METFOGAMMA 1000 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metfogamma 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține clorhidrat de metformină 1000 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de formă oblongă, de culoare albă, prevăzute cu linie mediană pe una din fețe și cu un
șanț median pe cealaltă față.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special la pacienţii supraponderali, atunci când numai regimul
alimentar şi exerciţiile fizice nu realizează un control adecvat al glicemiei.
La adulţi, comprimatele filmate Metfogamma pot fi utilizate în monoterapie sau în asociere cu
alte antidiabetice orale sau cu insulină.
La copii cu vârste peste 10 ani şi adolescenţi, comprimatele filmate Metfogamma pot fi utilizate
în monoterapie sau în asociere cu insulina.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează clorhidrat de
metformină ca terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei,
s-a demonstrat o reducere a complicaţiilor diabetului (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi cu funcție renală normală (RFG ≥90 ml/min)
Monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale
Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2 sau 3 ori pe zi, administrată în
timpul meselor sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea treptată a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.
Doza maximă recomandată este de 3 g clorhidrat de metformină zilnic, administrată fracţionat în 3 prize pe
zi.
2
Dacă se intenţionează trecerea de la tratamentul cu alt antidiabetic oral: se va întrerupe administrarea
acestuia şi se va institui tratamentul cu clorhidrat de metformină în doza indicată mai sus.
Asocierea cu insulină
Pentru a obţine un control mai bun al glicemiei se poate utiliza asocierea clorhidratului de metformină cu
insulină. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de 500 mg sau 850 mg de 2 sau
3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină va fi ajustată în funcţie de valorile glicemiei.
Vârstnici
Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat de
metformină trebuie ajustată după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a funcţiei
renale (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel puțin
anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici,
funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3 - 6 luni.
RFG
ml/min Doza zilnică maximă totală (se
împarte în 2 - 3 doze pe zi) Considerații suplimentare
60 - 89 3000 mg Poate fi avută în vedere reducerea dozei în asociere cu
diminuarea funcției renale.
45 - 59 2000 mg Înainte de a lua în considerare inițierea tratamentului cu
metformină trebuie să evaluați factorii care pot crește riscul
de acidoză lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială este cel mult jumătate din doza maximă.
30 - 44 1000 mg
≤30 - Metformina este contraindicată.
Copii şi adolescenţi
Monoterapia şi asocierea cu insulină
Comprimatele filmate Metfogamma pot fi utilizate la copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi.
Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină administrată o dată pe zi,
în timpul mesei sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea treptată a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este de 2
g zilnic, administrată fracţionat în 2-3 prize.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţi
Orice tip de acidoză metabolică acută (cum este acidoza lactică, cetoacidoză diabetică)
Insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min)
Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală cum sunt deshidratare, infecţii severe, şoc
Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt insuficienţă cardiacă sau
respiratorie, infarct miocardic recent, şoc
Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoză lactică
Acidoza lactică, o complicație metabolică foarte rară, dar gravă, survine cel mai adesea în caz de deteriorare
acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformină survine la
deteriorarea acută a funcției renale și crește riscul de acidoză lactică.
3
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metforminei trebuie întreruptă temporar și se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul sănătății.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu antihipertensivele,
diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudență la pacienții tratați cu metformină. Alți factori de risc pentru
acidoză lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică, diabetul zaharat insuficient
controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecțiuni asociate cu hipoxie, precum și utilizarea
concomitentă de medicamente care pot cauza acidoză lactică (vezi pct. 4.3 și 4.5).
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza lactică se
caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și hipotermie, urmate de
comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească administrarea metforminei și să solicite
imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului
sanguin (< 7,35), creștere a concentrațiilor plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic
și a raportului lactat/piruvat.
Funcţia renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2. Metformina este
contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/min și administrarea acesteia trebuie întreruptă temporar în
prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă prezintă risc mai mare de hipoxie sau insuficiență renală. Metformina se
poate utiliza la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, acolo unde funcția renală și cea cardiacă
sunt monitorizate.
Administrare de substanţe iodate de contrast
Administrarea intravasculară de substanţe iodate de contrast poate determina neuropatie indusă de contrast,
rezultând în acumulare de metformină și risc crescut de acidoză lactică. Metformina trebuie întreruptă înainte
sau la momentul procedurii de imagistică și reluată după cel puțin 48 ore, numai după reevaluarea și
normalizarea funcţiei renale (vezi pct. 4.2 și 4.5).
Intervenție chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie generală,
spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția chirurgicală sau la
reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că
este stabilă.
