopă
Cu frecvenţă necunoscută: ameţeală
Tulburări oculare Foarte frecvente: disconfort ocular
Frecvente: înceţoşare a vederii, lăcrimare excesivă
Mai puţin frecvente: keratită punctată, keratită,
conjunctivită, blefarită, afectarea vederii, fotofobie,
durerea oculară, xeroftalmie, astenopie,
blefarospasm, prurit ocular, secreţii oculare, cruste
depuse pe gene, inflamație oculară, iritație oculară,
afecţiuni conjunctivale, edem conjuctival, hiperemie
oculară
Rare: cataractă
Cu frecvenţă necunoscută: eritem al pleoapei
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: bradicardie, tahicardie
Cu frecvenţă necunoscută: aritmie
Tulburări vasculare Rare: hipotensiune
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente: astm, dispnee, rinită
Rare: tuse, rinoree
Tulburări gastrointestinale Mai puţin frecvente: greață
Rare: disgeuzie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Rare: dermatită, erupţie cutanată tranzitorie
Cu frecvenţă necunoscută: alopecie
Tulburări ale aparatului genital şi ale
sânului Rare: scăderea libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare Cu frecvenţă necunoscută: astenie
6
Similar altor medicamente oftalmice cu administrare topică, betaxolol poate fi absorbit la nivel
sistemic. Pot să apară reacţiile adverse observate în cazul medicamentelor beta-blocante administrate
pe cale orală. Incidenţa apariţiei reacţiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este
mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Reacţiile adverse enumerate includ reacţiile
observate în cadrul clasei beta-blocantelor cu administrare oftalmică.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Reacțiile alergice sistemice includ angioedemul, urticaria, erupția cutanată localizată sau generalizată,
pruritul, reacţiile anafilactice.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Hipoglicemie
Tulburări psihice:
Insomnie, depresie, coșmaruri, pierderea memoriei.
Tulburări ale sistemului nervos:
Sincopă, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, accentuarea semnelor şi simptomelor de
miastenia gravis, amețeală, parestezie și dureri de cap.
Tulburări oculare:
Semne și simptome de iritație oculară (de exemplu, senzație de arsură, înțepătură, mâncărime,
lăcrimare, roșeață), blefarită, keratită, încețoșarea vederii și detaşări coroidiene după procedurile
chirurgicale de filtrare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare), scăderea
sensibilității corneei, uscăciune a ochilor, eroziune corneeană, ptoză, diplopie.
Tulburări cardiace:
Bradicardie, durere în piept, palpitații, edem, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc
atrioventricular, stop cardiac, insuficiență cardiacă.
Tulburări vasculare:
Hipotensiune, fenomenul Raynaud, mâini și picioare reci.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Bronhospasm (în special la pacienții cu boală bronhospastică pre-existentă), dispnee, tuse.
Tulburări gastrointestinale:
Disgeuzie, greață, dispepsie, diaree, gură uscată, durere abdominală, vomă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Alopecie, rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, erupție cutanată.
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv:
Mialgie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Disfuncție sexuală, scăderea libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Astenie/oboseală
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
7
4.9 Supradozaj
Este puţin probabilă apariţia simptomelor de supradozaj la administrarea pe cale oftalmică. Excesul de
soluţie se îndepărtează prin spălare cu apă călduţă din abundenţă.
În cazul ingestiei accidentale, simptomele de supradoză ale beta blocadei pot include bradicardie,
hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă şi bronhospasm.
În cazul în care se produce un supradozaj cu Betax picături oftalmice, tratamentul trebuie să fie
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi, codul ATC: S01ED02.
Betaxololul este un blocant cardioselectiv al receptorilor beta-1 adrenergici, nu are acţiune
semnificativă de stabilizare a membranei (acţiune anestezică locală) şi este lipsit de acţiune
simpatomimetică intrinsecă.
