RISON 2 mg
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rison 2 mg comprimate filmate
Rison 3 mg comprimate filmate
Rison 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Rison 2 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
E xcipien t cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 122,5 mg pentru un comprimat filmat
Rison 3 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
Excipien t cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 183,75 mg pentru un comprimat filmat
Rison 4 m g comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
Excipien t cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 245 mg pentru un comprimat filmat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Rison 2 mg: Comprimate filmate, ovale, de culoare albă, biconvexe, cu o linie de divizare şi inscripţionate
cu T2, cu dimensiunile de 10 mm x 5 mm.
Rison 3 mg : Comprimate filmate, ovale, de culoare albă, biconvexe, cu o linie de divizare și
inscripționate cu T3, cu dimensiunile de 11 mm x 6,5 mm.
Rison 4 mg: Comprimate filmate, ovale, de culoare albă, biconvexe, cu o linie de divizare și inscrpționate
cu T4, cu dimensiunile de 14 mm x 7,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Risperidona este indic ată în tratamentul schizofreniei.
2
Risperidona este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe asociate cu
tulburarea afectivă bipolară.
Risperidona este indicată în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al agresiv ităţii persistente la
pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la abordările non -farmacologice
şi care prezintă un risc de auto- vătămare şi vătămare a altor persoane.
Risperidona este indicată în tratamentul simptomatic de sc urtă durată (până la 6 săptămâni) al agresivităţii
persistente din tulburarea de comportament la copii începând de la vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu
dezvoltare intelectuală sub medie sau cu retard mintal diagnosticaţi după criteriile DSM IV, la care
sev eritatea agresivităţii sau alte comportamente disruptive necesită tratament farmacologic. Tratamentul
farmacologic trebuie să fie parte integrantă a unui program de tratament mai cuprinzător care include
intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să fie prescrisă de un specialist în
neurologie infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului sau de medici care sunt bine familiarizaţi
cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de ad ministrare
Schizofrenie
Adulţi
Risperidona poate fi administrată o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu risperidonă 2 mg/zi. Dozajul poate fi mărit în a doua zi la 4 mg .
În continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvată o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici .
Doze le mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi pot
determina o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s -a evaluat siguranţa dozelor mai mari
de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârst nici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi .
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Episoadele maniacale în tulburarea bipolară
Adulţi
Risperidona trebuie administrată o dată pe zi, în fiecare zi, începând cu 2 mg risperi donă. Ajustările dozei,
dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu creşteri ale dozei de 1 mg
pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într -un interval de la 1 la 6 mg pe zi pentru a
optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze zilnice mai mari de 6 mg
risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale .
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea tratamentului cu risperidonă trebuie eva luată şi
justificată luând în considerare evoluţia situaţiei.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri
3
zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă precauţie,
deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Datorită lipsei datelor referitoare la eficacitate risperidona nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 18 ani cu episod maniacal din tulburarea bipolară..
Agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat
individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă
este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de
până la 1 mg de două ori pe zi .
Risperidona nu trebuie utilizată mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate persistentă în demenţa
Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi regulat, iar necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolesce nţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţii cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi. Dacă
este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la interval e
mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii
pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 1,5 mg o
dată pe zi .
Pentru subiecţii cu gre utatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg o dată pe zi. Dacă
este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg o dată pe zi, dar nu la intervale
mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la
unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 0,75
mg o dată pe zi .
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea tratamentului cu risperid onă trebuie urmărită şi
evaluată continuu.
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu există
experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă antipsihotică decât
adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale concentraţiei
plasmatice ale fracţiunii libere a rispe ridonei.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială precum
şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă .
Risperidona trebuie utilizată cu prudenţă la aceste grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
Rison este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Rison .
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s- au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea recurenţe
4
ale simptomelor psihotice şi s- a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt acatisia,
distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere treptată a
medicaţiei anterioare, în acelaşi ti mp cu iniţierea tratamentului cu r isperidonă. De asemenea, când se
consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un antipsihotic cu eliberare lentă
la terapia cu r isperidonă poate fi făcută înlocuind următoarea injecţie programa tă. Trebuie reevaluată
periodic necesitatea continuării medicaţiei antipsihotice existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la risperidonă sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru u tilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitatea generală
Pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută în comparaţie cu cei
cărora li s- a administrat placebo într -o meta -analiză a 17 studii clinice contro late efectuate asupra
antipsihoticelor atipice, inclusiv risperidonă. În studiile placebo-controlate privind risperidona efectuate la
acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% pentru pacienţii trataţi cu risperidonă în
comparaţie cu 3,1 % pentru pacienţii la care s- a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere
fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost
de 86 de ani (intervalul 67- 100).
Rezultatele din d ouă studii observaţionale de mari proporţii au arătat că la persoanele vârstnice cu
demenţă care sunt tratate cu antipsihotice convenţionale apare un risc de deces (care are valori scăzute), în
comparaţie cu persoanele netratate. Nu sunt date suficiente pentru o estimare clară a nivelului riscului şi a
cauzei creşterii riscului. Nu este clară nici măsura în care creşterea mortalităţii din studiile observaţionale
poate fi atribuită utilizării medicamentelor antipsihotice, sau unor caracteristici ale pacienţi lor.
Rison nu este indicat pentru tratamentul tulburărilor comportamentale legate de demenţă.
Utilizarea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo privind risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s- a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă (7,3%; vârsta
medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75- 97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70- 96) sau cu furosemid în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu
furosemid plus risperidonă s -a observat în două din cele patru studii clinice. Folosirea concomitentă a
risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu
observaţii asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această observaţie şi nu s- a observat
un model consecvent pentru c auza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu precauţie şi trebuie
avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice
cu eficacitate crescută înainte de a se lua decizia de le folosi.
Nu a existat o incidenţă crescută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament
concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie evitată
cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă .
5
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii cu demenţă a existat o incidenţă semnificativ mai mare
(aproximativ de trei ori mai mare) a EAVC la pacienţii trataţi cu unele antipsihotice. Datele adunate din 6
studii controlate cu placebo efectuate predominant la pacienţii vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat
că EAVC (grave sau lipsite de gravitate, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) dintre pacienţii trataţi cu
risperidonă şi la 1,2% (8/712) dintre pacienţii cărora li s -a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de
încredere 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc
crescut nu poate fi exclus pentru a lte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi .
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în co mparaţie
cu demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu trebuie trataţi cu
risperidonă.
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării risperidonei la pacienţii cu demenţă, luând
în considerar e factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare pacient în parte.
Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi simptomele
potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a feţei, braţelor şi picioarelor şi
probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără întârziere toate opţiunile de tratament,
inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidona trebuie folosită numai pe term en scurt pentru agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă
Alzheimer moderată până la severă suplimentar la abordările nefarmacologice care au avut eficacitate
limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de violenţă sau auto -agresivitate.
Pacienţii trebuie reevaluaţi la intervale regulate.
Hipotensiune arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa -blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în special
în timpul iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată după punerea
pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului antihipertensiv. Rison trebuie
folosit cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cu noscute, de exemplu insuficienţă cardiacă,
infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale, iar doza
trebuie stabilită treptat conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială
orto statică, trebuie să se ia în considerare o reducere a dozei.
Leucopenie, neutropenie și agranulocitoză
La utilizarea antiphisoticelor, inclusiv risperidonă, au fost raportate leucopenie, neutropenie și
agranulocitoză. Agranulocitoza a fost raportată foart e rar (< 1/10,000 pacienti) în timpul monitorizării de
după punerea pe piață a medicamentului.
Pacienții cu antecedente semnificative din punct de vedere clinic de număr scăzut al celulelor sanguine
albe (WBC) sau cu leucopenie/neutropenie indusă medicamen tos, trebuie monitorizați în primele câteva
luni de tratament și trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului la primele semne de scădere a
WBC, chiar în absența altor factori cauzatori.
Pacienții cu neutropenie semnificativă clinic trebuie mon itorizați atent pentru febră și alte simptome sau
semne de infecție și tratați imediat la apariția unor astfel de simptome. Pacienții cu neutropenie severă
(număr total de neutrofile < 1 x 10
9/L) trebuie să întrerupă tratamentul cu risperidonă, cu monitori zarea
WBC până la recuperare.
Tromboembolism venos (TEV)
S -au raportat cazuri de tromboembolism venos la utilizarea medicamentelor antipsihotice. Deoarece
pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă deseori factori de risc dobândiţi pentru TEV ,
6
trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu risperidonă
şi trebuie luate măsuri de prevenire.
Diskinezie tardivă/Simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi de antagonist asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, în special la nivelul limbii şi
feţei. Declanşarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar
semne sau simptome ale diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea terapiei cu antipsihotice.
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu medicamente neuroleptice s -a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
c aracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea stării de
conştienţă şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. De asemenea, pot apărea şi
simptome precum mioglobinurie (rabdomioloză) şi insufi cienţă renală acută. În acest caz, trebuie întrerupt
tratamentul cu orice medicament antipsihotic, incluzând risperidona.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv risperidonă,
pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava în
cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot cunoaşte un risc crescut de sindrom neuroleptic
malign, precum şi o sensibilitate cres cută la medicamente antipsihotice; aceşti pacienţi au fost excluşi din
studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate
posturală cu căderi frecvente, precum şi simptome extrapiramidale .
Hiper glicemie şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu risperidonă a fost raportată hiperglicemi e, diabet zaharat sau exacerbarea unui
diabet zaharat pre -existent. În unele cazuri, a fost raportată o creştere anterioară a greutăţii corporale, ceea
ce poate constitui un factor predispozant. Foarte rar a fost raportată asocierea cu cetoacidoză şi rareori cu
coma diabetică. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare în conformitate cu ghidurile de
utilizare ale antipsihoticelor. Pacienţii trataţi cu or ice antipsihotic atipic, inclusiv risperidonă, trebuie
monitorizaţi pentru simptome de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi astenie) şi
pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat pentru agravarea controlului glicemic .
Creşterea greutăţii corporale
În timpul utilizării risperidonei a fost raportată creşterea semnificativă a greutăţii corporale. Greutatea
corporală trebuie monitorizată regulat.
Hiperprolactinemie
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că pri n intermediul prolactinei la om poate fi stimulată
creşterea celulelor tumorale la sân. Deşi, până acum, în studiile clinice şi epidemiologice nu a fost
demonstrată nicio asociere netă cu administrarea de antipsihotice, se recomandă precauţie în cazul
util izării la pacienţii cu antecedente medicale relevante. Rison trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu
hiperprolactinemie pre -existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Similar altor antipsihotice,
se recomandă precauţie atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare
cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau tulburări electrolitice
(hipocalemia, hipomagneziemia), întrucât poate creşte riscul de efecte aritmogene, şi în cazul folosirii
concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Rispe ridona trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de convulsii sau alte afecţiuni care
7
reduc pragul convulsivant.
Priapism
Priapismul apare în cazul tratamentului cu risperidonă datorită efectelor sale blocante alfa -adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea de risperidonă pacienţilor care au
stări ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum exerciţii fizice susţinute,
expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu acţiune anticolinergică sau posibilitate de
deshidratare.
Sindrom de iris flasc intraoperator (SIFI)
La pacienții tratați cu medicamente având efect anti -alfa1a adrenergic, inclusiv risperidonă, a fost observat
sindromul de iris flasc intraoperator, în timpul intervențiilor chirurgicale de cataractă.
SIFI poate crește riscul de complicații oculare în timpul intervenției și postoperator. Utilizarea anterioară
sau curentă de medicamente cu efect anti -alfa1a adrenergic trebuie adusă la cunoștința chirurgului
oftalmolog înaintea intervenției chirurgicale. Beneficiul potențial al întreruperii terapiei cu blocante
alpha1 înaintea operației de cataractă trebuie evaluat în raport cu riscul întreruperii tratamentului cu
antipsihotice.
Efect antiemetic
În cadrul studiilor preclinice, s -a obervat un efect antiemetic al risperidonei. La om, acest efect ar putea
masca semnele și simptom ele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecțiuni precum
obstrucția intestinală, sindromul Reye și tumorile cerebrale.
