FENEFRIN 10%
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7551/2006/01 -02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COM ERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FENEFRIN, picături oftalmice, soluţie 100 mg/m
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml picături oftalmice, soluţie conţine clorhidrat de fenilefrină 100 mg .
Excipienţi: clorură de benzalconiu
Pentru lista tuturor excipie nţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie limpede, incoloră sau slab gălbuie
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dilatarea pupilei
Dilatarea dorită rapidă şi pronunţată a pupilei.
Profilaxie şi tratament
Profilaxia dezvoltării uvei tei, sau distrugerea sinechiei în uveită.
Chirurgia oculară.
Dilatarea pupilei înaintea chirurgiei intraoculare .
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicament ul este destinat utilizării de către adulţi. O picătură (ca doză unică) este aplicată în sacul
conj unctival, urmând a se obţine o dilatare rapidă şi pronunţată a pupilei.
În scop terapeutic, pentru a distruge sinechia, o picătură din medicament este instilată în sacul
conjunctival al ochiului (sau a ambilor ochi) o dată pe zi.
Tratamentul nu trebuie să dureze mai mult de 5 zile; prelungirea tratamentului necesită supraveghere
medicală.
Pentru dilatarea pupilei în timpul operaţiei, medicament ul poate fi aplicat cu 30-60 de minute înainte
de chirurgia intraoculară.
Doze la pacienţii vârstnic i
Când medi camentul este administrat la persoanele vârstnice este necesară precauţie; acest medicament
este folosit doar în cazurile în care posibilitatea folosirii altui medicament cu concentraţie mai scăzută
de fenilefrină a fost luat ă în considerare.
Mod de admini strare
Pacientul îşi apleacă uşor capul pe spate, trage în jos pleoapa inferioară şi instilează cu grijă o picătură
în sacul conjunctival prin presarea flaconului. Este important să nu se atingă ochiul cu picurătorul.
După aplicare, flaconul trebuie închis din nou.
2
La fel ca la toate picăturile oftalmice, se recomandă presarea cu degetul a sacului lacrimal (colţul
intern al ochiului) înainte de instilare pentru a reduce absorbţia sistemică, şi a elimina presiunea 2 -3
minute după aplicarea picăturilor .
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitatea la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Glaucomul cu unghi închis, rinita uscată, anevrismul vascular, sarcina şi alăptarea. Medicament ul este
contraindicat pentru utilizare la copii .
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Creşterea semnificativă a tensiunii arteriale după instilarea dozelor recomandate de soluţie oftalmică
cu fenilefedrină 10% a fost observată.
Îngrijire specială ar trebui acordată pacienţilor cu afecţiu ni cardiovasculare, hipertensiune, disfuncţie
cardiacă severă, aritmie cardiacă, hipertireoză, alterări vasculare majore (de exemplu, aterioscleroză
avansată, diabet insulino- dependent) dacă aceştia sunt trataţi cu Fenefrin
10%. De asemenea pentru
vârstnici. Este necesar a se considera utilizarea altui medicament cu concentraţie mai scăzută de
fenilefrină la aceste persoane.
Subiecţii cărora li se administrează acest medicament nu ar trebui să poarte lentile de contact. Lentilele
de contact moi nu trebuie purtate deloc, - clorura de benzalconiu, care este depozitată în ele, poate
cauza iritaţie oculară şi poate produce decolorarea lentilelor de contact moi . Pacienţii pot purta lentile
de contact rigide sub supraveghere medicală, totuşi, lentilele trebuie î ndepărtate înaintea aplicării
picăturilor şi reinserate nu mai devreme de 15 minute după aplicare.
Absorbţia crescută şi intensificarea reacţiilor adverse sistemice sunt posibile în hiperemia
conjunctivală şi afectarea epiteliului cornean.
Aplicarea medicament ului în ochi după traumatism, intervenţie chirurgicală, sau la pacienţii cu
lăcrimare scăzută (în timpul anesteziei) poate cauza absorbţie suficientă a fenilefrinei şi răspuns
vasopresor sistemic.
