GABALEPT 400 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
GABALEPT 300 mg, capsule
GABALEPT 400 mg, capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine gabapentină 300 mg.
Excipient: fiecare capsulă conţine 0,54 mg galben portocaliu S (E110).
Fiecare capsulă conţine gabapentină 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Gabalept 300 mg se prezintă sub formă de capsule gelatinoase tari, cu cap şi corp de culoare
portocalie, conţinând pulbere albă până la aproape albă, cu mici aglomerări. Capul şi corpul capsulelor
sunt inscripţionate fiecare cu numerele „93” şi „39”.
Gabalept 400 mg se prezintă sub formă de capsule gelatinoase tari, cu cap şi corp de culoare maro,
conţinând pulbere albă până la aproape albă, cu mici aglomerări. Capul şi corpul capsulelor sunt
inscripţionate fiecare cu numerele „93” şi „40”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără
generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de minim 6 ani (vezi pct. 5.1).
Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare
secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani.
Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice
Gabapentina este indicată la adulţi în tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt
durerea din cadrul neuropatiei diabetice şi nevralgia post-herpetică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Administrare orală.
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente, iar capsula trebuie înghiţită întreagă, cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).
2
Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei pentru
iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi copii cu vârsta de minim 12 ani. Recomandările
privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt prezentate într-un alt paragraf al acestui punct .
Tabel 1
Schema terapeutică- stabilirea treptată a dozei iniţiale
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi
Epilepsie
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Dozele sunt stabilite de către medicul
curant în funcţie de tolerabilitatea fiecărui pacient în parte şi de eficacitatea tratamentului. În cazul în
care medicul decide că este necesară reducerea dozei, întreruperea tratamentului sau înlocuirea cu o
medicaţie alternativă, acest lucru trebuie să se facă treptat, pe parcursul unei perioade de minim o
săptămână.
Adulţi şi adolescenţi
În cadrul studiilor clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratamentul
poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea
a 300 mg de trei ori pe zi, în prima zi. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului şi de
tolerabilitatea acestuia, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, până la doza
maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei
de gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână,
pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600
mg pe zi de 3 săptămâni în total. Dozele mai mari de 4800 mg pe zi au fost bine tolerate în cadrul
studiilor clinice de lungă durată. Doza zilnică trebuie divizată în 3 prize, iar intervalul de timp maxim
dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii cu vârsta de minim 6 ani
Doza iniţială trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 15mg/kg şi pe zi, iar doza eficace este atinsă prin
creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de
gabapentină la copiii cu vârsta de minim 6 ani este de 25-35 mg/kg şi pe zi. În cadrul unui studiu clinic
de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi pe zi. Doza totală zilnică trebuie
divizată în trei prize, iar intervalul maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei pentru a optimiza terapia
cu acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente
antiepileptice fără influenţarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau ale concentraţiilor
serice ale altor medicamente antiepileptice.
Durerea din cadrul neuropatiei periferice
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei , aşa cum este prezentat în Tabelul 1.
Alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, divizată în trei prize. Ulterior, în funcţie de răspunsul
individual al pacientului şi de tolerabilitatea individuală, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la
intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată
stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim pentru atingerea dozei de 1800 mg
pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni şi pentru
atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.
Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei
diabetice sau nevralgia post herpetică, eficacitatea şi siguranţa administrării gabapentinei nu au fost
studiate în cadrul unor studii clinice cu durata mai mare de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament
cu durată mai mare de 5 luni, medicul curant trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să
stabilească necesitatea unei terapii suplimentare.
3
Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate mică, status post-transplant de
organe, etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea unor doze mai mici, fie prin
administrarea la intervale de timp mai lungi.
Utilizarea la pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, din cauza deteriorării funcţiei renale
consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). La aceşti pacienţi pot să apară mai frecvent somnolenţă, edeme
periferice şi astenie.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Ajustarea dozelor este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă, aşa cum este descris în
Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală
poate fi utilizată gabapentina, conform următoarelor recomandări de dozaj.
Tabel 2
Stabilirea dozelor de gabapentină la adulţi pe baza funcţiei renale
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza zilnică totalăa (mg pe zi)
≥ 80 900-3600
50-79 600-1800
30-49 300-900
15-29 150b-600
15c 150b-300
a) Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei prize.
Dozele reduse sunt destinate pacienţilor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei
79 ml/min).
b) A se administra în doză de 300 mg, la intervale de două zile.
c) Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei 15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă
proporţional cu clearance-ul creatininei (de exemplu, la pacienţii cu clearance-ul creatininei
7,5 ml/min trebuie să se administreze o jumătate din doza zilnică a pacienţilor cu clearance-ul
creatininei de 15 ml/min).
Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii cu anurie care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu
gabapentină, doza iniţială recomandată este de 300 până la 400 mg, urmată de administrarea unei doze
de 200 până la 300 mg la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată
în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de
gabapentină trebuie să se bazeze pe recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se
recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg, după fiecare 4 ore de şedinţă de
hemodializă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul în care pacientul prezintă pancreatită acută în timpul tratamentului cu gabapentină, trebuie
luată în considerare întreruperea terapiei (vezi pct. 4.8).
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea
bruscă a tratamentului anticonvulsivant la pacienţii epileptici poate precipita apariţia formei clinice
denumite status epilepticus.
4
Similar altor medicamente antiepileptice, la unii pacienţi poate să apară o creştere a frecvenţei apariţiei
convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de convulsii în timpul tratamentului cu gabapentină.
Similar altor medicamente antiepileptice, la pacienţii refractari la tratament, trataţi cu mai mult de un
medicament antiepileptic, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent cu
scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină are o rată mică de succes.
Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor, iar
la unii pacienţi poate agrava aceste crize. De aceea, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie în cazul
pacienţilor cu crize mixte, incluzând stări de absenţă.
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta de minim
65 ani. În cadrul unui studiu dublu orb, efectuat la pacienţi cu dureri neuropate, somnolenţa, edemele
periferice şi astenia au apărut într-un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârsta de minim 65 ani,
comparativ cu pacienţii mai tineri. În plus faţă de rezultate, investigaţiile clinice la această grupă de
vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite de cele observate la pacienţii mai tineri.
Efectele terapiei de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) la copii şi adolescenţi
asupra capacităţii de învăţare, inteligenţei şi dezvoltării nu au fost studiate în mod adecvat. Ca urmare,
beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie evaluate în raport cu riscurile potenţiale ale unei astfel
de terapii.
Erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)
La pacienţii care au luat medicamente antiepileptice, inclusiv gabapentină, s-au raportat reacţii
sistemice de hipersensibilitate severe, ameninţătoare de viaţă, cum este erupție cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.8).
Este important de remarcat faptul că manifestările iniţiale de hipersensibilitate, cum sunt febra sau
limfadenopatia, pot fi prezente chiar dacă erupţia nu este evidentă. În acest caz gabapentina trebuie
întreruptă dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă pentru aceste semne sau simptome.
Investigaţii diagnostice
În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, utilizând testele dipstick, pot fi
obţinute rezultate fals pozitive. Ca urmare, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive
ale testelor dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metoda
turbidimetrică sau metoda de dye-binding sau utilizarea acestor metode alternative încă de la început.