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament, aceşti a trebuie
evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau
cerinţele inadecvate ale mediului de provenienţă.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării risperidonei
poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală
(IMC). Se recomand ă determinarea greutăţii corporale înaintea începerii tratamentului şi apoi
monitorizarea regulată a acesteia. În studiile deschise pe temen lung, schimbările de înălţime se încadrau
în valorile a şteptate ale normelor adecvate vârstei. Nu a fost încă studiat adecvat efectul tratamentului pe
termen lung cu risperidonă asupra maturizării sexuale şi înălţimii.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi matur izării sexuale la
copii şi adolescenţi, trebuie avută în vedere evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic,
incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea menstruaţiei şi alte efecte
potenţiale legate de prolactină.
În timpul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuată examinarea la intervale regulate cu scopul de a
identifica simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice de dozaj la copii şi adolescenţi, vezi pct.4.2.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
8
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi a lte forme de interacţiune
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu medicamente
cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice de clasa I (de exemplu chinidina,
disopiramida, proca inamida), antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalolul), antidepresive
triciclice (adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adică maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinin ă şi meflochina) şi cu medicamente care
determină dezechilibru electrolitic (hipocalemie, hipomagneziemie), bradicardie sau cele care inhibă
metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite medicamente, dar nu este exhaustivă.
Potenţialul risperidonei de a afecta alte medicamente
Risperidona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe active la nivel nervos central, în
special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul în care această
asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie prescrisă doza
eficace minimă pentru fie care tip de medicament.
Ulterior punerii pe piaţă s -a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Risperidona nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocin eticii litiului, valproatului, digoxinei sau
topiramatului.
Efectele altor medicamente asupra risperidonei
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii antipsihotice active a risperidonei. Efecte
similare se pot constata de exemplu cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care au, de asemenea, efect
inductor enzimatic asupra CYP 3A4 hepatice, precum şi asupra glicoproteinei P. Atunci când
carbamazepina sau alţi inductori ai enzimelor hepatice CYP 3A4/glicoproteina P (P -gp) sunt introduşi sau
e xcluşi din tratament, medicul trebuie să reevalueze dozajul de risperidonă.
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai
puţin în ceea ce priveşte fracţiunea activă antipsihotică. Se estimează că alţi inhibitori ai CYP 2D6,
precum chinidina, pot afecta concentraţiile plasmatice ale risperidonei într -un mod similar. Când
adminstrarea concomitentă a fluoxetinei sau paroxetinei este iniţiată sau întreruptă, medicul trebuie să
reevalueze dozajul de ris peridonă.
Verapamilul, un inhibitor al CYP 3A4 şi al glicoproteinei P creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul nu prezintă un efect clinic relevant asupra farmacocineticii risperidonei şi
asupra fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta- blocante adrenergice pot creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, dar nu pe acelea ale fracţiunii active antipsihotice. Amitriptilina nu afectează
farmacocinetica risperidonei sau fracţiunea activă antipsihotică.
Cimetidina şi ranitidina cresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii
active antipsihotice.
Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active
antipsihotice.
9
Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de exemplu metilfenidat) şi risperidonă la copii şi
adolescenţi nu afectează farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se administrează
concomitent furosemid.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a rispridonei orale cu paliperidonă, deoarece paliperidona este
metabolitul activ al risperidonei şi asocierea acestora poate duce la expu nerea sumată la metabolitul activ
antipsihotic.
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii de interacțiune numai la adulți.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide.
Risperidona nu s -a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s -au descoperit alte tipuri de toxicitate
asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică, inclusiv rispe ridonǎ, în trimestrul al III-lea de sarcină,
pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia
ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară,
hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În consecinţă,
nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
De aceea, risperidona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este abso lut
necesar. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea tratamentului, aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s- a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu există
date disponibile în legătură cu reacţiile adverse în cazul alăptării nou -născuţilor. De aceea, trebuie evaluat
avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Similar altor medicamente care antagonizează cu receptorii dopaminici D2, risperidona crește concentrația
prolactinei. Hiperprolactinemia poate inhiba hormonul natural de eliberare a gonadotropinei (GnRH),
determinând secreție redusă d e gonadotropină. Acest lucru poate inhiba la rândul său funcția de
reproducere, prin afectarea producerii hormonilor sexuali la pacienții de ambele sexe.
Nu au fost observate efecte relevante în cadrul studiilor preclinice.
4.7 Efecte asupra capacităţi i de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidona are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje datorită efectelor potenţiale asupra văzului şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De aceea,
pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu se cunoaşte
sensibilitatea lor la produs.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt: parkinsonism,
sedare/somnolență, cefalee şi insomnie.
RAM care au părut a fi legate de doză au fost parkinsonismul și acatizia.
10
Mai jos se prezintă toate RAM care s- au raportat în studiile clinice şi cele ulterioar e punerii pe piaţă. Se
utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Aparate, organe
și sisteme
Reacție adversă la medicament
Frecvență
Foarte frecvente Frecvente Mai puțin
frecvente
Rare Foarte rare
Infecții și
infestări
Pneumonie,
bronșită, infecții
ale căilor
respiratorii
superioare,
sinuzită, infecții
ale tractului urinar,
infecții otice, gripă
Infecții ale căilor
respiratorii, cistită,
infecții oculare,
amigdalită,
onicomicoză,
infecții celulitice
localizate, infecții
virale,
acarodermatită
Infecții
Tulburări
hematologice și
limfatice
Neutropenie,
scădere a
numărului de celule
sanguine albe,
trombocitopenie,
anemie, scădere a
hematocritului,
creștere a
numărului de
eozinofile
Agranulocitoză c
Tulburări ale
sistemului
imunitar
hipersensibilitate Reacție
anafilacticăc
Tulburări
endocrine
hiperprolactinemiea Secreție
inadecvată de
hormon
antidiuretic,
prezență a
glucozei în urină
Tulburări
metabolice
Creștere a greutății
corporale, creștere
a apetitului
alimentar, scădere
a apetitului
alimentar
Diabet zaharatb,
hiperglicemie,
polidipsie, scădere
a greutății
corporale, anorexie,
creștere a
concentrației
plasmatice a
colesterolului
Intoxicație cu
apăc,
hipogl icemie,
hiperinsulinemie
c,
creștere a
concentrației
plasmatice a
trigliceridelor
Cetoacidoză
diabetică
Tulburări
psihice
insomnied Tulburări ale
somnului, agitație,
Manie, stare de
confuzie, scădere a
Aplatizare
afectivă,
11
depresie, anxietate libidoului,
nervozitate,
coșmaruri
anorgasmie
Tulburări ale
sistemului
nervos
Sedare/somnolență,
parkinsonismd,
cefalee
Acatizied,
distonied,amețeli,
diskinezied, tremor
Diskinezie tardivă,
ischemie cerebrală,
lipsa de răspuns la
stimuli, pierderea
cunoștinței, nive l
scăzut de
conștiență,
convulsii
d, sincopă,
hiperactivitate
psihomotorie,
tulburări de
echilibru,
co ordonare
anormală, amețeli
în poziție verticală,
tulburări de atenție,
dizartrie, disgeuzie,
hipoestezie,
parestezie
Sindrom
neuroleptic
malign, tulburare
cerebrovasculară,
comă diabetică,
titubația capului
Tulburări
oculare
Vedere în ceață,
conjunctivită
Fotofobie,
xeroftalmie,
lacrimație
accentuată,
hiperemie oculară
Glaucom,
tulburări de
mișcare a ochilor,
rotirea ochilor,
formarea de
cruste pe
marginile
pleoapelor,
sindrom de iris
flasc
(intraoperator)c
Tulburări
acustice și
vestibulare
Vertij, tinitus,
otalgie
Tulburări
cardiace
tahicardie Fibrilație atrială,
bloc atrio -
ventricular,
tulburări de
conducere,
prelungirea
segmentului QT la
electro cardiogramă,
bradicardie,
electrocardiogramă
anormală, palpitații
Aritmie sinusală
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială
Hipotensiune
arterială,
hipotensiune
arterială ortostatică ,
hiperemie cutanată
Embolie
pulmonară,
tromboembolism
venos
12
tranzitorie
Tulburări
respiratorii,
toracice și
mediastinale
Dispnee, durere
faringo-laringiană,
tuse, epistaxis,
congestie nazală
Penumonie de
aspirație, congestie
pulmonară,
congestie a
tractului respirator,
raluri, respirație
șuierătoare,
disfonie, tulbura re
respiratorie
Sindrom de apnee
în somn,
hiperventilație
Tulburări
gastrointestinale
Durere
abdominală,
disconfort
abdominal,
vărsături, greață,
constipație, diaree,
dispepsie,
xerostomie, dureri
dentare
Incontinență fecală,
fecalom,
gastroenterită,
disfagie, flatulență
Pancreatită,
obstrucție
intestinală,
umflare a limbii,
cheilită
Ileus
Afecțiuni
cutanate și ale
țesutului
subcutanat
Erupție cutanată
tranzitorie, eritem
Urticarie, prurit,
alopecie,
hiperkeratoză,
eczemă,
xerodermie,
modificare a culorii
pielii, acnee,
dermatită
seboreică, afecțiuni
ale pielii, leziuni la
nivelul pielii
Erupție
medicamentoasă,
mătreață
Angioedem
Tulburări
musculo -
scheletice și ale
țesutului
conjunctiv
Spasme musculare,
durere musculo-
scheletică,
dorsalgie, artralg ie
Creștere a
concentrației
plasmatice a creatin
fosfokinazei,
postură anormală,
rigiditate articulară,
umflare a
articulațiilor,
slăbiciune
musculară, durere
la nivelul gâtului
Rabdomioliză
Tulburări
renale și ale
căilor urinare
Incontinență
urinară
Polakiurie, retenție
urinară, disurie
Condiții în
legătură cu
sarcina,
perioada
puerperală și
perinatală
Sindrom de
întrerupere a
tratamentului la
nou-născutc
Tulburări ale
aparatului
Disfuncție erectilă,
tulburări de
Priapismc,
întârziere a
13
genital și ale
sânului
ejaculare,
amenoree, tulburări
menstrualed,
ginecomastie,
galactoree,
disfuncție sexuală,
mastalgie,
disconfort mamar,
scurgeri vaginale
menstruației,
angorjare
mamară, mărire
în dimensine a
sânilor, scurgeri
mamare
Tulburări
generale și la
nivelul locului
de administrare
Edemd, pirexie,
durere în piept,
astenie,
fatigabilitate,
dureri
Edem facial,
frisoane, creștere a
temperaturii
corpului, mers
anormal, sete,
disconfort la
nivelul pieptului,
stare generală de
rău, senzații
anormale,
disconfort
Hipotermie,
scădere a
temperaturii
corpului, răcire a
extremităților,
sindrom de
întrerupere a
tratamentului,
indurațiec
Tulburări
hepatobiliare
Creștere a
concentrației
plasmatice a
transaminazelor,
creștere a
concentrației
plasmatice a g ama-
glutamil
transferazei,
creștere a
concentrației
plasmatice a
enzimelor hepatice
icter
Leziuni,
intoxicații și
complicații
legate de
procedurile
utilizate
Căderi Dureri legate de
procedurile
utilizate
a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să conducă la ginecomastie, tulburări menstruale, amenoree,
galactoree.
bÎn studiile clinice controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu
risperidonă, comparativ cu 0,11% la pacienţii cărora li s -a administr at placebo. Incidenţa generală din
toate studiile clinice a fost de 0,43% la subiecţii trataţi cu risperidonă.
cNu au fost observate în studiile clinice efectuate cu risperidonă, dar au fost observate după punerea pe
piață a medicamentului.
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo -scheletică,
parkinsonism, salivație în exces, rigiditate intermitentă, bradikinezie, hipokinezie, facies în mască,
contracţie musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigidita te musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar
anormal , tremor parkinsonian de repaus ), acatisie (acatisie, neliniște , hiperkinezie şi sindromul picioarelor
14
neliniştite), tremor, diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonii), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi musculare,
blefarospasm, oculogiraţie, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm
orofaringian, pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Trebue remarcat faptul că este inclus un spectru
mai larg de simptome care nu au în mod necesar origine extrapiramidală. Insomnia include: insomnie
inițială, insomnie medie; Convulsiile includ: convulsii grand mal; Tulburările menstruale includ:
menstruații neregulate, oligomenoree; Edemul include: edem generalizat, edem periferic, edem
circumscris.
Reacții adverse observate cu formule pe bază de paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei și de aceea, reacț iile adverse ale acestor doi compuși
(atat forma farmaceutică orală, cât și injectabilă) sunt relevante unele pentru celelalte. În plus față de
reacțiile adverse menționate mai sus, următoarele reacții au fost observate la utilizarea palperidonei,
putând a părea și la utilizarea risperidonei.