Mioza de rebound a fost observată la vârstnici la o zi după aplicarea soluţiei oftalmice cu fenilefrină, şi
reinstilarea a cauzat reducerea midriazei. Datorită efectului puternic dilatator al medicamentului, pot
apare tranzitoriu spoturi pigmentare flotante în umoarea apoasă. Acest fenomen apare la 30- 45 de
mi nute după aplicarea soluţiei oftalmice cu fenilefrină la persoanele vârstnice
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele cardiovasculare ale fenilefrinei pot fi potenţate de utilizarea simultană de inhibitori ai
monoaminoxidazei, antidepresive triciclice, anumite anestezice, insulină, metildopa, atropină şi beta-
simpatolitice (de exemplu propranolol).
Creşterea importantă a tensiunii arteriale poate apare după co- administrarea de guanetidină sau
reserpină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Fenilefrina induce o diminuare remarcabilă dependentă de doză a fluxului sanguin uterin, o creştere
a rezistenţei periferice a vaselor uterine şi creşterea contractilităţii musculaturii uterine în studiile la
animale cu femele de şobolan gestant e. Aceste alterări au contribuit la tulburările de creştere fetală.
Fenilefrina a crescut marcat incidenţa situs inversus intestinorum la fetuşii de şobolan (un asemenea
efect nu a fost demonstrat până acum la oameni).
Fenilefrina potenţează activitatea te ratogenă a acetazolamidei la şobolani (dezvoltarea de malformaţii
ale membrelor). În testări in vitro variate, nu au fost demonstrate efecte mutagene.
Studii obiective de evaluare asupra activităţii fenilefrinei în timpul sarcinii nu sunt disponibile.
Nu se cunoaşte dacă fenilefrina este secretată în laptele matern. Fenefrin
10% nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii şi alăptării.
3
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fenefrin
10% induce midriază şi interferă cu acomodarea. Vederea este neclară, în completare există
riscul vederii tulburi care durează chiar câteva ore. Pacientul trebuie să evite activităţile menţionate
câteva ore după instilarea preparatului. Abilitatea acesteia/acestuia de a reacţiona rapid şi rezonabil
poate fi afectată .
4.8 Reacţii adverse
Preparatul poate cauza hiperemie reactivă ca urmare a efectului vasoconstrictor subsidiar, senzaţie de
arsură la nivelul sacului conjunctival, o creştere a tensiunii arteriale; poate apare cicloplegie
persiste ntă pentru câteva ore. Pe lângă acestea, au apărut reacţii presoare puternice acompaniate de
palpitaţii, tahicardie şi cefalee severă. Aceste efecte sistemice au fost observate în special la pacienţii
cu hiperemie conjunctivală şi afectare a epiteliului cornean sau conjunctival.
Utilizarea cronică poate conduce la hiperemie conjunctivală reactivă şi îngroşarea corneei datorită
difuziunii edematoase. Utilizarea permanentă poate conduce la mioză la pacienţii geriatrici (efect de
rebound).
În cazuri izolate xe roză conjunctivală (keratinizare epitelială), închiderea canalului lacrimal şi epifora
instalate după utilizarea pe termen lung.
Fenefrin
10% poate agrava chiar îngustarea unghiului camerular, astfel, poate provoca atacul de
glaucom. Dacă Fenefrin 10% este utilizat în glaucom, trebuie adăugate terapiei, medicamente care
reduc presiunea intraoculară (de exemplu pilocarpina) .
4.9 Supradozaj
Simptome:
Simptomele de supradozaj sunt următoarele: creşterea tensiunii arteriale, palpitaţii, cefalee, vărsături,
an xietate, tremurături, iniţial tahicardie, apoi glomus caroticum, posibilă bradicardie reflexă datorită
stimulării. De asemenea, după administrarea oculară topică a preparatului, poate apare o creştere
pronunţată a tensiunii arteriale (de exemplu după administrarea de doze crescute).
