DEXAMETHASONE SODIUM PHOSPHATE 8 mg/2 ml
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dexamethasone Sodium Phosphate 8 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie injectabil ă conţine fosfat de dexametazonă 4 mg sub formă de fosfat disodic de dexametazonă
4,372 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : metabisulfit de sodiu 1,0 mg, parahidroxibenzoat de metil 1,5 mg şi
parahidroxibenzoat de propil 0,2 mg per ml , sodiu 3 mg/ml .
Pe ntru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede şi incoloră până la slab gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Administrare sistemică (i.v. sau i.m.)
Tulburări endocrine:
- insuf icienţa cortiocosuprarenală primară sau secundară (prima alegere este hidrocortizon sau
cortizon, dar analogii sintetici pot fi utilizaţi cu mineralocorticoizi);
- hiperplazie congenitală a glandei suprarenale.
Tulburări non- endocrine:
alergie sau anafilax ie (edem angioneurotic şi anafilaxie);
afecţiuni gastro- intestinale (boală Crohn, colită ulceroasă);
infecţii (tuberculoză miliară şi şoc endotoxic, numai în asociere cu tratament chimioterapic
adecvat);
tulburări neurologice (hipertensiune intracraniană s ecundară tumorilor cerebrale, convulsii la
copil);
afecţiuni respiratorii (astm bronşic, bronhopneumonie de aspiraţie); boli dermatologice
(necroliză epidermică toxică);
şoc (tratamentul adjuvant în doze mari, fiind indicat în tratamentul iniţial al şocului, deşi nu
influenţează rata globală de supravieţuire).
2
Administrare locală
Dexamethasone Sodium Phosphate se injectează intraarticular sau în ţesuturile moi, în următoarele afecţiuni:
sindrom de canal carpian;
tenosinovită;
poliartrită reumatoidă şi r eumatism degenerativ cu componentă inflamatorie;
administrare intralezională în afecţiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistică, lichen
simplex localizat şi cicatrici cheloide.
4.2 Doze şi mod de administrare
Notă: dozele sunt exprimate în mg de dexametazonă fosfat, astfel 4 mg dexametazonă fosfat sunt echivalente
cu aproximativ 3,33 mg dexametazonă.
Dozajul glucocorticoizilor se adaptează în funcţie de răspunsul pacientului şi de gradul de severitate al
afecţiunii. In anumite condiţii (modifica rea stării clinice sau stres) este necesară suplimentarea dozei. Terapia
cu glucocorticoizi trebuie întreruptă, dacă nu se obţine răspuns favorabil în două zile de tratament.
Adulţi
Doza trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul şi afecţiunea pacientului. Trebuie folosite cele mai
mici doze ce controlează afecţiunea.
Doza uzuală recomandată în administrare parenterală este 1/3-1/2 din doza administrată oral, la intervale de
12 ore.
Doza iniţială recomandată este de 0,5-20 mg dexametazonă fosfa t (0,125-5ml soluţie) pe zi; acesta doză
trebuie menţinută sau ajustată până când se obţine un răspuns satisfăcător. Când se obţine un efect favorabil,
doza de întreţinere trebuie să fie micşorată treptat, pentru a obţine un răspuns clinic satisfăcător cu cea mai
mică doză.
În administrare cronică, nu trebuie să se depăşească 0,5 mg dexametazonă pe zi (echivalent la 0,6 mg
dexametazonă fosfat şi 0,15 ml soluţie injectabilă). întreruperea tratamentului după mai multe zile de
administrare trebuie să se facă p rin scăderea treptată a dozei.
În şoc (chirurgical, traumatic sau hemoragie) se recomandă administrarea a 2-6 mg dexametazonă/kg, într -o
singură injecţie intravenoasă. Se poate repeta la 2-6 ore, dacă este necesar. Dozele mari se administrează
numai până c ând starea pacientului se stabilizează, de obicei nu mai mult de 48- 72 de ore.
