TORENDO 2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Torendo 1 mg comprimat e filmat e
Torendo 2 mg comprimat e filmat e
Torendo 3 mg comprimat e filmat e
Torendo 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI C ANTITATIVĂ
Torendo 1 mg comprimat e filmat e
Un comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg.
Excipienţi : lactoză monohidrat 116,4 mg pentru un comprimat filmat
Torendo 2 mg comprimat e filmat e
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 115,65 mg pentru un comprimat filmat
Torendo 3 mg comprimat e filmat e
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 114,9 mg pentru un comprimat filmat
Torendo 4 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 114,15 mg pentru un comprimat filmat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat filmat
Torendo 1 mg comprimat e filmat e
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu şanţ median pe una din feţe
Torendo 2 mg comprimat e filmat e
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare portocalie, cu şanţ median pe una din feţe
Torendo 3 mg comprimat e filmat e
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare galbenă , cu şanţ median pe una din feţe
2
Torendo 4 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde, cu şanţ median pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ris peridona este indicat ă în tratamentul s chizofreniei.
Risperidona este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe asociate cu
tulburarea afectivă bipolară.
Risperidona este indicată în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al agresivităţii persistente la
pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la abord ăril e non -farmacologice
şi care prezintă un risc de auto -vătămare şi vătămare a altor persoane.
Risperidona este indicată în tratamentul s imptomatic de scurtă durată (până l a 6 săptămâni) al agresivităţii
persistente din tulburarea de comportament la copii începând de la vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu
dezvoltare intelectuală sub medie sau cu retard m intal diagnostica ţi după criteriile DSM IV, la care
severitatea agresivităţii sau alte comportamente disruptive necesită tratament farmacologic. Tratamentul
farmacologic trebuie să fie parte integrantă a unui program de tratament mai cuprinzător care include
intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să fie prescrisă de un specialist în
neurologie infantilă şi în psihiatr ia infantilă şi a adolescentului sau de medici care sunt bine familiariza ţi
cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Schi zofrenie
Adulţi
Risperidona poate fi administrat ă o dată sau de două ori pe zi.
P acienţii trebuie să înceapă cu risperidonă 2 mg/zi.
Dozajul poate fi mărit în a doua zi la 4 mg .
În continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvat ă o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici .
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi pot
determin a o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai mari
de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomand ă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi .
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie
datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Episoade le maniacale în tulbur area bipolar ă
Adulţi
Risperidona trebuie administrat
ă o dată pe zi, în fiecare zi, începând cu 2 mg risperidonă. Ajustările dozei,
3
dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu creşteri ale dozei de 1 mg
pe
zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într -un interval de la 1 la 6 mg pe zi pentru a
optimiza
nivelul de eficacitat e şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze zilnice mai mari de 6 mg
risperidonă nu au
fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea tratamentului cu risperidonă trebuie evaluată şi
justificată luând în considerare evoluţia situaţiei.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri
zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recoman dă precauţie,
deoarece
experienţa clinică la vârstnici este limitată .
Copii şi adolescenţi
D atorită lipsei datelor referitoare la eficacitate risperidona nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 18 ani cu episod maniacal din tulburare a bipo lară..
Agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat
individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă
este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de
până la 1 mg de două ori pe zi.
Risperidona nu trebuie utilizată mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate persistentă în demenţa
Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi regulat, iar necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţi i cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi. Dacă
este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la intervale
mai
mici de do uă zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii
pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 1,5 mg o
dată pe zi .
Pentru subiecţii cu greutatea corporal ă < 50 kg , se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg o dată pe zi.
Dacă
este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale
mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.
Totuşi, la
unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie
de 0,75
mg o dată pe zi .
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea tratamentului cu risperidonă trebuie urmărită şi
evaluată continuu.
Risperidona nu este recomandat
ă pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu există
experienţă
privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii c u insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă antipsihotică decât
adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale concentraţiei
plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei .
La p acienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială precum
şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă .
4
Risperidona trebuie utilizată cu prudenţă la acest e grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
Torendo este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Torendo.
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s -au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea recurenţe
ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii i nvoluntare (cum sunt acatisia,
distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere treptată a
medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţ ierea tratamentului cu risperidonă . De asemenea, când se
consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un antipsihotic cu eliberare lentă
la terapia cu risperidonă poate fi făcută înlocuind următoarea injecţie programată. Trebui e reevaluată
periodic necesitatea continuării medicaţiei antipsihotice existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la risperidonă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitatea generală
Pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută în comparaţie cu cei
cărora li s -a administrat placebo într -o meta -analiză a 17 studii clinice controlate efectuate asupra
antipsihoticelor atipice, inclusiv risperidonă . În studiile placebo-controlate privind risperidona efectuate la
acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% pentru pacienţii trataţi cu risperidonă în
comparaţie cu 3,1% pentru pacienţii la care s -a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere
fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost
de 86 de ani (intervalul 67- 100).
Rezultatele din două studii observaţionale de ma ri propo rţii au arătat că la persoanele vârstnice cu
demenţă care sunt tratate cu antipsihotice convenţionale apare un risc de deces (care are valori scăzute) , în
comparaţie cu persoanele netratate. Nu sunt date suficiente pentru o estimare clară a nivelul ui riscului şi a
cauzei creşterii riscului. Nu este clară nici măsura în care creşterea mortalităţii din studiile observaţionale
poate fi atribuită utilizării medicamentelor antipsihotice, sau unor caracteristici ale pacienţilor .
Torendo nu este indicat p entru tratamentul tulburări lor comportamentale legate de demenţă.
Utilizarea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo privind risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s -a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la p acienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă (7,3%; vârsta
medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75- 97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70- 96) sau cu furosemid în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu
furosemid plus risperidonă s -a observat în două din cele patru studii clinice. Folosirea concomitentă a
risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu
5
observaţi i asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această observaţi e şi nu s-a observat
un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medi camentul trebuie folosit cu precauţie şi trebuie
avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice
cu eficacitate crescută înainte de a se lua decizia de le folosi.
Nu a existat o incidenţă cre scută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament
concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie evitată
cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţ ă.
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii cu demenţă a existat o incidenţă semnificativ mai mare
(aproximativ de trei ori mai mare) a EAVC la pacienţii trataţi cu unele antipsihotice. Datele adunate din 6
studii controlate cu placebo efectuate predominant la pacienţii vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat
că EAVC (grave sau lipsite de gravitate, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) dintre pacienţii trataţi cu
risperidonă şi la 1,2% (8/712) dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de
încredere 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc
crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi .
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în comparaţie
cu demenţa Alzheime r. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu trebuie trataţi cu
risperidonă .
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării risperidonei la pacienţii cu demenţă, luând
în considerare factorii care prevestesc r iscul de accident vascular cerebral la fiecare pacient în parte.
Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi simptomele
potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a feţei, braţelor şi picioarelor şi
probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără întârziere toate opţiunile de tratament,
inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidona trebuie folosit
ă numai pe termen scurt pentru agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă
Alzheimer moderată până la severă suplimentar la abordările nefarmacologice care au avut eficacitate
limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de violenţă sau auto- agresivitate.
Paci enţii trebuie reevaluaţi la intervale regulate.
Hipotensiune arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa -blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în special
în timpul iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată după punerea
pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului antihipertensiv. Torendo
trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute, de exemplu insufi cienţă
cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale,
iar doza trebuie stabilită treptat conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială
ortostatică, trebuie să se ia în considerare o reducere a dozei .
Tromboembolism venos (TEV)
S -au raportat cazuri de tromboembolism venos la utilizarea medicamentelor antipsihotice. Deoarece
pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă deseori factori de risc dobândiţi pentr u TEV,
trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu risperidonă
şi t rebuie luate măsuri de prevenire.
6
Diskinezie tardivă/Simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi de antagonist asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, în special la nivelul limbii şi
feţei. Declanşarea
simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar
semne sau simptome ale
diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea terapiei cu antipsihotice.
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu medicamente neuroleptice s -a raportat apariţia sindromului neuroleptic ma lign,
caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea stării de
conştienţă şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. De asemenea, pot apărea şi
simptome precum mioglobinurie (rabdomioloză) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întrerupt
tratamentul cu orice medicament antipsihotic, incluzând risperidona.
Boala P arkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, in clusiv risperidonă,
pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava în
cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot cunoaşte un risc crescut de sindrom neuroleptic
malign, precum şi o sensibilita te crescută la medicamente antipsihotice; aceşti pacienţi au fost excluşi din
studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate
posturală cu căderi frecvente, precum şi simptome extrapiramidale.
Hiperglicemie şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu risperidonă a fost raportată hiperglicemi e, diabet zaharat sau exacerbarea unui
diabet zaharat pre -existent. În unele cazuri, a fost raportată o creştere anterioară a greutăţii corporale, ceea
ce poate constitui un factor predispozant. Foarte rar a fost raportată asocierea cu cetoacidoză şi rareori cu
coma diabetică. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare în conformitate cu ghidurile de
utilizare ale antipsihoticelor. Pacienţii trata ţi cu orice antipsihotic atipic, inclusiv risperidonă, trebuie
monitorizaţi pentru simptome de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi astenie) şi
pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat pentru agravarea controlului glic emic.
Creşterea greutăţii corporale
În timpul utilizării risperidonei a fost raportată creşterea semnificativă a greutăţii corporale. Greutatea
corporală trebuie monitorizată regulat .