Doza orală toxică la copii este de 3 mg pe 1 kg de greutate corporală, la adulţi este de 300 mg pe 1 kg
de greutate corporală.
Măsuri:
După ingestia preparatului, se administrează oral cărbune activ, este efectuat p osibil
lavaj gastric. După supradozaj în sacul conjunctival, clătirea imediată cu apă a sacului conjunctival.
Bradicardia reflexă este controlată cu atropină (dozele administrate la copii între 0.01- 0.02 mg pe 1 kg
de greutate corporală).
Fentolamina este administrată ca blocant al alpha -receptorilor periferici în creşterea severă a tensiunii
arteriale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: midriatice şi cicloplegice, simpatomimetice, cod ATC: S01FB01
Fe nilefrina ca şi medicament oftalmic este utilizat topic la concentraţii între 0.06- 10,0%, şi pentru
inducerea vasoconstricţiei la concentraţii între 0.1- 0.25%.
Clorhidratul de fenilefrină aparţine grupului de medicamente cunoscut ca alpha
1- simpatomimetice cu
efect pronunţat anticongestiv. Selectivitatea acţiunii sale pe receptorii alpha
1 este demonstrată într -un
număr de rezultate
experimentale. De exemplu, bunazosina alpha1- simpatolitică selectivă
antagonizează vasoconstricţia indusă de clorhidratul de fen ilefrină în arterele oculare la iepure. Efectul
midriatic al fenilefrinei rezidă în activarea receptorilor alpha
1 în muşchiul dilatator pupilar, receptorii
alpha
1 sunt parţiali responsabili de reducerea presiunii intraoculare după administrarea de concentr aţii
crescute de clorhidrat de fenilefrină (2.5- 10.0%).
4
Efectul vasoconstrictor în sine este atins, din contră, prin aplicarea fenilefrinei la concentraţii scăzute
ca decongestiv în hiperemia conjunctivală şi a mucoasei nazale.
După instilarea soluţiei de fenilefrină 10%, se raportează în unele cazuri, odată cu instalarea midriazei
şi dezvoltarea cicloplegiei.
Totuşi, unii autori susţin că soluţia 10% induce midriază maximală în 20 de minute fără cicloplegie.
Efectul midriatic persistă timp de aproximativ 5 ore.
Urmărirea corelaţiei dintre o doză (sau concentraţie) şi influenţa asupra acomodării (sau midriaza)
a arătat potenţarea dependentă de doză (sau dependentă de concentraţie) a efectului la concentraţii
între 0.1- 10.0%.
Concentraţia de 0.125% în condiţi i normale nu afectează nici mărimea pupilei, nici presiunea
intraoculară. Se pare că o creştere a presiunii intraoculare care a fost observată la pisică prin
administrarea unor concentraţii crescute de fenilefrină (> 10%) se datorează mai degrabă drenajului
scăzut al umorii apoase decât producerii sale crescute; pe de altă parte, nu a fost depistată nici o
influenţă asupra acestor doi markeri la om .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica la administrarea topică în sacul conjunctival:
Un număr de e xperimente efectuate pe ochiul de pisică in vivo şi in vitro au demonstrat că epiteliul
cornean nu este doar cea mai importantă barieră (prevenind de asemenea penetrarea clorhidratului de
fenilefrină), dar joacă un rol crucial în metabolizarea medicamentul ui.
După îndepărtarea epiteliului, rata de penetrare a fenilefrinei şi a metaboliţilor săi creşte de
aproximativ 10 ori. Aceasta demonstrează faptul că fenilefedrina are liposolubilitate scăzută şi că sub
pH -ul fiziologic prezintă proprietăţile unei baze s labe.
Atunci când epiteliul este îndepărtat în studiile la animale, concentraţia de fenilefrină în umoarea
apoasă creşte de un număr mare de ori (10 până la 30). Concentraţiile sale în cornee cresc de 3.5 ori.