Tulburări cardiace : sindrom de tahicaridie posturală ortostatică
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s -au raportat cazuri foarte rare de
prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită,
stop cardiac şi torsada vârfurilor.
În timpul tratamentului cu antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, incluzând
cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă, cu frecvenţă necunoscută.
Creştere în greutate
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s- a administrat placebo sau risperidonă care
îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală au fost comparate într -un
grup de studii controlate cu placebo fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni, relevând o incidenţă mai
mare semnificativ ă statistic a creşterii ponderale în cazul risperidonei (18%) în comparaţie cu placebo
(9%). Într -un grup de studii controlate cu placebo, fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi cu
manie acută, incidenţa creşterii ponderale de ≥ 7% la momentu l final a fost comparabilă în grupurile cu
risperidonă (2,5%) şi placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la grupul activ de control (3,5%).
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de comportament
dis ruptive, în studiile pe termen lung, greutatea corporală a crescut cu o medie de 7,3 kg după 12 luni de
tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani este de 3
până la 5 kg pe an. Între vârstele 12- 16 ani, această magnitudine a creşterii ponderale de la 3 la 5 kg pe an
se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe an.
Informaţii suplimentare privind grupurile speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicamen t care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
pacienţii vârstnici cu demenţă sau la copii şi adolescenţi decât la grupul pacienţilor adulţi:
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raport ate în studiile clinice cu o
frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s -au raportat următoarele
RAM cu o frecvenţă de ≥5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai
mare decât cea o bservată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului urinar, edem periferic,
letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
S -au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă ≥5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani) şi
15
cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febr ă, tremor, diaree şi enurezis.
Efectele tratamentului pe termen lung cu risperidonă asupra maturării sexuale și înălțimii nu au fost
studiate în mod adecvat (vezi pct. 4.4 „Copii și adolescenți”).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţ iilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importan tă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare , ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului
şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Î n general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exagerarea efectelor farmacologice
ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială şi simptome
extrapiramidale. În caz de supradozaj, s -au rapor tat prelungirea intervalului QT şi convulsii. Torsada
vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de risperidonă orală şi paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente.
Tratament
Stabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi oxigenarea şi ventilarea adecvate. Trebuie avute
în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi administrarea de cărbune
activat concomitent cu un la xativ atunci când ingerarea medicamentului a avut loc cu mai puţin de o oră în
urmă. Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată cât mai curând posibil şi trebuie să includă
o monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica în timp util orice aritmie posibilă.
Nu se cunoaşte niciun antidot specific pentru risperidonă. De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, prin
admini strarea intravenoasă de fluide şi/sau de simpatomimetice. În cazul simptomelor extrapiramidale
grave, trebuie administrată medicaţie anticolinergică. Supravegherea medicală permanentă şi
monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacien tului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinita te pentru
receptorii serotoninergici 5 -HT
2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, la nivelul
receptorilor alfa
1- adrenergici şi, cu afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H1- histaminergici şi alpha2-
adrenergici. Risperidona nu are afin itate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist
D
2 puternic, care se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, ea determină în
măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihoticele clasice.
Antagonismul central echilibrat serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor adverse
extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale schizofreniei.
16
Efecte farmacodinam ice
Schizofrenia
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii, cu
durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile DSM-
IV pentru schizofreni e. Într-un studiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat creşterea
treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona a fost
superioară faţă de placebo în scorul total al Scalei de punctare psihia trică succintă (BPRS). Într-un studiu
clinic de 8 săptămâni controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi 16 mg pe zi,
administrate de două ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost superioare celor cu
pl acebo în ceea ce priveşte scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ (PANSS). Într -un studiu
clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci doze fixe de risperidonă (1,
4, 8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupurile tratate cu doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de
risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de 1 mg în ceea ce priveşte scorul
total PANSS. Într -un studiu clinic comparativ al dozelor de 4 săptămâni controlat cu placebo, implicând 2
doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o dată pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de
risperidonă au fost superioare celor cu placebo în câteva măsurători PANSS, inclusiv PANSS total şi o
măsurare a răspunsului (redu cere >20% în scorul total PANSS). Într -un studiu clinic cu durată mai lungă,
pacienţilor trataţi ambulatoriu, care îndeplineau predominant criteriile DSM -IV pentru schizofrenie şi care
fuseseră stabili clinic timp de cel puţin 4 săptămâni în urma medicaţiei antipsihotice, li s -a administrat
aleatoriu fie risperidonă în doze de la 2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie
a recidivelor.
Pacienţii cărora li s- a administrat risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lung ă între recidive
în acest interval de timp în comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fo st demonstrată în trei studii clinice de tip dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie,
la aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM -IV. În cele trei
studii, s -a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii şi 2
mg într -un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic final
principal prespecificat, adică modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de punctare a
maniei la tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în general, în
conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de ≥ 50% în scorul total YMRS de
la valoarea iniţială la valoarea f inală la săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare pentru risperidonă decât
pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi o fază de întreţinere de 9
săptămâni de tip dublu orb. Eficacitatea s -a menţinut de -a lungul perioad ei de 9 săptămâni de întreţinere a
tratamentului. Modificarea faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat o îmbunătăţire continuă şi a
fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabiliz atorii de dispoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice de tip dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de
pacienţi care au îndeplinit criteriile DSM- IV pentru boala bipolară I. Într-un studiu de 3 săptămâ ni,
risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a
fost superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într -un al
doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe zi,
asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau carbamazepinei
administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O posibilă explicaţie
pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance- ului risperidonei şi 9-hidroxi -risperidonei de către
carbamazepină, ducând la concentraţii subterapeutice de risperidonă şi 9 -hidroxi -risperidonă . Atunci când
grupul cu carbamazepină a fost exclus într -o analiză post-hoc , risperidona asociată cu litiu sau valproat a
fost superioară litiului sau valproatului administrate în monoterapie în reducerea scorului total YMRS.
17
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, s -a demonstrat în trei studii clinice de tip dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de 0,5,
1, şi 2 mg pe zi. Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în intervalul
0,5 până la 4 mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativă
statistic şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea agitaţiei şi psihozei
la pacienţii vârstnici cu demenţă (conform măsurătorilor de Patologie comportamentală pe scala de
punctare a bolii Alzheimer [BEHAVE -AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen -Mansfield [CMAI]). E fectul
terapeutic al risperidonei a fost independent de scorul Examinării minime a stării mentale (MMSE) (şi în
consecinţă de gravitate a demenţei), de proprietăţile sedative ale risperidonei, de prezenţa sau absenţa
psihozei, precum şi de tipul de demenţă Alzheimer, vasculară sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4) .
Tulburare de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost demonstrată
în două studii de tip dublu orb controlate cu placebo la a proximativ 240 de pacienţi cu vârste cuprinse
între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM -IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi funcţie
intelectuală la graniţă, retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii, risperidona
î n doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte
criteriul clinic final principal prespecificat, adică schimbarea de la valoarea iniţială pe subscala Probleme
de comportament a Nisonger -Child Behavi our Rating Form (N -CBRF) la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată în 9 -hidroxi -risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
risperidona (vezi Biotransformare şi eliminare ).
Absorbţie
Risperidona este complet absorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică maximă în
1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei dintr -un comprimat este de 94 % (VC=10%) în comparaţie
cu soluţia. Absorbţia nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată în timpul sau
între mese. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a risperidonei este atinsă într -o zi la majoritatea
pacienţilor . Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a 9 -hidroxirisperidonei este atinsă în 4- 5 zile de
administrare a dozei.
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul distribuţiei este de 1- 2 l/kg. În plasmă, risperidona este legată de
albumină şi alfa
1-acid glicoproteină. Legătura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%; cea a
metabolitului activ, 9- hidroxi-risperidonă, este de 77%.
Biotransformare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9 -hidroxi -risperidonă, care are o activitate farmacologică
similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9- hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică activă.
CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP 2D6 transformă rapid
risperidona în 9- hidroxi-ris peridonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP 2D6 o transformă mult mai lent.
Deşi metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi concentraţii mai mari de 9 -hidroxi -
risperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei ş i a 9-hidroxi -risperidonei asociate
(adică fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de doze unice şi repetate, este similară la
metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP 2D6.
18
O altă cale metabolică a risperidonei este N -dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici umani
au arătat că risperidona la o concentraţie clinic relevantă nu inhibă substanţial biotransformarea
medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6,
CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o sâptămână după administrarea orală a
risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în fecale. În urină, risperidona plus 9- hidroxi-
risperidona reprezintă 35 -45% din doza administrată oral, restul reprezent ând meta boliţi inactivi. După
administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire plasmatică
de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9- hidroxi-risperidonei şi al fracţiunii active
antipsihotice e ste de 24 de ore.
Linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza în intervalul terapeutic de dozare.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu de farmacocinetică cu doză unică de risperidonă la vârstnici a ar ătat în medie concentraţii
plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai
lung cu 38% şi un clearance redus al fracţiunii antipsihotice active cu 30%. La pacienţii cu insuficienţă
renală s- au observat concentraţii plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari şi o reducere a
clearance- ului fracţiunii antipsihotice active în medie cu 60%. Concentraţia plasmatică a risperidonei a
fost normală la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracţiunii
libere de risperidonă a crescut cu aproximativ 35%.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9 -hidroxi -risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Sex, rasă şi fumat
O analiză farmacocinetică populaţională nu a evidenţiat niciun efect evident al genului, rasei şi fumatului
asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Î n studii de toxicitate subcronică, în care a fost iniţiată administrarea la câini şi şobolani imaturi sexual, au
fost prezente efecte dependente de doză în tractul genital masculin şi feminin şi la nivelul glandelor
mamare. Aceste efecte erau legate de niv elurile crescute de prolactină serică, rezultate din acţiunea
blocantă a risperidonei la nivelul receptorului dopaminergic D
2. În plus, studiile pe culturi de ţesut
sugerează că la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Risperidona nu
a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile de reproducere la şobolani trataţi cu risperidonă au fost
observate reacţii adverse asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la
naştere precum şi legate de supravieţuirea puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost
asociată cu deficite cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la
animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi a dezvoltării motorii la pui.
Într -un studiu de toxicitate la puii de şobolan, a fost observată creşterea mortalităţii juvenile şi o întârziere
a dezvoltării fizice. Într -un studiu cu durata de 40 săptămâni la puii de cîine, maturizarea sexuală a fost
întârzi ată. Luând în considerare ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câinii trataţi cu doze de
3,6 ori mai mari decât doza maximă recomandată la adolescenţii umani (1,5 mg pe zi), iar efectele asupra
creşterii oaselor lungi şi maturizării sexuale au fost observate la doze de 15 ori mai mari decât doza
maximă recomandată la adolescenţii umani.
Risperidona nu a fost genotoxică într -o baterie de teste. În studiile de carcinogenitate a risperidonei pe cale
orală la şobolani şi şoareci s- au observat creşteri ale adenoamelor de glandă pituitară (şoarece),
adenoamelor endocrine pancreatice (şobolan) şi adenoamelor glandelor mamare (ambele specii). Aceste
19
tumori pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit asupra receptorilor dopaminergici D2 şi cu
hiperprolactinemia. Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri legate de tumori la rozătoare în ceea ce
priveşte riscul la om. In vitro şi in vivo, modelele animale arată că dozele mari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost a sociată cu o creştere teoretică a riscurilor de torsadă a
vârfurilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză anhidră
Celuloză microcristalină
Amidon pregelatinizat
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 6 cPs
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare , a se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinu tul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -PVDC /Al a 6 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVDC /Al a 14 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 7 blistere din PVC -PVDC /Al a 14 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group Hf.,
20
Reykjavikurvegy 76 -78, IS -220 Hafnafjördur, Islanda
8. NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ
5985/2013/01- 02-03- 04-05-06 -07 -08
5986/2013/01- 02-03 -04 -05 -06 -07 -08
5986/2013/01- 02-03 -04 -05 -06 -07 -08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire – Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2015
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Rison 2 mg comprimate filmate
Rison 3 mg comprimate filmate
Rison 4 mg comprimate filmate
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Rison 2 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine risperidonă 2 mg.
E xcipien t cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 122,5 mg pentru un comprimat filmat
Rison 3 mg comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine risperidonă 3 mg.
Excipien t cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 183,75 mg pentru un comprimat filmat
Rison 4 m g comprimate filmate
Un comprimat filmat conţine risperidonă 4 mg.