În edem cerebral (asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregătirea preoperatorie a pacienţilor
cu hipertensiune intracraniană secundară) se administrează iniţial 10 mg dexametazonă în injecţie
intravenoasă, urmate de 4 mg dexametazonă în injecţie intramusculară, la fiecare 6 ore, până la dispariţia
simptomatologiei. Răspunsul este de obicei obţinut în 12-24 de ore. Dozele pot fi menţinute 2-4 zile, după
care se scad gradat şi sunt întrerupte după 5- 7 zile.
Doze mari sunt recomandate pentru iniţierea tratamentului intensiv, de scurtă durată, în edemul cerebral
acut, care pune viaţa în pericol. Dozele se scad în interval de 7-10 zile (vezi mai jos). Când este necesară
terapia de întreţinere, se va continua administrarea pe cale orală.
Doze recomandate în edemul cerebral acut
Adulţi
Doza iniţială: 50 mg.
Ziua 1: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 2: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 3: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 4: 4 mg la fiecare 2 h.
Zilele 5- 8: 4 mg la fiecare 4 h.
În continuare : scăderea dozei cu 4 mg pe zi
Copii (>35 kg)
Doza iniţială: 25 mg.
Ziua 1: 4 mg la fiecare 2 h.
Ziua 2: 4 mg la fiecare 2 h.
Ziua 3: 4 mg la fiecare 2 h.
3
Ziua 4: 4 mg la fiecare 4 h.
Zilele 5 -8: 4 mg la fiecare 6 h.
în continuare: scăderea dozei cu 2 mg pe zi.
Copii (<35 kg):
Doza iniţială: 20 mg.
Ziua 1: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 2: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 3: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 4: 4 mg la fiecare 6 h.
Zilele 5 -8: 2 mg la fiecare 6 h.
în continuare: scăderea dozei cu 1 mg pe zi.
Doze recomandate în injectarea intraarticulară, intralezională sau în ţesuturile moi, dacă sunt afectate una sau
maxim două articulaţii
Articulaţie mare: 2 -4 mg (0,5- 1 ml) dexametazonă fosfat. Articulaţie
mică: 0 ,8-1 mg (0,2- 0,25 ml) dexametazonă fosfat. Burse: 2- 3 mg (0,5-
0,75 ml) dexametazonă fosfat.
Teci sinoviale: 0,4 -1 mg (0,1- 0,25 ml) dexametazonă fosfat. Ţesuturilor
moi: 2 -6 mg (0,5 -1,5 ml) dexametazonă fosfat.
Se administrează o injecţie la intervale de l a 3-5 zile până la 2 -3 săptămâni, în funcţie de răspunsul
pacientului.
Copii
Utilizarea ar trebui limitată la o doză unică(0.2 -0.4 mg/ kg/zi), repetată la intervale de 2 zile (terapie
alternantă), cu scopul de a reduce la minim supresia axului hipotalamo -hipofizo- corticosuprarenal şi retardul
creşterii.
Vârstnici
Tratamentul, în special cel de întreţinere, necesită o atentă supraveghere medicală, având în vedere riscul
reacţiilor adverse: osteoporoză, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută
la infecţii şi atrofie cutanată. Este necesară o urmărire foarte atentă. Odată obţinut controlul bolii, doza
trebuie redusă până la cea mai mică valoare la care este menţinută eficienţa.
Mod de administrare
Dexametazonă poate f i administrat intravenos, intramuscular, subcutanat sau injectare directă intralezională.
Mai poate fi administrată prin infiltraţii intrarectale.
În cazul administrării intravenoase trebuie respectate condiţiile de administrare cu privire la compatibilită ţile
de asociere.
Injectarea intravenoasă rapidă a unor doze masive de glucocorticoizi poate conduce la colaps cardiac. Prin
urmare injectarea se va face lent, pe durata mai multor minute.
Injectarea intraarticulară trebuie efectuată în condiţii de asep sie şi antisepsie.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la dexametazonă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Infecţii sistemice, dacă nu se administrează terapie antiinfecţioasă adecvată.