Ideaţie suicidară şi comportament suicidar
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie
suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta - analize a studiilor clinice randomizate
controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului.suicidar. Mecanismul apariţiei acestui
risc nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea ca gabapentina să prezinte un risc
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi
comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi
îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor
de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Amețeală, somnolență pierderea cunoștinței, confuzie și deteriorare mentală
Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu apariția simptomelor de amețeală și somnolență ceea ce
poate determina accidentare (cădere) în cazul vârstnicilor. Au fost de asemenea raportate cazuri de
pierdere a cunoștinței, confuzie și deteriorare mentală. Prin urmare pacienții trebuie sfătuiți sa acorde
atenție până ce vor deveni familiarizați cu potențialele efecte ale medicamentului.
5
Gabalept 300 mg conţine colorant galben portocaliu S (E110), care poate provoca reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Morfina
În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare
controlată care conţine 60 mg morfină cu două ore înainte de administrarea unei capsule care conţine
gabapentină 600 mg, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu
administrarea gabapentinei fără morfină. Ca urmare, pacienţii trebuie atent monitorizaţi în ceea ce
priveşte apariţia semnelor de deprimare a SNC, cum este somnolenţa, iar doza de morfină sau de
gabapentină trebuie redusă corespunzător.
Antiepileptice
Nu s-au observat interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau
carbamazepină.
Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii
epileptici trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.
Contraceptivele orale
Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindronă şi/sau
etinilestradiol, nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui component.
Antiacide
Administrarea concomitentă de gabapentină şi antiacide care conţin aluminiu şi magneziu, determină
reducerea biodisponibilităţii gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea gabapentinei la
cel puţin 2 ore după administrarea antiacidului.
S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale a gabapentinei în cazul administrării concomitente cu
cimetidina, dar nu se aşteaptă să aibă semnificaţie clinică. Eliminarea renală a gabapentinei nu este
influenţată de probenecid.
Farmacocinetica gabapentinei nu este modificată de alimente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Riscul legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice în general
Riscul malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un
medicament antiepileptic. Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis,
malformații cardiovasculare şi defecte ale tubului neural. Terapia antiepileptică asociată determină un
risc mai mare de malformaţii congenitale comparativ cu monoterapia, de aceea, este important ca
monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil.
Femeilor care intenţionează să rămână gravide sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi
medicale de specialitate şi necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care
doresc să rămână gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc, deoarece acest
lucru poate determina apariţia convulsiilor de întrerupere, care pot avea consecinţe grave, atât pentru
mamă, cât şi pentru copil. Rar, s-a observat o întârziere a dezvoltării la copiii mamelor cu epilepsie.
Nu este posibil de stabilit diagnosticul etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea dezvoltării este
cauzată de factori genetici, sociali, epilepsie maternă sau de tratamentul cu antiepileptice.
Riscul legat de gabapentină
Nu există date adecvate privind utilizarea gabapentinei la gravide.
6
Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia
situaţiei în care beneficiul matern scontat depăşeşte clar riscul potenţial la făt.
Nu se poate concluziona cu precizie dacă riscul crescut de malformaţii congenitale este asociat cu
administrarea gabapentinei în timpul sarcinii, este datorat epilepsiei în sine sau terapiei concomitente
cu alte medicamente antiepileptice în timpul fiecărei sarcini evaluate.
Gabapentina este excretată în lapte. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului
alăptat, administrarea acesteia la mamele care alăptează se face cu prudenţă. Gabapentina se
administrează în timpul alăptării doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte clar riscul potenţial
la sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă,
ameţeli şi alte simptome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de intensitate uşoară
sau medie, acestea pot fi potenţial periculoase pentru pacienţii care conduc vehicule sau folosesc
utilaje. Aceste reacţii apar mai ales la începutul tratamentului şi după creşterea dozelor.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate în cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţii cu epilepsie (terapie
asociată sau monoterapie) sau la pacienţii cu dureri neuropate sunt prezentate în lista de mai jos,
clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (>1/10), frecvente
(≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi rare (≥1/10000 şi<1/1000). Atunci când
o reacţie adversă a fost semnalată cu frecvenţe diferite în cadrul studiilor clinice, ea a fost înregistrată
cu cea mai mare frecvenţă raportată.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente: infecţii virale
Frecvente: pneumonie, infecţii respiratorii, infecţii urinare, infecţie, otită medie, bronșită, faringită,
rinită.
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente: leucopeni
Rare: trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii alergice (de exemplu, urticarie)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: anorexie, creşterea apetitului alimentar
Mai puțin frecvente: hiperglicemie (cel mai adesea observată la pacienții cu diabet)
Rare: hiperglicemie (cel mai adesea observată la pacienții cu diabet).
Cu frecvență necunoscută: hiponatremia
Tulburări psihice
Frecvente: ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate, nervozitate, tulburări de
gândire
Rare: halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenţă, ameţeli, ataxie
7
Frecvente: convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee, parestezie,
hipoestezie, tulburări de coordonare, nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente
Mai puțin frecvente: deteriorare mentală
Rare: tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, diskinezie, distonie), pierderea cunoștinței
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere, cum sunt ambliopie, diplopie
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: vertij
Rare: tinitus
Tulburări cardiace
Rare: palpitaţii
Tulburări vasculare
Frecvente: hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee, tuse, uscăciunea gâtului
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: vărsături, greaţă, anomalii dentare, gingivită, diaree, dureri abdominale, dispepsie,
constipaţie, xerostomia, flatulenţă
Rare: pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: purpură-în cele mai multe cazuri a fost descrisă ca echimoze determinate de traumatisme
fizice, erupţie cutanată, prurit, acnee
Rare: sindrom Stevens-Johnson, edem angioneurotic, eritem polimorf, alopecie
Cu frecvență necunoscută: urticarie medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (vezi pct.
4.4)
Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale oaselor
Frecvente: artralgie, mialgie, dorsalgii, contracţii musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: incontinenţă urinară
Rare: insuficienţă renală acută
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente: impotenţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: oboseală, febră
Frecvente: edeme faciale, periferice sau generalizate, mers anormal, astenie, dureri, stare generală de
rău, sindrom cu simptomatologie asemănătoare gripei
Mai puțin frecvente: cădere
Rare: reacţie de întrerupere (cel mai frecvent anxietate, insomnie, greaţă, dureri, transpiraţii), dureri
toracice. Au fost raportate cazuri de moarte subită, dar relaţia cauzală cu tratamentul cu gabapentină
nu a fost stabilită.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: scăderea numărului leucocitelor, creştere în greutate
8
Rare: fluctuaţii ale glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat, creşterea valorilor testelor funcţiei hepatice
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale
Frecvente: leziuni accidentale, fracturi, abraziuni
În timpul tratamentului cu gabapentină, au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Nu este clară
relaţia de cauzalitate cu gabapentina (vezi pct. 4.4).
Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşitele au fost raportate numai în cadrul
studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în cadrul studiilor clinice efectuate la copii au fost raportate
frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
La supradoze de gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune viaţa
în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, dizartrie, somnolenţă, letargie şi diaree
uşoară. După un tratament de susţinere a funcţiilor vitale, toţi pacienţii s-au recuperat complet.
Absorbţia redusă a gabapentinei la doze mari poate limita absorbţia medicamentului şi în caz de
supradozaj şi, în consecinţă, poate reduce gradul de intoxicaţie.
Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei anterioare s-a demonstrat
faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu
insuficienţă renală severă.
Doza orală letală de gabapentină nu a fost stabilită la şoarecii şi şobolanii la care s-au administrat doze
mai mari de 8000 mg/kg.
Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclus ataxie, dificultăţi la respiraţie, ptoză, hipoactivitate
sau hiperexcitabilitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX12
Mecanism de acţiune
Gabapentina pătrunde rapid în creier şi previne convulsiile în cazul unor modele de epilepsie la
animale. Gabapentina nu prezintă afinitate pentru niciunul dintre receptorii GABAA sau GABAB şi
nu afectează metabolismul GABA. Nu se leagă de alţi receptori ai neurotransmiţătorilor cerebrali şi nu
interacţionează cu canalele de sodiu. Gabapentina are o afinitate ridicată de legare la subunitatea α2δ
(alfa-2-delta) a canalelor de calciu voltaj dependente şi se crede că legarea la subunitatea α2δ ar putea
fi implicată în efectele anticonvulsivante ale gabapentinei la animale. Testele de screening
comprehensive nu sugerează nicio altă ţintă a medicamentului, cu excepţia α2δ.
9
Dovezi din mai multe modele preclinice arată că activitatea farmacologică a gabapentinei ar putea fi
mediată prin legarea la α2δ, printr-o reducere a eliberării neurotransmiţătorilor excitatori în regiuni ale
sistemului nervos central. Această activitate ar putea să stea la baza efectului anticonvulsivant al
gabapentinei. Relevanţa acestor acţiuni ale gabapentinei asupra efectelor anticonvulsivante la oameni
nu a fost încă stabilită.
Gabapentina a demonstrat eficacitate şi în cazul mai multor modele preclinice de durere la animale. Se
crede că legarea specifică a gabapentinei la subunitatea α2δ provoacă o serie acţiuni care ar putea fi
responsabile pentru activitatea analgezică la modelele animale. Activităţile analgezice ale gabapentinei
pot apărea la nivelul coloanei vertebrale, precum şi la nivelul centrilor superiori din creier prin
interacţiuni cu căile descendente inhibitoare ale durerii. Relevanţa acestor proprietăţi preclinice în
acţiunea clinică la oameni nu este cunoscută.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale, efectuat la copii cu vârsta
cuprinsă între 3 şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică, dar nesemnificativă din punct de vedere
statistic, de 50% a ratei de răspuns în favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiză
suplimentară retrospectivă a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă, nu a evidenţiat un
efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă (grupe de vârstă 3-5 ani
şi 6-12 ani). Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Răspuns (Ameliorare cu ≥ 50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei*
Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea P
< 6 ani 4/21 (19,0%) 4/17 (23,5%) 0,7362
6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144
*Populaţia în intenţie de tratament modificată a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la medicaţia
din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial cât şi în
timpul studiului dublu-orb.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei sunt atinse în decurs de
2-3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia din doza absorbită) tinde să scadă odată cu
creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii
gabapentinei.
Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată în urma administrării dozelor repetate. Deşi în
studiile clinice, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, în general, între 2 μg/ml şi
20 μg/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.
Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentaţi în Tabelul 3.
Tabelul 3
Rezumatul parametrilor farmacocinetici medii (%CV) la starea de echilibru, la
intervale de 8 ore după administrarea gabapentinei
Parametrul
farmacocinetic 300 mg
(N = 7) 400 mg
(N = 14) 800 mg
(N=14)
Medie %CV Medie %CV Medie %CV
Cmax (µg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)
tmax (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)
T1/2 (ore) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)
AUC (0-8) 24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)
µg*oră/ml)
10
Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)
Cmax = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
T1/2 = Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
ASC(0-8) = Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8
ore după administrarea dozei
Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după
administrarea dozei
NA = Nu este disponibil
Distribuţie
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 57,7 litri. La
pacienţii cu epilepsie, concentraţiile gabapentinei în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ
20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru.
Gabapentina este prezentă în laptele femeilor care alăptează.
Metabolizare
Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante, responsabile de metabolizarea medicamentului.
Eliminare
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi este în medie între 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut. Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct
proporţionale cu clearance-ul creatininei.
Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii
cu funcţie renală compromisă sau în timpul şedinţelor de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi sănătoşi, cu vârsta cuprinsă
între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copiii cu vârste > 5 ani
sunt similare celor de la adulţi, doza fiind calculată în mg/kg.
Într-un studiu de farmacocinetică ce a inclus 24 de copii sănătoşi cu vârste între 1 lună şi 48 de luni
sau observat o expunere (ASC) mai redusă cu aproximativ 30%, o C
max mai mică şi un clearence al
creatininei mai mare raportate la masa corporală, prin comparaţie cu datele raportate la copiii cu vârsta
mai mare de 5 ani.
Liniaritate/non-liniaritate
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei,
ceea ce arată non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate
(F), de exemplu: Ae%, CL/F, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii
farmacocinetici care nu includ F, cum sunt CLr şi T1/2) este cel mai bine descris de parametrii
farmacocinetici liniari. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi
predictibile, pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogeneză
Gabapentina a fost administrată în alimentaţie la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000 mg/kg şi zi şi la
şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani. Doar la şobolanii de sex masculin,
la cea mai mare doză administrată, s-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a incidenţei
tumorilor celulelor acinare pancreatice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000 mg/kg şi zi,
valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 10 ori mai mari decât cele
determinate la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor acinare
11
pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un grad mic de malignitate, nu au afectat
supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor observate
în cadrul grupelor de control corespondente. Relevanţa pe care o au aceste tumori ale celulelor acinare
pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.
Mutageneză
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, la testele standard utilizând culture
bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu induce
apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus
formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.
Afectarea fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, în urma
administrării de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă
zilnică administrată la om, exprimată în mg/ m
2 suprafaţă corporală).
Teratogeneză
Gabapentina nu creşte incidenţa malformaţiilor congenitale la descendenţii şoarecilor, şobolanilor sau
iepurilor, comparativ cu grupurile de control, în urma administrării de doze de până la 50, 30 respectiv
25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg administrată la om (de patru, cinci, respectiv opt ori
decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2).
La rozătoare, gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi
posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor. Aceste efecte au apărut în urma
administrării orale în timpul organogenezei, la femelele de şoarece gestante, a dozelor de 1000 sau
3000 mg/kg şi zi şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul
împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decât doza
de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m
2.
Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg şi zi
(aproximativ ½ din doza zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2)
S-a observat o creştere a incidenţei hidroureterului şi/sau hidronefrozei la şobolanii la care s-a
administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi -într-un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei
de reproducere, 1500 mg/kg şi zi -într-un studiu de teratogenitate şi la dozele de 500, 1000 şi 2000
mg/kg şi zi -într-un studiu privind expunerea peri-şi postnatală. Semnificaţia clinică a acestor rezultate
nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor. Aceste doze sunt de
aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m
2.
Într-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o creştere a pierderilor fetale post-
implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze
sunt de aproximativ 1/4 până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om,
exprimată în mg/m
2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
GABALEPT 300 mg
Conţinutul capsulei
Talc
Amidon de porumb pregelatinizat
Învelişul capsulei
Eritrozină (E127)
Galben portocaliu S (E110)
12
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Cerneală de inscripţionare
Shellac
Oxid negru de fer (E 172)
Propilenglicol
GABALEPT 400 mg
Conţinutul capsulei
Talc
Amidon de porumb pregelatinizat
Învelişul capsulei
Oxid negru de fer (E172)
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Cerneală de inscripţionare
Shellac
Oxid negru de fer (E172)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVdC transparentă/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVdC alb opacă/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PLIVA Ljubljana d.o.o.,
Pot k sejmiscu 35, 1231 Ljublijana-Crnuce,
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI(ILOR) DE PUNERE PE PIAŢĂ
GABALEPT 300 mg, capsule
13
7485/2006/01-02
GABALEPT 400 mg, capsule
7486/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
GABALEPT 300 mg, capsule
GABALEPT 400 mg, capsule
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare capsulă conţine gabapentină 300 mg.