Hiperprolactinemie
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerea ză că prin intermediul prolactinei la om poate fi stimulată
creşterea celulelor tumorale la sân. Deşi, până acum, în studiile clinice şi epidemiologice nu a fost
demonstrată nicio asociere netă cu administrarea de antipsihotice, se recomandă precauţie în cazul
utilizării
la pacienţii cu antecedente medicale relevante. Torendo trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu
hiperprolactinemie pre -existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de prolactină .
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea inte rvalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Similar altor antipsihotice,
se recomandă precauţie atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni
cardiovasculare
cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a inter valului QT, bradicardie sau
tulburări electrolitice
(hipocalemia, hipomagneziemia), întrucât poate creşte riscul de efecte aritmogene, şi
în cazul folosirii
concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de prelungire a intervalului
QT .
Conv ulsii
Risperidona trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de convulsii sau alte afecţiuni care
reduc pragul convulsivant.
7
Priapism
Priapismul apare în cazul tratamentului cu risperidonă datorită efectelor sale blocante alfa -adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea de risperidonă pacienţilor care au
stări ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum exerciţii fizice susţinute,
expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu acţiune anticolinergică sau posibilitate de
deshidratare .
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament, aceştia trebuie
evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau
cerinţele inadecvate ale mediului de provenienţă .
Efectul sedativ al r isperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării risperidonei
poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adoles cenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală
(IMC).
În studiile deschise pe temen lung, schimbările de înălţime se încadrau în valorile aşteptate ale
normelor
adecvate vârstei. Nu a fost î ncă studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu
risperidonă asupra
maturizării sexuale şi înălţimii.
Datorită efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi maturizării sexuale la
copii şi adolescenţi, trebuie avut ă în vedere evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic,
incluzând
măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea menstruaţiei şi alte efecte
potenţiale
legate de prolactină.
În timpul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuată examinarea la intervale regulate cu scopul de a
identifica
simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice de dozaj la copii şi adolescenţi, vezi pct.4.2.
Deoarece conţine lactoză , pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar altor antipsih otice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu medicamente
cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice de clasa I (de exemplu chinidina,
disopiramida, procainamida), antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalolul), antidepresive
triciclice (adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adică maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinină şi meflochina) şi cu medicamente care
determină
dezechilibru electrolitic (hipocalemie, hipomagneziemie), bradicardie sau cele care inhibă
metabolizarea
hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite medicamente, dar nu este exhaustivă.
Potenţialul risperidonei de a afecta alte medicamente
Rispe ridona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe active la nivel nervos central, în
special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
8
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul în care această
asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie prescrisă doza
eficace minimă pentru fiecare tip de medicament.
Ulterior punerii pe pia ţă s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv .
Risperidona nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocineticii litiului, valproatului, digoxinei sau
topi ramatului .
Efectele altor medicamente asupra risperidonei
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii antipsihotice active a risperidonei. Efecte
similar e
se pot constata de exemplu cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care au, de asemenea, efect
inductor
enzimatic asupra CYP 3A4 hepatice, precum şi asupra glicoproteinei P. Atunci când
carbamazepina sau alţi
inductori ai enzimelor hepatice CYP 3A4/glicoproteina P (P -gp) sunt introduşi sau
excluşi din tratament,
medicul trebuie să reevalueze dozajul de risperidonă .
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai
puţin
în ceea ce priveşte fracţiunea activă antipsihotică. Se estimează că alţi inhibitori ai CYP 2D6,
precum
chinidina, pot afecta concentraţiile plasmatice ale risperidonei într -un mod similar. Când
adminstrarea
concomitentă a fluoxetinei sau paroxetinei este iniţiată sau întreruptă, medicul trebuie să
reevalueze dozajul de risperidonă .
Verapamilul, un inhibitor al CYP 3A4 şi al glicoproteinei P creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezil ul nu prezintă un efect clinic relevant asupra farmacocinetic ii risperidonei şi
a supra fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta -blocante adrenergice pot creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, dar nu pe acelea ale fracţiunii active antipsihotice. Amitriptilina nu afectează
farmacocinetica risperidonei sau fracţiunea activă antipsihotică.
Cimetidina şi ranitidina cresc
biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii
active antipsihotice.
Eritromicina, un
inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active
antipsihotice .
Utilizarea concomiten tă a psihostimulantelor (de exemplu metilfenidat) şi risperidonă la copii şi
adolescenţi nu afectează farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se administrează
concomitent furosemid.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a rispridonei orale cu paliperidonă, deoarece paliperidona este
metabolitul activ al risperidonei şi asocierea acestora poate duce la expunerea sumată la metabolitul activ
antipsihotic .
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide.
9
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică , inclusiv risperidonǎ, în trimestrul al III-lea de sarcină,
pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia
ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară,
hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În consecinţă,
nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Risperidona nu s -a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s -au descoperit alte tipuri de toxicitate
asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pent ru om este necunoscut. De aceea, risperidona nu
trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Dacă în timpul
sarcinii
este necesară întreruperea tratamentului, aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s -a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu există
date disponibile în legătură cu reacţiile advers e în cazul alăptării nou-născuţilor. De aceea, trebuie evaluat
avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidona are influenţă minoră sau modera tă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje
datorită efectelor potenţiale asupra văzului şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De aceea,
pacienţii trebuie
sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu s e cunoaşte
sensibilitatea lor la produs.
4.8 Reacţii adverse
Cel e mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt : parkinsonism,
cefalee şi insomnie.
Mai jos se prezintă toate RAM care s- au raportat în studiile clini ce şi cele ulterioare punerii pe piaţă. Se
utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă
necunos cută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) .
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare gravităţii.
Reacţiile adverse în funcţie de frecvenţă şi clasific area acestora pe bază de aparate, organe şi sisteme
Infecţii şi infestări
Frecvente Pneumonie, gripă, bronşită, Infecţii ale tractului respirator superior,
Infecţii ale tractului urinar
Mai puţin frecvente Sinuzită, infecţii virale, infecţii o tice, amigdalită, celulită, otită medie,
i nfecţie oculară, infecţie localizată, ac arodermatită, infecţii ale tractului
respirator, c istită, onicomicoză
Rare Otită medie cronică
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Anemie, t rombocitopenie
Rare Granulocitopenie
Cu frecve nţă necunoscută Agranulocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Hipersensibilitate la substanţa activă
10
Cu frecvenţă necunoscută Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine
Rare Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Creşterea apeti tului alimentar , scăderea apetitului alimentar
Mai puţin frecvente Diabet zaharat, anorexie, p olidipsie, hiperglicemie
Rare Hipoglicem ie
Foarte rare Cetoacidoză diabetică
Cu frecvenţă necunoscută Intoxicaţie cu apă
Tulburări psihice
Foarte frecvente Insomnie
Frecvente Anxietate, a gitaţie, tulburări ale somnului
Mai puţin frecvente Confuzie, m anie, scăderea libidoului, a patie, nervozitate
Rare Anorgasmie , aplatizarea afectivă
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Parkinsonism
b, Cefalee
Frecvente Acatizieb, ameţeli, tremorb, distonieb, s omnolenţă, sedare, l etargie,
diskinezieb
Mai puţin frecvente Areactivitate la stimuli, p ierderea conştienţei, sincopă, scăderea nivelului
de conştienţă, accident cerebro -vascular, a tac ischemic tranzitor, dizartrie,
t ulburarea atenţiei, h ipersomnie, ameţeli posturale, tulburări de echilibru,
diskinezie tardivă, tulburări de vorbire, c oordonare anormală, hipoestezie
Rare Sindrom neuroleptic malign, c omă diabetică, tulburare cerebro- vasculară,
i schemie cerebrală, tulburări de mişcare
Tulburări oculare
Frecvente Vedere înceţoşată
M ai puţin frecvente Conjunctivită, h iperemie oculară, secreţii oculare, tumefiere la nivel
ocular, u scăciunea oculară, creşterea lacrimaţiei, fotofobie
Rare Scăderea acuităţii vizuale, mişcări oculogire, g laucom
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Durere auriculară, tinitus
Tulbur ări cardiace
Frecvente Tahicardie
Mai puţin frecvente Bloc atrio-ventricular, Bloc de ram, Fibrilaţie atrială, Bradicardie
sinusală, Palpitaţii
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială , Hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie
facială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, c ongestie nazală, durere faringo-laring iană
Mai puţin frecvente Wheezing, pneumonie de aspiraţie , cong estie pulmonară, t ulburări
respiratorii , raluri, c ongestie a tractului respirator, d isfonie
Rare Sindrom de apnee în somn, hiperventilaţie
11
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente Vărsături, diaree, constipaţie, g reaţă, durere abdominală, dispepsie,
xerostomie, d isconfort gastric
Mai puţin frecvente Disfagie, g astrită, incontinenţă fecală, fecalom
Rare Obstrucţie intestinală, pancreatită, edem al buzelor, c heilită
Tulburări hepato -biliare
Rare Icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţie tranzitorie cutanată, eritem
Mai puţin frecvente Angioedem, l eziuni cutanate, a fecţiuni cutanate, prurit, acnee, modificări
de culoare ale tegumentului, a lopecie, dermatită seboreică, xerodermie,
hipercheratoză
Rare Mătreaţă
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Artralgie, d orsalgie, dureri la nivelul extremităţilor
Mai puţin frecvente Slăbiciune musculară, mialgie, durere la nivelul gâtului, a rtrită, postură
anormală, rigiditate articulară, durere musculo -scheletală la nivelul cutiei
toracice
Rare Rabdomioliză
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente Enurezis
Mai puţin frecvente Retenţie urinară, d isurie, incontinenţă urinară, polakiurie
Condiţii în legătură cu sarcina, perioad a puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă
necunoscută Sindromul de întrerupere la nou născut (vezi pct. 4.6)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente Amenoree, disfuncţie sexuală, d isfuncţie erectilă, tulburări ale ejaculării,
g alactoree, g inecomastie, tulburări menstruale, s ecreţii vaginale
Cu frecvenţă necunoscută Priapism .