Fenilefrina este parţial metabolizată în corn ee.
Concentraţia intraoculară de fenilefrină scade marcat datorită metabolizării dacă soluţiile cu
concentraţie mai mică de 0.1% sunt aplicate în sacul conjunctival.
Studiul farmacocineticii bazat pe măsurătorile efectului midriatic la oameni a demonstrat că
fenilefedrina este eliminată rapid din camera anterioară a ochiului având un timp de înjumătăţire de
1.3+/ - 0.2 h după aplicarea soluţiei de 1% -5% în sacul conjunctival.
Este stabilit faptul că fenilefedrina este un substrat pentru monoaminoxidază şi că această enzimă este
prezentă în cornee. Contribuţia monoaminoxidazei în metabolizarea fenilefrinei la nivelul corneii,
rămâne incertă până în prezent.
Farmacocinetica la administrarea sistemică:
S -a observat o creştere detectabilă a tensiunii arteriale la adulţi indusă la injectarea i.v. de 0.75 g de
clorură de fenilefedrină, efectul maxim este observat la 1 minut după injectare. În următoarele 5
minute, tensiunea arterială sistolică şi diastolică revin la valorile iniţiale.
În limitele valorilor aproxima tiv identice (doar cu uşoară întârziere), concentraţiile sanguine şi
efectele cardiovasculare ale clorhidratului de fenilefrină variază după administrarea topică de 2
picături per 0.66mg de agent. Clorhidratul de fenilefrină este absorbit semnificativ după aplicarea
topică de doze crescute .
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută după administrarea topică
După îndepărtarea de la nivelul epiteliului cornean a soluţiei de clorhidrat de fenilefrină de 2.5% şi
10% aplicat în sacul conjunctival la iepure se induce alterarea citotoxică în endoteliul cornean şi
keratocite. A fost relevată îngroşarea corneei datorită edemului. Modificări analoage au fost descrise la
pisică. Însă nu au fost observate modificări analoage după aplicarea de concentraţii sc ăzute (0.125%).
După administrarea topică de concentraţii crescute de 2.5% clorhidrat de fenilefrină în sacul
conjunctival la om, se poate produce o scădere (măsurabilă, dar tranzitorie) a presiunii parţiale
a oxigenului în conjunctivă (datorate vasocons tricţiei); totuşi, fluxul sanguin macular nu este alterat
semnificativ chiar după aplicarea soluţiei de 10% atunci când este administrată pe calea lege artis
recomandată.
5
Toxicitate subcronică şi cronică
Rezultatele investigaţiilor toxicităţii cronice în studiile la animale nu sunt disponibile.
Carcinogenicitatea
Cercetarea potenţialului tumorigenic al clorhidratului de fenilefrină la şoareci şi şobolani cu vârsta mai
mare de 2 ani nu a relevat activitate tumorigenă. Incidenţa crescută a hepatitei focale ş i prostatitei
a fost relevată la şobolani, - rata acestor modificări s-a dovedit a fi dependentă de doză .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat de sodiu dihidrat, clorură de benzalconiu, acid clorhidric, apă pentru preparate injecta bile.
6.2 Incompatibilităţi
Nu sunt cunoscute până în prezent .
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD, prevăzut cu picurător a 5 ml picături oftalmice, soluţie
Cutie cu un flacon din PEJD, prevăzut cu picurător a 10 ml picături oftalmice, soluţie
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Unimed Phar ma Ltd.,
Orieškova 11, 82105 Bratislava, Republica Slovacă
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7551/200 6/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reî nnoirea autoriza ţiei - Decembrie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Dec embrie/2006
AUTORIZAŢIE DE PUNERE PE PIAŢĂ NR. 7551/2006/01 -02 Anexa 2
Rezumatul caracteristicilor produsului
REZUMATUL CARACTERISTICILOR PRODUSULUI
1. DENUMI REA COM ERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
FENEFRIN, picături oftalmice, soluţie 100 mg/m
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml picături oftalmice, soluţie conţine clorhidrat de fenilefrină 100 mg .