Excipient: fiecare capsulă conţine 0,54 mg galben portocaliu S (E110).
Fiecare capsulă conţine gabapentină 400 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Capsule
Gabalept 300 mg se prezintă sub formă de capsule gelatinoase tari, cu cap şi corp de culoare
portocalie, conţinând pulbere albă până la aproape albă, cu mici aglomerări. Capul şi corpul capsulelor
sunt inscripţionate fiecare cu numerele „93” şi „39”.
Gabalept 400 mg se prezintă sub formă de capsule gelatinoase tari, cu cap şi corp de culoare maro,
conţinând pulbere albă până la aproape albă, cu mici aglomerări. Capul şi corpul capsulelor sunt
inscripţionate fiecare cu numerele „93” şi „40”.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Epilepsie
Gabapentina este indicată ca terapie adjuvantă în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără
generalizare secundară, la adulţi şi copii cu vârsta de minim 6 ani (vezi pct. 5.1).
Gabapentina este indicată ca monoterapie în tratamentul convulsiilor parţiale, cu sau fără generalizare
secundară, la adulţi şi adolescenţi cu vârsta de minim 12 ani.
Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice
Gabapentina este indicată la adulţi în tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt
durerea din cadrul neuropatiei diabetice şi nevralgia post-herpetică.
4.2 Doze şi mod de administrare
Doze
Administrare orală.
Gabapentina poate fi administrată cu sau fără alimente, iar capsula trebuie înghiţită întreagă, cu o
cantitate suficientă de lichid (de exemplu, un pahar cu apă).
2
Pentru toate indicaţiile, în tabelul 1 este descrisă schema terapeutică de stabilire treptată a dozei pentru
iniţierea tratamentului, recomandată pentru adulţi şi copii cu vârsta de minim 12 ani. Recomandările
privind dozajul la copii cu vârsta sub 12 ani sunt prezentate într-un alt paragraf al acestui punct .
Tabel 1
Schema terapeutică- stabilirea treptată a dozei iniţiale
Ziua 1 Ziua 2 Ziua 3
300 mg o dată pe zi 300 mg de două ori pe zi 300 mg de trei ori pe zi
Epilepsie
Epilepsia necesită, în mod normal, un tratament de lungă durată. Dozele sunt stabilite de către medicul
curant în funcţie de tolerabilitatea fiecărui pacient în parte şi de eficacitatea tratamentului. În cazul în
care medicul decide că este necesară reducerea dozei, întreruperea tratamentului sau înlocuirea cu o
medicaţie alternativă, acest lucru trebuie să se facă treptat, pe parcursul unei perioade de minim o
săptămână.
Adulţi şi adolescenţi
În cadrul studiilor clinice, dozele eficace au fost cuprinse între 900 şi 3600 mg pe zi. Tratamentul
poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei, aşa cum a fost descris în Tabelul 1 sau prin administrarea
a 300 mg de trei ori pe zi, în prima zi. Ulterior, în funcţie de răspunsul individual al pacientului şi de
tolerabilitatea acestuia, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la intervale de 2-3 zile, până la doza
maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată stabilirea treptată mai lentă a dozei
de gabapentină. Timpul minim necesar pentru atingerea dozei de 1800 mg pe zi este de o săptămână,
pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni în total şi pentru atingerea dozei de 3600
mg pe zi de 3 săptămâni în total. Dozele mai mari de 4800 mg pe zi au fost bine tolerate în cadrul
studiilor clinice de lungă durată. Doza zilnică trebuie divizată în 3 prize, iar intervalul de timp maxim
dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore, pentru a preveni apariţia convulsiilor de întrerupere.
Copii cu vârsta de minim 6 ani
Doza iniţială trebuie să fie cuprinsă între 10 şi 15mg/kg şi pe zi, iar doza eficace este atinsă prin
creşterea treptată a dozelor, pe parcursul unei perioade de aproximativ trei zile. Doza eficace de
gabapentină la copiii cu vârsta de minim 6 ani este de 25-35 mg/kg şi pe zi. În cadrul unui studiu clinic
de lungă durată au fost bine tolerate doze de până la 50 mg/kg şi pe zi. Doza totală zilnică trebuie
divizată în trei prize, iar intervalul maxim dintre doze nu trebuie să depăşească 12 ore.
Nu este necesară monitorizarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei pentru a optimiza terapia
cu acest medicament. Mai mult, gabapentina poate fi administrată în asociere cu alte medicamente
antiepileptice fără influenţarea concentraţiilor plasmatice ale gabapentinei sau ale concentraţiilor
serice ale altor medicamente antiepileptice.
Durerea din cadrul neuropatiei periferice
Adulţi
Tratamentul poate fi iniţiat prin stabilirea treptată a dozei , aşa cum este prezentat în Tabelul 1.
Alternativ, doza iniţială este de 900 mg pe zi, divizată în trei prize. Ulterior, în funcţie de răspunsul
individual al pacientului şi de tolerabilitatea individuală, doza poate fi crescută cu 300 mg pe zi la
intervale de 2-3 zile, până la doza maximă de 3600 mg pe zi. La anumiţi pacienţi, poate fi adecvată
stabilirea treptată mai lentă a dozei de gabapentină. Timpul minim pentru atingerea dozei de 1800 mg
pe zi este de o săptămână, pentru atingerea dozei de 2400 mg pe zi este de 2 săptămâni şi pentru
atingerea dozei de 3600 mg pe zi este de 3 săptămâni în total.
Tratamentul durerilor din cadrul neuropatiei periferice, cum sunt durerile din cadrul neuropatiei
diabetice sau nevralgia post herpetică, eficacitatea şi siguranţa administrării gabapentinei nu au fost
studiate în cadrul unor studii clinice cu durata mai mare de 5 luni. Dacă un pacient necesită tratament
cu durată mai mare de 5 luni, medicul curant trebuie să evalueze starea clinică a pacientului şi să
stabilească necesitatea unei terapii suplimentare.
3
Recomandare pentru toate indicaţiile terapeutice
La pacienţii cu o stare medicală generală compromisă, adică greutate mică, status post-transplant de
organe, etc., doza trebuie stabilită treptat mai lent, fie prin administrarea unor doze mai mici, fie prin
administrarea la intervale de timp mai lungi.
Utilizarea la pacienţii vârstnici (cu vârsta peste 65 ani)
La pacienţii vârstnici poate fi necesară ajustarea dozei, din cauza deteriorării funcţiei renale
consecutive vârstei (vezi Tabelul 2). La aceşti pacienţi pot să apară mai frecvent somnolenţă, edeme
periferice şi astenie.
Utilizarea la pacienţi cu insuficienţă renală
Ajustarea dozelor este recomandată la pacienţii cu funcţie renală compromisă, aşa cum este descris în
Tabelul 2 şi/sau la pacienţii care efectuează şedinţe de hemodializă. La pacienţii cu insuficienţă renală
poate fi utilizată gabapentina, conform următoarelor recomandări de dozaj.
Tabel 2
Stabilirea dozelor de gabapentină la adulţi pe baza funcţiei renale
Clearance-ul creatininei (ml/min) Doza zilnică totalăa (mg pe zi)
≥ 80 900-3600
50-79 600-1800
30-49 300-900
15-29 150b-600
15c 150b-300
a) Doza zilnică totală trebuie administrată fracţionat în trei prize.