Infecţii fungice sistemice.
Infecţii virale î n evoluţie (hepatite, herpes, varicelă, zona zoster).
Artritele septice (gonococice, tuberculoase) reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea
intra -articulară.
Psihoze necontrolate prin tratament.
Ulcer gastro -duodenal şi diateză hemoragică.
Totuşi , dacă administrarea de glucocorticoizi este absolut necesară, aceste contraindicaţii nu vor fi
considerate absolute.
4
Vaccinarea în timpul corticoterapiei este contraindicată.
Administrarea locală este contraindicată în cazul existenţei unei infecţii la l ocul de injectare, de exemplu
atrită septică în cazul tuberculozei sau gonoreei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a reduce la minimum reacţiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cât mai
scurte, pr ecum şi prin administrarea unei doze zilnice unice, dimineaţa sau a unei doze unice o dată la două
zile. Este necesară reevaluarea frecventă a răspunsului clinic.
În timpul tratamentului prelungit se produce atrofia corticosuprarenalei, care poate persist a ani de zile după
întreruperea tratamentului. De aceea, scăderea dozei se va face gradat (în săptămâni sau luni, în funcţie de
durata tratamentului şi de doza administrată), pentru a preveni insuficienţa acută corticosuprarenală.
În timpul tratamentului p relungit, orice infecţie intercurentă, intervenţie chirurgicală sau traumatism, necesită
creşterea temporară a dozei de dexametazonă.
Se recomandă ca pacienţii să poarte asupra lor o brăţară sau un bilet de atenţionare în care să fie înscrise:
medicamentul administrat, doza şi durata tratamentului.
Î n timpul tratamentului cu glucocorticoizi răspunsul imun este diminuat, as tfel încât este posibil să crească
susceptibilitatea la infecţii. Manifestarea clinică a infecţiilor poate fi atipică, astfel încât, boli
severe cum ar fi tuberculoza sau septicemia pot evolua fără semne evidente, fiind diagnosticate doar în stadii
avansate. De aceea, se recomandă asocierea tratamentului antibiotic adecvat, atunci când este necesar.
Varicela poate fi letală la pacienţii cu imunosupresie. De aceea, bolnavii trataţi cu glucocorticoizi, care nu au
avut varicela, trebuie sfătuiţi să evite contactul cu persoanele bolnave de varicela sau herpes. În caz de
expunere, pacienţii aflaţi în tratament sau cei care au urmat tratament cu g lucocorticoizi în ultimele trei luni
necesită imunizare pasivă în primele zece zile de la expunere. În cazul confirmării di agnosticului de varicela,
este necesară îngrijire urgentă de specialitate. Dacă apare varicela în timpul tratamentului, glucocorticoi zii nu
se întrerup din cauza riscului de insuficienţă suprarenaliană acută. Pacienţilor trataţi cu glucocorticoizi nu
trebuie să li se administreze vaccinuri cu tulpini vii atenuate deoarece răspunsul imunitar este redus.
În următoarele situaţii este neces ară o analiză atentă a raportului risc/beneficiu înainte de admini strare; dacă
se hotărăşte folosirea dexametazonei, pacienţii vor fi atent monitorizaţi în timpul tratamentului:
osteoporoză, în special la femeile post -menopauză;
existenţa sau antecedente d e tulburări afective severe, mai ales psihoză indusă de
glucocorticoizi;
glaucom sau antecedente familiale de glaucom
insuficienţa renală;
ulcer gastric în antecedente;
parazitoze, mai ales amoebiază;
Hipertensiune arterială sau insuficiență cardiacă con gestivă
diabet zaharat sau antecedente familiale de diabet
insuficienţa hepatică;
epilepsie;
migrenă;
miastenia gravis;
întârzierea dezvoltării fizice la copii, deoarece administrarea prelungită de glucocorticoizi
poate favoriza închiderea prematură a e pifizelor; este necesară monitorizarea atentă a creşterii
şi dezvoltării generale a copiilor aflaţi în tratament prelungit cu glucocorticoizi;
sindrom Cushing.