Copii şi adolescenţi
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat înainte de începerea tratamentului cu clorhidrat de
metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra creşterii şi dezvoltării pubertare, însă nu sunt disponibile
informaţii pe termen lung în această privinţă.
De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra
acestor parametrii la copii, în special la copii în perioada prepubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani. Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu clorhidrat de metformină la aceşti
copii nu au fost diferite de eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină la adolescenţi, se recomandă
o prudenţă deosebită în prescrierea medicamentului la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani.
Alte precauţii
Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar cu o distribuire adecvată a consumului de carbohidraţi pe
tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să îşi continue regimul alimentar hipocaloric.
4
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.
În monoterapie, clorhidratul de metfomină nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi este necesară
precauţie în cazurile în care clorhidratul de metfomină se asociază cu insulină sau cu alte antidiabetice orale
(de exemplu sulfoniluree sau meglitinide).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizare concomitentă nerecomandată
Alcool etilic
Intoxicația cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de repaus
alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică.
Substanţele de contrast iodate (vezi pct. 4.4)
Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul acesteia și
nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată
și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri care necesită precauţii de utilizare
Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de acidoză
lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază (COX) II, inhibitori ECA,
antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La inițierea
administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară monitorizarea
atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă cum sunt glucocorticoizii (administraţi sistemic sau
local), şi simpatomimeticele:
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă este
cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv şi după
întreruperea lui.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Până în prezent, nu sunt disponibile date epidemiologice relevante. Studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării post-
natale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, diabetul zaharat nu trebuie tratat cu
clorhidrat de metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori cât mai apropiate de
normal, în vederea scăderii riscului de malformaţii congenitale asociate cu valori anormale ale glicemiei.
Alăptarea
Clorhidratul de metformină este contraindicat pe perioada lactației.
La şobolan, clorhidratul de metformină se excretă în lapte. Deoarece la om nu sunt disponibile date similare,
decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului cu clorhidrat de metformină trebuie să aibă în vedere
importanţa medicamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Fertilitatea masculilor și femelelor de șobolan nu a fost afectată la administrarea unor doze de până la 600
mg/kg/zi, corespunzător la aproximativ de trei ori doza zilnică maximă la om, calculat pe baza ariei
suprafeței corporale.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clorhidratul de metformină utilizat în monoterapie nu determină hipoglicemie şi, de aceea, nu are efecte
asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
5
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează clorhidratul de
metformină în asociere cu alte antidiabetice (sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu clorhidratul de metformină.
Frecvenţele de apariţie sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: Tulburări ale gustului
Tulburări gastro-intestinale:
Foarte frecvente: Tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi
pierderea apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi în
majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro-intestinale, se recomandă ca
clorhidratul de metformină să fie administrat în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după masă. De
asemenea, creşterea treptată a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinală.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte rare: Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Foarte rare:
Acidoză lactică (vezi pct. 4.4)
Scăderea absorbţiei intestinale şi a concentraţiei plasmatice de vitamină B
12 în timpul tratamentului pe
termen lung cu clorhidrat de metformină. Considerarea unei astfel de etiologii este recomandată dacă
pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvenţă necunoscută: cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită,
remise la întreruperea terapiei cu clorhidrat de metformină.
Datele publicate, au arătat că evenimentele adverse raportate la copii și adolescenți au fost similare ca natură
şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat de metformină de până la 85 g nu s-a observat apariţia hipoglicemiei,
deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul de clorhidrat de metformină
sau prezenţa unor factori de risc pot determina acidoză lactică. Acidoza lactică constituie o urgenţă medicală
şi necesită internarea pacientului. Hemodializa este cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului şi a
clorhidratului de metformină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
6
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale şi parenterale, exclusiv insuline, biguanide, codul ATC:
A10BA02.
Clorhidratul de metformină este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante, scăzând concentraţia bazală şi
postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţia insulinică şi, astfel, nu determină hipoglicemie.
Clorhidratul de metformină acţionează prin 3 mecanisme:
(1) scăderea sintezei de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei.
(2) la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind captarea şi utilizarea glucozei
la nivel periferic.
(3) întârzie absorbţia intestinală a glucozei.
Clorhidratul de metformină stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acţiune asupra glicogen-
sintetazei.
Clorhidratul de metformină creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari de
glucoză (GLUT) cunoscuţi.