Presiunea intraoculară (PIO) crescută reprezintă un factor de risc major pentru reducerea câmpului
vizual în glaucom. Cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât creşte riscul lezării nervului
optic şi a reducerii câmpului vizual. După administrare oftalmică, betaxololul reduce atât PIO
crescută, cât şi pe cea normală, însoţită sau nu de glaucom, iar mecanismul acţiunii hipotensoare pare
a fi diminuarea producţiei de umoare apoasă, aşa cum s-a demonstrat prin tonografie şi
fluorofotometrie. Efectul începe în general după 30 minute şi este maxim la 2 ore de la administrarea
locală. O singură doză asigură o reducere a PIO timp de 12 ore.
Betaxolol picături oftalmice, suspensie (betaxolol 0,25%) asigură o reducere a PIO echivalentă cu cea
demonstrată la betaxolol picături oftalmice, soluţie (betaxolol 0,50%).
Acţiunea vasorelaxantă periferică a betaxololului a fost demonstrată într-un studiu in vivo la câini, în
timp ce acţiunea vasorelaxantă şi cea de blocare a canalelor de calciu ale betaxololului au fost
demonstrate în mai multe studii in vitro, utilizând vase de la nivel ocular şi non-ocular de şobolan,
cobai, iepure, câine, porc şi bovine. Acţiunea de agent neuroprotector a betaxololului a fost
demonstrată atât in vivo cât şi in vitro prin experimente efectuate pe retină de iepure, culturi corticale
de şobolan şi culturi retiniene de pui de găină.
Date obţinute pe durata unor studii clinice controlate, la pacienţi suferind de glaucom cronic cu unghi
deschis şi hipertensiune oculară, indică faptul că tratamentul cu betaxolol aduce un plus de beneficiu
pe termen lung asupra câmpului vizual, comparativ cu tratamentul cu timolol, un beta-blocant
neselectiv. În plus, pe durata terapiei cu betaxolol, nu a fost observat nici un efect negativ asupra
irigaţiei sanguine la nivelul nervului optic. Mai mult decât atât, betaxololul menţine sau îmbunătăţeşte
fluxul/perfuzia sanguină oculară.
Betaxololul administrat topic sub formă de picături oftalmice are un efect minim sau nul asupra
constricţiei pupilare şi un efect minim asupra parametrilor pulmonari şi cardiovasculari.
Betaxololul administrat oftalmic nu are efect semnificativ asupra funcţiei pulmonare, măsurate prin
volumul maxim expirat pe secundă, capacitatea vitală maximă şi relaţia dintre acestea. Nu a fost
observată nici o dovadă a blocadei beta-adrenergice cardio-vasculare în timpul efectuării exerciţiilor.
Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu
afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-
adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
8
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Betaxolol este înalt lipofil, ceea ce duce la o bună penetrare a corneei, cu nivele intraoculare crescute
ale medicamentului. Expunerea plasmatică la betaxolol este scăzută după administrare topică
oftalmică. În studii clinice de farmacocinetică, concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie
de 2 ng/ml. Betaxolol este caracterizat printr-o bună absorbţie după administrare orală, extracţie
redusă la primul pasaj hepatic şi un timp de înjumătăţire relativ mare, de aproximativ 16 - 22 ore.
Eliminarea betaxololului se face în primul rând prin urină şi mai puţin prin fecale. Căile metabolice
majore produc două forme de acid carboxilic care se elimină prin urină alături de betaxolol
nemodificat (aproximativ 16% din doza administrată).
5.3. Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate pe şoareci cu doze orale de 6, 20 sau 60 mg/kg/zi şi la şobolani cu doze orale de 3,
12 şi 48 mg/kg/zi clorhidrat de betaxolol, pe întreaga perioadă de viaţă nu au demonstrat efecte
carcinogene. Nu au fost testate doze mai mari.
Într-o serie de studii in vitro şi in vivo pe celule bacteriene şi de mamifere nu s-au demonstrat efecte
mutagene.
Studiile asupra funcţiei de reproducere, teratogenice, peri- şi postnatale, cu clorhidrat de betaxolol
administrat oral la şobolan şi iepure au demonstrat existenţa unei legături între această administrare şi
pierderea sarcinii la doze de peste 12 mg/kg şi respectiv 128 mg/kg.
Administrarea orală la femelele gestante a evidenţiat că fătul este afectat, în a 19-a zi de gestaţie,
concentraţia de betaxolol la nivel fetal fiind la jumătate faţă de concentraţia plasmatică maternă de
betaxolol, pentru ca apoi să scadă rapid.