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Pirexie, fatigabilitate, edem periferic, a stenie, durere toracică
Mai puţin frecvente Edem facial, t ulburări de mers, senzaţii anormale, lentoare, afecţiune
asemănătoare gripei, sete, d isconfort toracic, f risoane
Rare Edem generalizat, hipotermie, sindom de întrerupere a medicamentului ,
senzaţie de răcire la n ivel periferic.
Investigaţii diagnostice
Frecvente Creştere prolactinemiei
a, c reştere în greutate
Mai puţin frecvente Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă, electrocardiogramă
anormală, c reşterea concentraţiilor transaminazelor, scăderea numărului
leucocitelor , creşterea temperaturii corporale, eozinofilie, s căderea
hemoglobine miei, creşterea concentraţiei creatinfosfokinazei plasmatice
Rare Scăderea temperaturii corporale
12
a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să conducă la ginecom astie, tulburări menstruale, amenoree,
galactoree.
b Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo- scheletică,
parkinsonism, salivat în exces, rigiditate intermitentă, bradikinezie, hipokinezie, facies în ma scă,
contracţie musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar
anormal), acatisie (acatisie, agitaţie, hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, diskinezie
(diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonii ), distonie.
Distonia include spasme musculare, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi
musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus,
spasm orofaringian, pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Tremorul include tremor şi tremor
parkinsonian. Trebue remarc at faptul că este inclus un spectru mai larg de simptome care nu au în mod
necesar origine extrapiramidală.
cÎn studiile clinice placebo-controlate, diabetul zaharat a fost raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu
risperidonă, comparativ cu 0,11% la pacienţii trataţi cu placebo. Incidenţa generală din toate studiile
clinice a fost de 0,43% la subiecţii trataţi cu risperidonă .
Următoarele reprezintă o listă de RAM suplimentare asociate cu risperidon ă care au fost identificate ca
RAM în timpul studiilor clinice care investigau formularea risperidonei injectabile cu efect pe termen
lung , dar care nu au fost determinate ca fiind R AM în studiile clinice care investigau risperidona orală.
Acest tabel exclude acele reacţii adverse asociate în mod specific cu formularea sau calea de administrare
prin injectare a risperidonei injectabile cu efect pe termen lung .
Reacţiile adverse suplimentare raportate la risperidona înjectabil ă cu efect pe termen lung , dar nu la
risperidona administrată oral, clasificate după aparate, organe şi sisteme :
Infecţii şi infestări
Infecţie a tractului respirator inferior, i nfecţie, gastroenterită, abces sub cutanat
Tulburări hematologice şi limfatice
Neutropenie
Tulburări psihice
Depresie
Tulburări ale sistemului nervos
Parestezie, c onvulsii
Tulburări oculare
Blefarospasm
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij
Tulburări cardiace
Bradicardie
Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Durere dentară, s pasm lingual
13
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Eczemă
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Durere la nivelul z onei gluteale
Tulburări ge nerale şi la nivelul locului de administrare
Durere
Investigaţii diagnostice
Scădere a greutăţii, creşterea concentraţiei gamaglutamil transferazei, creşterea concentraţiilor plasmatice
a le enzimelor hepatice .
Leziuni intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Sincope
Efecte d e clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s -au raportat cazuri foarte rare de
prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită,
stop
cardiac şi torsada vârfurilor .
În timpul tratamentului cu antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, incluzând
cazur i de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă, cu frecvenţă necunoscută.
Creştere în greutate
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s- a administrat placebo sau risperidonă care
îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală au fost comparate într -un
grup
de studii controlate cu placebo fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni, relevând o incidenţă mai
mare
semnificativ ă statistic a creşterii ponderale în cazul risperidonei (18%) în compara ţie cu placebo
(9%). Într -un
grup de studii controlate cu placebo, fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi cu
manie acută,
incidenţa creşterii ponderale de ≥ 7% la momentul final a fost comparabilă în grupurile cu
risperidonă (2,5%)
şi placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la grupul activ de control (3,5%) .
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de comportament
disruptive, în studiile pe termen lung, greutatea corporală a crescut cu o medie de 7,3 kg după 12 luni de
tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani este de 3
până
la 5 kg pe an. Între vârstele 12 -16 ani, această magnitudine a creşterii ponderale de la 3 la 5 kg pe an
se
me nţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
pacienţii vârstnici cu de menţă sau la copii şi adolescenţi decât la grupul pacienţilor adulţi:
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu o
frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţi i vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat următoarele
RAM cu o frecvenţă de ≥5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai
mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului urinar, e dem periferic,
letargie şi tuse.
14
Copii şi adolescenţi
S -au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă ≥5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani) şi
cu o
frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adul ţi:
somnolenţă/sedare,
fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie
nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis .
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semne le şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exagerarea efectelor farmacologice
ale
risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială şi simptome
extrapiramidale. În caz de supradozaj , s-au raportat prelungirea intervalului QT şi convulsii. Torsada
vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de risperidonă orală şi paroxetină.
Î n caz de supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente.
Tratament
S tabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi oxigenare a şi ventilarea adecvate. Trebuie avute
în
vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi administrarea de cărbune
activat
concomitent cu un laxativ atunci cân d ingerarea medicamentului a avut loc cu mai puţin de o oră în
urmă.
Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată cât mai curând posibil şi trebuie să includă
o
monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica în timp util orice aritmie posibilă.
Nu se cunoaşte niciun antidot specific pentru risperidonă. De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, prin
administrarea intraven oasă de fluide şi/sau de simpatomimetice. În cazul simptomelor extrapiramidale
grave,
trebuie administrată medicaţie anticolinergică. Supravegherea medicală permanentă şi
monitorizarea trebuie
să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte antipsihotice , codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate pentru
re ceptorii serotoninergici 5 -HT2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, la nivelul
receptorilor alfa1-adrenergici şi, cu afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H1-histaminergici şi alpha2-
adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist
D
2 puternic, care se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, ea determină în
măsură
mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihotic ele clasice.
Antagonismul central echilibrat serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor adverse
extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale schizofreniei .
Efecte farmacodinamice
Schizofr enia
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii, cu
durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile DSM -
IV
pentru schizofrenie. Într -un s tudiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat creşterea
15
treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona a fost
superioară faţă de
placebo în scorul total al Scalei de punctare psihiatrică succin tă (BPRS). Într-un studiu
clinic de 8 săptămâni
controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi 16 mg pe zi,
administrate de două ori
pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost superioare celor cu
placebo în cee a ce priveşte
scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ (PANSS). Într -un studiu
clinic comparativ al dozelor,
care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci doze fixe de risperidonă (1,
4, 8, 12 şi 16 mg pe zi
administrate de două ori pe zi) , grupurile tratate cu doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de
risperidonă au fost
superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de 1 mg în ceea ce priveşte scorul
total PANSS. Într -un
studiu clinic comparativ al dozelor de 4 săptămâni controlat cu placebo, im plicând 2
doze fixe de
risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o dată pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de
risperidonă au fost
superioare celor cu placebo în câteva măsurători PANSS, inclusiv PANSS total şi o
măsurare a răspunsului
(reducere >20% în scorul total PANSS). Într -un studiu clinic cu durată mai lungă,
pacienţilor trataţi
ambulatoriu, care îndeplineau predominant criteriile DSM- IV pentru schizofrenie şi care
fuseseră stabili
clinic timp de cel puţin 4 săptămâni în urma medicaţiei antipsihot ice, li s-a administrat
aleatoriu fie
risperidonă în doze de la 2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie
a recidivelor .
Pacienţii cărora li s- a administrat risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lungă între reci dive
în
acest interval de timp în comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol .
Episoade maniacale în tulburarea bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fost demonstra tă în trei studii clinice de tip dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie,
la
aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM -IV. În cele trei
studii,
s -a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii şi 2
mg într
-un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic final
principal
prespecificat, adică modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de punctare a
maniei la
tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în general, în
conformitate cu
rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de ≥ 50% în scorul total YMRS de
la valoarea iniţială
la valoarea finală la săp tămâna 3 a fost semnificativ mai mare pentru risperidonă decât
pentru placebo. Unul
dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi o fază de întreţinere de 9
săptămâni de tip dublu orb.