Dozele reduse sunt destinate pacienţilor cu insuficienţă renală (clearance-ul creatininei
79 ml/min).
b) A se administra în doză de 300 mg, la intervale de două zile.
c) Pentru pacienţii cu clearance-ul creatininei 15 ml/min, doza zilnică trebuie redusă
proporţional cu clearance-ul creatininei (de exemplu, la pacienţii cu clearance-ul creatininei
7,5 ml/min trebuie să se administreze o jumătate din doza zilnică a pacienţilor cu clearance-ul
creatininei de 15 ml/min).
Pacienţi care efectuează şedinţe de hemodializă
Pentru pacienţii cu anurie care efectuează şedinţe de hemodializă, care nu au fost trataţi niciodată cu
gabapentină, doza iniţială recomandată este de 300 până la 400 mg, urmată de administrarea unei doze
de 200 până la 300 mg la fiecare 4 ore de şedinţă de hemodializă. Gabapentina nu trebuie administrată
în zilele în care pacienţii nu efectuează şedinţe de dializă.
Pentru pacienţii cu insuficienţă renală care efectuează şedinţe de hemodializă, doza de întreţinere de
gabapentină trebuie să se bazeze pe recomandările din Tabelul 2. În plus faţă de doza de întreţinere, se
recomandă o doză suplimentară de 200 mg până la 300 mg, după fiecare 4 ore de şedinţă de
hemodializă.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
În cazul în care pacientul prezintă pancreatită acută în timpul tratamentului cu gabapentină, trebuie
luată în considerare întreruperea terapiei (vezi pct. 4.8).
Deşi nu există dovezi privind apariţia convulsiilor de rebound în cazul gabapentinei, întreruperea
bruscă a tratamentului anticonvulsivant la pacienţii epileptici poate precipita apariţia formei clinice
denumite status epilepticus.
4
Similar altor medicamente antiepileptice, la unii pacienţi poate să apară o creştere a frecvenţei apariţiei
convulsiilor sau debutul unor noi tipuri de convulsii în timpul tratamentului cu gabapentină.
Similar altor medicamente antiepileptice, la pacienţii refractari la tratament, trataţi cu mai mult de un
medicament antiepileptic, tentativa de întrerupere a antiepilepticelor administrate concomitent cu
scopul de a obţine monoterapia cu gabapentină are o rată mică de succes.
Gabapentina nu este considerată eficace pentru convulsiile primare generalizate de tipul absenţelor, iar
la unii pacienţi poate agrava aceste crize. De aceea, gabapentina trebuie utilizată cu precauţie în cazul
pacienţilor cu crize mixte, incluzând stări de absenţă.
Nu au fost efectuate studii sistematice privind utilizarea gabapentinei la pacienţii cu vârsta de minim
65 ani. În cadrul unui studiu dublu orb, efectuat la pacienţi cu dureri neuropate, somnolenţa, edemele
periferice şi astenia au apărut într-un procent oarecum mai mare la pacienţii cu vârsta de minim 65 ani,
comparativ cu pacienţii mai tineri. În plus faţă de rezultate, investigaţiile clinice la această grupă de
vârstă nu au indicat evenimente adverse diferite de cele observate la pacienţii mai tineri.
Efectele terapiei de lungă durată cu gabapentină (mai mult de 36 de săptămâni) la copii şi adolescenţi
asupra capacităţii de învăţare, inteligenţei şi dezvoltării nu au fost studiate în mod adecvat. Ca urmare,
beneficiile tratamentului de lungă durată trebuie evaluate în raport cu riscurile potenţiale ale unei astfel
de terapii.
Erupție cutanată medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS)
La pacienţii care au luat medicamente antiepileptice, inclusiv gabapentină, s-au raportat reacţii
sistemice de hipersensibilitate severe, ameninţătoare de viaţă, cum este erupție cutanată
medicamentoasă cu eozinofilie şi simptome sistemice (DRESS) (vezi pct. 4.8).
Este important de remarcat faptul că manifestările iniţiale de hipersensibilitate, cum sunt febra sau
limfadenopatia, pot fi prezente chiar dacă erupţia nu este evidentă. În acest caz gabapentina trebuie
întreruptă dacă nu se poate stabili o etiologie alternativă pentru aceste semne sau simptome.
Investigaţii diagnostice
În cazul determinării semi-cantitative a proteinelor totale din urină, utilizând testele dipstick, pot fi
obţinute rezultate fals pozitive. Ca urmare, se recomandă verificarea unor astfel de rezultate pozitive
ale testelor dipstick, prin metode bazate pe alte principii analitice, cum sunt metoda biuretei, metoda
turbidimetrică sau metoda de dye-binding sau utilizarea acestor metode alternative încă de la început.
Ideaţie suicidară şi comportament suicidar
La pacienţii trataţi cu medicamente antiepileptice pentru diverse indicaţii, s-au raportat ideaţie
suicidară şi comportament suicidar. În urma unei meta - analize a studiilor clinice randomizate
controlate cu placebo în care s-au utilizat medicamente antiepileptice, s-a evidenţiat un risc uşor
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului.suicidar. Mecanismul apariţiei acestui
risc nu este cunoscut şi datele disponibile nu exclud posibilitatea ca gabapentina să prezinte un risc
crescut de apariţie a ideaţiei suicidare şi a comportamentului suicidar.
Din acest motiv, pacienţii trebuie monitorizaţi în scopul identificării semnelor de ideaţie suicidară şi
comportament suicidar şi trebuie avută în vedere iniţierea unui tratament adecvat. Pacienţilor (şi
îngrijitorilor acestora) trebuie să li se recomande să ceară sfatul medicului în cazul apariţiei semnelor
de ideaţie suicidară şi comportament suicidar.
Amețeală, somnolență pierderea cunoștinței, confuzie și deteriorare mentală
Tratamentul cu gabapentină a fost asociat cu apariția simptomelor de amețeală și somnolență ceea ce
poate determina accidentare (cădere) în cazul vârstnicilor. Au fost de asemenea raportate cazuri de
pierdere a cunoștinței, confuzie și deteriorare mentală. Prin urmare pacienții trebuie sfătuiți sa acorde
atenție până ce vor deveni familiarizați cu potențialele efecte ale medicamentului.
5
Gabalept 300 mg conţine colorant galben portocaliu S (E110), care poate provoca reacţii alergice.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Morfina
În cadrul unui studiu efectuat la voluntari sănătoşi (N=12), administrarea unei capsule cu eliberare
controlată care conţine 60 mg morfină cu două ore înainte de administrarea unei capsule care conţine
gabapentină 600 mg, a determinat creşterea ASC medii a gabapentinei cu 44%, comparativ cu
administrarea gabapentinei fără morfină. Ca urmare, pacienţii trebuie atent monitorizaţi în ceea ce
priveşte apariţia semnelor de deprimare a SNC, cum este somnolenţa, iar doza de morfină sau de
gabapentină trebuie redusă corespunzător.
Antiepileptice
Nu s-au observat interacţiuni între gabapentină şi fenobarbital, fenitoină, acid valproic sau
carbamazepină.
Farmacocinetica gabapentinei la starea de echilibru este similară la subiecţii sănătoşi şi la pacienţii
epileptici trataţi cu astfel de medicamente antiepileptice.
Contraceptivele orale
Administrarea concomitentă de gabapentină şi contraceptive orale care conţin noretindronă şi/sau
etinilestradiol, nu a influenţat farmacocinetica la starea de echilibru a niciunui component.
Antiacide
Administrarea concomitentă de gabapentină şi antiacide care conţin aluminiu şi magneziu, determină
reducerea biodisponibilităţii gabapentinei cu până la 24%. Se recomandă administrarea gabapentinei la
cel puţin 2 ore după administrarea antiacidului.