Clorhidratul de betaxolol s-a dovedit a fi lipsit de teratogenitate şi nu s-au semnalat alte reacţii adverse
asupra reproducerii la nivele subtoxice ale dozelor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Edetat disodic
Clorură de benzalconiu
Hidroxid de sodiu 0,1 M (pentru ajustarea pH-ului)
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
28 de zile de la prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD, prevăzut cu picurător din PEJD, cu capac din PEÎD, a 5 ml picături
oftalmice soluţie.
9
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor, nr. 1 A, Otopeni, 075100, jud. Ilfov
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8520/2016/01
9. DATA AUTORIZĂRII
Reînnoirea autorizaţiei: Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Betax 5 mg/ml picături oftalmice, soluţie
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie conţine 5 mg betaxolol (sub formă de clorhidrat de betaxolol).
Fiecare mililitru picături oftalmice soluţie conţine 32 de picături.
O picătură conţine 0,156 mg betaxolol.
Excipient cu efect cunoscut:
Un ml soluţie conţine clorură de benzalconiu 0,1 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Picături oftalmice, soluţie.
Soluţie limpede, incoloră.
pH-ul soluţiei este cuprins în intervalul 4,0 – 8,0 şi osmolalitatea este cuprinsă în intervalul 270 – 330
mOsmol/kg.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Reducerea presiunii intraoculare crescute la pacienţii cu:
hipertensiune intraoculară,
glaucom cronic cu unghi deschis.
Poate fi folosit în monoterapie sau asociat cu alte medicamente antiglaucomatoase.
4.2 Doze şi mod de administrare
Betax este destinat exclusiv administrării topice oftalmice.
Doze
Adulţi, inclusiv vârstnici
Doza recomandată este de o picătură Betax în sacul conjunctival al ochiului afectat (ochilor afectaţi),
de două ori pe zi. La unii pacienţi, efectul de scădere a presiunii intraoculare ca răspuns la tratamentul
cu Betax poate necesita câteva săptămâni până la stabilizare. Se recomandă monitorizarea cu atenţie a
pacienţilor cu glaucom.
Dacă presiunea intraoculară a pacientului nu poate fi controlată adecvat la aceste doze, se poate institui
tratament asociat cu pilocarpină şi alte miotice şi/sau adrenalină (epinefrină) şi/sau inhibitori ai
anhidrazei carbonice sau analogi de prostaglandine. Dacă se administrează mai mult de un
2
medicament cu administrare topică oftalmică, celelalte medicamente trebuie administrate separat la
interval de cel puţin 5 minute.
Copii şi adolescenţi
Siguranţa şi eficacitatea administrării betaxolol la copii şi adolescenţi cu vârsta cuprinsă între 0 şi 18
ani nu au fost încă stabilite.
Pacienţi cu insuficienţă hepatică şi renală
Nu au fost efectuate studii cu betaxolol picături oftalmice la pacienţi cu insuficienţă hepatică sau
renală.
Mod de administrare
Pentru uz oftalmic.
Pentru a evita contaminarea vârfului picurător şi a soluţiei oftalmice, se va evita atingerea pleoapelor,
suprafeţelor învecinate sau alte suprafeţe cu vârful de picurare al flaconului. Între utilizări, flaconul
trebuie păstrat bine închis.
Absorbţia sistemică este redusă atunci când se efectuează ocluzia nazolacrimală sau închiderea
pleoapelor timp de 2 minute. Acest lucru poate conduce la o reducere a reacţiilor adverse şi la o
creştere a activităţii locale.
4.3 Contraindicaţii
- hipersensibilitate la betaxolol sau la oricare dintre excipienţii enumeraţi la pct. 6.1;
- boli cu hiperreactivitate a căilor respiratorii cum sunt astmul bronşic sever sau antecedente de
astm bronşic sever, boală pulmonară cronică obstructivă severă;
- bradicardie sinusală, sindrom de sinus bolnav, bloc sino-atrial, bloc atrio-ventricular de gradul II
sau III necontrolat cu pacemaker, insuficienţă cardiacă manifestă, şoc cardiogen.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
General
Similar altor medicamente cu administrare locală oftalmică, betaxololul este absorbit sistemic. Din
cauza componentei beta-adrenergice, betaxolol, pot să apară aceleaşi tipuri de reacţii adverse
cardiovasculare şi pulmonare care au fost observate în cazul medicamentelor blocante beta-
adrenergice cu administrare sistemică. Incidența reacțiilor adverse sistemice după administrarea
oftalmică locală este mai scăzută decât după administrare sistemică. Pentru a reduce absorbția
sistemică, vezi pct. 4.2.