La om, independent de acţiunea sa asupra glicemiei, clorhidratul de metformină are şi un efect favorabil
asupra metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau
lung după administrarea de doze terapeutice: clorhidratul de metformină scade valoarea colesterolului total,
LDL-colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
Eficacitatea clinică
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu clorhidrat de metformină după eşecul controlului
doar prin regim alimentar, a arătat următoarele:
- o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabetul zaharat în grupul
tratat cu clorhidratul de metformină (29,8 evenimente/1000 pacienţi-ani), comparativ cu grupul numai cu
regim alimentar (43,3 evenimente/1000 pacienţi-ani), p = 0,0023 şi faţă de tratamentul asociat cu
sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente/pacienţi-ani), p = 0,0034.
- o reducere semnificativă a riscului absolut al mortalităţii legate de diabetul zaharat: clorhidrat de
metformină 7,5 evenimente/1000 pacienţi-ani, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente/1000 pacienţi-ani,
p = 0,017;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: clorhidratul de metformină 13,5
evenimente/1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente/1000
pacienţi-ani (p = 0,011) şi faţă de tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină
18,9 evenimente/1000 pacienţi-ani, (p = 0,021).
- o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidratul de metformină 11
evenimente/1000 pacienţi-ani, numai cu regim alimentar 18 evenimente/1000 pacienţi-ani (p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării clorhidratului de metformină ca a doua linie de terapie în asociere cu o sulfoniluree,
nu s-a stabilit beneficiul clinic.
În diabetul zaharat de tip 1, s-a folosit asocierea clorhidrat de metformină – insulină la pacienţi selecţionaţi,
dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Studii clinice controlate la o populaţie mică de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani,
trataţi timp de 1 an cu clorhidratul de metformină au arătat un răspuns al glicemiei similar cu cel al adulţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze de clorhidrat de metformină, Tmax este atins în 2 ore şi 30 minute.
Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg este de aproximativ 50 – 60% la
subiecţi sănătoşi.
După administrarea orală, fracţia neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale este de 20 - 30%.
7
După administrare orală, absorbţia clorhidratului de metformină este incompletă şi saturabilă. Se consideră
că farmacocinetica absorbţiei clorhidratului de metformină este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate în schema terapeutică recomandată, concentraţia plasmatică
la starea de echilibru este atinsă între 24 şi 48 ore şi este, în general, sub 1 µg/ml. Concentraţia plasmatică
maximă (C
max) în cadrul studiilor clinice nu a depăşit 4 µg/ml, chiar şi după administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade absorbţia şi încetineşte uşor absorbţia clorhidratului de metformină. Astfel, după
administrarea unei doze de 850 mg, s-a constatat o concentraţie plasmatică mai mică de 40%, o scădere a
ASC cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentraţiei plasmatice maxime.
Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Clorhidratul de metformină se distribuie în eritrocite.
Concentraţia maximă în sânge este mai mică decât în plasmă şi apare aproximativ în acelaşi timp.
Eritrocitele reprezintă cel mai probabil compartimentul secundar de distribuţie. Volumul mediu de distribuţie
variază între 63 şi 276 l.
Metabolizare
Clorhidratul de metformină se excretă nemetabolizat prin urină. La om, nu s-a identificat niciun metabolit.
Eliminare
Clearance-ul renal al clorhidratului de metformină este > 400 ml/min, ceea ce indică o eliminare a
clorhidratului de metformină prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze
orale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, aparent este aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al creatininei şi
astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea concentraţiei clorhidratului
de metformină în plasmă.
Copii
Studiu în doză unică: Un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de
metformină a arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel al adulţilor sănătoşi.
Studiu în doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu.
După administrarea de doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi,
concentraţia plasmatică maximă (C
max) şi expunerea sistemică (ASC0-t) au fost reduse cu aproximativ 33%,
respectiv 40% în comparaţie cu adulţii diabetici cărora li s-au administrat doze repetate de 500 mg pe zi timp
de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului glicemic, aceste date au o relevanţă
clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea,
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Hipromeloză 15000 mPa.s
Povidonă K 25
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 5000 mPa.s
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
8
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Cutie cu 8 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH &Co. KG
Calwer Str.7, 71034 Böblingen
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5994/2013/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2017
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Metfogamma 1000 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Fiecare comprimat filmat conține clorhidrat de metformină 1000 mg.
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Comprimate filmate de formă oblongă, de culoare albă, prevăzute cu linie mediană pe una din fețe și cu un
șanț median pe cealaltă față.