Excipienţi: clorură de benzalconiu
Pentru lista tuturor excipie nţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie limpede, incoloră sau slab gălbuie
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Dilatarea pupilei
Dilatarea dorită rapidă şi pronunţată a pupilei.
Profilaxie şi tratament
Profilaxia dezvoltării uvei tei, sau distrugerea sinechiei în uveită.
Chirurgia oculară.
Dilatarea pupilei înaintea chirurgiei intraoculare .
4.2 Doze şi mod de administrare
Medicament ul este destinat utilizării de către adulţi. O picătură (ca doză unică) este aplicată în sacul
conj unctival, urmând a se obţine o dilatare rapidă şi pronunţată a pupilei.
În scop terapeutic, pentru a distruge sinechia, o picătură din medicament este instilată în sacul
conjunctival al ochiului (sau a ambilor ochi) o dată pe zi.
Tratamentul nu trebuie să dureze mai mult de 5 zile; prelungirea tratamentului necesită supraveghere
medicală.
Pentru dilatarea pupilei în timpul operaţiei, medicament ul poate fi aplicat cu 30-60 de minute înainte
de chirurgia intraoculară.
Doze la pacienţii vârstnic i
Când medi camentul este administrat la persoanele vârstnice este necesară precauţie; acest medicament
este folosit doar în cazurile în care posibilitatea folosirii altui medicament cu concentraţie mai scăzută
de fenilefrină a fost luat ă în considerare.
Mod de admini strare
Pacientul îşi apleacă uşor capul pe spate, trage în jos pleoapa inferioară şi instilează cu grijă o picătură
în sacul conjunctival prin presarea flaconului. Este important să nu se atingă ochiul cu picurătorul.
După aplicare, flaconul trebuie închis din nou.
2
La fel ca la toate picăturile oftalmice, se recomandă presarea cu degetul a sacului lacrimal (colţul
intern al ochiului) înainte de instilare pentru a reduce absorbţia sistemică, şi a elimina presiunea 2 -3
minute după aplicarea picăturilor .
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitatea la substanţa activă sau la oricare dintre excipienţii medicamentului.
Glaucomul cu unghi închis, rinita uscată, anevrismul vascular, sarcina şi alăptarea. Medicament ul este
contraindicat pentru utilizare la copii .
4.4 Atenţionări şi prec auţii speciale pentru utilizare
Creşterea semnificativă a tensiunii arteriale după instilarea dozelor recomandate de soluţie oftalmică
cu fenilefedrină 10% a fost observată.
Îngrijire specială ar trebui acordată pacienţilor cu afecţiu ni cardiovasculare, hipertensiune, disfuncţie
cardiacă severă, aritmie cardiacă, hipertireoză, alterări vasculare majore (de exemplu, aterioscleroză
avansată, diabet insulino- dependent) dacă aceştia sunt trataţi cu Fenefrin
10%. De asemenea pentru
vârstnici. Este necesar a se considera utilizarea altui medicament cu concentraţie mai scăzută de
fenilefrină la aceste persoane.
Subiecţii cărora li se administrează acest medicament nu ar trebui să poarte lentile de contact. Lentilele
de contact moi nu trebuie purtate deloc, - clorura de benzalconiu, care este depozitată în ele, poate
cauza iritaţie oculară şi poate produce decolorarea lentilelor de contact moi . Pacienţii pot purta lentile
de contact rigide sub supraveghere medicală, totuşi, lentilele trebuie î ndepărtate înaintea aplicării
picăturilor şi reinserate nu mai devreme de 15 minute după aplicare.
Absorbţia crescută şi intensificarea reacţiilor adverse sistemice sunt posibile în hiperemia
conjunctivală şi afectarea epiteliului cornean.