Excipien t cu efect cunoscut : lactoză monohidrat 245 mg pentru un comprimat filmat
Pentru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Comprimat filmat
Rison 2 mg: Comprimate filmate, ovale, de culoare albă, biconvexe, cu o linie de divizare şi inscripţionate
cu T2, cu dimensiunile de 10 mm x 5 mm.
Rison 3 mg : Comprimate filmate, ovale, de culoare albă, biconvexe, cu o linie de divizare și
inscripționate cu T3, cu dimensiunile de 11 mm x 6,5 mm.
Rison 4 mg: Comprimate filmate, ovale, de culoare albă, biconvexe, cu o linie de divizare și inscrpționate
cu T4, cu dimensiunile de 14 mm x 7,5 mm.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Risperidona este indic ată în tratamentul schizofreniei.
2
Risperidona este indicată în tratamentul episoadelor maniacale moderate până la severe asociate cu
tulburarea afectivă bipolară.
Risperidona este indicată în tratamentul de scurtă durată (până la 6 săptămâni) al agresiv ităţii persistente la
pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă care nu răspund la abordările non -farmacologice
şi care prezintă un risc de auto- vătămare şi vătămare a altor persoane.
Risperidona este indicată în tratamentul simptomatic de sc urtă durată (până la 6 săptămâni) al agresivităţii
persistente din tulburarea de comportament la copii începând de la vârsta de 5 ani şi adolescenţi cu
dezvoltare intelectuală sub medie sau cu retard mintal diagnosticaţi după criteriile DSM IV, la care
sev eritatea agresivităţii sau alte comportamente disruptive necesită tratament farmacologic. Tratamentul
farmacologic trebuie să fie parte integrantă a unui program de tratament mai cuprinzător care include
intervenţii psihosociale şi educaţionale. Se recomandă ca risperidona să fie prescrisă de un specialist în
neurologie infantilă şi în psihiatria infantilă şi a adolescentului sau de medici care sunt bine familiarizaţi
cu tratamentul tulburării de comportament la copii şi adolescenţi.
4.2 Doze şi mod de ad ministrare
Schizofrenie
Adulţi
Risperidona poate fi administrată o dată sau de două ori pe zi.
Pacienţii trebuie să înceapă cu risperidonă 2 mg/zi. Dozajul poate fi mărit în a doua zi la 4 mg .
În continuare, doza poate fi menţinută neschimbată sau poate fi individualizată, dacă este necesar. La
majoritatea pacienţilor dozele zilnice eficace sunt cuprinse între 4 şi 6 mg. La unii pacienţi, ar putea fi
adecvată o fază mai lentă de creştere a dozei şi o doză iniţială şi de întreţinere mai mici .
Doze le mai mari de 10 mg pe zi nu au demonstrat o eficacitate superioară faţă de dozele mai mici şi pot
determina o incidenţă crescută a simptomelor extrapiramidale. Nu s -a evaluat siguranţa dozelor mai mari
de 16 mg pe zi, de aceea nu sunt recomandate.
Vârst nici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Această doză poate fi ajustată individual cu
creşteri zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi .
Copii şi adolescenţi
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii şi adolescenţi cu vârsta sub 18 ani cu
schizofrenie datorită lipsei datelor privind eficacitatea.
Episoadele maniacale în tulburarea bipolară
Adulţi
Risperidona trebuie administrată o dată pe zi, în fiecare zi, începând cu 2 mg risperi donă. Ajustările dozei,
dacă sunt indicate, trebuie să se efectueze la intervale de cel puţin 24 de ore, cu creşteri ale dozei de 1 mg
pe zi. Risperidona poate fi administrată în doze flexibile într -un interval de la 1 la 6 mg pe zi pentru a
optimiza nivelul de eficacitate şi tolerabilitate al fiecărui pacient. Doze zilnice mai mari de 6 mg
risperidonă nu au fost investigate la pacienţii cu episoade maniacale .
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea tratamentului cu risperidonă trebuie eva luată şi
justificată luând în considerare evoluţia situaţiei.
Vârstnici
Se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg de două ori pe zi. Acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri
3
zilnice de la 0,5 mg de două ori pe zi la 1 până la 2 mg de două ori pe zi. Se recomandă precauţie,
deoarece experienţa clinică la vârstnici este limitată.
Copii şi adolescenţi
Datorită lipsei datelor referitoare la eficacitate risperidona nu se recomandă la copii şi adolescenţi cu
vârsta sub 18 ani cu episod maniacal din tulburarea bipolară..
Agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă Alzheimer moderată până la severă
Se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg de două ori pe zi. Dacă este necesar, acest dozaj poate fi ajustat
individual cu creşteri de 0,25 mg de două ori pe zi, dar nu la intervale mai mici de două zile. Doza optimă
este de 0,5 mg de două ori pe zi la majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii pacienţi dozele eficace pot fi de
până la 1 mg de două ori pe zi .
Risperidona nu trebuie utilizată mai mult de 6 săptămâni la pacienţii cu agresivitate persistentă în demenţa
Alzheimer. În timpul tratamentului, pacienţii trebuie evaluaţi frecvent şi regulat, iar necesitatea continuării
tratamentului trebuie reevaluată.
Tulburări de comportament
Copii şi adolesce nţi cu vârste cuprinse între 5 şi 18 ani
Pentru subiecţii cu greutatea corporală ≥ 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,5 mg o dată pe zi. Dacă
este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,5 mg o dată pe zi, dar nu la interval e
mai mici de două zile. Doza optimă este de 1 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la unii
pacienţi dozele eficace pot fi de 0,5 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 1,5 mg o
dată pe zi .
Pentru subiecţii cu gre utatea corporală < 50 kg, se recomandă o doză iniţială de 0,25 mg o dată pe zi. Dacă
este necesar, acest dozaj poate fi ajustat individual cu creşteri de 0,25 mg o dată pe zi, dar nu la intervale
mai mici de două zile. Doza optimă este de 0,5 mg o dată pe zi pentru majoritatea pacienţilor. Totuşi, la
unii pacienţi dozele eficace pot fi de 0,25 mg o dată pe zi, în timp ce alţi pacienţi pot avea nevoie de 0,75
mg o dată pe zi .
Similar tuturor tratamentelor simptomatice, continuarea tratamentului cu risperid onă trebuie urmărită şi
evaluată continuu.
Risperidona nu este recomandată pentru utilizare la copii cu vârsta sub 5 ani, deoarece nu există
experienţă privind utilizarea la copii cu vârsta sub 5 ani cu această tulburare.
Insuficienţă renală şi hepatică
Pacienţii cu insuficienţă renală au o capacitate mai mică de a elimina fracţiunea activă antipsihotică decât
adulţii cu funcţie renală normală. Pacienţii cu funcţia hepatică afectată au creşteri ale concentraţiei
plasmatice ale fracţiunii libere a rispe ridonei.
La pacienţii cu insuficienţă renală sau hepatică, independent de indicaţia terapeutică, doza iniţială precum
şi dozele următoare trebuie înjumătăţite, iar creşterea treptată a dozei trebuie să fie mai lentă .
Risperidona trebuie utilizată cu prudenţă la aceste grupuri de pacienţi.
Mod de administrare
Rison este destinat utilizării orale. Alimentele nu afectează absorbţia Rison .
Se recomandă ca întreruperea tratamentului să se facă treptat. După încetarea bruscă a administrării
dozelor mari de medicamente antipsihotice s- au semnalat foarte rar simptome acute de întrerupere,
incluzând greaţa, vărsăturile, transpiraţiile şi insomnia (vezi pct. 4.8). De asemenea, pot apărea recurenţe
4
ale simptomelor psihotice şi s- a raportat apariţia tulburărilor motorii involuntare (cum sunt acatisia,
distonia şi diskinezia).
Schimbarea medicaţiei antipsihotice anterioare
Când se consideră adecvat din punct de vedere medical, se recomandă întreruperea prin reducere treptată a
medicaţiei anterioare, în acelaşi ti mp cu iniţierea tratamentului cu r isperidonă. De asemenea, când se
consideră adecvat din punct de vedere medical, trecerea pacienţilor de la un antipsihotic cu eliberare lentă
la terapia cu r isperidonă poate fi făcută înlocuind următoarea injecţie programa tă. Trebuie reevaluată
periodic necesitatea continuării medicaţiei antipsihotice existente.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la risperidonă sau la oricare dintre excipienţi i enumeraţi la pct. 6.1.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru u tilizare
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Mortalitatea generală
Pacienţii vârstnici cu demenţă trataţi cu antipsihotice atipice au o mortalitate crescută în comparaţie cu cei
cărora li s- a administrat placebo într -o meta -analiză a 17 studii clinice contro late efectuate asupra
antipsihoticelor atipice, inclusiv risperidonă. În studiile placebo-controlate privind risperidona efectuate la
acest grup de pacienţi, incidenţa mortalităţii a fost de 4,0% pentru pacienţii trataţi cu risperidonă în
comparaţie cu 3,1 % pentru pacienţii la care s- a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de încredere
fiind 95%) a fost de 1,21 (0,7; 2,1). Vârsta medie (intervalul de vârstă) a pacienţilor care au decedat a fost
de 86 de ani (intervalul 67- 100).
Rezultatele din d ouă studii observaţionale de mari proporţii au arătat că la persoanele vârstnice cu
demenţă care sunt tratate cu antipsihotice convenţionale apare un risc de deces (care are valori scăzute), în
comparaţie cu persoanele netratate. Nu sunt date suficiente pentru o estimare clară a nivelului riscului şi a
cauzei creşterii riscului. Nu este clară nici măsura în care creşterea mortalităţii din studiile observaţionale
poate fi atribuită utilizării medicamentelor antipsihotice, sau unor caracteristici ale pacienţi lor.
Rison nu este indicat pentru tratamentul tulburărilor comportamentale legate de demenţă.
Utilizarea concomitentă cu furosemid
În studiile controlate cu placebo privind risperidona efectuate la pacienţii vârstnici cu demenţă, s- a
observat o incidenţă mai mare a mortalităţii la pacienţii trataţi cu furosemid plus risperidonă (7,3%; vârsta
medie 89 de ani, intervalul de vârstă 75- 97) în comparaţie cu pacienţii trataţi cu risperidonă în
monoterapie (3,1%; vârsta medie 84 ani, intervalul de vârstă 70- 96) sau cu furosemid în monoterapie
(4,1%; vârsta medie 80 ani, intervalul de vârstă 67- 90). Creşterea mortalităţii la pacienţii trataţi cu
furosemid plus risperidonă s -a observat în două din cele patru studii clinice. Folosirea concomitentă a
risperidonei cu alte diuretice (în principal diuretice tiazidice folosite în doze mici) nu a fost asociată cu
observaţii asemănătoare.
Nu a fost identificat niciun mecanism fiziopatologic pentru a explica această observaţie şi nu s- a observat
un model consecvent pentru c auza decesului. Totuşi, medicamentul trebuie folosit cu precauţie şi trebuie
avute în vedere riscurile şi beneficiile acestei asocieri sau ale unui tratament concomitent cu alte diuretice
cu eficacitate crescută înainte de a se lua decizia de le folosi.
Nu a existat o incidenţă crescută a mortalităţii printre pacienţii care luau alte diuretice ca tratament
concomitent cu risperidonă.
Independent de tratament, deshidratarea a fost un factor general al mortalităţii şi de aceea trebuie evitată
cu grijă la pacienţii vârstnici cu demenţă .
5
Evenimente adverse vasculare cerebrale (EAVC)
În studiile clinice controlate cu placebo la pacienţii cu demenţă a existat o incidenţă semnificativ mai mare
(aproximativ de trei ori mai mare) a EAVC la pacienţii trataţi cu unele antipsihotice. Datele adunate din 6
studii controlate cu placebo efectuate predominant la pacienţii vârstnici (> 65 de ani) cu demenţă au arătat
că EAVC (grave sau lipsite de gravitate, combinate) au apărut la 3,3% (33/1009) dintre pacienţii trataţi cu
risperidonă şi la 1,2% (8/712) dintre pacienţii cărora li s -a administrat placebo. Riscul relativ (intervalul de
încredere 95%) a fost de 2,96 (1,34; 7,50). Mecanismul pentru acest risc crescut nu este cunoscut. Un risc
crescut nu poate fi exclus pentru a lte antipsihotice sau alte categorii de pacienţi .
Risperidona trebuie utilizată cu precauţie la pacienţii cu factori de risc pentru accident vascular cerebral.
Riscul EAVC a fost semnificativ mai mare la pacienţii cu demenţă de tip mixt sau vascular în co mparaţie
cu demenţa Alzheimer. De aceea, pacienţii cu alte tipuri de demenţă decât Alzheimer nu trebuie trataţi cu
risperidonă.