Comprimatul poate fi divizat în două părţi egale.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Tratamentul diabetului zaharat de tip 2, în special la pacienţii supraponderali, atunci când numai regimul
alimentar şi exerciţiile fizice nu realizează un control adecvat al glicemiei.
La adulţi, comprimatele filmate Metfogamma pot fi utilizate în monoterapie sau în asociere cu
alte antidiabetice orale sau cu insulină.
La copii cu vârste peste 10 ani şi adolescenţi, comprimatele filmate Metfogamma pot fi utilizate
în monoterapie sau în asociere cu insulina.
La pacienţii adulţi supraponderali cu diabet zaharat de tip 2 cărora li se administrează clorhidrat de
metformină ca terapie de primă linie după ce regimul alimentar nu a asigurat un control adecvat al glicemiei,
s-a demonstrat o reducere a complicaţiilor diabetului (vezi pct. 5.1).
4.2 Doze şi mod de administrare
Adulţi cu funcție renală normală (RFG ≥90 ml/min)
Monoterapie şi în asociere cu alte antidiabetice orale
Doza iniţială uzuală este 500 mg sau 850 mg clorhidrat de metformină de 2 sau 3 ori pe zi, administrată în
timpul meselor sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea treptată a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală.
Doza maximă recomandată este de 3 g clorhidrat de metformină zilnic, administrată fracţionat în 3 prize pe
zi.
2
Dacă se intenţionează trecerea de la tratamentul cu alt antidiabetic oral: se va întrerupe administrarea
acestuia şi se va institui tratamentul cu clorhidrat de metformină în doza indicată mai sus.
Asocierea cu insulină
Pentru a obţine un control mai bun al glicemiei se poate utiliza asocierea clorhidratului de metformină cu
insulină. Clorhidratul de metformină se administrează în doza uzuală iniţială de 500 mg sau 850 mg de 2 sau
3 ori pe zi, în timp ce doza de insulină va fi ajustată în funcţie de valorile glicemiei.
Vârstnici
Datorită posibilităţii existenţei unei funcţii renale scăzute la pacienţii vârstnici, doza de clorhidrat de
metformină trebuie ajustată după evaluarea funcţiei renale. Este necesară evaluarea periodică a funcţiei
renale (vezi pct. 4.4).
Insuficiență renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului cu medicamente care conțin metformină și cel puțin
anual după aceea. La pacienții cu risc crescut de evoluție ulterioară a insuficienței renale și la vârstnici,
funcția renală trebuie evaluată mai frecvent, de exemplu o dată la 3 - 6 luni.
RFG
ml/min Doza zilnică maximă totală (se
împarte în 2 - 3 doze pe zi) Considerații suplimentare
60 - 89 3000 mg Poate fi avută în vedere reducerea dozei în asociere cu
diminuarea funcției renale.
45 - 59 2000 mg Înainte de a lua în considerare inițierea tratamentului cu
metformină trebuie să evaluați factorii care pot crește riscul
de acidoză lactică (vezi pct. 4.4).
Doza inițială este cel mult jumătate din doza maximă.
30 - 44 1000 mg
≤30 - Metformina este contraindicată.
Copii şi adolescenţi
Monoterapia şi asocierea cu insulină
Comprimatele filmate Metfogamma pot fi utilizate la copii cu vârste peste 10 ani şi la adolescenţi.
Doza iniţială uzuală este de 500 mg sau 850 mg de clorhidrat de metformină administrată o dată pe zi,
în timpul mesei sau după masă.
După 10 - 15 zile, doza trebuie ajustată în funcţie de valorile glicemiei. Creşterea treptată a dozei poate
îmbunătăţi tolerabilitatea gastro-intestinală. Doza maximă recomandată de clorhidrat de metformină este de 2
g zilnic, administrată fracţionat în 2-3 prize.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la clorhidratul de metformină sau la oricare dintre excipienţi
Orice tip de acidoză metabolică acută (cum este acidoza lactică, cetoacidoză diabetică)
Insuficienţă renală severă (RFG < 30 ml/min)
Afecţiuni acute care pot afecta funcţia renală cum sunt deshidratare, infecţii severe, şoc
Afecţiuni acute sau cronice care pot determina hipoxie tisulară cum sunt insuficienţă cardiacă sau
respiratorie, infarct miocardic recent, şoc
Insuficienţă hepatică, intoxicaţie acută cu alcool etilic, alcoolism.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Acidoză lactică
Acidoza lactică, o complicație metabolică foarte rară, dar gravă, survine cel mai adesea în caz de deteriorare
acută a funcției renale, de boală cardiorespiratorie sau sepsis. Acumularea de metformină survine la
deteriorarea acută a funcției renale și crește riscul de acidoză lactică.