S-a observat o uşoară scădere a excreţiei renale a gabapentinei în cazul administrării concomitente cu
cimetidina, dar nu se aşteaptă să aibă semnificaţie clinică. Eliminarea renală a gabapentinei nu este
influenţată de probenecid.
Farmacocinetica gabapentinei nu este modificată de alimente.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Riscul legat de epilepsie şi de medicamentele antiepileptice în general
Riscul malformaţiilor congenitale este crescut de 2-3 ori la descendenţii mamelor tratate cu un
medicament antiepileptic. Malformaţiile congenitale cel mai frecvent raportate sunt cheiloschizis,
malformații cardiovasculare şi defecte ale tubului neural. Terapia antiepileptică asociată determină un
risc mai mare de malformaţii congenitale comparativ cu monoterapia, de aceea, este important ca
monoterapia să fie indicată ori de câte ori este posibil.
Femeilor care intenţionează să rămână gravide sau se află la vârsta fertilă trebuie să li se acorde sfaturi
medicale de specialitate şi necesitatea tratamentului antiepileptic trebuie reevaluată la femeile care
doresc să rămână gravide. Tratamentul anticonvulsivant nu trebuie întrerupt brusc, deoarece acest
lucru poate determina apariţia convulsiilor de întrerupere, care pot avea consecinţe grave, atât pentru
mamă, cât şi pentru copil. Rar, s-a observat o întârziere a dezvoltării la copiii mamelor cu epilepsie.
Nu este posibil de stabilit diagnosticul etiologic diferenţial, adică dacă întârzierea dezvoltării este
cauzată de factori genetici, sociali, epilepsie maternă sau de tratamentul cu antiepileptice.
Riscul legat de gabapentină
Nu există date adecvate privind utilizarea gabapentinei la gravide.
6
Studiile la animale au arătat efecte toxice asupra funcţiei de reproducere (vezi pct. 5.3). Riscul
potenţial pentru om nu este cunoscut. Gabapentina nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia
situaţiei în care beneficiul matern scontat depăşeşte clar riscul potenţial la făt.
Nu se poate concluziona cu precizie dacă riscul crescut de malformaţii congenitale este asociat cu
administrarea gabapentinei în timpul sarcinii, este datorat epilepsiei în sine sau terapiei concomitente
cu alte medicamente antiepileptice în timpul fiecărei sarcini evaluate.
Gabapentina este excretată în lapte. Deoarece nu se cunosc efectele gabapentinei asupra sugarului
alăptat, administrarea acesteia la mamele care alăptează se face cu prudenţă. Gabapentina se
administrează în timpul alăptării doar dacă beneficiul terapeutic matern depăşeşte clar riscul potenţial
la sugar.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Gabapentina poate avea influenţă minoră sau moderată asupra capacității de a conduce vehicule şi de a
folosi utilaje. Gabapentina acţionează asupra sistemului nervos central şi poate determina somnolenţă,
ameţeli şi alte simptome asociate. Chiar dacă reacţiile adverse raportate au fost de intensitate uşoară
sau medie, acestea pot fi potenţial periculoase pentru pacienţii care conduc vehicule sau folosesc
utilaje. Aceste reacţii apar mai ales la începutul tratamentului şi după creşterea dozelor.
4.8 Reacţii adverse
Reacţiile adverse observate în cadrul studiilor clinice efectuate la pacienţii cu epilepsie (terapie
asociată sau monoterapie) sau la pacienţii cu dureri neuropate sunt prezentate în lista de mai jos,
clasificate pe aparate, organe şi sisteme şi în funcţie de frecvenţă (foarte frecvente (>1/10), frecvente
(≥1/100 şi <1/10), mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100) şi rare (≥1/10000 şi<1/1000). Atunci când
o reacţie adversă a fost semnalată cu frecvenţe diferite în cadrul studiilor clinice, ea a fost înregistrată
cu cea mai mare frecvenţă raportată.
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a
gravităţii.
Infecţii şi infestări
Foarte frecvente: infecţii virale
Frecvente: pneumonie, infecţii respiratorii, infecţii urinare, infecţie, otită medie, bronșită, faringită,
rinită.
Tulburări hematologice şi limfatice
Frecvente: leucopeni
Rare: trombocitopenie
Tulburări ale sistemului imunitar
Rare: reacţii alergice (de exemplu, urticarie)
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente: anorexie, creşterea apetitului alimentar
Mai puțin frecvente: hiperglicemie (cel mai adesea observată la pacienții cu diabet)
Rare: hiperglicemie (cel mai adesea observată la pacienții cu diabet).
Cu frecvență necunoscută: hiponatremia
Tulburări psihice
Frecvente: ostilitate, confuzie şi labilitate emoţională, depresie, anxietate, nervozitate, tulburări de
gândire
Rare: halucinaţii
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente: somnolenţă, ameţeli, ataxie
7
Frecvente: convulsii, hiperkinezie, dizartrie, amnezie, tremor, insomnie, cefalee, parestezie,
hipoestezie, tulburări de coordonare, nistagmus, reflexe crescute, scăzute sau absente
Mai puțin frecvente: deteriorare mentală
Rare: tulburări de mişcare (de exemplu coreoatetoză, diskinezie, distonie), pierderea cunoștinței
Tulburări oculare
Frecvente: tulburări de vedere, cum sunt ambliopie, diplopie
Tulburări acustice şi vestibulare
Frecvente: vertij
Rare: tinitus
Tulburări cardiace
Rare: palpitaţii
Tulburări vasculare
Frecvente: hipertensiune arterială, vasodilataţie
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente: dispnee, tuse, uscăciunea gâtului
Tulburări gastro-intestinale
Frecvente: vărsături, greaţă, anomalii dentare, gingivită, diaree, dureri abdominale, dispepsie,
constipaţie, xerostomia, flatulenţă
Rare: pancreatită
Tulburări hepatobiliare
Rare: hepatită, icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente: purpură-în cele mai multe cazuri a fost descrisă ca echimoze determinate de traumatisme
fizice, erupţie cutanată, prurit, acnee
Rare: sindrom Stevens-Johnson, edem angioneurotic, eritem polimorf, alopecie
Cu frecvență necunoscută: urticarie medicamentoasă cu eozinofilie și simptome sistemice (vezi pct.
4.4)
Tulburări musculo-scheletice, ale ţesutului conjunctiv şi ale oaselor
Frecvente: artralgie, mialgie, dorsalgii, contracţii musculare
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente: incontinenţă urinară
Rare: insuficienţă renală acută
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Frecvente: impotenţă
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Foarte frecvente: oboseală, febră
Frecvente: edeme faciale, periferice sau generalizate, mers anormal, astenie, dureri, stare generală de
rău, sindrom cu simptomatologie asemănătoare gripei
Mai puțin frecvente: cădere
Rare: reacţie de întrerupere (cel mai frecvent anxietate, insomnie, greaţă, dureri, transpiraţii), dureri
toracice. Au fost raportate cazuri de moarte subită, dar relaţia cauzală cu tratamentul cu gabapentină
nu a fost stabilită.
Investigaţii diagnostice
Frecvente: scăderea numărului leucocitelor, creştere în greutate
8
Rare: fluctuaţii ale glicemiei la pacienţii cu diabet zaharat, creşterea valorilor testelor funcţiei hepatice
Leziuni, intoxicaţii şi complicaţii procedurale
Frecvente: leziuni accidentale, fracturi, abraziuni
În timpul tratamentului cu gabapentină, au fost raportate cazuri de pancreatită acută. Nu este clară
relaţia de cauzalitate cu gabapentina (vezi pct. 4.4).