Eficacitatea s -a menţinut de -a lungul perioadei de 9 săpt ămâni de întreţinere a
tratamentului. Modificarea
faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat o îmbunătăţire continuă şi a
fost comparabilă între
risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabilizatorii de di spoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice de tip dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de
pacienţi care au îndeplinit criteriile DSM -IV pentru boala bipolară I. Într -un studiu de 3 săptămâni,
risperid ona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a
fost superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într -un al
doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe zi,
asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau carbamazepinei
administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O posibilă explicaţie
pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance -ului risperidonei şi 9- hidroxi-risperidonei de către
carbamazepină, ducând la conce ntraţii subterapeutice de risperidonă şi 9- hidroxi-risperidonă . Atunci când
grupul cu carbamazepină a fost exclus într-o analiză post -hoc , risperidona asociată cu litiu sau valproat a
fost superioară litiului sau valproatului administrate în monoterapie în reducerea scorului total YMRS .
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care
includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările
afective, s -a demonstrat în trei studii clinice de tip dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
16
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de 0,5,
1, şi 2 mg pe zi.
Do uă studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în intervalul
0,5 până la 4 mg pe
zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativă
statistic şi importantă
clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea agitaţiei şi psihozei
la pacienţii vârstnici cu
demenţă (conform măsurătorilor de Patologie comportamentală pe scala de
punctare a bolii Alzheimer
[BEHAVE -AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen -Mansfield [CMAI]). Efectul
terap eutic al risperidonei a fost
independent de scorul Examinării minime a stării mentale (MMSE) (şi în
consecinţă de gravitate a
demenţei), de proprietăţile sedative ale risperidonei, de prezenţa sau absenţa
psihozei, precum şi de tipul de
demenţă Alzheimer, vasculară sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Tulburare de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost demonstrată
în
două studii de tip dublu orb controlate cu placebo la aproximativ 240 de pacienţi cu vârste cuprinse
între 5 şi 12
ani, cu diagnostic DSM -IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi funcţie
intelectuală la graniţă,
retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii,
risperidona în doze de 0,02 până la
0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea
ce priveşte criteriul clinic final
principal prespecificat, adică schimbarea de la valoarea iniţială pe subscala
Probleme de comportament a
Nisonger -Child Behaviour Rating F orm (N-CBRF) la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona e ste metabolizat ă în 9-hidroxi -risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
risperidona (vezi Biotransformare şi eliminare ).
Absorbţie
Risperidona este complet a bsorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică maximă în
1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea
orală relativă a risperidonei dintr -un comprimat este de 94% (VC=10%) în comparaţie
cu soluţia. Absorbţia
nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată în timpul sau
între mese. Concentraţia
plasmatică la starea de echilibru a risperidonei este atinsă într-o zi la majoritatea
pacienţilor. Concentr aţia plasmatică la starea de echilibru a 9-hidroxirisperidonei este atinsă în 4- 5 zile de
administrare a dozei .
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul distribuţiei este de 1- 2 l/kg. În plasmă, risperidona este legată de
albumină şi alfa1-aci d glicoproteină. Legătura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%; cea a
metabolitului activ, 9- hidroxi-risperidonă, este de 77%.
Biotransformare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9- hidroxi-risperidonă, care are o activita te farmacologică
similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9- hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică activă.
CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP 2D6 transformă rapid
risperidona
în 9- hidroxi -risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP 2D6 o transformă mult mai lent.
Deşi
metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi concentraţii mai mari de 9 -hidroxi-
risperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei şi a 9- hidroxi-risperidonei asociate
(adică fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de doze unice şi repetate, este similară la
metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP 2D6 .
O altă cale metabolică a risperidonei este N -dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici umani
au arătat că risperidona la o concentraţie clinic relevantă nu inhibă substanţial biotransformarea
medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6,
CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, C YP 3A4 şi CYP 3A5. La o sâptămână după administrarea orală a
risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în fecale. În urină, risperidona plus 9- hidroxi-
17
risperidona reprezintă 35 -45% din doza administrată oral , restul reprez entând metaboliţi ina ctivi. După
administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire plasmatică
de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9- hidroxi-risperidonei şi al fracţiunii active
antipsihotice este de 24 de ore .
Linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza în intervalul terapeutic de dozare.
V ârstnici, ins uficienţă hepatică şi renală
Un studiu de farmacocinetică cu doză unică de risperidonă la vârstnici a arătat în me die concentraţii
plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai
lung
cu 38% şi un clearance redus al fracţiunii antipsihotice active cu 30%. La pacienţii cu insuficienţă
renală s- au
observat concentra ţii plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari şi o reducere a
clearance- ului
fracţiunii antipsihotice active în medie cu 60%. Concentraţia plasmatică a risperidonei a
fost normală la
pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a co ncentraţiei plasmatice a
fracţiunii libere de
risperidonă a crescut cu aproximativ 35% .
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9 -hidroxi -risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adu lţi.
Sex, rasă şi fumat
O analiză farmacocinetică populaţională nu a evidenţiat niciun efect evident al genului, rasei şi fumatului
asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active .
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii de toxicitate subcronică, în care a fost iniţiată administrarea la câini şi şobolani imaturi sexual, au
fost prezente efecte dependente de doză în tractul genital masculin şi feminin şi la nivelul glandel or
mamare.
Aceste efecte erau legate de nivelurile crescute de prolactină serică, rezultate din acţiunea
blocantă a
risperidonei la nivelul receptorului dopaminergic D2. În plus, studiile pe culturi de ţesut
sugerează că la om
creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Risperid ona nu
a fost teratogenă la
şobolan şi iepure. În studiile de reproducere la şobolan i trataţi cu risperidonă au fost
observate reacţii adverse
asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la
naştere precum şi legate de supravieţuirea
puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost
asociată cu deficite cognitive la vârsta
adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la
animale gestante, au provocat efecte negative
asupra învăţării şi a dezvoltări i motorii la pui.
Într -un studiu de toxicitate la puii de şobolan, a fost observată creşterea mortalităţii juvenile şi o întârziere
a dezvoltării fizice. Într -un studiu cu durata de 40 săptămâni la puii de cîine, maturizarea sexuală a fost
întârziată. L uând în considerare ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câinii trataţi cu doze de
3,6 ori mai mari decât doza maximă recomandată la adolescenţii umani (1,5 mg pe zi), iar efectele asupra
creşterii oaselor lungi şi maturizării sexuale au fost observate la doze de 15 ori mai mari decât doza
maximă recomandată la adolescenţii umani.
Risperidona nu a fost genotoxică într-o baterie de teste. În studiile de carcinogenitate a risperidonei pe
cale orală la şobolani şi şoareci s -au observat creşteri ale
adenoamelor de glandă pituitară (şoarece),
adenoamelor endocrine pancreatice (şobolan) şi adenoamelor
glandelor mamare (ambele specii). Aceste
tumori pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit asupra
receptorilor dopaminergici D2 şi cu
hiperprol actinemia. Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri legate
de tumori la rozătoare în ceea ce
priveşte riscul la om. In vitro şi in vivo, modelele animale arată că dozele
mari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociat ă cu o creştere teoretică a
riscurilor de torsadă a
18
vârfurilor .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celastoză*
Celuloză microcristalină 102
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Steara t de magneziu
Oxid roşu de fer (E 172) – pentru Torendo 2 mg
Oxid galben de fer (E 172) – pentru Torendo 2 mg
Galben de chinolină (E 104) - pentru Torendo 3 mg şi Torendo 4 mg
Indigo carmin (E 132) - pentru Torendo 4 mg
Film
Torendo 1 mg comprimate filma te
Opadry 03H28758 alb* *
Torendo 2 mg comprimate filmate
Opadry 03H28758 alb**
Torendo 3 mg comprimate filmate
Opadry 03H28758 alb**
Torendo 4 mg comprimate filmate
Opadry 03H28758 alb**
*Conţ ine:
75% alfa -lactoză monohidrat şi 25% celuloză pulbere s ubstanţă uscată
**E ste un amestec gata de utilizare format din hipromeloză 6cP, dioxid de titan (E171), talc şi
propilenglicol .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC -PE -PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC -PE -PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
19
Cutie cu 6 blistere din PV C-PE -PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d. d. NOVO MESTO
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ
6627/ 2014/01 -02 -03
6628/ 2014/01 -02 -03
6629/ 2014/01 -02 -03
6630/ 2014/01 -02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Torendo 1 mg comprimat e filmat e
Torendo 2 mg comprimat e filmat e
Torendo 3 mg comprimat e filmat e
Torendo 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI C ANTITATIVĂ
Torendo 1 mg comprimat e filmat e
Un comprimat filmat conţine risperidonă 1 mg.
Excipienţi : lactoză monohidrat 116,4 mg pentru un comprimat filmat
Torendo 2 mg comprimat e filmat e
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 115,65 mg pentru un comprimat filmat
Torendo 3 mg comprimat e filmat e
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 114,9 mg pentru un comprimat filmat
Torendo 4 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
Excipienţi: lactoză monohidrat 114,15 mg pentru un comprimat filmat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
C omprimat filmat
Torendo 1 mg comprimat e filmat e
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare albă, cu şanţ median pe una din feţe
Torendo 2 mg comprimat e filmat e
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare portocalie, cu şanţ median pe una din feţe
Torendo 3 mg comprimat e filmat e
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare galbenă , cu şanţ median pe una din feţe
2
Torendo 4 mg comprimate filmate
Comprimate filmate ovale, biconvexe, de culoare verde, cu şanţ median pe una din feţe
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Ris peridona este indicat ă în tratamentul s chizofreniei.
Risperidona este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe asociate cu
tulburarea afectivă bipolară.
Risperidona este indicată în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al agresivităţii persistente la
pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la abord ăril e non -farmacologice
şi care prezintă un risc de auto -vătămare şi vătămare a altor persoane.