3
În caz de deshidratare (diaree severă sau vărsături, febră sau aport redus de lichide), administrarea
metforminei trebuie întreruptă temporar și se recomandă contactarea unui profesionist din domeniul sănătății.
Administrarea medicamentelor care pot afecta în mod acut funcția renală (de exemplu antihipertensivele,
diureticele și AINS) trebuie inițiată cu prudență la pacienții tratați cu metformină. Alți factori de risc pentru
acidoză lactică sunt consumul de alcool etilic în exces, insuficiența hepatică, diabetul zaharat insuficient
controlat, cetoza, repausul alimentar prelungit și orice afecțiuni asociate cu hipoxie, precum și utilizarea
concomitentă de medicamente care pot cauza acidoză lactică (vezi pct. 4.3 și 4.5).
Pacienții și/sau îngrijitorii acestora trebuie informați în privința riscului de acidoză lactică. Acidoza lactică se
caracterizează prin dispnee acidotică, dureri abdominale, crampe musculare, astenie și hipotermie, urmate de
comă. În caz de simptome suspectate, pacientul trebuie să oprească administrarea metforminei și să solicite
imediat un consult medical. Rezultatele investigațiilor diagnostice de laborator indică o scădere a pH-ului
sanguin (< 7,35), creștere a concentrațiilor plasmatice de lactat (> 5 mmol/l) și o creștere a deficitului anionic
și a raportului lactat/piruvat.
Funcţia renală
RFG trebuie evaluată înainte de inițierea tratamentului și periodic după aceea, vezi pct. 4.2. Metformina este
contraindicată la pacienții cu RFG < 30 ml/min și administrarea acesteia trebuie întreruptă temporar în
prezența afecțiunilor care influențează funcția renală, vezi pct. 4.3.
Funcția cardiacă
Pacienții cu insuficiență cardiacă prezintă risc mai mare de hipoxie sau insuficiență renală. Metformina se
poate utiliza la pacienții cu insuficiență cardiacă cronică stabilă, acolo unde funcția renală și cea cardiacă
sunt monitorizate.
Administrare de substanţe iodate de contrast
Administrarea intravasculară de substanţe iodate de contrast poate determina neuropatie indusă de contrast,
rezultând în acumulare de metformină și risc crescut de acidoză lactică. Metformina trebuie întreruptă înainte
sau la momentul procedurii de imagistică și reluată după cel puțin 48 ore, numai după reevaluarea și
normalizarea funcţiei renale (vezi pct. 4.2 și 4.5).
Intervenție chirurgicală
Administrarea metforminei trebuie întreruptă la momentul intervenției chirurgicale, sub anestezie generală,
spinală sau epidurală. Tratamentul poate fi reluat după cel puțin 48 ore de la intervenția chirurgicală sau la
reînceperea hrănirii pe cale orală și cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată și să se fi constatat că
este stabilă.
Copii şi adolescenţi
Diagnosticul de diabet zaharat de tip 2 trebuie confirmat înainte de începerea tratamentului cu clorhidrat de
metformină.
Pe parcursul studiilor clinice controlate cu durata de 1 an, nu au fost evidenţiate reacţii adverse ale
tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra creşterii şi dezvoltării pubertare, însă nu sunt disponibile
informaţii pe termen lung în această privinţă.
De aceea, se recomandă o urmărire atentă a efectului tratamentului cu clorhidrat de metformină asupra
acestor parametrii la copii, în special la copii în perioada prepubertară.
Copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani
În studiile clinice controlate efectuate la copii şi adolescenţi au fost incluşi doar 15 subiecţi cu vârsta
cuprinsă între 10 şi 12 ani. Deşi eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu clorhidrat de metformină la aceşti
copii nu au fost diferite de eficacitatea şi siguranţa tratamentului cu metformină la adolescenţi, se recomandă
o prudenţă deosebită în prescrierea medicamentului la copii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani.
Alte precauţii
Toţi pacienţii trebuie să continue regimul alimentar cu o distribuire adecvată a consumului de carbohidraţi pe
tot parcursul zilei. Pacienţii supraponderali trebuie să îşi continue regimul alimentar hipocaloric.
4
Testele de laborator uzuale pentru monitorizarea diabetului zaharat trebuie efectuate periodic.
În monoterapie, clorhidratul de metfomină nu determină niciodată hipoglicemie, totuşi este necesară
precauţie în cazurile în care clorhidratul de metfomină se asociază cu insulină sau cu alte antidiabetice orale
(de exemplu sulfoniluree sau meglitinide).