La pacienţii cu glaucom cu unghi închis, obiectivul imediat al tratamentului este redeschiderea
unghiului prin constricţie pupilară cu un miotic. Betaxololul are efect minim sau nul asupra pupilei.
Atunci când Betax este utilizat pentru reducerea presiunii intraoculare crescute în glaucomul cu unghi
închis, nu trebuie administrat singur, ci împreună cu un miotic.
Afecţiuni cardiace
La pacienții cu afecțiuni cardiovasculare (de exemplu, boală coronariană, angina Prinzmetal și
insuficienţă cardiacă) și hipotensiune arterială, necesitatea tratamentului cu beta-blocante trebuie
evaluată în mod critic, luându-se în considerare şi administrarea altor substanțe active. Pacienţii cu
afecţiuni cardiovasculare trebuie supravegheați pentru apariția semnelor agravării acestor afecțiuni sau
a reacțiilor adverse.
Din cauza efectului negativ asupra timpului de conducere, medicamentele beta-blocante trebuie
administrate cu precauţie la pacienţii cu bloc cardiac de grad I.
Afecţiuni vasculare
3
Pacienţii cu afecţiuni circulatorii periferice severe (şi anume forme severe ale bolii Raynaud sau
sindromului Raynaud) trebuie trataţi cu precauţie.
Afecţiuni respiratorii
În urma administrării unor beta-blocante oftalmice au fost raportate reacţii respiratorii, inclusiv deces
ca urmare a bronhospasmului la pacienţii cu astm bronşic.
Pacienţii cu astm bronşic uşor/moderat, istoric de astm bronşic uşor/moderat sau boală pulmonară
obstructivă cronică (BPOC) uşoară/moderată trebuie trataţi cu precauţie.
Hipoglicemie/diabet
Beta-blocantele trebuie administrate cu prudenţă la pacienţii predispuşi la episoade spontane de
hipoglicemie sau la pacienţii cu diabet zaharat instabil, deoarece beta-blocantele pot masca semnele şi
simptomele hipoglicemiei acute.
Hipertiroidism
Beta-blocantele pot, de asemenea, masca semnele clinice de hipertiroidism.
Pacienţii suspectaţi de
tireotoxicoză vor fi urmăriţi cu atenţie, deoarece întreruperea bruscă a beta-blocantului poate precipita
criza tiroidiană.
Hipotonia musculară
S-a observat că medicamentele blocante beta-adrenergice potenţează slăbiciunea musculară
manifestată prin anumite simptome miastenice (de exemplu diplopie, ptoză şi slăbiciune musculară
generalizată). Betax se va prescrie cu prudenţă pacienţilor cu miastenie.
Boli ale corneei
Beta-blocantele oftalmice pot induce xeroftalmie. Pacienţii cu afecţiuni corneene trebuie trataţi cu
prudenţă.
Detaşări coroidiene
În cazul tratamentului cu antiglaucomatoase apoase (de exemplu, timolol, acetazolamidă) au fost
raportate detaşări coroidiene după procedurile de filtrare.
Alţi agenţi beta-blocanţi
Efectul asupra presiunii intraoculare sau efectele cunoscute ale beta-blocadei sistemice pot fi potenţate
atunci când betaxolol este administrat pacienţilor care se află deja sub tratament cu un medicament
beta-blocant administrat sistemic. Răspunsul acestor pacienţi la tratament trebuie atent monitorizat. Nu
este recomandată utilizarea a două beta-blocante adrenergice cu administrare topică (vezi pct. 4.5).