Se recomandă precauţie în administrarea de Dexamethasone Sodium Phosphate la pacienţii cu hipot iroidie
sau ciroză hepatică deoarece aceste categorii de pacienţi au un răspuns terapeutic exagerat la corticosteroizi.
La vârstnici, în tratamentul de întreţinere se vor alege dozele astfel încât să se evite apariţia reacţiilor
adverse: osteoporoză, diabe t zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută la infecţii
şi atrofie cutanată. Este necesară o supraveghere medicală atentă.
În tratamentul injectabil local, de exemplu în tendinite sau tenosinovite, trebuie să se injecteze î n spaţiul
dintre tendon şi teaca sinovială, deoarece s- au raportat cazuri de rupturi de tendoane.
5
La pacienţii cu tulburări de coagulare sau care primesc tratament anticoagulant, se recomandă evitarea
injectării intramusculare sau locale.
În special la p acienţii cu alergii în istoric, pot să apară reacţii anafilactoide grave în timpul administrării de
glucocorticoizi. Acestea includ: edem glotic, bronhospasm şi urticarie. Dacă aceste reacţii apar este
recomandat să se administreze imediat o injecţie intravenoasă de 0,1 -0,5 ml de soluţie de adrenalină 1:1000
(0,1 mg -0,5 mg adrenalină în funcţie de greutatea corporală), aminofilină intravenos şi respiraţie artificială
dacă este necesar.
Pacienţii sau însoţitorii acestora trebuie avertizaţi cu privire la reacţiile adverse potenţiale severe care pot să
apară pe durata tratamentului sistemic cu corticosteroizi. Simptomatologia apare de obicei la câteva zile sau
săptămâni de la debutul tratamentului. Riscul este mai mare în cazul dozelor mai mari şi în cazul
adm inistrării sistemice versus cea locală (vezi şi pct. 4.5). Valorile dozelor folosite nu permite totuşi o
predicţie a apariţiei reacţiilor adverse, a intensităţii şi duratei acestora. Majoritatea reacţiilor adverse dispar
după reducerea dozelor sau oprirea tratamentului dar unele dintre acestea pot necesita intervenţii terapeutice
specifice. Pacienţii sau însoţitorii acestuia trebuie încurajaţi să anunţe imediat medicul în cazul apariţiei unor
modificări psihiatrice, mai ales dacă este vorba despre depresie sau gânduri suicidare. De asemenea,
pacientul sau aparţinătorii acestuia trebuie informaţi cu privire la potenţialele modificări psihiatrice care pot
apărea la întreruperea tratamentului, deoarece aceste reacţii ale sindromului de întrerupere sunt rareori
raportate.
O atenţie specială trebuie acordată cazurilor de pacienţi la care se recomandă tratament cu dexametazonă şi
care au în antecedentele personale sau familiale afecţiuni severe psihiatrice de afectivitate – depresie,
sindrom bipolar sau psihoze la administrarea anterioară de corticosteroizi.
Efectele nedorite pot fi minimalizate prin utilizarea celor mai mici doze eficiente pe durate foarte scurte de
timp, de preferinţă prin administrarea unei singure doze zilnic dimineaţa sau chiar o doză unică la două zile.
Este necesară monitorizarea pacientului pentru evaluarea dozei minime eficiente.
Sindromul de sevraj la dexametazonă
Atrofia zonei corticale a glandei adrenale poate apare după terapii prelungite cu corticosteroizi şi poate
persista chiar ani de la întreruperea acesteia. Prin urmare, întreruperea tratamentului cu dexametazonă trebuie
făcută gradat, pentru a evita insuficienţa acută a corticosuprarenalei. Această întrerupere poate fi efectuată pe
durata a mai multe săptămâni şi chiar luni, în funcţie de doza utilizată şi durata tratamentului.