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Utilizare concomitentă nerecomandată
Alcool etilic
Intoxicația cu alcool etilic se asociază cu un risc crescut de acidoză lactică, mai ales în caz de repaus
alimentar, malnutriție sau insuficiență hepatică.
Substanţele de contrast iodate (vezi pct. 4.4)
Administrarea metforminei trebuie întreruptă înainte de procedura de imagistică sau la momentul acesteia și
nu trebuie reluată decât la cel puțin 48 ore după procedură, cu condiția ca funcția renală să fi fost reevaluată
și să se fi constatat că este stabilă, vezi pct. 4.2 și 4.4.
Asocieri care necesită precauţii de utilizare
Unele medicamente pot avea efecte adverse asupra funcției renale, ceea ce poate crește riscul de acidoză
lactică, de exemplu AINS, inclusiv inhibitori selectivi de ciclooxigenază (COX) II, inhibitori ECA,
antagoniști ai receptorilor de angiotensină II și diuretice, în special diuretice de ansă. La inițierea
administrării sau la utilizarea acestor medicamente concomitent cu metformină, este necesară monitorizarea
atentă a funcției renale.
Medicamente cu activitate hiperglicemiantă intrinsecă cum sunt glucocorticoizii (administraţi sistemic sau
local), şi simpatomimeticele:
Poate fi necesară o monitorizare mai frecventă a glicemiei, în special la iniţierea tratamentului. Dacă este
cazul, se va ajusta doza de metformină în timpul tratamentului cu medicamentul respectiv şi după
întreruperea lui.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Până în prezent, nu sunt disponibile date epidemiologice relevante. Studiile efectuate la animale nu au
evidenţiat efecte dăunătoare asupra sarcinii, dezvoltării embrionare sau fetale, naşterii sau dezvoltării post-
natale (vezi pct. 5.3).
Dacă pacienta intenţionează să rămână gravidă şi pe parcursul sarcinii, diabetul zaharat nu trebuie tratat cu
clorhidrat de metformină, ci cu insulină, pentru a menţine nivelul glicemiei la valori cât mai apropiate de
normal, în vederea scăderii riscului de malformaţii congenitale asociate cu valori anormale ale glicemiei.
Alăptarea
Clorhidratul de metformină este contraindicat pe perioada lactației.
La şobolan, clorhidratul de metformină se excretă în lapte. Deoarece la om nu sunt disponibile date similare,
decizia întreruperii alăptării sau a tratamentului cu clorhidrat de metformină trebuie să aibă în vedere
importanţa medicamentului pentru mamă.
Fertilitatea
Fertilitatea masculilor și femelelor de șobolan nu a fost afectată la administrarea unor doze de până la 600
mg/kg/zi, corespunzător la aproximativ de trei ori doza zilnică maximă la om, calculat pe baza ariei
suprafeței corporale.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Clorhidratul de metformină utilizat în monoterapie nu determină hipoglicemie şi, de aceea, nu are efecte
asupra capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
5
Cu toate acestea, pacienţii trebuie avertizaţi asupra riscului de hipoglicemie dacă utilizează clorhidratul de
metformină în asociere cu alte antidiabetice (sulfoniluree, insulină sau meglitinide).
4.8 Reacţii adverse
Următoarele reacţii adverse pot să apară în timpul tratamentului cu clorhidratul de metformină.
Frecvenţele de apariţie sunt definite după cum urmează: foarte frecvente (≥1/10); frecvente (≥1/100 şi
<1/10); mai puţin frecvente (≥1/1000 şi <1/100); rare (≥1/10000 şi <1/1000); foarte rare (<1/10000); cu
frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări ale sistemului nervos:
Frecvente: Tulburări ale gustului
Tulburări gastro-intestinale:
Foarte frecvente: Tulburări gastro-intestinale cum sunt greaţă, vărsături, diaree, dureri abdominale şi
pierderea apetitului alimentar. Aceste reacţii adverse apar cel mai frecvent la începutul tratamentului şi în
majoritatea cazurilor dispar spontan. Pentru a preveni aceste tulburări gastro-intestinale, se recomandă ca
clorhidratul de metformină să fie administrat în 2 – 3 prize pe zi, în timpul meselor sau după masă. De
asemenea, creşterea treptată a dozei poate ameliora tolerabilitatea gastro-intestinală.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
Foarte rare: Reacţii cutanate cum sunt eritem, prurit, urticarie.