Infecţiile tractului respirator, otita medie, convulsiile şi bronşitele au fost raportate numai în cadrul
studiilor clinice efectuate la copii. În plus, în cadrul studiilor clinice efectuate la copii au fost raportate
frecvent comportament agresiv şi hiperkinezie.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare.
Agenţia Naţională a Medicamentului şi a Dispozitivelor Medicale
Str. Aviator Sănătescu nr. 48, sector 1
București 011478- RO
Tel: + 4 0757 117 259
Fax: +4 0213 163 497
e-mail: adr@anm.ro
4.9 Supradozaj
La supradoze de gabapentină de până la 49 g nu a fost observată toxicitate acută, care poate pune viaţa
în pericol. Simptomele de supradozaj includ ameţeli, diplopie, dizartrie, somnolenţă, letargie şi diaree
uşoară. După un tratament de susţinere a funcţiilor vitale, toţi pacienţii s-au recuperat complet.
Absorbţia redusă a gabapentinei la doze mari poate limita absorbţia medicamentului şi în caz de
supradozaj şi, în consecinţă, poate reduce gradul de intoxicaţie.
Deşi gabapentina poate fi eliminată prin hemodializă, pe baza experienţei anterioare s-a demonstrat
faptul că, de obicei, aceasta nu este necesară. Totuşi, hemodializa poate fi indicată la pacienţii cu
insuficienţă renală severă.
Doza orală letală de gabapentină nu a fost stabilită la şoarecii şi şobolanii la care s-au administrat doze
mai mari de 8000 mg/kg.
Semnele de intoxicaţie acută la animale au inclus ataxie, dificultăţi la respiraţie, ptoză, hipoactivitate
sau hiperexcitabilitate.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: alte antiepileptice, codul ATC: N03AX12
Mecanism de acţiune
Gabapentina pătrunde rapid în creier şi previne convulsiile în cazul unor modele de epilepsie la
animale. Gabapentina nu prezintă afinitate pentru niciunul dintre receptorii GABAA sau GABAB şi
nu afectează metabolismul GABA. Nu se leagă de alţi receptori ai neurotransmiţătorilor cerebrali şi nu
interacţionează cu canalele de sodiu. Gabapentina are o afinitate ridicată de legare la subunitatea α2δ
(alfa-2-delta) a canalelor de calciu voltaj dependente şi se crede că legarea la subunitatea α2δ ar putea
fi implicată în efectele anticonvulsivante ale gabapentinei la animale. Testele de screening
comprehensive nu sugerează nicio altă ţintă a medicamentului, cu excepţia α2δ.
9
Dovezi din mai multe modele preclinice arată că activitatea farmacologică a gabapentinei ar putea fi
mediată prin legarea la α2δ, printr-o reducere a eliberării neurotransmiţătorilor excitatori în regiuni ale
sistemului nervos central. Această activitate ar putea să stea la baza efectului anticonvulsivant al
gabapentinei. Relevanţa acestor acţiuni ale gabapentinei asupra efectelor anticonvulsivante la oameni
nu a fost încă stabilită.
Gabapentina a demonstrat eficacitate şi în cazul mai multor modele preclinice de durere la animale. Se
crede că legarea specifică a gabapentinei la subunitatea α2δ provoacă o serie acţiuni care ar putea fi
responsabile pentru activitatea analgezică la modelele animale. Activităţile analgezice ale gabapentinei
pot apărea la nivelul coloanei vertebrale, precum şi la nivelul centrilor superiori din creier prin
interacţiuni cu căile descendente inhibitoare ale durerii. Relevanţa acestor proprietăţi preclinice în
acţiunea clinică la oameni nu este cunoscută.
Eficacitate şi siguranţă clinică
Un studiu clinic privind tratamentul adjuvant al convulsiilor parţiale, efectuat la copii cu vârsta
cuprinsă între 3 şi 12 ani, a evidenţiat o diferenţă numerică, dar nesemnificativă din punct de vedere
statistic, de 50% a ratei de răspuns în favoarea gabapentinei, comparativ cu placebo. O analiză
suplimentară retrospectivă a răspunsului la tratament, evaluat în funcţie de vârstă, nu a evidenţiat un
efect semnificativ statistic al vârstei, fie ca variabilă continuă, fie intermitentă (grupe de vârstă 3-5 ani
şi 6-12 ani). Datele acestei analize retrospective sunt prezentate în tabelul de mai jos:
Răspuns (Ameliorare cu ≥ 50%) în funcţie de tratament şi vârsta populaţiei*
Grupa de vârstă Placebo Gabapentină Valoarea P
< 6 ani 4/21 (19,0%) 4/17 (23,5%) 0,7362
6 până la 12 ani 17/99 (17,2%) 20/96 (20,8%) 0,5144
*Populaţia în intenţie de tratament modificată a fost definită ca toţi pacienţii randomizaţi la medicaţia
din studiu, care au prezentat convulsii evaluabile, timp de 28 zile, atât la momentul iniţial cât şi în
timpul studiului dublu-orb.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală, concentraţiile plasmatice maxime ale gabapentinei sunt atinse în decurs de
2-3 ore. Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia din doza absorbită) tinde să scadă odată cu
creşterea dozei. Biodisponibilitatea absolută a unei capsule de 300 mg este de aproximativ 60%.
Alimentele, incluzând dieta bogată în grăsimi, nu au efect clinic semnificativ asupra farmacocineticii
gabapentinei.
Farmacocinetica gabapentinei nu este influenţată în urma administrării dozelor repetate. Deşi în
studiile clinice, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei au fost cuprinse, în general, între 2 μg/ml şi
20 μg/ml, astfel de concentraţii nu au fost predictive pentru siguranţă sau eficacitate.
Parametrii farmacocinetici ai gabapentinei sunt prezentaţi în Tabelul 3.
Tabelul 3
Rezumatul parametrilor farmacocinetici medii (%CV) la starea de echilibru, la
intervale de 8 ore după administrarea gabapentinei
Parametrul
farmacocinetic 300 mg
(N = 7) 400 mg
(N = 14) 800 mg
(N=14)
Medie %CV Medie %CV Medie %CV
Cmax (µg/ml) 4,02 (24) 5,74 (38) 8,71 (29)
tmax (ore) 2,7 (18) 2,1 (54) 1,6 (76)
T1/2 (ore) 5,2 (12) 10,8 (89) 10,6 (41)
AUC (0-8) 24,8 (24) 34,5 (34) 51,4 (27)
µg*oră/ml)
10
Ae% (%) NA NA 47,2 (25) 34,4 (37)
Cmax = Concentraţia plasmatică maximă la starea de echilibru
T1/2 = Timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare
ASC(0-8) = Aria de sub curba concentraţiei plasmatice în funcţie de timp, de la momentul 0 până la 8
ore după administrarea dozei
Ae% = Procentul din doza excretată nemodificată în urină de la momentul 0 până la 8 ore după
administrarea dozei
NA = Nu este disponibil
Distribuţie
Gabapentina nu se leagă de proteinele plasmatice şi are un volum de distribuţie de 57,7 litri. La
pacienţii cu epilepsie, concentraţiile gabapentinei în lichidul cefalorahidian (LCR) sunt de aproximativ
20% din valoarea corespunzătoare concentraţiei plasmatice minime la starea de echilibru.
Gabapentina este prezentă în laptele femeilor care alăptează.
Metabolizare
Nu există dovezi privind metabolizarea gabapentinei la om. Gabapentina nu are efect inductor asupra
funcţiilor mixte ale enzimelor hepatice oxidante, responsabile de metabolizarea medicamentului.