Risperidona este indicată în tratamentul s imptomatic de scurtă durată (până l a 6 săptămâni) al agresivităţii
persistente din tulburarea de comportament la copii începând de la vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu
dezvoltare intelectuală sub medie sau cu retard m intal diagnostica ţi după criteriile DSM IV, la care
severitatea agresivităţii sau alte comportamente disruptive necesită tratament farmacologic. Tratamentul
farmacologic trebuie să fie parte integrantă a unui program de tratament mai cuprinzător care include
intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să fie prescrisă de un specialist în
neurologie infantilă şi în psihiatr ia infantilă şi a adolescentului sau de medici care sunt bine familiariza ţi
cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de administrare
Schi zofrenie
Adulţi
Risperidona poate fi administrat ă o dată sau de două ori pe zi.
P acienţii trebuie să înceapă cu risperidonă 2 mg/zi.
Dozajul poate fi mărit în a doua zi la 4 mg .
În continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvat ă o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici .
Dozele mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi pot
determin a o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s-a evaluat siguranţa dozelor mai mari
de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârstnici
Se recomand ă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi .
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie
datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Episoade le maniacale în tulbur area bipolar ă
Adulţi
Risperidona trebuie administrat
ă o dată pe zi, în fiecare zi, începând cu 2 mg risperidonă. Ajustările dozei,
3
dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu creşteri ale dozei de 1 mg
pe
zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într -un interval de la 1 la 6 mg pe zi pentru a
optimiza
nivelul de eficacitat e şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze zilnice mai mari de 6 mg
risperidonă nu au
fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale.
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea tratamentului cu risperidonă trebuie evaluată şi
justificată luând în considerare evoluţia situaţiei.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri
zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recoman dă precauţie,
deoarece
experienţa clinică la vârstnici este limitată .
Copii şi adolescenţi
D atorită lipsei datelor referitoare la eficacitate risperidona nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 18 ani cu episod maniacal din tulburare a bipo lară..
Agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat
individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă
este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de
până la 1 mg de două ori pe zi.
Risperidona nu trebuie utilizată mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate persistentă în demenţa
Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi regulat, iar necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolescenţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţi i cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi. Dacă
este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la intervale
mai
mici de do uă zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii
pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 1,5 mg o
dată pe zi .
Pentru subiecţii cu greutatea corporal ă < 50 kg , se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg o dată pe zi.
Dacă
este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg o dată pe zi, dar nu la
intervale
mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor.
Totuşi, la
unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie
de 0,75
mg o dată pe zi .
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea tratamentului cu risperidonă trebuie urmărită şi
evaluată continuu.
Risperidona nu este recomandat
ă pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu există
experienţă
privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii c u insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă antipsihotică decât
adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale concentraţiei
plasmatice ale fracţiunii libere a risperidonei .
La p acienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială precum
şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă .
4
Risperidona trebuie utilizată cu prudenţă la acest e grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
Torendo este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Torendo.
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s -au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea recurenţe
ale simptomelor psihotice şi s-a raportat apariţia tulburărilor motorii i nvoluntare (cum sunt acatisia,
distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere treptată a
medicaţiei anterioare, în acelaşi timp cu iniţ ierea tratamentului cu risperidonă . De asemenea, când se
consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un antipsihotic cu eliberare lentă
la terapia cu risperidonă poate fi făcută înlocuind următoarea injecţie programată. Trebui e reevaluată
periodic necesitatea continuării medicaţiei antipsihotice existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la risperidonă sau la oricare dintre excipienţi.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitatea generală
Pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută în comparaţie cu cei
cărora li s -a administrat placebo într -o meta -analiză a 17 studii clinice controlate efectuate asupra
antipsihoticelor atipice, inclusiv risperidonă . În studiile placebo-controlate privind risperidona efectuate la
acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% pentru pacienţii trataţi cu risperidonă în
comparaţie cu 3,1% pentru pacienţii la care s -a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere
fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost
de 86 de ani (intervalul 67- 100).
Rezultatele din două studii observaţionale de ma ri propo rţii au arătat că la persoanele vârstnice cu
demenţă care sunt tratate cu antipsihotice convenţionale apare un risc de deces (care are valori scăzute) , în
comparaţie cu persoanele netratate. Nu sunt date suficiente pentru o estimare clară a nivelul ui riscului şi a
cauzei creşterii riscului. Nu este clară nici măsura în care creşterea mortalităţii din studiile observaţionale
poate fi atribuită utilizării medicamentelor antipsihotice, sau unor caracteristici ale pacienţilor .
Torendo nu este indicat p entru tratamentul tulburări lor comportamentale legate de demenţă.
Utilizarea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo privind risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s -a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la p acienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă (7,3%; vârsta
medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75- 97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70- 96) sau cu furosemid în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu
furosemid plus risperidonă s -a observat în două din cele patru studii clinice. Folosirea concomitentă a
risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu
5
observaţi i asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această observaţi e şi nu s-a observat
un model consecvent pentru cauza decesului. Totuşi, medi camentul trebuie folosit cu precauţie şi trebuie
avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice
cu eficacitate crescută înainte de a se lua decizia de le folosi.
Nu a existat o incidenţă cre scută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament
concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie evitată
cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţ ă.
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii cu demenţă a existat o incidenţă semnificativ mai mare
(aproximativ de trei ori mai mare) a EAVC la pacienţii trataţi cu unele antipsihotice. Datele adunate din 6
studii controlate cu placebo efectuate predominant la pacienţii vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat
că EAVC (grave sau lipsite de gravitate, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) dintre pacienţii trataţi cu
risperidonă şi la 1,2% (8/712) dintre pacienţii cărora li s-a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de
încredere 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc
crescut nu poate fi exclus pentru alte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi .
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în comparaţie
cu demenţa Alzheime r. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu trebuie trataţi cu
risperidonă .
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării risperidonei la pacienţii cu demenţă, luând
în considerare factorii care prevestesc r iscul de accident vascular cerebral la fiecare pacient în parte.
Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi simptomele
potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a feţei, braţelor şi picioarelor şi
probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără întârziere toate opţiunile de tratament,
inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidona trebuie folosit
ă numai pe termen scurt pentru agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă
Alzheimer moderată până la severă suplimentar la abordările nefarmacologice care au avut eficacitate
limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de violenţă sau auto- agresivitate.
Paci enţii trebuie reevaluaţi la intervale regulate.
Hipotensiune arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa -blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în special
în timpul iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată după punerea
pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului antihipertensiv. Torendo
trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cunoscute, de exemplu insufi cienţă
cardiacă, infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale,
iar doza trebuie stabilită treptat conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială
ortostatică, trebuie să se ia în considerare o reducere a dozei .
Tromboembolism venos (TEV)
S -au raportat cazuri de tromboembolism venos la utilizarea medicamentelor antipsihotice. Deoarece
pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă deseori factori de risc dobândiţi pentr u TEV,
trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu risperidonă
şi t rebuie luate măsuri de prevenire.
6
Diskinezie tardivă/Simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi de antagonist asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, în special la nivelul limbii şi
feţei. Declanşarea
simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar
semne sau simptome ale
diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea terapiei cu antipsihotice.
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu medicamente neuroleptice s -a raportat apariţia sindromului neuroleptic ma lign,
caracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea stării de
conştienţă şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. De asemenea, pot apărea şi
simptome precum mioglobinurie (rabdomioloză) şi insuficienţă renală acută. În acest caz, trebuie întrerupt
tratamentul cu orice medicament antipsihotic, incluzând risperidona.
Boala P arkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, in clusiv risperidonă,
pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava în
cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot cunoaşte un risc crescut de sindrom neuroleptic
malign, precum şi o sensibilita te crescută la medicamente antipsihotice; aceşti pacienţi au fost excluşi din
studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate
posturală cu căderi frecvente, precum şi simptome extrapiramidale.
Hiperglicemie şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu risperidonă a fost raportată hiperglicemi e, diabet zaharat sau exacerbarea unui
diabet zaharat pre -existent. În unele cazuri, a fost raportată o creştere anterioară a greutăţii corporale, ceea
ce poate constitui un factor predispozant. Foarte rar a fost raportată asocierea cu cetoacidoză şi rareori cu
coma diabetică. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare în conformitate cu ghidurile de
utilizare ale antipsihoticelor. Pacienţii trata ţi cu orice antipsihotic atipic, inclusiv risperidonă, trebuie
monitorizaţi pentru simptome de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi astenie) şi
pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat pentru agravarea controlului glic emic.
Creşterea greutăţii corporale
În timpul utilizării risperidonei a fost raportată creşterea semnificativă a greutăţii corporale. Greutatea
corporală trebuie monitorizată regulat .
Hiperprolactinemie
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerea ză că prin intermediul prolactinei la om poate fi stimulată
creşterea celulelor tumorale la sân. Deşi, până acum, în studiile clinice şi epidemiologice nu a fost
demonstrată nicio asociere netă cu administrarea de antipsihotice, se recomandă precauţie în cazul
utilizării
la pacienţii cu antecedente medicale relevante. Torendo trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu
hiperprolactinemie pre -existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de prolactină .