Reacţii anafilactice
În timpul tratamentului cu beta-blocante, pacienţii cu istoric de atopie sau istoric de reacţii anafilactice
severe la o varietate de alergeni, pot să fie mai reactivi la contactul repetat cu aceşti alergeni sau să nu
prezinte nici un răspuns la dozele obişnuite de adrenalină utilizate pentru tratarea reacţiilor
anafilactice.
Anestezia din timpul procedurilor chirurgicale
Preparatele oftalmologice beta-blocante pot bloca efectele sistemice ale agoniştilor beta-adrenergici,
cum este, de exemplu, adrenalina. Medicul anestezist trebuie să fie informat atunci când pacientul se
află sub tratament cu betaxolol. Din cauza capacităţii reduse a inimii de a răspunde la stimuli simpatici
mediaţi beta-adrenergic, se va lua în considerare reducerea progresivă a dozelor de blocante beta-
adrenergice în vederea eventualei întreruperi a tratamentului înaintea anesteziei generale.
Lentile de contact
Betax conţine conservantul clorură de benzalconiu care poate produce iritaţii şi se poate acumula în
lentilele de contact moi, de aceea soluţia nu trebuie utilizată în timpul folosirii acestor lentile. Lentilele
de contact trebuie îndepărtate înainte de instilarea picăturilor şi nu trebuie reaplicate mai devreme de
15 minute după administrare.
4
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Nu s-au efectuat studii specifice privind interacţiunile medicamentoase cu betaxolol.
Există potenţial de apariţie a efectelor aditive rezultând hipotensiune arterială şi/sau bradicardie
accentuată când soluţia oftalmică de blocante beta-adrenergice este administrată concomitent cu
blocante orale ale canalelor de calciu, medicamente blocante beta-adrenergice, antiaritmice (incluzând
amiodaronă), glicozide digitalice, parasimpatomimetice, guanetidină. Se recomandă observarea atentă
a pacientului.
Pacienţii, sub tratament cu blocante beta-adrenergice administrate oral, concomitent cu Betax, trebuie
urmăriţi cu atenţie pentru detectarea unui eventual efect aditiv fie asupra presiunii intraoculare, fie
asupra efectelor sistemice cunoscute ale beta-blocadei. Beta-blocantele administrate oral reduc debitul
cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă
a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic
necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
Beta-blocantele pot încetini răspunsul la adrenalina utilizată în tratarea reacţiilor anafilactice. Trebuie
acordată atenţie deosebită pacienţilor cu atopie şi anafilaxie în antecedente.
Se recomandă urmărirea cu atenţie a pacienţilor cărora li se administrează beta-blocante concomitent
cu medicamente care au ca efect depleţia de catecolamine (cum ar fi rezerpina), din cauza unor
posibile efecte aditive ce determină hipotensiune arterială şi/sau bradicardie.
Se recomandă monitorizarea atentă a pacienţilor care sunt sub tratament cu medicamente psihotrope
adrenergice.
A fost raportată ocazional apariţia midriazei, ca rezultat al utilizării concomitente a beta-blocantelor
oftalmice şi a adrenalinei (epinefrină).
Dacă se utilizează mai mult de un medicament cu administrare topică oftalmică, medicamentele
trebuie administrate separat la interval de cel puţin 5 minute. Unguentele oftalmice trebuie
administrate la urmă.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Fertilitatea
Nu există date privind efectele Betax asupra fertilității la om.
Sarcina
Deoarece nu există studii adecvate şi controlate referitoare la efectele betaxololului în timpul sarcinii,
betaxololul trebuie administrat numai dacă beneficiul terapeutic matern al tratamentului justifică riscul
potenţial pentru făt. Pentru reducerea absorbţiei sistemice, vezi pct. 4.2.
Studiile epidemiologice nu au demonstrat apariţia unor malformaţii, dar au indicat un risc de încetinire
a creşterii intrauterine, la administrarea orală a beta-blocantelor. În plus, au fost observate la nou-
născuţi semne şi simptome ale beta-blocadei (de exemplu bradicardie, hipotensiune arterială,
deprimare respiratorie şi hipoglicemie), atunci când au fost administrate beta-blocante până la
momentul naşterii. Dacă se administrează Betax până la naştere, nou-născutul trebuie atent monitorizat
în primele zile de viaţă.