Medicii sunt sfătuiţi să evalueze riscurile şi beneficiile utilizării risperidonei la pacienţii cu demenţă, luând
în considerar e factorii care prevestesc riscul de accident vascular cerebral la fiecare pacient în parte.
Pacienţii/persoanele care îngrijesc pacienţii trebuie atenţionaţi să raporteze imediat semnele şi simptomele
potenţialelor EAVC, cum sunt o slăbiciune bruscă sau o amorţeală bruscă a feţei, braţelor şi picioarelor şi
probleme de vedere sau vorbire. Trebuie luate în considerare fără întârziere toate opţiunile de tratament,
inclusiv întreruperea administrării de risperidonă.
Risperidona trebuie folosită numai pe term en scurt pentru agresivitate persistentă la pacienţii cu demenţă
Alzheimer moderată până la severă suplimentar la abordările nefarmacologice care au avut eficacitate
limitată sau nu au avut nicio eficacitate atunci când există riscul potenţial de violenţă sau auto -agresivitate.
Pacienţii trebuie reevaluaţi la intervale regulate.
Hipotensiune arterială ortostatică
Datorită activităţii alfa -blocante a risperidonei, poate apărea hipotensiune arterială (ortostatică), în special
în timpul iniţierii tratamentului. Hipotensiunea arterială semnificativă clinic a fost observată după punerea
pe piaţă în condiţiile utilizării concomitente a risperidonei şi a tratamentului antihipertensiv. Rison trebuie
folosit cu precauţie la pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare cu noscute, de exemplu insuficienţă cardiacă,
infarct miocardic, tulburări de conducere, deshidratare, hipovolemie sau boli vasculare cerebrale, iar doza
trebuie stabilită treptat conform recomandărilor (vezi pct. 4.2). Dacă apare hipotensiunea arterială
orto statică, trebuie să se ia în considerare o reducere a dozei.
Leucopenie, neutropenie și agranulocitoză
La utilizarea antiphisoticelor, inclusiv risperidonă, au fost raportate leucopenie, neutropenie și
agranulocitoză. Agranulocitoza a fost raportată foart e rar (< 1/10,000 pacienti) în timpul monitorizării de
după punerea pe piață a medicamentului.
Pacienții cu antecedente semnificative din punct de vedere clinic de număr scăzut al celulelor sanguine
albe (WBC) sau cu leucopenie/neutropenie indusă medicamen tos, trebuie monitorizați în primele câteva
luni de tratament și trebuie luată în considerare întreruperea tratamentului la primele semne de scădere a
WBC, chiar în absența altor factori cauzatori.
Pacienții cu neutropenie semnificativă clinic trebuie mon itorizați atent pentru febră și alte simptome sau
semne de infecție și tratați imediat la apariția unor astfel de simptome. Pacienții cu neutropenie severă
(număr total de neutrofile < 1 x 10
9/L) trebuie să întrerupă tratamentul cu risperidonă, cu monitori zarea
WBC până la recuperare.
Tromboembolism venos (TEV)
S -au raportat cazuri de tromboembolism venos la utilizarea medicamentelor antipsihotice. Deoarece
pacienţii trataţi cu medicamente antipsihotice prezintă deseori factori de risc dobândiţi pentru TEV ,
6
trebuie identificaţi toţi factorii de risc posibili pentru TEV înainte şi în timpul tratamentului cu risperidonă
şi trebuie luate măsuri de prevenire.
Diskinezie tardivă/Simptome extrapiramidale (DT/SEP)
Medicamentele cu proprietăţi de antagonist asupra receptorilor dopaminergici au fost asociate cu
inducerea diskineziei tardive caracterizată prin mişcări involuntare ritmice, în special la nivelul limbii şi
feţei. Declanşarea simptomelor extrapiramidale este un factor de risc al diskineziei tardive. Dacă apar
semne sau simptome ale diskineziei tardive trebuie avută în vedere întreruperea terapiei cu antipsihotice.
Sindrom neuroleptic malign (SNM)
În timpul tratamentului cu medicamente neuroleptice s -a raportat apariţia sindromului neuroleptic malign,
c aracterizat prin hipertermie, rigiditate musculară, instabilitate neurovegetativă, alterarea stării de
conştienţă şi concentraţii plasmatice crescute ale creatinfosfokinazei. De asemenea, pot apărea şi
simptome precum mioglobinurie (rabdomioloză) şi insufi cienţă renală acută. În acest caz, trebuie întrerupt
tratamentul cu orice medicament antipsihotic, incluzând risperidona.
Boala Parkinson şi demenţa cu corpi Lewy
Medicii trebuie să aprecieze raportul risc/beneficiu când prescriu antipsihotice, inclusiv risperidonă,
pacienţilor cu boală Parkinson sau cu demenţă cu corpi Lewy (DCL). Boala Parkinson se poate agrava în
cazul tratamentului cu risperidonă. Ambele grupuri pot cunoaşte un risc crescut de sindrom neuroleptic
malign, precum şi o sensibilitate cres cută la medicamente antipsihotice; aceşti pacienţi au fost excluşi din
studiile clinice. Manifestarea acestei sensibilităţi crescute poate include confuzie, obnubilare, instabilitate
posturală cu căderi frecvente, precum şi simptome extrapiramidale .
Hiper glicemie şi diabet zaharat
În timpul tratamentului cu risperidonă a fost raportată hiperglicemi e, diabet zaharat sau exacerbarea unui
diabet zaharat pre -existent. În unele cazuri, a fost raportată o creştere anterioară a greutăţii corporale, ceea
ce poate constitui un factor predispozant. Foarte rar a fost raportată asocierea cu cetoacidoză şi rareori cu
coma diabetică. Se recomandă monitorizarea clinică corespunzătoare în conformitate cu ghidurile de
utilizare ale antipsihoticelor. Pacienţii trataţi cu or ice antipsihotic atipic, inclusiv risperidonă, trebuie
monitorizaţi pentru simptome de hiperglicemie (cum sunt polidipsie, poliurie, polifagie şi astenie) şi
pacienţii cu diabet zaharat trebuie monitorizaţi regulat pentru agravarea controlului glicemic .
Creşterea greutăţii corporale
În timpul utilizării risperidonei a fost raportată creşterea semnificativă a greutăţii corporale. Greutatea
corporală trebuie monitorizată regulat.
Hiperprolactinemie
Studiile efectuate pe culturi de ţesuturi sugerează că pri n intermediul prolactinei la om poate fi stimulată
creşterea celulelor tumorale la sân. Deşi, până acum, în studiile clinice şi epidemiologice nu a fost
demonstrată nicio asociere netă cu administrarea de antipsihotice, se recomandă precauţie în cazul
util izării la pacienţii cu antecedente medicale relevante. Rison trebuie folosit cu precauţie la pacienţii cu
hiperprolactinemie pre -existentă şi la pacienţii cu posibile tumori dependente de prolactină.
Prelungirea intervalului QT
Prelungirea intervalului QT a fost foarte rar raportată ulterior punerii pe piaţă. Similar altor antipsihotice,
se recomandă precauţie atunci când risperidona este prescrisă pacienţilor cu afecţiuni cardiovasculare
cunoscute, cu antecedente familiale de prelungire a intervalului QT, bradicardie sau tulburări electrolitice
(hipocalemia, hipomagneziemia), întrucât poate creşte riscul de efecte aritmogene, şi în cazul folosirii
concomitente a unor medicamente cunoscute pentru efectul lor de prelungire a intervalului QT.
Convulsii
Rispe ridona trebuie utilizată cu prudenţă la pacienţii cu antecedente de convulsii sau alte afecţiuni care
7
reduc pragul convulsivant.
Priapism
Priapismul apare în cazul tratamentului cu risperidonă datorită efectelor sale blocante alfa -adrenergice.
Reglarea temperaturii corporale
Perturbarea capacităţii organismului de a reduce temperatura centrală a corpului a fost atribuită
medicamentelor antipsihotice. Se recomandă prudenţă în prescrierea de risperidonă pacienţilor care au
stări ce ar putea contribui la creşterea temperaturii centrale a corpului, precum exerciţii fizice susţinute,
expunerea la temperaturi extreme, tratament concomitent cu acţiune anticolinergică sau posibilitate de
deshidratare.
Sindrom de iris flasc intraoperator (SIFI)
La pacienții tratați cu medicamente având efect anti -alfa1a adrenergic, inclusiv risperidonă, a fost observat
sindromul de iris flasc intraoperator, în timpul intervențiilor chirurgicale de cataractă.
SIFI poate crește riscul de complicații oculare în timpul intervenției și postoperator. Utilizarea anterioară
sau curentă de medicamente cu efect anti -alfa1a adrenergic trebuie adusă la cunoștința chirurgului
oftalmolog înaintea intervenției chirurgicale. Beneficiul potențial al întreruperii terapiei cu blocante
alpha1 înaintea operației de cataractă trebuie evaluat în raport cu riscul întreruperii tratamentului cu
antipsihotice.
Efect antiemetic
În cadrul studiilor preclinice, s -a obervat un efect antiemetic al risperidonei. La om, acest efect ar putea
masca semnele și simptom ele supradozajului cu anumite medicamente sau ale unor afecțiuni precum
obstrucția intestinală, sindromul Reye și tumorile cerebrale.
Copii şi adolescenţi
Înainte de a se prescrie risperidonă unui copil sau adolescent cu tulburări de comportament, aceşti a trebuie
evaluaţi cu atenţie pentru cauzele fizice şi sociale ale comportamentului agresiv, cum sunt durerea sau
cerinţele inadecvate ale mediului de provenienţă.
Efectul sedativ al risperidonei trebuie monitorizat îndeaproape la acest grup de populaţie din cauza
posibilelor consecinţe asupra capacităţii de învăţare. O schimbare a momentului administrării risperidonei
poate îmbunătăţi impactul sedării asupra atenţiei la copii şi adolescenţi.
Risperidona a fost asociată cu creşterile medii ale greutăţii corporale şi a indicelui de masă corporală
(IMC). Se recomand ă determinarea greutăţii corporale înaintea începerii tratamentului şi apoi
monitorizarea regulată a acesteia. În studiile deschise pe temen lung, schimbările de înălţime se încadrau
în valorile a şteptate ale normelor adecvate vârstei. Nu a fost încă studiat adecvat efectul tratamentului pe
termen lung cu risperidonă asupra maturizării sexuale şi înălţimii.
Din cauza efectelor potenţiale ale hiperprolactinemiei prelungite asupra creşterii şi matur izării sexuale la
copii şi adolescenţi, trebuie avută în vedere evaluarea clinică regulată a statusului endocrinologic,
incluzând măsurători ale înălţimii, greutăţii, maturizării sexuale, monitorizarea menstruaţiei şi alte efecte
potenţiale legate de prolactină.
În timpul tratamentului cu risperidonă trebuie efectuată examinarea la intervale regulate cu scopul de a
identifica simptomele extrapiramidale şi alte tulburări de mişcare.
Pentru recomandări specifice de dozaj la copii şi adolescenţi, vezi pct.4.2.
Deoarece conţine lactoză, pacienţii cu afecţiuni ereditare rare de intoleranţă la galactoză, deficit de lactază
(Lapp) sau sindrom de malabsorbţie la glucoză -galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament.
8
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi a lte forme de interacţiune
Similar altor antipsihotice, se recomandă precauţie în prescrierea risperidonei împreună cu medicamente
cunoscute pentru prelungirea intervalului QT, de exemplu, antiaritmice de clasa I (de exemplu chinidina,
disopiramida, proca inamida), antiaritmice de clasa III (de exemplu, amiodarona, sotalolul), antidepresive
triciclice (adică amitriptilina), antidepresive tetraciclice (adică maprotilina), unele antihistaminice, alte
antipsihotice, unele antimalarice (adică derivaţi de chinin ă şi meflochina) şi cu medicamente care
determină dezechilibru electrolitic (hipocalemie, hipomagneziemie), bradicardie sau cele care inhibă
metabolizarea hepatică a risperidonei. Aceasta listă indică anumite medicamente, dar nu este exhaustivă.
Potenţialul risperidonei de a afecta alte medicamente
Risperidona trebuie folosită cu precauţie în asociere cu alte substanţe active la nivel nervos central, în
special cu alcoolul etilic, opiaceele, antihistaminicele şi benzodiazepinele, datorită riscului crescut de
sedare.
Risperidona poate antagoniza efectul levodopa şi al altor agonişti dopaminergici. În cazul în care această
asociere este considerată necesară, în special în stadiile avansate ale bolii Parkinson, trebuie prescrisă doza
eficace minimă pentru fie care tip de medicament.