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea inte rvalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Similar altor antipsihotice,
se recomandă precauţie atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni
cardiovasculare
cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a inter valului QT, bradicardie sau
tulburări electrolitice
(hipocalemia, hipomagneziemia), întrucât poate creşte riscul de efecte aritmogene, şi
în cazul folosirii
concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de prelungire a intervalului
QT .
Conv ulsii
Risperidona trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de convulsii sau alte afecţiuni care
reduc pragul convulsivant.
7
Priapism
Priapismul apare în cazul tratamentului cu risperidonă datorită efectelor sale blocante alfa -adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea de risperidonă pacienţilor care au
stări ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum exerciţii fizice susţinute,
expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu acţiune anticolinergică sau posibilitate de
deshidratare .
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament, aceştia trebuie
evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau
cerinţele inadecvate ale mediului de provenienţă .
Efectul sedativ al r isperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării risperidonei
poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adoles cenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală
(IMC).
În studiile deschise pe temen lung, schimbările de înălţime se încadrau în valorile aşteptate ale
normelor
adecvate vârstei. Nu a fost î ncă studiat adecvat efectul tratamentului pe termen lung cu
risperidonă asupra
maturizării sexuale şi înălţimii.
Datorită efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi maturizării sexuale la
copii şi adolescenţi, trebuie avut ă în vedere evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic,
incluzând
măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea menstruaţiei şi alte efecte
potenţiale
legate de prolactină.
În timpul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuată examinarea la intervale regulate cu scopul de a
identifica
simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice de dozaj la copii şi adolescenţi, vezi pct.4.2.
Deoarece conţine lactoză , pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Similar altor antipsih otice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu medicamente
cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice de clasa I (de exemplu chinidina,
disopiramida, procainamida), antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalolul), antidepresive
triciclice (adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adică maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinină şi meflochina) şi cu medicamente care
determină
dezechilibru electrolitic (hipocalemie, hipomagneziemie), bradicardie sau cele care inhibă
metabolizarea
hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite medicamente, dar nu este exhaustivă.
Potenţialul risperidonei de a afecta alte medicamente
Rispe ridona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe active la nivel nervos central, în
special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
8
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul în care această
asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie prescrisă doza
eficace minimă pentru fiecare tip de medicament.
Ulterior punerii pe pia ţă s-a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv .
Risperidona nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocineticii litiului, valproatului, digoxinei sau
topi ramatului .
Efectele altor medicamente asupra risperidonei
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii antipsihotice active a risperidonei. Efecte
similar e
se pot constata de exemplu cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care au, de asemenea, efect
inductor
enzimatic asupra CYP 3A4 hepatice, precum şi asupra glicoproteinei P. Atunci când
carbamazepina sau alţi
inductori ai enzimelor hepatice CYP 3A4/glicoproteina P (P -gp) sunt introduşi sau
excluşi din tratament,
medicul trebuie să reevalueze dozajul de risperidonă .
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai
puţin
în ceea ce priveşte fracţiunea activă antipsihotică. Se estimează că alţi inhibitori ai CYP 2D6,
precum
chinidina, pot afecta concentraţiile plasmatice ale risperidonei într -un mod similar. Când
adminstrarea
concomitentă a fluoxetinei sau paroxetinei este iniţiată sau întreruptă, medicul trebuie să
reevalueze dozajul de risperidonă .
Verapamilul, un inhibitor al CYP 3A4 şi al glicoproteinei P creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezil ul nu prezintă un efect clinic relevant asupra farmacocinetic ii risperidonei şi
a supra fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta -blocante adrenergice pot creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, dar nu pe acelea ale fracţiunii active antipsihotice. Amitriptilina nu afectează
farmacocinetica risperidonei sau fracţiunea activă antipsihotică.
Cimetidina şi ranitidina cresc
biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii
active antipsihotice.
Eritromicina, un
inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active
antipsihotice .
Utilizarea concomiten tă a psihostimulantelor (de exemplu metilfenidat) şi risperidonă la copii şi
adolescenţi nu afectează farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se administrează
concomitent furosemid.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a rispridonei orale cu paliperidonă, deoarece paliperidona este
metabolitul activ al risperidonei şi asocierea acestora poate duce la expunerea sumată la metabolitul activ
antipsihotic .
4.6 Fertilitatea, s arcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide.
9
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică , inclusiv risperidonǎ, în trimestrul al III-lea de sarcină,
pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia
ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară,
hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În consecinţă,
nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
Risperidona nu s -a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s -au descoperit alte tipuri de toxicitate
asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pent ru om este necunoscut. De aceea, risperidona nu
trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este absolut necesar. Dacă în timpul
sarcinii
este necesară întreruperea tratamentului, aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s -a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu există
date disponibile în legătură cu reacţiile advers e în cazul alăptării nou-născuţilor. De aceea, trebuie evaluat
avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil .
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidona are influenţă minoră sau modera tă asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje
datorită efectelor potenţiale asupra văzului şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De aceea,
pacienţii trebuie
sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu s e cunoaşte
sensibilitatea lor la produs.
4.8 Reacţii adverse
Cel e mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt : parkinsonism,
cefalee şi insomnie.
Mai jos se prezintă toate RAM care s- au raportat în studiile clini ce şi cele ulterioare punerii pe piaţă. Se
utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă
necunos cută (care nu poate fi estimată din datele disponibile) .
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare gravităţii.
Reacţiile adverse în funcţie de frecvenţă şi clasific area acestora pe bază de aparate, organe şi sisteme
Infecţii şi infestări
Frecvente Pneumonie, gripă, bronşită, Infecţii ale tractului respirator superior,
Infecţii ale tractului urinar
Mai puţin frecvente Sinuzită, infecţii virale, infecţii o tice, amigdalită, celulită, otită medie,
i nfecţie oculară, infecţie localizată, ac arodermatită, infecţii ale tractului
respirator, c istită, onicomicoză
Rare Otită medie cronică
Tulburări hematologice şi limfatice
Mai puţin frecvente Anemie, t rombocitopenie
Rare Granulocitopenie
Cu frecve nţă necunoscută Agranulocitoză
Tulburări ale sistemului imunitar
Mai puţin frecvente Hipersensibilitate
Rare Hipersensibilitate la substanţa activă
10
Cu frecvenţă necunoscută Reacţii anafilactice
Tulburări endocrine
Rare Secreţie inadecvată de hormon antidiuretic
Tulburări metabolice şi de nutriţie
Frecvente Creşterea apeti tului alimentar , scăderea apetitului alimentar
Mai puţin frecvente Diabet zaharat, anorexie, p olidipsie, hiperglicemie
Rare Hipoglicem ie
Foarte rare Cetoacidoză diabetică
Cu frecvenţă necunoscută Intoxicaţie cu apă
Tulburări psihice
Foarte frecvente Insomnie
Frecvente Anxietate, a gitaţie, tulburări ale somnului
Mai puţin frecvente Confuzie, m anie, scăderea libidoului, a patie, nervozitate
Rare Anorgasmie , aplatizarea afectivă
Tulburări ale sistemului nervos
Foarte frecvente Parkinsonism
b, Cefalee
Frecvente Acatizieb, ameţeli, tremorb, distonieb, s omnolenţă, sedare, l etargie,
diskinezieb
Mai puţin frecvente Areactivitate la stimuli, p ierderea conştienţei, sincopă, scăderea nivelului
de conştienţă, accident cerebro -vascular, a tac ischemic tranzitor, dizartrie,
t ulburarea atenţiei, h ipersomnie, ameţeli posturale, tulburări de echilibru,
diskinezie tardivă, tulburări de vorbire, c oordonare anormală, hipoestezie
Rare Sindrom neuroleptic malign, c omă diabetică, tulburare cerebro- vasculară,
i schemie cerebrală, tulburări de mişcare
Tulburări oculare
Frecvente Vedere înceţoşată
M ai puţin frecvente Conjunctivită, h iperemie oculară, secreţii oculare, tumefiere la nivel
ocular, u scăciunea oculară, creşterea lacrimaţiei, fotofobie
Rare Scăderea acuităţii vizuale, mişcări oculogire, g laucom
Tulburări acustice şi vestibulare
Mai puţin frecvente Durere auriculară, tinitus
Tulbur ări cardiace
Frecvente Tahicardie
Mai puţin frecvente Bloc atrio-ventricular, Bloc de ram, Fibrilaţie atrială, Bradicardie
sinusală, Palpitaţii
Tulburări vasculare
Mai puţin frecvente Hipotensiune arterială , Hipotensiune arterială ortostatică, hiperemie
facială
Tulburări respiratorii, toracice şi mediastinale
Frecvente Dispnee, epistaxis, tuse, c ongestie nazală, durere faringo-laring iană
Mai puţin frecvente Wheezing, pneumonie de aspiraţie , cong estie pulmonară, t ulburări
respiratorii , raluri, c ongestie a tractului respirator, d isfonie
Rare Sindrom de apnee în somn, hiperventilaţie
11
Tulburări gastro -intestinale
Frecvente Vărsături, diaree, constipaţie, g reaţă, durere abdominală, dispepsie,
xerostomie, d isconfort gastric
Mai puţin frecvente Disfagie, g astrită, incontinenţă fecală, fecalom
Rare Obstrucţie intestinală, pancreatită, edem al buzelor, c heilită
Tulburări hepato -biliare
Rare Icter
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Frecvente Erupţie tranzitorie cutanată, eritem
Mai puţin frecvente Angioedem, l eziuni cutanate, a fecţiuni cutanate, prurit, acnee, modificări
de culoare ale tegumentului, a lopecie, dermatită seboreică, xerodermie,
hipercheratoză
Rare Mătreaţă
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Frecvente Artralgie, d orsalgie, dureri la nivelul extremităţilor
Mai puţin frecvente Slăbiciune musculară, mialgie, durere la nivelul gâtului, a rtrită, postură
anormală, rigiditate articulară, durere musculo -scheletală la nivelul cutiei
toracice
Rare Rabdomioliză
Tulburări renale şi ale căilor urinare
Frecvente Enurezis
Mai puţin frecvente Retenţie urinară, d isurie, incontinenţă urinară, polakiurie
Condiţii în legătură cu sarcina, perioad a puerperală şi perinatală
Cu frecvenţă
necunoscută Sindromul de întrerupere la nou născut (vezi pct. 4.6)
Tulburări ale aparatului genital şi sânului
Mai puţin frecvente Amenoree, disfuncţie sexuală, d isfuncţie erectilă, tulburări ale ejaculării,
g alactoree, g inecomastie, tulburări menstruale, s ecreţii vaginale
Cu frecvenţă necunoscută Priapism .