Aplicarea medicament ului în ochi după traumatism, intervenţie chirurgicală, sau la pacienţii cu
lăcrimare scăzută (în timpul anesteziei) poate cauza absorbţie suficientă a fenilefrinei şi răspuns
vasopresor sistemic.
Mioza de rebound a fost observată la vârstnici la o zi după aplicarea soluţiei oftalmice cu fenilefrină, şi
reinstilarea a cauzat reducerea midriazei. Datorită efectului puternic dilatator al medicamentului, pot
apare tranzitoriu spoturi pigmentare flotante în umoarea apoasă. Acest fenomen apare la 30- 45 de
mi nute după aplicarea soluţiei oftalmice cu fenilefrină la persoanele vârstnice
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Efectele cardiovasculare ale fenilefrinei pot fi potenţate de utilizarea simultană de inhibitori ai
monoaminoxidazei, antidepresive triciclice, anumite anestezice, insulină, metildopa, atropină şi beta-
simpatolitice (de exemplu propranolol).
Creşterea importantă a tensiunii arteriale poate apare după co- administrarea de guanetidină sau
reserpină.
4.6 Sarcina şi alăptarea
Fenilefrina induce o diminuare remarcabilă dependentă de doză a fluxului sanguin uterin, o creştere
a rezistenţei periferice a vaselor uterine şi creşterea contractilităţii musculaturii uterine în studiile la
animale cu femele de şobolan gestant e. Aceste alterări au contribuit la tulburările de creştere fetală.
Fenilefrina a crescut marcat incidenţa situs inversus intestinorum la fetuşii de şobolan (un asemenea
efect nu a fost demonstrat până acum la oameni).
Fenilefrina potenţează activitatea te ratogenă a acetazolamidei la şobolani (dezvoltarea de malformaţii
ale membrelor). În testări in vitro variate, nu au fost demonstrate efecte mutagene.
Studii obiective de evaluare asupra activităţii fenilefrinei în timpul sarcinii nu sunt disponibile.
Nu se cunoaşte dacă fenilefrina este secretată în laptele matern. Fenefrin
10% nu trebuie utilizat în
timpul sarcinii şi alăptării.
3
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Fenefrin
10% induce midriază şi interferă cu acomodarea. Vederea este neclară, în completare există
riscul vederii tulburi care durează chiar câteva ore. Pacientul trebuie să evite activităţile menţionate
câteva ore după instilarea preparatului. Abilitatea acesteia/acestuia de a reacţiona rapid şi rezonabil
poate fi afectată .
4.8 Reacţii adverse
Preparatul poate cauza hiperemie reactivă ca urmare a efectului vasoconstrictor subsidiar, senzaţie de
arsură la nivelul sacului conjunctival, o creştere a tensiunii arteriale; poate apare cicloplegie
persiste ntă pentru câteva ore. Pe lângă acestea, au apărut reacţii presoare puternice acompaniate de
palpitaţii, tahicardie şi cefalee severă. Aceste efecte sistemice au fost observate în special la pacienţii
cu hiperemie conjunctivală şi afectare a epiteliului cornean sau conjunctival.
Utilizarea cronică poate conduce la hiperemie conjunctivală reactivă şi îngroşarea corneei datorită
difuziunii edematoase. Utilizarea permanentă poate conduce la mioză la pacienţii geriatrici (efect de
rebound).
În cazuri izolate xe roză conjunctivală (keratinizare epitelială), închiderea canalului lacrimal şi epifora
instalate după utilizarea pe termen lung.
Fenefrin
10% poate agrava chiar îngustarea unghiului camerular, astfel, poate provoca atacul de
glaucom. Dacă Fenefrin 10% este utilizat în glaucom, trebuie adăugate terapiei, medicamente care
reduc presiunea intraoculară (de exemplu pilocarpina) .
4.9 Supradozaj
Simptome:
Simptomele de supradozaj sunt următoarele: creşterea tensiunii arteriale, palpitaţii, cefalee, vărsături,
an xietate, tremurături, iniţial tahicardie, apoi glomus caroticum, posibilă bradicardie reflexă datorită
stimulării. De asemenea, după administrarea oculară topică a preparatului, poate apare o creştere
pronunţată a tensiunii arteriale (de exemplu după administrarea de doze crescute).