Ulterior punerii pe piaţă s -a observat hipotensiune arterială semnificativă clinic în cazul administrării
risperidonei concomitent cu tratamentul antihipertensiv.
Risperidona nu prezintă un efect relevant clinic asupra farmacocin eticii litiului, valproatului, digoxinei sau
topiramatului.
Efectele altor medicamente asupra risperidonei
Carbamazepina scade concentraţia plasmatică a fracţiunii antipsihotice active a risperidonei. Efecte
similare se pot constata de exemplu cu rifampicină, fenitoină şi fenobarbital care au, de asemenea, efect
inductor enzimatic asupra CYP 3A4 hepatice, precum şi asupra glicoproteinei P. Atunci când
carbamazepina sau alţi inductori ai enzimelor hepatice CYP 3A4/glicoproteina P (P -gp) sunt introduşi sau
e xcluşi din tratament, medicul trebuie să reevalueze dozajul de risperidonă.
Fluoxetina şi paroxetina, inhibitori ai CYP 2D6, cresc concentraţia plasmatică a risperidonei, dar mai
puţin în ceea ce priveşte fracţiunea activă antipsihotică. Se estimează că alţi inhibitori ai CYP 2D6,
precum chinidina, pot afecta concentraţiile plasmatice ale risperidonei într -un mod similar. Când
adminstrarea concomitentă a fluoxetinei sau paroxetinei este iniţiată sau întreruptă, medicul trebuie să
reevalueze dozajul de ris peridonă.
Verapamilul, un inhibitor al CYP 3A4 şi al glicoproteinei P creşte concentraţia plasmatică a risperidonei.
Galantamina şi donepezilul nu prezintă un efect clinic relevant asupra farmacocineticii risperidonei şi
asupra fracţiunii antipsihotice active.
Fenotiazinele, antidepresivele triciclice şi unele beta- blocante adrenergice pot creşte concentraţiile
plasmatice ale risperidonei, dar nu pe acelea ale fracţiunii active antipsihotice. Amitriptilina nu afectează
farmacocinetica risperidonei sau fracţiunea activă antipsihotică.
Cimetidina şi ranitidina cresc biodisponibilitatea risperidonei, dar numai marginal pe cea a fracţiunii
active antipsihotice.
Eritromicina, un inhibitor al CYP 3A4, nu modifică farmacocinetica risperidonei şi a fracţiunii active
antipsihotice.
9
Utilizarea concomitentă a psihostimulantelor (de exemplu metilfenidat) şi risperidonă la copii şi
adolescenţi nu afectează farmacocinetica şi eficacitatea risperidonei.
Vezi pct. 4.4 cu privire la mortalitatea crescută la pacienţii vârstnici cu demenţă cărora li se administrează
concomitent furosemid.
Nu se recomandă utilizarea concomitentă a rispridonei orale cu paliperidonă, deoarece paliperidona este
metabolitul activ al risperidonei şi asocierea acestora poate duce la expu nerea sumată la metabolitul activ
antipsihotic.
Copii și adolescenți
Au fost efectuate studii de interacțiune numai la adulți.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
Sarcina
Nu există date adecvate privind utilizarea risperidonei la femeile gravide.
Risperidona nu s -a dovedit teratogenă în studiile la animale, dar s -au descoperit alte tipuri de toxicitate
asupra reproducerii (vezi pct. 5.3). Riscul potenţial pentru om este necunoscut.
La nou născuţii expuşi la medicaţie antipsihotică, inclusiv rispe ridonǎ, în trimestrul al III-lea de sarcină,
pot apărea reacţii adverse, inclusiv reacţii extrapiramidale şi/sau simptome de întrerupere, care pot varia
ca severitate şi durată după naştere. S-au raportat simptome precum agitaţie, hipertonie musculară,
hipotonie musculară, tremor, somnolenţă, tulburări respiratorii şi dificultăţi de alimentaţie. În consecinţă,
nou născuţii trebuie monitorizaţi cu atenţie.
De aceea, risperidona nu trebuie utilizată în timpul sarcinii, cu excepţia cazurilor în care este abso lut
necesar. Dacă în timpul sarcinii este necesară întreruperea tratamentului, aceasta nu trebuie făcută brusc.
Alăptarea
În studiile la animale, risperidona şi 9 hidroxi -risperidona se excretă în lapte. De asemenea, la om, s- a
demonstrat că risperidona şi 9 hidroxi-risperidona se excretă în laptele matern în cantităţi mici. Nu există
date disponibile în legătură cu reacţiile adverse în cazul alăptării nou -născuţilor. De aceea, trebuie evaluat
avantajul alăptării comparativ cu riscurile potenţiale pentru copil.
Fertilitatea
Similar altor medicamente care antagonizează cu receptorii dopaminici D2, risperidona crește concentrația
prolactinei. Hiperprolactinemia poate inhiba hormonul natural de eliberare a gonadotropinei (GnRH),
determinând secreție redusă d e gonadotropină. Acest lucru poate inhiba la rândul său funcția de
reproducere, prin afectarea producerii hormonilor sexuali la pacienții de ambele sexe.
Nu au fost observate efecte relevante în cadrul studiilor preclinice.
4.7 Efecte asupra capacităţi i de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Risperidona are influenţă minoră sau moderată asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi
utilaje datorită efectelor potenţiale asupra văzului şi asupra sistemului nervos (vezi pct. 4.8). De aceea,
pacienţii trebuie sfătuiţi să nu conducă vehicule sau să folosescă utilaje până când nu se cunoaşte
sensibilitatea lor la produs.
4.8 Reacţii adverse
Cele mai frecvent raportate reacţii adverse la medicament (RAM) (incidenţa ≥10%) sunt: parkinsonism,
sedare/somnolență, cefalee şi insomnie.
RAM care au părut a fi legate de doză au fost parkinsonismul și acatizia.
10
Mai jos se prezintă toate RAM care s- au raportat în studiile clinice şi cele ulterioar e punerii pe piaţă. Se
utilizează următorii termeni şi frecvenţe: foarte frecvente (≥1/10), frecvente (≥1/100 şi <1/10), mai puţin
frecvente (≥1/1000 şi <1/100), rare (≥1/10000 şi <1/1000), foarte rare (<1/10000) şi cu frecvenţă
necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă reacţiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Aparate, organe
și sisteme
Reacție adversă la medicament
Frecvență
Foarte frecvente Frecvente Mai puțin
frecvente
Rare Foarte rare
Infecții și
infestări
Pneumonie,
bronșită, infecții
ale căilor
respiratorii
superioare,
sinuzită, infecții
ale tractului urinar,
infecții otice, gripă
Infecții ale căilor
respiratorii, cistită,
infecții oculare,
amigdalită,
onicomicoză,
infecții celulitice
localizate, infecții
virale,
acarodermatită
Infecții
Tulburări
hematologice și
limfatice
Neutropenie,
scădere a
numărului de celule
sanguine albe,
trombocitopenie,
anemie, scădere a
hematocritului,
creștere a
numărului de
eozinofile
Agranulocitoză c
Tulburări ale
sistemului
imunitar
hipersensibilitate Reacție
anafilacticăc
Tulburări
endocrine
hiperprolactinemiea Secreție
inadecvată de
hormon
antidiuretic,
prezență a
glucozei în urină
Tulburări
metabolice
Creștere a greutății
corporale, creștere
a apetitului
alimentar, scădere
a apetitului
alimentar
Diabet zaharatb,
hiperglicemie,
polidipsie, scădere
a greutății
corporale, anorexie,
creștere a
concentrației
plasmatice a
colesterolului
Intoxicație cu
apăc,
hipogl icemie,
hiperinsulinemie
c,
creștere a
concentrației
plasmatice a
trigliceridelor
Cetoacidoză
diabetică
Tulburări
psihice
insomnied Tulburări ale
somnului, agitație,
Manie, stare de
confuzie, scădere a
Aplatizare
afectivă,
11
depresie, anxietate libidoului,
nervozitate,
coșmaruri
anorgasmie
Tulburări ale
sistemului
nervos
Sedare/somnolență,
parkinsonismd,
cefalee
Acatizied,
distonied,amețeli,
diskinezied, tremor
Diskinezie tardivă,
ischemie cerebrală,
lipsa de răspuns la
stimuli, pierderea
cunoștinței, nive l
scăzut de
conștiență,
convulsii
d, sincopă,
hiperactivitate
psihomotorie,
tulburări de
echilibru,
co ordonare
anormală, amețeli
în poziție verticală,
tulburări de atenție,
dizartrie, disgeuzie,
hipoestezie,
parestezie
Sindrom
neuroleptic
malign, tulburare
cerebrovasculară,
comă diabetică,
titubația capului
Tulburări
oculare
Vedere în ceață,
conjunctivită
Fotofobie,
xeroftalmie,
lacrimație
accentuată,
hiperemie oculară
Glaucom,
tulburări de
mișcare a ochilor,
rotirea ochilor,
formarea de
cruste pe
marginile
pleoapelor,
sindrom de iris
flasc
(intraoperator)c
Tulburări
acustice și
vestibulare
Vertij, tinitus,
otalgie
Tulburări
cardiace
tahicardie Fibrilație atrială,
bloc atrio -
ventricular,
tulburări de
conducere,
prelungirea
segmentului QT la
electro cardiogramă,
bradicardie,
electrocardiogramă
anormală, palpitații
Aritmie sinusală
Tulburări
vasculare
Hipertensiune
arterială
Hipotensiune
arterială,
hipotensiune
arterială ortostatică ,
hiperemie cutanată
Embolie
pulmonară,
tromboembolism
venos
12
tranzitorie
Tulburări
respiratorii,
toracice și
mediastinale
Dispnee, durere
faringo-laringiană,
tuse, epistaxis,
congestie nazală
Penumonie de
aspirație, congestie
pulmonară,
congestie a
tractului respirator,
raluri, respirație
șuierătoare,
disfonie, tulbura re
respiratorie
Sindrom de apnee
în somn,
hiperventilație
Tulburări
gastrointestinale
Durere
abdominală,
disconfort
abdominal,
vărsături, greață,
constipație, diaree,
dispepsie,
xerostomie, dureri
dentare
Incontinență fecală,
fecalom,
gastroenterită,
disfagie, flatulență
Pancreatită,
obstrucție
intestinală,
umflare a limbii,
cheilită
Ileus
Afecțiuni
cutanate și ale
țesutului
subcutanat
Erupție cutanată
tranzitorie, eritem
Urticarie, prurit,
alopecie,
hiperkeratoză,
eczemă,
xerodermie,
modificare a culorii
pielii, acnee,
dermatită
seboreică, afecțiuni
ale pielii, leziuni la
nivelul pielii
Erupție
medicamentoasă,
mătreață
Angioedem
Tulburări
musculo -
scheletice și ale
țesutului
conjunctiv
Spasme musculare,
durere musculo-
scheletică,
dorsalgie, artralg ie
Creștere a
concentrației
plasmatice a creatin
fosfokinazei,
postură anormală,
rigiditate articulară,
umflare a
articulațiilor,
slăbiciune
musculară, durere
la nivelul gâtului
Rabdomioliză
Tulburări
renale și ale
căilor urinare
Incontinență
urinară
Polakiurie, retenție
urinară, disurie
Condiții în
legătură cu
sarcina,
perioada
puerperală și
perinatală
Sindrom de
întrerupere a
tratamentului la
nou-născutc
Tulburări ale
aparatului
Disfuncție erectilă,
tulburări de
Priapismc,
întârziere a
13
genital și ale
sânului
ejaculare,
amenoree, tulburări
menstrualed,
ginecomastie,
galactoree,
disfuncție sexuală,
mastalgie,
disconfort mamar,
scurgeri vaginale
menstruației,
angorjare
mamară, mărire
în dimensine a
sânilor, scurgeri
mamare
Tulburări
generale și la
nivelul locului
de administrare
Edemd, pirexie,
durere în piept,
astenie,
fatigabilitate,
dureri
Edem facial,
frisoane, creștere a
temperaturii
corpului, mers
anormal, sete,
disconfort la
nivelul pieptului,
stare generală de
rău, senzații
anormale,
disconfort
Hipotermie,
scădere a
temperaturii
corpului, răcire a
extremităților,
sindrom de
întrerupere a
tratamentului,
indurațiec
Tulburări
hepatobiliare
Creștere a
concentrației
plasmatice a
transaminazelor,
creștere a
concentrației
plasmatice a g ama-
glutamil
transferazei,
creștere a
concentrației
plasmatice a
enzimelor hepatice
icter
Leziuni,
intoxicații și
complicații
legate de
procedurile
utilizate
Căderi Dureri legate de
procedurile
utilizate
a Hiperprolactinemia poate în unele cazuri să conducă la ginecomastie, tulburări menstruale, amenoree,
galactoree.
bÎn studiile clinice controlate cu placebo, diabetul zaharat a fost raportat la 0,18% dintre subiecţii trataţi cu
risperidonă, comparativ cu 0,11% la pacienţii cărora li s -a administr at placebo. Incidenţa generală din
toate studiile clinice a fost de 0,43% la subiecţii trataţi cu risperidonă.
cNu au fost observate în studiile clinice efectuate cu risperidonă, dar au fost observate după punerea pe
piață a medicamentului.
d Pot apărea tulburări extrapiramidale: parkinsonism (hipersecreţie salivară, rigiditate musculo -scheletică,
parkinsonism, salivație în exces, rigiditate intermitentă, bradikinezie, hipokinezie, facies în mască,
contracţie musculară, akinezie, rigiditate nucală, rigidita te musculară, mers parkinsonian şi reflex glabelar
anormal , tremor parkinsonian de repaus ), acatisie (acatisie, neliniște , hiperkinezie şi sindromul picioarelor
14
neliniştite), tremor, diskinezie (diskinezie, spasme musculare, coreoatetoză, atetoză şi mioclonii), distonie.