Alăptarea
Beta-blocantele se elimină în laptele matern, existând riscul unor reacții adverse grave la sugar. Ctoate
acestea, la dozele terapeutice de betaxolol din picăturile oftalmice, cantitatea de betaxolol din laptele
matern este puțin probabil să fie suficientă încât să producă efecte clinice beta-blocante la sugar.
Pentru a reduce absorbţia sistemică, vezi pct. 4.2.
5
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Rar, ca urmare a reacţiilor adverse cum sunt înceţoşarea tranzitorie a vederii sau alte tulburări ale
vederii care pot să apară în cursul tratamentului cu betaxolol, poate fi afectată capacitatea de a conduce
vehicule şi de a folosi utilaje.
Dacă după administrare apare înceţoşarea vederii, pacientul trebuie să aştepte până când vederea
revine la normal înainte de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Rezumatul profilului de siguranţă
Beta-blocantele administrate topic pot fi absorbite la nivel sistemic. Pot să apară reacţiile adverse
observate în cazul medicamentelor beta-blocante administrate pe cale orală.
În studii clinice cu betaxolol picături oftalmice, cea mai frecventă reacţie adversă a fost disconfortul
ocular, la 12,0% dintre pacienți.
Lista tabelară a reacţiilor adverse
Următoarele reacții adverse au fost raportate în timpul studiilor clinice sau de supraveghere după
punerea pe piață a betaxolol picături oftalmice și sunt clasificate în funcţie de frecvenţă, folosind
următoarea convenţie: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 până la <1/10), mai puţin frecvente
(≥1/1000 până la <1/100), rare (≥1/10000 până la <1/1000),
foarte rare (<1/10000), cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Clasificare pe aparate, sisteme şi organe Termen preferat MedDRA
Tulburări ale sistemului imunitar Cu frecvenţă necunoscută: hipersensibilitate
Tulburări psihice Rare: anxietate
Cu frecvenţă necunoscută: insomnie, depresie
Tulburări ale sistemului nervos Frecvente: cefalee
Rare: sincopă
Cu frecvenţă necunoscută: ameţeală
Tulburări oculare Foarte frecvente: disconfort ocular
Frecvente: înceţoşare a vederii, lăcrimare excesivă
Mai puţin frecvente: keratită punctată, keratită,
conjunctivită, blefarită, afectarea vederii, fotofobie,
durerea oculară, xeroftalmie, astenopie,
blefarospasm, prurit ocular, secreţii oculare, cruste
depuse pe gene, inflamație oculară, iritație oculară,
afecţiuni conjunctivale, edem conjuctival, hiperemie
oculară
Rare: cataractă
Cu frecvenţă necunoscută: eritem al pleoapei
Tulburări cardiace Mai puţin frecvente: bradicardie, tahicardie
Cu frecvenţă necunoscută: aritmie
Tulburări vasculare Rare: hipotensiune
Tulburări respiratorii, toracice şi
mediastinale Mai puţin frecvente: astm, dispnee, rinită
Rare: tuse, rinoree
Tulburări gastrointestinale Mai puţin frecvente: greață
Rare: disgeuzie
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului
subcutanat Rare: dermatită, erupţie cutanată tranzitorie
Cu frecvenţă necunoscută: alopecie
Tulburări ale aparatului genital şi ale
sânului Rare: scăderea libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de
administrare Cu frecvenţă necunoscută: astenie
6
Similar altor medicamente oftalmice cu administrare topică, betaxolol poate fi absorbit la nivel
sistemic. Pot să apară reacţiile adverse observate în cazul medicamentelor beta-blocante administrate
pe cale orală. Incidenţa apariţiei reacţiilor adverse sistemice după administrarea topică oftalmică este
mai scăzută decât în cazul administrării sistemice. Reacţiile adverse enumerate includ reacţiile
observate în cadrul clasei beta-blocantelor cu administrare oftalmică.
Tulburări ale sistemului imunitar:
Reacțiile alergice sistemice includ angioedemul, urticaria, erupția cutanată localizată sau generalizată,
pruritul, reacţiile anafilactice.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Hipoglicemie
Tulburări psihice:
Insomnie, depresie, coșmaruri, pierderea memoriei.