Doza orală toxică la copii este de 3 mg pe 1 kg de greutate corporală, la adulţi este de 300 mg pe 1 kg
de greutate corporală.
Măsuri:
După ingestia preparatului, se administrează oral cărbune activ, este efectuat p osibil
lavaj gastric. După supradozaj în sacul conjunctival, clătirea imediată cu apă a sacului conjunctival.
Bradicardia reflexă este controlată cu atropină (dozele administrate la copii între 0.01- 0.02 mg pe 1 kg
de greutate corporală).
Fentolamina este administrată ca blocant al alpha -receptorilor periferici în creşterea severă a tensiunii
arteriale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: midriatice şi cicloplegice, simpatomimetice, cod ATC: S01FB01
Fe nilefrina ca şi medicament oftalmic este utilizat topic la concentraţii între 0.06- 10,0%, şi pentru
inducerea vasoconstricţiei la concentraţii între 0.1- 0.25%.
Clorhidratul de fenilefrină aparţine grupului de medicamente cunoscut ca alpha
1- simpatomimetice cu
efect pronunţat anticongestiv. Selectivitatea acţiunii sale pe receptorii alpha
1 este demonstrată într -un
număr de rezultate
experimentale. De exemplu, bunazosina alpha1- simpatolitică selectivă
antagonizează vasoconstricţia indusă de clorhidratul de fen ilefrină în arterele oculare la iepure. Efectul
midriatic al fenilefrinei rezidă în activarea receptorilor alpha
1 în muşchiul dilatator pupilar, receptorii
alpha
1 sunt parţiali responsabili de reducerea presiunii intraoculare după administrarea de concentr aţii
crescute de clorhidrat de fenilefrină (2.5- 10.0%).
4
Efectul vasoconstrictor în sine este atins, din contră, prin aplicarea fenilefrinei la concentraţii scăzute
ca decongestiv în hiperemia conjunctivală şi a mucoasei nazale.
După instilarea soluţiei de fenilefrină 10%, se raportează în unele cazuri, odată cu instalarea midriazei
şi dezvoltarea cicloplegiei.
Totuşi, unii autori susţin că soluţia 10% induce midriază maximală în 20 de minute fără cicloplegie.
Efectul midriatic persistă timp de aproximativ 5 ore.
Urmărirea corelaţiei dintre o doză (sau concentraţie) şi influenţa asupra acomodării (sau midriaza)
a arătat potenţarea dependentă de doză (sau dependentă de concentraţie) a efectului la concentraţii
între 0.1- 10.0%.
Concentraţia de 0.125% în condiţi i normale nu afectează nici mărimea pupilei, nici presiunea
intraoculară. Se pare că o creştere a presiunii intraoculare care a fost observată la pisică prin
administrarea unor concentraţii crescute de fenilefrină (> 10%) se datorează mai degrabă drenajului
scăzut al umorii apoase decât producerii sale crescute; pe de altă parte, nu a fost depistată nici o
influenţă asupra acestor doi markeri la om .
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Farmacocinetica la administrarea topică în sacul conjunctival:
Un număr de e xperimente efectuate pe ochiul de pisică in vivo şi in vitro au demonstrat că epiteliul
cornean nu este doar cea mai importantă barieră (prevenind de asemenea penetrarea clorhidratului de
fenilefrină), dar joacă un rol crucial în metabolizarea medicamentul ui.
După îndepărtarea epiteliului, rata de penetrare a fenilefrinei şi a metaboliţilor săi creşte de
aproximativ 10 ori. Aceasta demonstrează faptul că fenilefedrina are liposolubilitate scăzută şi că sub
pH -ul fiziologic prezintă proprietăţile unei baze s labe.