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
Foarte rare:
Acidoză lactică (vezi pct. 4.4)
Scăderea absorbţiei intestinale şi a concentraţiei plasmatice de vitamină B
12 în timpul tratamentului pe
termen lung cu clorhidrat de metformină. Considerarea unei astfel de etiologii este recomandată dacă
pacientul prezintă anemie megaloblastică.
Tulburări hepatobiliare:
Cu frecvenţă necunoscută: cazuri izolate de valori anormale ale testelor funcţiei hepatice şi de hepatită,
remise la întreruperea terapiei cu clorhidrat de metformină.
Datele publicate, au arătat că evenimentele adverse raportate la copii și adolescenți au fost similare ca natură
şi severitate cu cele raportate la adulţi.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web-site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Dispozitivelor Medicale http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
La administrarea de doze de clorhidrat de metformină de până la 85 g nu s-a observat apariţia hipoglicemiei,
deşi în asemenea circumstanţe au apărut cazuri de acidoză lactică. Supradozajul de clorhidrat de metformină
sau prezenţa unor factori de risc pot determina acidoză lactică. Acidoza lactică constituie o urgenţă medicală
şi necesită internarea pacientului. Hemodializa este cea mai eficace metodă de eliminare a lactatului şi a
clorhidratului de metformină.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
6
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: antidiabetice orale şi parenterale, exclusiv insuline, biguanide, codul ATC:
A10BA02.
Clorhidratul de metformină este o biguanidă cu efecte antihiperglicemiante, scăzând concentraţia bazală şi
postprandială a glucozei. Nu stimulează secreţia insulinică şi, astfel, nu determină hipoglicemie.
Clorhidratul de metformină acţionează prin 3 mecanisme:
(1) scăderea sintezei de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei şi glicogenolizei.
(2) la nivel muscular, prin creşterea sensibilităţii la insulină, îmbunătăţind captarea şi utilizarea glucozei
la nivel periferic.
(3) întârzie absorbţia intestinală a glucozei.
Clorhidratul de metformină stimulează sinteza intracelulară de glicogen prin acţiune asupra glicogen-
sintetazei.
Clorhidratul de metformină creşte capacitatea de transport a tuturor tipurilor de transportori membranari de
glucoză (GLUT) cunoscuţi.
La om, independent de acţiunea sa asupra glicemiei, clorhidratul de metformină are şi un efect favorabil
asupra metabolismului lipidic. Acest lucru a fost dovedit prin studii clinice controlate pe termen mediu sau
lung după administrarea de doze terapeutice: clorhidratul de metformină scade valoarea colesterolului total,
LDL-colesterolului şi trigliceridelor plasmatice.
Eficacitatea clinică
Studiul prospectiv randomizat (UKPDS) a demonstrat beneficiile pe termen lung asupra controlului
glicemiei la pacienţii adulţi cu diabet zaharat de tip 2.
Analiza rezultatelor la pacienţii supraponderali trataţi cu clorhidrat de metformină după eşecul controlului
doar prin regim alimentar, a arătat următoarele:
- o reducere semnificativă a riscului absolut de apariţie a complicaţiilor legate de diabetul zaharat în grupul
tratat cu clorhidratul de metformină (29,8 evenimente/1000 pacienţi-ani), comparativ cu grupul numai cu
regim alimentar (43,3 evenimente/1000 pacienţi-ani), p = 0,0023 şi faţă de tratamentul asociat cu
sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină (40,1 evenimente/pacienţi-ani), p = 0,0034.
- o reducere semnificativă a riscului absolut al mortalităţii legate de diabetul zaharat: clorhidrat de
metformină 7,5 evenimente/1000 pacienţi-ani, numai cu regim alimentar 12,7 evenimente/1000 pacienţi-ani,
p = 0,017;
- o reducere semnificativă a riscului absolut de mortalitate generală: clorhidratul de metformină 13,5
evenimente/1000 pacienţi-ani, comparativ cu grupul numai cu regim alimentar 20,6 evenimente/1000
pacienţi-ani (p = 0,011) şi faţă de tratamentul asociat cu sulfoniluree şi grupurile de monoterapie cu insulină
18,9 evenimente/1000 pacienţi-ani, (p = 0,021).
- o reducere semnificativă a riscului absolut de infarct miocardic: clorhidratul de metformină 11
evenimente/1000 pacienţi-ani, numai cu regim alimentar 18 evenimente/1000 pacienţi-ani (p = 0,01).
Pentru cazurile utilizării clorhidratului de metformină ca a doua linie de terapie în asociere cu o sulfoniluree,
nu s-a stabilit beneficiul clinic.