Tulburări ale sistemului nervos:
Sincopă, accident vascular cerebral, ischemie cerebrală, accentuarea semnelor şi simptomelor de
miastenia gravis, amețeală, parestezie și dureri de cap.
Tulburări oculare:
Semne și simptome de iritație oculară (de exemplu, senzație de arsură, înțepătură, mâncărime,
lăcrimare, roșeață), blefarită, keratită, încețoșarea vederii și detaşări coroidiene după procedurile
chirurgicale de filtrare (vezi pct. 4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare), scăderea
sensibilității corneei, uscăciune a ochilor, eroziune corneeană, ptoză, diplopie.
Tulburări cardiace:
Bradicardie, durere în piept, palpitații, edem, aritmie, insuficienţă cardiacă congestivă, bloc
atrioventricular, stop cardiac, insuficiență cardiacă.
Tulburări vasculare:
Hipotensiune, fenomenul Raynaud, mâini și picioare reci.
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale:
Bronhospasm (în special la pacienții cu boală bronhospastică pre-existentă), dispnee, tuse.
Tulburări gastrointestinale:
Disgeuzie, greață, dispepsie, diaree, gură uscată, durere abdominală, vomă.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Alopecie, rash psoriaziform sau exacerbarea psoriazisului, erupție cutanată.
Tulburări musculo-scheletice
şi ale ţesutului conjunctiv:
Mialgie
Tulburări ale aparatului genital şi sânului:
Disfuncție sexuală, scăderea libidoului
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
Astenie/oboseală
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a
Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
7
4.9 Supradozaj
Este puţin probabilă apariţia simptomelor de supradozaj la administrarea pe cale oftalmică. Excesul de
soluţie se îndepărtează prin spălare cu apă călduţă din abundenţă.
În cazul ingestiei accidentale, simptomele de supradoză ale beta blocadei pot include bradicardie,
hipotensiune arterială, insuficienţă cardiacă şi bronhospasm.
În cazul în care se produce un supradozaj cu Betax picături oftalmice, tratamentul trebuie să fie
simptomatic şi de susţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antiglaucomatoase şi miotice, agenţi beta-blocanţi, codul ATC: S01ED02.
Betaxololul este un blocant cardioselectiv al receptorilor beta-1 adrenergici, nu are acţiune
semnificativă de stabilizare a membranei (acţiune anestezică locală) şi este lipsit de acţiune
simpatomimetică intrinsecă.
Presiunea intraoculară (PIO) crescută reprezintă un factor de risc major pentru reducerea câmpului
vizual în glaucom. Cu cât presiunea intraoculară este mai mare, cu atât creşte riscul lezării nervului
optic şi a reducerii câmpului vizual. După administrare oftalmică, betaxololul reduce atât PIO
crescută, cât şi pe cea normală, însoţită sau nu de glaucom, iar mecanismul acţiunii hipotensoare pare
a fi diminuarea producţiei de umoare apoasă, aşa cum s-a demonstrat prin tonografie şi
fluorofotometrie. Efectul începe în general după 30 minute şi este maxim la 2 ore de la administrarea
locală. O singură doză asigură o reducere a PIO timp de 12 ore.
Betaxolol picături oftalmice, suspensie (betaxolol 0,25%) asigură o reducere a PIO echivalentă cu cea
demonstrată la betaxolol picături oftalmice, soluţie (betaxolol 0,50%).
Acţiunea vasorelaxantă periferică a betaxololului a fost demonstrată într-un studiu in vivo la câini, în
timp ce acţiunea vasorelaxantă şi cea de blocare a canalelor de calciu ale betaxololului au fost
demonstrate în mai multe studii in vitro, utilizând vase de la nivel ocular şi non-ocular de şobolan,
cobai, iepure, câine, porc şi bovine. Acţiunea de agent neuroprotector a betaxololului a fost
demonstrată atât in vivo cât şi in vitro prin experimente efectuate pe retină de iepure, culturi corticale
de şobolan şi culturi retiniene de pui de găină.