Atunci când epiteliul este îndepărtat în studiile la animale, concentraţia de fenilefrină în umoarea
apoasă creşte de un număr mare de ori (10 până la 30). Concentraţiile sale în cornee cresc de 3.5 ori.
Fenilefrina este parţial metabolizată în corn ee.
Concentraţia intraoculară de fenilefrină scade marcat datorită metabolizării dacă soluţiile cu
concentraţie mai mică de 0.1% sunt aplicate în sacul conjunctival.
Studiul farmacocineticii bazat pe măsurătorile efectului midriatic la oameni a demonstrat că
fenilefedrina este eliminată rapid din camera anterioară a ochiului având un timp de înjumătăţire de
1.3+/ - 0.2 h după aplicarea soluţiei de 1% -5% în sacul conjunctival.
Este stabilit faptul că fenilefedrina este un substrat pentru monoaminoxidază şi că această enzimă este
prezentă în cornee. Contribuţia monoaminoxidazei în metabolizarea fenilefrinei la nivelul corneii,
rămâne incertă până în prezent.
Farmacocinetica la administrarea sistemică:
S -a observat o creştere detectabilă a tensiunii arteriale la adulţi indusă la injectarea i.v. de 0.75 g de
clorură de fenilefedrină, efectul maxim este observat la 1 minut după injectare. În următoarele 5
minute, tensiunea arterială sistolică şi diastolică revin la valorile iniţiale.
În limitele valorilor aproxima tiv identice (doar cu uşoară întârziere), concentraţiile sanguine şi
efectele cardiovasculare ale clorhidratului de fenilefrină variază după administrarea topică de 2
picături per 0.66mg de agent. Clorhidratul de fenilefrină este absorbit semnificativ după aplicarea
topică de doze crescute .
5.3 Date preclinice de siguranţă
Toxicitatea acută după administrarea topică
După îndepărtarea de la nivelul epiteliului cornean a soluţiei de clorhidrat de fenilefrină de 2.5% şi
10% aplicat în sacul conjunctival la iepure se induce alterarea citotoxică în endoteliul cornean şi
keratocite. A fost relevată îngroşarea corneei datorită edemului. Modificări analoage au fost descrise la
pisică. Însă nu au fost observate modificări analoage după aplicarea de concentraţii sc ăzute (0.125%).
După administrarea topică de concentraţii crescute de 2.5% clorhidrat de fenilefrină în sacul
conjunctival la om, se poate produce o scădere (măsurabilă, dar tranzitorie) a presiunii parţiale
a oxigenului în conjunctivă (datorate vasocons tricţiei); totuşi, fluxul sanguin macular nu este alterat
semnificativ chiar după aplicarea soluţiei de 10% atunci când este administrată pe calea lege artis
recomandată.
5
Toxicitate subcronică şi cronică
Rezultatele investigaţiilor toxicităţii cronice în studiile la animale nu sunt disponibile.
Carcinogenicitatea
Cercetarea potenţialului tumorigenic al clorhidratului de fenilefrină la şoareci şi şobolani cu vârsta mai
mare de 2 ani nu a relevat activitate tumorigenă. Incidenţa crescută a hepatitei focale ş i prostatitei
a fost relevată la şobolani, - rata acestor modificări s-a dovedit a fi dependentă de doză .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Edetat de sodiu dihidrat, clorură de benzalconiu, acid clorhidric, apă pentru preparate injecta bile.
6.2 Incompatibilităţi
Nu sunt cunoscute până în prezent .
6.3 Perioada de valabilitate
2 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A nu se congela.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu un flacon din PEJD, prevăzut cu picurător a 5 ml picături oftalmice, soluţie
Cutie cu un flacon din PEJD, prevăzut cu picurător a 10 ml picături oftalmice, soluţie
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Unimed Phar ma Ltd.,
Orieškova 11, 82105 Bratislava, Republica Slovacă
8. NUMĂRUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7551/200 6/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reî nnoirea autoriza ţiei - Decembrie/2006
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Dec embrie/2006