Eliminare
Gabapentina este eliminată sub formă nemodificată, exclusiv pe cale renală. Timpul de înjumătăţire
plasmatică prin eliminare este independent de doza administrată şi este în medie între 5 până la 7 ore.
La pacienţii vârstnici şi la pacienţii cu insuficienţă renală, clearance-ul plasmatic al gabapentinei este
scăzut. Viteza de eliminare, clearance-ul plasmatic şi clearance-ul renal al gabapentinei sunt direct
proporţionale cu clearance-ul creatininei.
Gabapentina este eliminată din plasmă prin hemodializă. Se recomandă ajustarea dozelor la pacienţii
cu funcţie renală compromisă sau în timpul şedinţelor de hemodializă (vezi pct. 4.2).
Farmacocinetica gabapentinei la copii a fost evaluată la 50 de subiecţi sănătoşi, cu vârsta cuprinsă
între 1 lună şi 12 ani. În general, concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la copiii cu vârste > 5 ani
sunt similare celor de la adulţi, doza fiind calculată în mg/kg.
Într-un studiu de farmacocinetică ce a inclus 24 de copii sănătoşi cu vârste între 1 lună şi 48 de luni
sau observat o expunere (ASC) mai redusă cu aproximativ 30%, o C
max mai mică şi un clearence al
creatininei mai mare raportate la masa corporală, prin comparaţie cu datele raportate la copiii cu vârsta
mai mare de 5 ani.
Liniaritate/non-liniaritate
Biodisponibilitatea gabapentinei (proporţia absorbită din doză) scade proporţional cu creşterea dozei,
ceea ce arată non-liniaritatea parametrilor farmacocinetici, care includ parametrii de biodisponibilitate
(F), de exemplu: Ae%, CL/F, Vd/F. Profilul farmacocinetic de eliminare al gabapentinei (parametrii
farmacocinetici care nu includ F, cum sunt CLr şi T1/2) este cel mai bine descris de parametrii
farmacocinetici liniari. Concentraţiile plasmatice ale gabapentinei la starea de echilibru pot fi
predictibile, pe baza datelor obţinute după administrarea de doze unice.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Carcinogeneză
Gabapentina a fost administrată în alimentaţie la şoareci, în doze de 200, 600 şi 2000 mg/kg şi zi şi la
şobolani în doze de 250, 1000 şi 2000 mg/kg şi zi, timp de doi ani. Doar la şobolanii de sex masculin,
la cea mai mare doză administrată, s-a evidenţiat o creştere semnificativă statistic a incidenţei
tumorilor celulelor acinare pancreatice. În cazul administrării la şobolani a dozei de 2000 mg/kg şi zi,
valorile concentraţiilor plasmatice maxime ale substanţei active sunt de 10 ori mai mari decât cele
determinate la om, după administrarea unei doze de 3600 mg pe zi. Tumorile celulelor acinare
11
pancreatice, observate la masculii de şobolan, prezintă un grad mic de malignitate, nu au afectat
supravieţuirea, nu au metastazat şi nu au invadat ţesutul înconjurător şi au fost similare celor observate
în cadrul grupelor de control corespondente. Relevanţa pe care o au aceste tumori ale celulelor acinare
pancreatice pentru riscul carcinogen la om nu este clară.
Mutageneză
Gabapentina nu a demonstrat potenţial genotoxic. In vitro, la testele standard utilizând culture
bacteriene sau celule de mamifere, gabapentina nu s-a dovedit a fi mutagenă. Gabapentina nu induce
apariţia aberaţiilor cromozomiale structurale în celulele de mamifere in vitro şi in vivo şi nu a indus
formarea micronucleilor în celulele de măduvă osoasă prelevată de la hamsteri.
Afectarea fertilităţii
Nu s-au observat reacţii adverse asupra fertilităţii sau funcţiei de reproducere la şobolani, în urma
administrării de doze de până la 2000 mg/kg (de aproximativ cinci ori mai mari decât doza maximă
zilnică administrată la om, exprimată în mg/ m
2 suprafaţă corporală).
Teratogeneză
Gabapentina nu creşte incidenţa malformaţiilor congenitale la descendenţii şoarecilor, şobolanilor sau
iepurilor, comparativ cu grupurile de control, în urma administrării de doze de până la 50, 30 respectiv
25 de ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg administrată la om (de patru, cinci, respectiv opt ori
decât doza maximă zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2).
La rozătoare, gabapentina induce întârzierea osificării craniului, vertebrelor, membrelor anterioare şi
posterioare, fenomen indicator pentru retardul creşterii fetuşilor. Aceste efecte au apărut în urma
administrării orale în timpul organogenezei, la femelele de şoarece gestante, a dozelor de 1000 sau
3000 mg/kg şi zi şi a dozelor de 500, 1000 sau 2000 mg/kg la şobolani, înainte de, în timpul
împerecherii şi pe toată durata gestaţiei. Aceste doze sunt de aproximativ 1-5 ori mai mari decât doza
de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m
2.
Nu s-au observat efecte la femelele de şoarece gestante la care s-au administrat 500 mg/kg şi zi
(aproximativ ½ din doza zilnică administrată la om, exprimată în mg/m
2)
S-a observat o creştere a incidenţei hidroureterului şi/sau hidronefrozei la şobolanii la care s-a
administrat o doză de 2000 mg/kg şi zi -într-un studiu de toxicitate asupra fertilităţii şi asupra funcţiei
de reproducere, 1500 mg/kg şi zi -într-un studiu de teratogenitate şi la dozele de 500, 1000 şi 2000
mg/kg şi zi -într-un studiu privind expunerea peri-şi postnatală. Semnificaţia clinică a acestor rezultate
nu este cunoscută, dar au fost asociate cu întârzierea dezvoltării fetuşilor. Aceste doze sunt de
aproximativ 1 până la 5 ori mai mari decât doza de 3600 mg administrată la om, exprimată în mg/m
2.
Într-un studiu de teratogenitate, realizat la iepuri, s-a observat o creştere a pierderilor fetale post-
implantare, la doze de 60, 300 şi 1500 mg/kg şi zi, administrate în timpul organogenezei. Aceste doze
sunt de aproximativ 1/4 până la de 8 ori mai mari decât doza zilnică de 3600 mg, administrată la om,
exprimată în mg/m
2.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
GABALEPT 300 mg
Conţinutul capsulei
Talc
Amidon de porumb pregelatinizat
Învelişul capsulei
Eritrozină (E127)
Galben portocaliu S (E110)
12
Dioxid de titan (E 171)
Gelatină
Cerneală de inscripţionare
Shellac
Oxid negru de fer (E 172)
Propilenglicol
GABALEPT 400 mg
Conţinutul capsulei
Talc
Amidon de porumb pregelatinizat
Învelişul capsulei
Oxid negru de fer (E172)
Oxid roşu de fer (E 172)
Oxid galben de fer (E 172)
Dioxid de titan (E171)
Gelatină
Cerneală de inscripţionare
Shellac
Oxid negru de fer (E172)
Propilenglicol
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25ºC, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVdC transparentă/Al a câte 10 capsule.
Cutie cu 10 blistere din PVC-PVdC alb opacă/Al a câte 10 capsule.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Nu sunt necesare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
PLIVA Ljubljana d.o.o.,
Pot k sejmiscu 35, 1231 Ljublijana-Crnuce,
Slovenia
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI(ILOR) DE PUNERE PE PIAŢĂ
GABALEPT 300 mg, capsule
13
7485/2006/01-02
GABALEPT 400 mg, capsule
7486/2006/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI/REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Autorizare - Decembrie 2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2016