Distonia include distonie, hipertonie, torticolis, contracţii musculare involuntare, contracturi musculare,
blefarospasm, oculogiraţie, paralizia limbii, spasm facial, laringospasm, miotonie, opistotonus, spasm
orofaringian, pleurototonus, spasmul limbii şi trismus. Trebue remarcat faptul că este inclus un spectru
mai larg de simptome care nu au în mod necesar origine extrapiramidală. Insomnia include: insomnie
inițială, insomnie medie; Convulsiile includ: convulsii grand mal; Tulburările menstruale includ:
menstruații neregulate, oligomenoree; Edemul include: edem generalizat, edem periferic, edem
circumscris.
Reacții adverse observate cu formule pe bază de paliperidonă
Paliperidona este metabolitul activ al risperidonei și de aceea, reacț iile adverse ale acestor doi compuși
(atat forma farmaceutică orală, cât și injectabilă) sunt relevante unele pentru celelalte. În plus față de
reacțiile adverse menționate mai sus, următoarele reacții au fost observate la utilizarea palperidonei,
putând a părea și la utilizarea risperidonei.
Tulburări cardiace : sindrom de tahicaridie posturală ortostatică
Efecte de clasă
Similar altor antipsihotice, după punerea pe piaţă, pentru risperidonă s -au raportat cazuri foarte rare de
prelungire a intervalului QT. Alte efecte cardiace de clasă raportate pentru antipsihotice care prelungesc
intervalul QT includ aritmie ventriculară, fibrilaţie ventriculară, tahicardie ventriculară, moarte subită,
stop cardiac şi torsada vârfurilor.
În timpul tratamentului cu antipsihotice au fost raportate cazuri de tromboembolism venos, incluzând
cazuri de embolism pulmonar şi cazuri de tromboză venoasă profundă, cu frecvenţă necunoscută.
Creştere în greutate
Procentele pacienţilor adulţi cu schizofrenie cărora li s- a administrat placebo sau risperidonă care
îndeplinesc un criteriu de creştere ponderală de ≥ 7% din greutatea corporală au fost comparate într -un
grup de studii controlate cu placebo fiecare având durata de la 6 la 8 săptămâni, relevând o incidenţă mai
mare semnificativ ă statistic a creşterii ponderale în cazul risperidonei (18%) în comparaţie cu placebo
(9%). Într -un grup de studii controlate cu placebo, fiecare cu durata de 3 săptămâni la pacienţii adulţi cu
manie acută, incidenţa creşterii ponderale de ≥ 7% la momentu l final a fost comparabilă în grupurile cu
risperidonă (2,5%) şi placebo (2,4%) şi a fost uşor mai mare decât la grupul activ de control (3,5%).
La grupul de pacienţi copii şi adolescenţi cu tulburări de comportament şi alte tulburări de comportament
dis ruptive, în studiile pe termen lung, greutatea corporală a crescut cu o medie de 7,3 kg după 12 luni de
tratament. Creşterea estimată a greutăţii corporale la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 12 ani este de 3
până la 5 kg pe an. Între vârstele 12- 16 ani, această magnitudine a creşterii ponderale de la 3 la 5 kg pe an
se menţine la fete, în timp ce băieţii acumulează aproximativ 5 kg pe an.
Informaţii suplimentare privind grupurile speciale de pacienţi
Mai jos sunt descrise reacţii adverse la medicamen t care au fost raportate cu o incidenţă mai mare la
pacienţii vârstnici cu demenţă sau la copii şi adolescenţi decât la grupul pacienţilor adulţi:
Pacienţi vârstnici cu demenţă
Atacul ischemic tranzitoriu şi accidentele vasculare cerebrale sunt RAM raport ate în studiile clinice cu o
frecvenţă de 1,4%, respectiv de 1,5% la pacienţii vârstnici cu demenţă. În plus, s -au raportat următoarele
RAM cu o frecvenţă de ≥5% la pacienţii vârstnici cu demenţă şi cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai
mare decât cea o bservată la alte grupuri de pacienţi adulţi: infecţii ale tractului urinar, edem periferic,
letargie şi tuse.
Copii şi adolescenţi
S -au raportat următoarele RAM cu o frecvenţă ≥5% la pacienţii copii şi adolescenţi (între 5 şi 17 ani) şi
15
cu o frecvenţă de cel puţin două ori mai mare decât cea observată în studiile clinice la adulţi:
somnolenţă/sedare, fatigabilitate, cefalee, apetit alimentar crescut, vărsături, infecţii de tract respirator
superior, congestie nazală, algii abdominale, ameţeală, tuse, febr ă, tremor, diaree şi enurezis.
Efectele tratamentului pe termen lung cu risperidonă asupra maturării sexuale și înălțimii nu au fost
studiate în mod adecvat (vezi pct. 4.4 „Copii și adolescenți”).
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţ iilor adverse suspectate după punerea pe piaţă a medicamentului este importan tă. Acest
lucru permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din
domeniul sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului
naţional de raportare , ale cărui detalii sunt publicate pe web -site -ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului
şi a Dispozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptome
Î n general, semnele şi simptomele raportate au fost cele rezultate din exagerarea efectelor farmacologice
ale risperidonei. Acestea includ somnolenţă şi sedare, tahicardie, hipotensiune arterială şi simptome
extrapiramidale. În caz de supradozaj, s -au rapor tat prelungirea intervalului QT şi convulsii. Torsada
vârfurilor a fost raportată în cazul unui supradozaj asociat de risperidonă orală şi paroxetină.
În caz de supradozaj acut, trebuie să se ia în considerare posibilitatea implicării mai multor medicamente.
Tratament
Stabiliţi şi menţineţi căile aeriene permeabile şi asiguraţi oxigenarea şi ventilarea adecvate. Trebuie avute
în vedere lavajul gastric (după intubare, dacă pacientul este inconştient) şi administrarea de cărbune
activat concomitent cu un la xativ atunci când ingerarea medicamentului a avut loc cu mai puţin de o oră în
urmă. Monitorizarea funcţiilor cardiovasculare trebuie iniţiată cât mai curând posibil şi trebuie să includă
o monitorizare electrocardiografică continuă pentru a diagnostica în timp util orice aritmie posibilă.
Nu se cunoaşte niciun antidot specific pentru risperidonă. De aceea, trebuie instituite măsuri adecvate de
susţinere a funcţiilor vitale. Hipotensiunea arterială şi colapsul circulator trebuie tratate adecvat, prin
admini strarea intravenoasă de fluide şi/sau de simpatomimetice. În cazul simptomelor extrapiramidale
grave, trebuie administrată medicaţie anticolinergică. Supravegherea medicală permanentă şi
monitorizarea trebuie să continue până la îmbunătăţirea stării pacien tului.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: Alte antipsihotice, codul ATC: N05AX08
Mecanism de acţiune
Risperidona este un antagonist monoaminergic selectiv cu proprietăţi unice. Are o mare afinita te pentru
receptorii serotoninergici 5 -HT
2 şi dopaminergici D2. Risperidona se leagă, de asemenea, la nivelul
receptorilor alfa
1- adrenergici şi, cu afinitate mai mică, la nivelul receptorilor H1- histaminergici şi alpha2-
adrenergici. Risperidona nu are afin itate pentru receptorii colinergici. Deşi risperidona este un antagonist
D
2 puternic, care se consideră că îmbunătăţeşte simptomele pozitive ale schizofreniei, ea determină în
măsură mai mică deprimarea activităţilor motorii şi inducerea catalepsiei decât antipsihoticele clasice.
Antagonismul central echilibrat serotoninergic şi dopaminergic poate reduce incidenţa reacţiilor adverse
extrapiramidale şi extinde activitatea terapeutică la simptomele negative şi afective ale schizofreniei.
16
Efecte farmacodinam ice
Schizofrenia
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al schizofreniei a fost stabilită în patru studii, cu
durata de 4 până la 8 săptămâni, care au înrolat peste 2500 de pacienţi, care au îndeplinit criteriile DSM-
IV pentru schizofreni e. Într-un studiu de 6 săptămâni, controlat cu placebo, care a implicat creşterea
treptată a dozei de risperidonă până la 10 mg pe zi administrată de două ori pe zi, risperidona a fost
superioară faţă de placebo în scorul total al Scalei de punctare psihia trică succintă (BPRS). Într-un studiu
clinic de 8 săptămâni controlat cu placebo, implicând 4 doze fixe de risperidonă (2, 6, 10 şi 16 mg pe zi,
administrate de două ori pe zi), toate cele patru grupuri tratate cu risperidonă au fost superioare celor cu
pl acebo în ceea ce priveşte scorul total pe Scala sindromului pozitiv şi negativ (PANSS). Într -un studiu
clinic comparativ al dozelor, care a durat 8 săptămâni, şi care a implicat cinci doze fixe de risperidonă (1,
4, 8, 12 şi 16 mg pe zi administrate de două ori pe zi), grupurile tratate cu doze de 4, 8, şi 16 mg pe zi de
risperidonă au fost superioare grupului tratat cu doza de risperidonă de 1 mg în ceea ce priveşte scorul
total PANSS. Într -un studiu clinic comparativ al dozelor de 4 săptămâni controlat cu placebo, implicând 2
doze fixe de risperidonă (4 şi 8 mg pe zi administrate o dată pe zi), ambele grupuri tratate cu doze de
risperidonă au fost superioare celor cu placebo în câteva măsurători PANSS, inclusiv PANSS total şi o
măsurare a răspunsului (redu cere >20% în scorul total PANSS). Într -un studiu clinic cu durată mai lungă,
pacienţilor trataţi ambulatoriu, care îndeplineau predominant criteriile DSM -IV pentru schizofrenie şi care
fuseseră stabili clinic timp de cel puţin 4 săptămâni în urma medicaţiei antipsihotice, li s -a administrat
aleatoriu fie risperidonă în doze de la 2 la 8 mg pe zi, fie haloperidol timp de 1 până la 2 ani de observaţie
a recidivelor.
Pacienţii cărora li s- a administrat risperidonă au prezentat o perioadă semnificativ mai lung ă între recidive
în acest interval de timp în comparaţie cu pacienţii trataţi cu haloperidol.
Episoade maniacale în tulburarea bipolară
Eficacitatea monoterapiei cu risperidonă în tratamentul acut al episoadelor maniacale asociate cu boala
bipolară I a fo st demonstrată în trei studii clinice de tip dublu orb controlate cu placebo, cu monoterapie,
la aproximativ 820 de pacienţi care sufereau de boală bipolară I, pe baza criteriilor DSM -IV. În cele trei
studii, s -a demonstrat că risperidona în doze de 1 până la 6 mg pe zi (doza iniţială 3 mg în două studii şi 2
mg într -un studiu) a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte criteriul clinic final
principal prespecificat, adică modificarea de la valoarea iniţială a scorului total pe Scala de punctare a
maniei la tineri (YMRS) la săptămâna 3. Rezultatele de eficacitate secundară au fost, în general, în
conformitate cu rezultatul principal. Procentul de pacienţi cu o scădere de ≥ 50% în scorul total YMRS de
la valoarea iniţială la valoarea f inală la săptămâna 3 a fost semnificativ mai mare pentru risperidonă decât
pentru placebo. Unul dintre cele trei studii a inclus o ramură cu haloperidol şi o fază de întreţinere de 9
săptămâni de tip dublu orb. Eficacitatea s -a menţinut de -a lungul perioad ei de 9 săptămâni de întreţinere a
tratamentului. Modificarea faţă de valoarea iniţială în totalul YMRS a arătat o îmbunătăţire continuă şi a
fost comparabilă între risperidonă şi haloperidol în săptămâna 12.