Date obţinute pe durata unor studii clinice controlate, la pacienţi suferind de glaucom cronic cu unghi
deschis şi hipertensiune oculară, indică faptul că tratamentul cu betaxolol aduce un plus de beneficiu
pe termen lung asupra câmpului vizual, comparativ cu tratamentul cu timolol, un beta-blocant
neselectiv. În plus, pe durata terapiei cu betaxolol, nu a fost observat nici un efect negativ asupra
irigaţiei sanguine la nivelul nervului optic. Mai mult decât atât, betaxololul menţine sau îmbunătăţeşte
fluxul/perfuzia sanguină oculară.
Betaxololul administrat topic sub formă de picături oftalmice are un efect minim sau nul asupra
constricţiei pupilare şi un efect minim asupra parametrilor pulmonari şi cardiovasculari.
Betaxololul administrat oftalmic nu are efect semnificativ asupra funcţiei pulmonare, măsurate prin
volumul maxim expirat pe secundă, capacitatea vitală maximă şi relaţia dintre acestea. Nu a fost
observată nici o dovadă a blocadei beta-adrenergice cardio-vasculare în timpul efectuării exerciţiilor.
Beta-blocantele administrate oral reduc debitul cardiac atât la subiecţi sănătoşi, cât şi la pacienţi cu
afecţiuni cardiace. La pacienţi cu afectarea severă a funcţiei miocardice, antagoniştii receptorilor beta-
adrenergici pot inhiba efectul stimulant simpatic necesar menţinerii unei funcţii cardiace adecvate.
8
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Betaxolol este înalt lipofil, ceea ce duce la o bună penetrare a corneei, cu nivele intraoculare crescute
ale medicamentului. Expunerea plasmatică la betaxolol este scăzută după administrare topică
oftalmică. În studii clinice de farmacocinetică, concentraţiile plasmatice au fost sub limita de detecţie
de 2 ng/ml. Betaxolol este caracterizat printr-o bună absorbţie după administrare orală, extracţie
redusă la primul pasaj hepatic şi un timp de înjumătăţire relativ mare, de aproximativ 16 - 22 ore.
Eliminarea betaxololului se face în primul rând prin urină şi mai puţin prin fecale. Căile metabolice
majore produc două forme de acid carboxilic care se elimină prin urină alături de betaxolol
nemodificat (aproximativ 16% din doza administrată).
5.3. Date preclinice de siguranţă
Studiile efectuate pe şoareci cu doze orale de 6, 20 sau 60 mg/kg/zi şi la şobolani cu doze orale de 3,
12 şi 48 mg/kg/zi clorhidrat de betaxolol, pe întreaga perioadă de viaţă nu au demonstrat efecte
carcinogene. Nu au fost testate doze mai mari.
Într-o serie de studii in vitro şi in vivo pe celule bacteriene şi de mamifere nu s-au demonstrat efecte
mutagene.
Studiile asupra funcţiei de reproducere, teratogenice, peri- şi postnatale, cu clorhidrat de betaxolol
administrat oral la şobolan şi iepure au demonstrat existenţa unei legături între această administrare şi
pierderea sarcinii la doze de peste 12 mg/kg şi respectiv 128 mg/kg.
Administrarea orală la femelele gestante a evidenţiat că fătul este afectat, în a 19-a zi de gestaţie,
concentraţia de betaxolol la nivel fetal fiind la jumătate faţă de concentraţia plasmatică maternă de
betaxolol, pentru ca apoi să scadă rapid.
Clorhidratul de betaxolol s-a dovedit a fi lipsit de teratogenitate şi nu s-au semnalat alte reacţii adverse
asupra reproducerii la nivele subtoxice ale dozelor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Clorură de sodiu
Edetat disodic
Clorură de benzalconiu
Hidroxid de sodiu 0,1 M (pentru ajustarea pH-ului)
Apă purificată
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
28 de zile de la prima deschidere a flaconului.
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD, prevăzut cu picurător din PEJD, cu capac din PEÎD, a 5 ml picături
oftalmice soluţie.
9
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
şi alte instrucţiuni de manipulare
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
S.C. Rompharm Company S.R.L.
Str. Eroilor, nr. 1 A, Otopeni, 075100, jud. Ilfov
România
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
8520/2016/01
9. DATA AUTORIZĂRII
Reînnoirea autorizaţiei: Ianuarie 2016
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Ianuarie 2017