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare
Frecvente Pirexie, fatigabilitate, edem periferic, a stenie, durere toracică
Mai puţin frecvente Edem facial, t ulburări de mers, senzaţii anormale, lentoare, afecţiune
asemănătoare gripei, sete, d isconfort toracic, f risoane
Rare Edem generalizat, hipotermie, sindom de întrerupere a medicamentului ,
senzaţie de răcire la n ivel periferic.
Investigaţii diagnostice
Frecvente Creştere prolactinemiei
a, c reştere în greutate
Mai puţin frecvente Prelungirea intervalului QT pe electrocardiogramă, electrocardiogramă
anormală, c reşterea concentraţiilor transaminazelor, scăderea numărului
leucocitelor , creşterea temperaturii corporale, eozinofilie, s căderea
hemoglobine miei, creşterea concentraţiei creatinfosfokinazei plasmatice
Rare Scăderea temperaturii corporale
12
a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să conducă la ginecom astie, tulburări menstruale, amenoree,
galactoree.
b Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo- scheletică,
parkinsonism, salivat în exces, rigiditate intermitentă, bradikinezie, hipokinezie, facies în ma scă,
contracţie musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigiditate musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar
anormal), acatisie (acatisie, agitaţie, hiperkinezie şi sindromul picioarelor neliniştite), tremor, diskinezie
(diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonii ), distonie.
Distonia include spasme musculare, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi
musculare, blefarospasm, oculogiraţie, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus,
spasm orofaringian, pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Tremorul include tremor şi tremor
parkinsonian. Trebue remarc at faptul că este inclus un spectru mai larg de simptome care nu au în mod
necesar origine extrapiramidală.
cÎn studiile clinice placebo-controlate, diabetul zaharat a fost raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu
risperidonă, comparativ cu 0,11% la pacienţii trataţi cu placebo. Incidenţa generală din toate studiile
clinice a fost de 0,43% la subiecţii trataţi cu risperidonă .
Următoarele reprezintă o listă de RAM suplimentare asociate cu risperidon ă care au fost identificate ca
RAM în timpul studiilor clinice care investigau formularea risperidonei injectabile cu efect pe termen
lung , dar care nu au fost determinate ca fiind R AM în studiile clinice care investigau risperidona orală.
Acest tabel exclude acele reacţii adverse asociate în mod specific cu formularea sau calea de administrare
prin injectare a risperidonei injectabile cu efect pe termen lung .
Reacţiile adverse suplimentare raportate la risperidona înjectabil ă cu efect pe termen lung , dar nu la
risperidona administrată oral, clasificate după aparate, organe şi sisteme :
Infecţii şi infestări
Infecţie a tractului respirator inferior, i nfecţie, gastroenterită, abces sub cutanat
Tulburări hematologice şi limfatice
Neutropenie
Tulburări psihice
Depresie
Tulburări ale sistemului nervos
Parestezie, c onvulsii
Tulburări oculare
Blefarospasm
Tulburări acustice şi vestibulare
Vertij
Tulburări cardiace
Bradicardie
Tulburări vasculare
Hipertensiune arterială
Tulburări gastro-intestinale
Durere dentară, s pasm lingual
13
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat
Eczemă
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv
Durere la nivelul z onei gluteale
Tulburări ge nerale şi la nivelul locului de administrare
Durere
Investigaţii diagnostice
Scădere a greutăţii, creşterea concentraţiei gamaglutamil transferazei, creşterea concentraţiilor plasmatice
a le enzimelor hepatice .
Leziuni intoxicaţii şi complicaţii legate de procedurile utilizate
Sincope
Efecte d e clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s -au raportat cazuri foarte rare de
prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită,
stop
cardiac şi torsada vârfurilor .
În timpul tratamentului cu antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, incluzând
cazur i de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă, cu frecvenţă necunoscută.
Creştere în greutate
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s- a administrat placebo sau risperidonă care
îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală au fost comparate într -un
grup
de studii controlate cu placebo fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni, relevând o incidenţă mai
mare
semnificativ ă statistic a creşterii ponderale în cazul risperidonei (18%) în compara ţie cu placebo
(9%). Într -un
grup de studii controlate cu placebo, fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi cu
manie acută,
incidenţa creşterii ponderale de ≥ 7% la momentul final a fost comparabilă în grupurile cu
risperidonă (2,5%)
şi placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la grupul activ de control (3,5%) .
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de comportament
disruptive, în studiile pe termen lung, greutatea corporală a crescut cu o medie de 7,3 kg după 12 luni de
tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani este de 3
până
la 5 kg pe an. Între vârstele 12 -16 ani, această magnitudine a creşterii ponderale de la 3 la 5 kg pe an
se
me nţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe an.
Informaţii suplimentare la grupurile speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicament care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
pacienţii vârstnici cu de menţă sau la copii şi adolescenţi decât la grupul pacienţilor adulţi:
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raportate în studiile clinice cu o
frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţi i vârstnici cu demenţă. În plus, s-au raportat următoarele
RAM cu o frecvenţă de ≥5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai
mare decât cea observată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului urinar, e dem periferic,
letargie şi tuse.
14
Copii şi adolescenţi
S -au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă ≥5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani) şi
cu o
frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adul ţi:
somnolenţă/sedare,
fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie
nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febră, tremor, diaree şi enurezis .
4.9 Supradozaj
Simptome
În general, semne le şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exagerarea efectelor farmacologice
ale
risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială şi simptome
extrapiramidale. În caz de supradozaj , s-au raportat prelungirea intervalului QT şi convulsii. Torsada
vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de risperidonă orală şi paroxetină.
Î n caz de supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente.
Tratament
S tabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi oxigenare a şi ventilarea adecvate. Trebuie avute
în
vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi administrarea de cărbune
activat
concomitent cu un laxativ atunci cân d ingerarea medicamentului a avut loc cu mai puţin de o oră în
urmă.
Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată cât mai curând posibil şi trebuie să includă
o
monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica în timp util orice aritmie posibilă.
Nu se cunoaşte niciun antidot specific pentru risperidonă. De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, prin
administrarea intraven oasă de fluide şi/sau de simpatomimetice. În cazul simptomelor extrapiramidale
grave,
trebuie administrată medicaţie anticolinergică. Supravegherea medicală permanentă şi
monitorizarea trebuie
să continue până la îmbunătăţirea stării pacientului .
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte antipsihotice , codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinitate pentru
re ceptorii serotoninergici 5 -HT2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, la nivelul
receptorilor alfa1-adrenergici şi, cu afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H1-histaminergici şi alpha2-
adrenergici. Risperidona nu are afinitate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist
D
2 puternic, care se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, ea determină în
măsură
mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihotic ele clasice.
Antagonismul central echilibrat serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor adverse
extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale schizofreniei .
Efecte farmacodinamice
Schizofr enia
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii, cu
durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile DSM -
IV
pentru schizofrenie. Într -un s tudiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat creşterea
15
treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona a fost
superioară faţă de
placebo în scorul total al Scalei de punctare psihiatrică succin tă (BPRS). Într-un studiu
clinic de 8 săptămâni
controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi 16 mg pe zi,
administrate de două ori
pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost superioare celor cu
placebo în cee a ce priveşte
scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ (PANSS). Într -un studiu
clinic comparativ al dozelor,
care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci doze fixe de risperidonă (1,
4, 8, 12 şi 16 mg pe zi
administrate de două ori pe zi) , grupurile tratate cu doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de
risperidonă au fost
superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de 1 mg în ceea ce priveşte scorul
total PANSS. Într -un
studiu clinic comparativ al dozelor de 4 săptămâni controlat cu placebo, im plicând 2
doze fixe de
risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o dată pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de
risperidonă au fost
superioare celor cu placebo în câteva măsurători PANSS, inclusiv PANSS total şi o
măsurare a răspunsului
(reducere >20% în scorul total PANSS). Într -un studiu clinic cu durată mai lungă,
pacienţilor trataţi
ambulatoriu, care îndeplineau predominant criteriile DSM- IV pentru schizofrenie şi care
fuseseră stabili
clinic timp de cel puţin 4 săptămâni în urma medicaţiei antipsihot ice, li s-a administrat
aleatoriu fie
risperidonă în doze de la 2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie
a recidivelor .
Pacienţii cărora li s- a administrat risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lungă între reci dive
în
acest interval de timp în comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol .
Episoade maniacale în tulburarea bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fost demonstra tă în trei studii clinice de tip dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie,
la
aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM -IV. În cele trei
studii,
s -a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii şi 2
mg într
-un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic final
principal
prespecificat, adică modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de punctare a
maniei la
tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în general, în
conformitate cu
rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de ≥ 50% în scorul total YMRS de
la valoarea iniţială
la valoarea finală la săp tămâna 3 a fost semnificativ mai mare pentru risperidonă decât
pentru placebo. Unul
dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi o fază de întreţinere de 9
săptămâni de tip dublu orb.
Eficacitatea s -a menţinut de -a lungul perioadei de 9 săpt ămâni de întreţinere a
tratamentului. Modificarea
faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat o îmbunătăţire continuă şi a
fost comparabilă între
risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabilizatorii de di spoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice de tip dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de
pacienţi care au îndeplinit criteriile DSM -IV pentru boala bipolară I. Într -un studiu de 3 săptămâni,
risperid ona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a
fost superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într -un al
doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe zi,
asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau carbamazepinei
administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O posibilă explicaţie
pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance -ului risperidonei şi 9- hidroxi-risperidonei de către
carbamazepină, ducând la conce ntraţii subterapeutice de risperidonă şi 9- hidroxi-risperidonă . Atunci când
grupul cu carbamazepină a fost exclus într-o analiză post -hoc , risperidona asociată cu litiu sau valproat a
fost superioară litiului sau valproatului administrate în monoterapie în reducerea scorului total YMRS .
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care
includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările
afective, s -a demonstrat în trei studii clinice de tip dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
16
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de 0,5,
1, şi 2 mg pe zi.
Do uă studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în intervalul
0,5 până la 4 mg pe
zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativă
statistic şi importantă
clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea agitaţiei şi psihozei
la pacienţii vârstnici cu
demenţă (conform măsurătorilor de Patologie comportamentală pe scala de
punctare a bolii Alzheimer
[BEHAVE -AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen -Mansfield [CMAI]). Efectul
terap eutic al risperidonei a fost
independent de scorul Examinării minime a stării mentale (MMSE) (şi în
consecinţă de gravitate a
demenţei), de proprietăţile sedative ale risperidonei, de prezenţa sau absenţa
psihozei, precum şi de tipul de
demenţă Alzheimer, vasculară sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4).
Tulburare de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost demonstrată
în
două studii de tip dublu orb controlate cu placebo la aproximativ 240 de pacienţi cu vârste cuprinse
între 5 şi 12
ani, cu diagnostic DSM -IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi funcţie
intelectuală la graniţă,
retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii,
risperidona în doze de 0,02 până la
0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea
ce priveşte criteriul clinic final
principal prespecificat, adică schimbarea de la valoarea iniţială pe subscala
Probleme de comportament a
Nisonger -Child Behaviour Rating F orm (N-CBRF) la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona e ste metabolizat ă în 9-hidroxi -risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
risperidona (vezi Biotransformare şi eliminare ).
Absorbţie
Risperidona este complet a bsorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică maximă în
1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea
orală relativă a risperidonei dintr -un comprimat este de 94% (VC=10%) în comparaţie
cu soluţia. Absorbţia
nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată în timpul sau
între mese. Concentraţia
plasmatică la starea de echilibru a risperidonei este atinsă într-o zi la majoritatea
pacienţilor. Concentr aţia plasmatică la starea de echilibru a 9-hidroxirisperidonei este atinsă în 4- 5 zile de
administrare a dozei .
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul distribuţiei este de 1- 2 l/kg. În plasmă, risperidona este legată de
albumină şi alfa1-aci d glicoproteină. Legătura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%; cea a
metabolitului activ, 9- hidroxi-risperidonă, este de 77%.
Biotransformare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9- hidroxi-risperidonă, care are o activita te farmacologică
similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9- hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică activă.
CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP 2D6 transformă rapid
risperidona
în 9- hidroxi -risperidonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP 2D6 o transformă mult mai lent.
Deşi
metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi concentraţii mai mari de 9 -hidroxi-
risperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei şi a 9- hidroxi-risperidonei asociate
(adică fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de doze unice şi repetate, este similară la
metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP 2D6 .
O altă cale metabolică a risperidonei este N -dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici umani
au arătat că risperidona la o concentraţie clinic relevantă nu inhibă substanţial biotransformarea
medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6,
CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, C YP 3A4 şi CYP 3A5. La o sâptămână după administrarea orală a
risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în fecale. În urină, risperidona plus 9- hidroxi-
17
risperidona reprezintă 35 -45% din doza administrată oral , restul reprez entând metaboliţi ina ctivi. După
administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire plasmatică
de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9- hidroxi-risperidonei şi al fracţiunii active
antipsihotice este de 24 de ore .
Linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza în intervalul terapeutic de dozare.
V ârstnici, ins uficienţă hepatică şi renală
Un studiu de farmacocinetică cu doză unică de risperidonă la vârstnici a arătat în me die concentraţii
plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai
lung
cu 38% şi un clearance redus al fracţiunii antipsihotice active cu 30%. La pacienţii cu insuficienţă
renală s- au
observat concentra ţii plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari şi o reducere a
clearance- ului
fracţiunii antipsihotice active în medie cu 60%. Concentraţia plasmatică a risperidonei a
fost normală la
pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a co ncentraţiei plasmatice a
fracţiunii libere de
risperidonă a crescut cu aproximativ 35% .
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9 -hidroxi -risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adu lţi.
Sex, rasă şi fumat
O analiză farmacocinetică populaţională nu a evidenţiat niciun efect evident al genului, rasei şi fumatului
asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active .
5.3 Date preclinice de siguranţă
În studii de toxicitate subcronică, în care a fost iniţiată administrarea la câini şi şobolani imaturi sexual, au
fost prezente efecte dependente de doză în tractul genital masculin şi feminin şi la nivelul glandel or
mamare.
Aceste efecte erau legate de nivelurile crescute de prolactină serică, rezultate din acţiunea
blocantă a
risperidonei la nivelul receptorului dopaminergic D2. În plus, studiile pe culturi de ţesut
sugerează că la om
creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Risperid ona nu
a fost teratogenă la
şobolan şi iepure. În studiile de reproducere la şobolan i trataţi cu risperidonă au fost
observate reacţii adverse
asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la
naştere precum şi legate de supravieţuirea
puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost
asociată cu deficite cognitive la vârsta
adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la
animale gestante, au provocat efecte negative
asupra învăţării şi a dezvoltări i motorii la pui.
Într -un studiu de toxicitate la puii de şobolan, a fost observată creşterea mortalităţii juvenile şi o întârziere
a dezvoltării fizice. Într -un studiu cu durata de 40 săptămâni la puii de cîine, maturizarea sexuală a fost
întârziată. L uând în considerare ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câinii trataţi cu doze de
3,6 ori mai mari decât doza maximă recomandată la adolescenţii umani (1,5 mg pe zi), iar efectele asupra
creşterii oaselor lungi şi maturizării sexuale au fost observate la doze de 15 ori mai mari decât doza
maximă recomandată la adolescenţii umani.
Risperidona nu a fost genotoxică într-o baterie de teste. În studiile de carcinogenitate a risperidonei pe
cale orală la şobolani şi şoareci s -au observat creşteri ale
adenoamelor de glandă pituitară (şoarece),
adenoamelor endocrine pancreatice (şobolan) şi adenoamelor
glandelor mamare (ambele specii). Aceste
tumori pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit asupra
receptorilor dopaminergici D2 şi cu
hiperprol actinemia. Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri legate
de tumori la rozătoare în ceea ce
priveşte riscul la om. In vitro şi in vivo, modelele animale arată că dozele
mari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost asociat ă cu o creştere teoretică a
riscurilor de torsadă a
18
vârfurilor .
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Celastoză*
Celuloză microcristalină 102
Croscarmeloză sodică
Dioxid de siliciu coloidal anhidru
Laurilsulfat de sodiu
Steara t de magneziu
Oxid roşu de fer (E 172) – pentru Torendo 2 mg
Oxid galben de fer (E 172) – pentru Torendo 2 mg
Galben de chinolină (E 104) - pentru Torendo 3 mg şi Torendo 4 mg
Indigo carmin (E 132) - pentru Torendo 4 mg
Film
Torendo 1 mg comprimate filma te
Opadry 03H28758 alb* *
Torendo 2 mg comprimate filmate
Opadry 03H28758 alb**
Torendo 3 mg comprimate filmate
Opadry 03H28758 alb**
Torendo 4 mg comprimate filmate
Opadry 03H28758 alb**
*Conţ ine:
75% alfa -lactoză monohidrat şi 25% celuloză pulbere s ubstanţă uscată
**E ste un amestec gata de utilizare format din hipromeloză 6cP, dioxid de titan (E171), talc şi
propilenglicol .
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
4 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare .
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 2 blistere din PVC -PE -PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC -PE -PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
19
Cutie cu 6 blistere din PV C-PE -PVDC/Al a câte 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
KRKA d. d. NOVO MESTO
Šmarješka cesta 6, 8501 Novo mesto, Slovenia
8. NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ
6627/ 2014/01 -02 -03
6628/ 2014/01 -02 -03
6629/ 2014/01 -02 -03
6630/ 2014/01 -02 -03
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei: Iulie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Iulie 2014