Eficacitatea risperidonei adăugată la stabiliz atorii de dispoziţie în tratamentul maniei acute a fost
demonstrată în unul din două studii clinice de tip dublu orb de trei săptămâni la aproximativ 300 de
pacienţi care au îndeplinit criteriile DSM- IV pentru boala bipolară I. Într-un studiu de 3 săptămâ ni,
risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând cu 2 mg pe zi suplimentar la litiu sau valproat a
fost superioară litiului sau valproatului în monoterapie în ceea ce priveşte criteriul clinic final principal
prespecificat, adică modificarea de la valoarea iniţială a scorului total YMRS în săptămâna 3. Într -un al
doilea studiu de 3 săptămâni, risperidona în doze de la 1 până la 6 mg pe zi începând de la 2 mg pe zi,
asociată cu litiu, valproat sau carbamazepină, nu a fost superioară litiului, valproatului sau carbamazepinei
administrate în monoterapie în ceea ce priveşte reducerea scorului total YMRS. O posibilă explicaţie
pentru eşecul acestui studiu a fost inducerea clearance- ului risperidonei şi 9-hidroxi -risperidonei de către
carbamazepină, ducând la concentraţii subterapeutice de risperidonă şi 9 -hidroxi -risperidonă . Atunci când
grupul cu carbamazepină a fost exclus într -o analiză post-hoc , risperidona asociată cu litiu sau valproat a
fost superioară litiului sau valproatului administrate în monoterapie în reducerea scorului total YMRS.
17
Agresivitatea persistentă în demenţă
Eficacitatea risperidonei în tratamentul simptomelor comportamentale şi psihice ale demenţei (SCPD),
care includ tulburări de comportament, cum sunt agresivitatea, agitaţia, psihoza, hiperactivitatea şi
tulburările afective, s -a demonstrat în trei studii clinice de tip dublu orb, controlate cu placebo, la 1150 de
pacienţi vârstnici cu demenţă moderată până la severă. Un studiu a inclus doze fixe de risperidonă de 0,5,
1, şi 2 mg pe zi. Două studii clinice cu doze flexibile au inclus grupuri tratate cu risperidonă în intervalul
0,5 până la 4 mg pe zi, respectiv 0,5 până la 2 mg pe zi. Risperidona a demonstrat eficacitate semnificativă
statistic şi importantă clinic în tratarea agresiunii şi mai puţină consistenţă în tratarea agitaţiei şi psihozei
la pacienţii vârstnici cu demenţă (conform măsurătorilor de Patologie comportamentală pe scala de
punctare a bolii Alzheimer [BEHAVE -AD] şi Evaluarea agitaţiei Cohen -Mansfield [CMAI]). E fectul
terapeutic al risperidonei a fost independent de scorul Examinării minime a stării mentale (MMSE) (şi în
consecinţă de gravitate a demenţei), de proprietăţile sedative ale risperidonei, de prezenţa sau absenţa
psihozei, precum şi de tipul de demenţă Alzheimer, vasculară sau mixtă. (vezi, de asemenea, pct. 4.4) .
Tulburare de comportament
Eficacitatea risperidonei în tratamentul pe termen scurt al comportamentelor disruptive a fost demonstrată
în două studii de tip dublu orb controlate cu placebo la a proximativ 240 de pacienţi cu vârste cuprinse
între 5 şi 12 ani, cu diagnostic DSM -IV de tulburări de comportament disruptive (DBD) şi funcţie
intelectuală la graniţă, retard mental uşor sau moderat/tulburări de învăţare. În cele două studii, risperidona
î n doze de 0,02 până la 0,06 mg/kg şi zi a fost semnificativ superioară faţă de placebo în ceea ce priveşte
criteriul clinic final principal prespecificat, adică schimbarea de la valoarea iniţială pe subscala Probleme
de comportament a Nisonger -Child Behavi our Rating Form (N -CBRF) la săptămâna 6.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Risperidona este metabolizată în 9 -hidroxi -risperidonă, care are o activitate farmacologică similară cu
risperidona (vezi Biotransformare şi eliminare ).
Absorbţie
Risperidona este complet absorbită după administrarea orală, atingând concentraţia plasmatică maximă în
1 până la 2 ore. Biodisponibilitatea orală absolută a risperidonei este de 70% (VC=25%).
Biodisponibilitatea orală relativă a risperidonei dintr -un comprimat este de 94 % (VC=10%) în comparaţie
cu soluţia. Absorbţia nu este afectată de alimente şi astfel risperidona poate fi administrată în timpul sau
între mese. Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a risperidonei este atinsă într -o zi la majoritatea
pacienţilor . Concentraţia plasmatică la starea de echilibru a 9 -hidroxirisperidonei este atinsă în 4- 5 zile de
administrare a dozei.
Distribuţie
Risperidona se distribuie rapid. Volumul distribuţiei este de 1- 2 l/kg. În plasmă, risperidona este legată de
albumină şi alfa
1-acid glicoproteină. Legătura risperidonei de proteinele plasmatice este de 90%; cea a
metabolitului activ, 9- hidroxi-risperidonă, este de 77%.
Biotransformare şi eliminare
Risperidona este metabolizată de CYP 2D6 în 9 -hidroxi -risperidonă, care are o activitate farmacologică
similară cu a risperidonei. Risperidona plus 9- hidroxi-risperidona formează fracţiunea antipsihotică activă.
CYP 2D6 este supus polimorfismului genetic. Metabolizatorii rapizi CYP 2D6 transformă rapid
risperidona în 9- hidroxi-ris peridonă, în timp ce metabolizatorii lenţi CYP 2D6 o transformă mult mai lent.
Deşi metabolizatorii rapizi au concentraţii mai mici de risperidonă şi concentraţii mai mari de 9 -hidroxi -
risperidonă decât metabolizatorii lenţi, farmacocinetica risperidonei ş i a 9-hidroxi -risperidonei asociate
(adică fracţiunea antipsihotică activă), după administrare de doze unice şi repetate, este similară la
metabolizatorii rapizi şi lenţi ai CYP 2D6.
18
O altă cale metabolică a risperidonei este N -dezalchilarea. Studiile in vitro pe microzomii hepatici umani
au arătat că risperidona la o concentraţie clinic relevantă nu inhibă substanţial biotransformarea
medicamentelor metabolizate de către izoenzimele citocromului P450, incluzând CYP 1A2, CYP 2A6,
CYP 2C8/9/10, CYP 2D6, CYP 2E1, CYP 3A4 şi CYP 3A5. La o sâptămână după administrarea orală a
risperidonei, 70% din doză se excretă în urină şi 14% în fecale. În urină, risperidona plus 9- hidroxi-
risperidona reprezintă 35 -45% din doza administrată oral, restul reprezent ând meta boliţi inactivi. După
administrarea orală la pacienţii psihotici, risperidona este eliminată cu un timp de înjumătăţire plasmatică
de aproximativ 3 ore. Timpul de înjumătăţire prin eliminare al 9- hidroxi-risperidonei şi al fracţiunii active
antipsihotice e ste de 24 de ore.
Linearitate
Concentraţiile plasmatice ale risperidonei sunt proporţionale cu doza în intervalul terapeutic de dozare.
Vârstnici, insuficienţă hepatică şi renală
Un studiu de farmacocinetică cu doză unică de risperidonă la vârstnici a ar ătat în medie concentraţii
plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari cu 43%, un timp de înjumătăţire plasmatică mai
lung cu 38% şi un clearance redus al fracţiunii antipsihotice active cu 30%. La pacienţii cu insuficienţă
renală s- au observat concentraţii plasmatice ale fracţiunii antipsihotice active mai mari şi o reducere a
clearance- ului fracţiunii antipsihotice active în medie cu 60%. Concentraţia plasmatică a risperidonei a
fost normală la pacienţii cu insuficienţă hepatică, dar valoarea medie a concentraţiei plasmatice a fracţiunii
libere de risperidonă a crescut cu aproximativ 35%.
Copii şi adolescenţi
Farmacocinetica risperidonei, a 9 -hidroxi -risperidonei şi a fracţiunii antipsihotice active la copii şi
adolescenţi este similară cu cea de la adulţi.
Sex, rasă şi fumat
O analiză farmacocinetică populaţională nu a evidenţiat niciun efect evident al genului, rasei şi fumatului
asupra farmacocineticii risperidonei sau a fracţiunii antipsihotice active.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Î n studii de toxicitate subcronică, în care a fost iniţiată administrarea la câini şi şobolani imaturi sexual, au
fost prezente efecte dependente de doză în tractul genital masculin şi feminin şi la nivelul glandelor
mamare. Aceste efecte erau legate de niv elurile crescute de prolactină serică, rezultate din acţiunea
blocantă a risperidonei la nivelul receptorului dopaminergic D
2. În plus, studiile pe culturi de ţesut
sugerează că la om creşterea celulară în tumorile mamare poate fi stimulată de prolactină. Risperidona nu
a fost teratogenă la şobolan şi iepure. În studiile de reproducere la şobolani trataţi cu risperidonă au fost
observate reacţii adverse asupra comportamentului de împerechere al părinţilor şi asupra greutăţii la
naştere precum şi legate de supravieţuirea puilor. La şobolani, expunerea intrauterină la risperidonă a fost
asociată cu deficite cognitive la vârsta adultă. Alţi antagonişti ai dopaminei, în cazul administrării la
animale gestante, au provocat efecte negative asupra învăţării şi a dezvoltării motorii la pui.
Într -un studiu de toxicitate la puii de şobolan, a fost observată creşterea mortalităţii juvenile şi o întârziere
a dezvoltării fizice. Într -un studiu cu durata de 40 săptămâni la puii de cîine, maturizarea sexuală a fost
întârzi ată. Luând în considerare ASC, creşterea oaselor lungi nu a fost afectată la câinii trataţi cu doze de
3,6 ori mai mari decât doza maximă recomandată la adolescenţii umani (1,5 mg pe zi), iar efectele asupra
creşterii oaselor lungi şi maturizării sexuale au fost observate la doze de 15 ori mai mari decât doza
maximă recomandată la adolescenţii umani.
Risperidona nu a fost genotoxică într -o baterie de teste. În studiile de carcinogenitate a risperidonei pe cale
orală la şobolani şi şoareci s- au observat creşteri ale adenoamelor de glandă pituitară (şoarece),
adenoamelor endocrine pancreatice (şobolan) şi adenoamelor glandelor mamare (ambele specii). Aceste
19
tumori pot fi puse în legătură cu antagonismul prelungit asupra receptorilor dopaminergici D2 şi cu
hiperprolactinemia. Nu se cunoaşte relevanţa acestor descoperiri legate de tumori la rozătoare în ceea ce
priveşte riscul la om. In vitro şi in vivo, modelele animale arată că dozele mari de risperidonă pot
determina prelungirea intervalului QT, care a fost a sociată cu o creştere teoretică a riscurilor de torsadă a
vârfurilor.
6. PROPRIETĂŢI FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Nucleu
Lactoză anhidră
Celuloză microcristalină
Amidon pregelatinizat
Stearat de magneziu
Film
Hipromeloză 6 cPs
Macrogol 6000
Dioxid de titan (E 171)
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
Nu sunt necesare condiţii speciale de păstrare , a se păstra în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinu tul ambalajului
Cutie cu un blister din PVC -PVDC /Al a 6 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 2 blistere din PVC -PVDC /Al a 14 comprimate filmate
Cutie cu 3 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 5 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 6 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
Cutie cu 7 blistere din PVC -PVDC /Al a 14 comprimate filmate
Cutie cu 10 blistere din PVC -PVDC /Al a 10 comprimate filmate
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
Actavis Group Hf.,
20
Reykjavikurvegy 76 -78, IS -220 Hafnafjördur, Islanda
8. NUMERELE AUTORIZAŢIILOR DE PUNERE PE PIAŢĂ
5985/2013/01- 02-03- 04-05-06 -07 -08
5986/2013/01- 02-03 -04 -05 -06 -07 -08
5986/2013/01- 02-03 -04 -05 -06 -07 -08
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNOIRII AUTORIZAŢIEI
Reînnoire – Noiembrie 2013
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Februarie 2015