În cazul pacienţilor care au primit corticoterapie sistemică în doze mai mari decât cele fiziologice, pentru o
perioadă mai lungă de 3 săptămâni, oprirea medicaţiei trebuie făcută lent. Reducerea progresivă a dozei se va
face în funcţie de riscul de recidivă a bolii de bază la întreruperea tratamentului. Pe durata reducerii dozelor
este necesară evaluarea clinică a evoluţiei bolii care a necesitat tratament cu corticosteroizi.
Oprirea bruscă a terapiei sistemice cu corticosteroizi care a durat mai puţin de 3 săptămâni poate fi luată în
considerare doar în cazul în care riscul de recidivă a bolii este redus. Oprirea bruscă în cazul admi nistrării
unor doze zilnice de maxim 6 mg administrate mai puţin de 3 săptămâni este puţin probabil să genereze
insuficienţa axului hipotalamo -hipofizo- cortico-suprarenalian.
În cazul următoarelor categorii de pacienţi este necesară oprirea gradată a trat amentului cu corticosteroizi,
chiar dacă acesta a durat mai puţin de 3 săptămâni:
- pacienţi care au luat anterior corticoterapie sistemică cu durata mai mare de 3 săptămâni;
- pacienţi care au oprit un tratament de lungă durată (luni sau ani) cu corticosteroi zi şi care reiau în
primul an chiar şi o cură scurtă de corticoterapie;
- pacienţi care au un risc crescut de insuficienţă corticosuprarenaliană de alte cauze decât corticoterapia
sistemică;
- pacienţi care primesc doze zilnice de dexametazonă mai mari de 6 mg ;
- pacienţi care au luat primit tratamentul cu corticoterapie majoritar seara;
Excipienţii p -hidroxibenzoat de metil şi p- hidroxibenzoat de propil pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.
Excipientul metabisulfit de sodiu poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm. Acest
medicament face parte din categoria medicamentelor care pot pozitiva testele de control antidoping la
sportivii de performanţă.
Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol ( 23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu”.
6
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele medicamente cresc metabolizarea glucocorticoizilor, astfel încât efectul terapeutic al acestora
este scăzut: aminoglutetimidă , carbamazepină, efedrina, fenobarbital, fenilbutazonă, fenitoină, primidonă,
rifampicină.
Glucocorticoizii scad efectul terapeutic al medicaţiei antihipertensive, diureticelor, glicozidelor
cardiace şi medicamentelor hipoglicemiante (inclusiv insulina).
G lucocorticoizii potenţează efectul hipokalemiant al acetazolamidei, carbenoxolonei, diureticelor de
ansă şi diureticelor tiazidice.
Administrarea concomitentă de glucocorticoizi cu anticoagulante cumarinice poate intensifica efectul
anticoagulant, existând riscul sânger ărilor spontane. Este necesară monitorizarea INR sau a timpului de
protrombină.
Administrarea concomitentă cu heparina creşte riscul de accidente hemoragice la glucocorticoizi.
Glucocorticoizii cresc clearance- ul renal al salicilaţilor, astfel întreruperea administrării de glucocorticoizi
putând determina intoxicaţie cu salicilaţi.
Pacienţii trataţi concomitent cu antiinflamatorii nesteroidiene, necesită o atentă supraveghere clinică,
deoarece creşte riscul apariţiei ulcerului gastro -duodenal, precum şi severitatea acestuia. Administrarea
concomitentă cu praziquantel determină diminuarea concentraţiei plasmatice a praziquantel, cu risc de eşec
al tratamentului, datorită creşterii metabolizării hepatice a praziquantel de către dexametazonă.
Efec tul anticolinesterazelor este antagonizat de corticosteroizi în miastenia gravis.
Tratamentul cu corticosteroizi inhibă răspunsul imun. Administrarea concomitentă de vaccinuri care conţin
toxoizi sau virusuri atenuate duce la un răspuns postvaccinal nesati sfăcător. Adiţional, corticosteroizii pot
provoca proliferarea microorganismelor conţinute în vaccinurile diluate ducând la exacerbarea reacţiilor
adverse neurologice ale vaccinurilor.