În diabetul zaharat de tip 1, s-a folosit asocierea clorhidrat de metformină – insulină la pacienţi selecţionaţi,
dar beneficiul clinic al acestei asocieri nu a fost stabilit.
Studii clinice controlate la o populaţie mică de copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 10 şi 16 ani,
trataţi timp de 1 an cu clorhidratul de metformină au arătat un răspuns al glicemiei similar cu cel al adulţilor.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrarea orală a unei doze de clorhidrat de metformină, Tmax este atins în 2 ore şi 30 minute.
Biodisponibilitatea absolută a comprimatelor de 500 mg sau 850 mg este de aproximativ 50 – 60% la
subiecţi sănătoşi.
După administrarea orală, fracţia neabsorbită care se regăseşte în materiile fecale este de 20 - 30%.
7
După administrare orală, absorbţia clorhidratului de metformină este incompletă şi saturabilă. Se consideră
că farmacocinetica absorbţiei clorhidratului de metformină este neliniară.
În condiţiile administrării dozelor recomandate în schema terapeutică recomandată, concentraţia plasmatică
la starea de echilibru este atinsă între 24 şi 48 ore şi este, în general, sub 1 µg/ml. Concentraţia plasmatică
maximă (C
max) în cadrul studiilor clinice nu a depăşit 4 µg/ml, chiar şi după administrarea de doze maxime.
Aportul alimentar scade absorbţia şi încetineşte uşor absorbţia clorhidratului de metformină. Astfel, după
administrarea unei doze de 850 mg, s-a constatat o concentraţie plasmatică mai mică de 40%, o scădere a
ASC cu 25% şi o prelungire cu 35 minute a timpului de atingere a concentraţiei plasmatice maxime.
Relevanţa clinică a acestor observaţii nu este cunoscută.
Distribuţie
Legarea de proteinele plasmatice este neglijabilă. Clorhidratul de metformină se distribuie în eritrocite.
Concentraţia maximă în sânge este mai mică decât în plasmă şi apare aproximativ în acelaşi timp.
Eritrocitele reprezintă cel mai probabil compartimentul secundar de distribuţie. Volumul mediu de distribuţie
variază între 63 şi 276 l.
Metabolizare
Clorhidratul de metformină se excretă nemetabolizat prin urină. La om, nu s-a identificat niciun metabolit.
Eliminare
Clearance-ul renal al clorhidratului de metformină este > 400 ml/min, ceea ce indică o eliminare a
clorhidratului de metformină prin filtrare glomerulară şi secreţie tubulară. După administrarea unei doze
orale, timpul de înjumătăţire plasmatică prin eliminare, aparent este aproximativ 6,5 ore.
Când funcţia renală este afectată, clearance-ul renal este diminuat în aceeaşi proporţie cu cel al creatininei şi
astfel timpul de înjumătăţire prin eliminare este prelungit, determinând creşterea concentraţiei clorhidratului
de metformină în plasmă.
Copii
Studiu în doză unică: Un studiu efectuat după administrarea de doze unice de 500 mg clorhidrat de
metformină a arătat că profilul farmacocinetic la copii este similar cu cel al adulţilor sănătoşi.
Studiu în doze repetate: rezultatele provin doar dintr-un singur studiu.
După administrarea de doze repetate de 500 mg de două ori pe zi timp de 7 zile la copii şi adolescenţi,
concentraţia plasmatică maximă (C
max) şi expunerea sistemică (ASC0-t) au fost reduse cu aproximativ 33%,
respectiv 40% în comparaţie cu adulţii diabetici cărora li s-au administrat doze repetate de 500 mg pe zi timp
de 14 zile. Deoarece doza se stabileşte individual pe baza controlului glicemic, aceste date au o relevanţă
clinică limitată.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Datele preclinice nu au evidenţiat niciun risc special pentru om pe baza studiilor convenţionale
farmacologice privind evaluarea siguranţei, toxicitatea după doze repetate, genotoxicitatea, carcinogenitatea,
toxicitatea asupra funcţiei de reproducere.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Hipromeloză 15000 mPa.s
Povidonă K 25
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 5000 mPa.s
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
8
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
5 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Acest medicament nu necesită condiții speciale de păstrare.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
Cutie cu 8 blistere din PVC/Al a câte 15 comprimate filmate.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Wörwag Pharma GmbH &Co. KG
Calwer Str.7, 71034 Böblingen
Germania
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
5994/2013/01-02
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoirea autorizaţiei - Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Septembrie 2017