În timpul tratamentului cu corticosteroizi este contraindicată vaccinar ea contra varicelei. Vaccinarea se
amână până când tratamentul cu corticosteroizi este în faza cu doze descrescătoare. Dacă vaccinarea este
absolut necesară se recomandă efectuarea unui titru de anticorpi pentru a evalua răspunsul imun obţinut.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
In studiile la animale s- au evidenţiat întârzieri în creşterea intrauterină a fătului şi o uşoară creştere a riscului
de palatoschizis; de asemenea, la nou -născuţi pot să apară semne de insuficienţă suprarenală. La femeile
gra vide, cu sarcină normală, dacă tratamentul este absolut necesar, acesta se va administra în schema
obişnuită, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt. Este necesară
supravegherea atentă pentru a evita retenţia hidro- electrolitică.
Femeile la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari nu trebuie să alăpteze, deoarece
hormonii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului; de asemenea, pot
întârzia sau opri creşterea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost raportate modificări ale capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse, inclusiv supresia axului hipotalamo -hipofizo- corticosuprarenal, este corelată cu
doza, eficacitatea medicamentului, frecvenţa administrării şi durata tratamentului (vezi pct. 4.4).
Pentru administrarea injectabilă s -au raportat reacţii adverse locale, iar prin injectări repetate intra- articulare
poate să apară deteriorarea cartilajului articular (similar cu artropatia Charcot). Riscul reacţiilor adverse
sistemice există şi în condiţiile injectării locale.
Reacţiile adverse sunt clasificate după cum urmează:
Foarte frecvente (>1/10),
7
Frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000, <1/1000),
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt pre zentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări endocrine:
inhibarea axului hipotalamo- hipofizo-corticosuprarenal (hipocorticism endogen);
încetinirea creşterii la sugari/copii/adolescenţi, prin închidere prematură a epifizelor;
ciclu menstrua l neregulat şi amenoree;
facies cushingoid, hirsutism;
bufeuri vasomotorii;
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
creşterea apetitului alimentar, creştere în greutate, scăderea toleranţei la glucide care p
determina necesitatea creşterii dozelor de medic amente hipoglicemiante;
negativarea balanţei proteice şi a calciului.
Tulburări ale sistemului imunitar:
susceptibilitate crescută la infecţii, reactivarea unei infecţii tuberculoase latente, infecţii cu
germeni oportunişti;
modificare a răspunsului la v accinuri şi la testele cutanate (vezi pct. 4.4);
reacţii de hipersensibilitate;
reacţii anafilactice.
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
osteoporoză;
fracturi ale oaselor lungi şi vertebrelor;
osteonecroză aseptică;
atrofie musculară;
închidere prematură a epifizelor osoase;
slăbiciune musculară;
tasări vertebrale;
ruptură de tendon şi miopatie.
Investigaţii diagnostice:
retenţie hidro -salină, cu posibilitatea apariţiei hipertensiunii arteriale;
hiperglicemie;
hipocalcemie;
posi bilă supresie a testărilor cutanate- răspunsuri fals pozitive sau fals negative;
hipokaliemie;
alcaloză hipokaliemică.
Tulburări hematologice şi limfatice:
leucocitoză.
Tulburări ale sistemului nervos:
convulsii;
cefalee, vertij;
singultus;
agravarea epilepsiei;
la copil, după administrarea medicamentului , poate creşte presiunea intracraniană, cu edem papilar.
Tulburări psihice:
8
Frecvente:
agravarea afecţiunilor psihice (schizofrenie),
tulburări psihice: euforie, manifestări psihotice;
accese maniacale;
stare confuzională;
insomnie, fenomene de excitaţie;
stări depresive la întreruperea tratamentului.
Tulburări oculare:
creşterea presiunii intraoculare: glaucom, edem papilar;
cataractă subcapsulară posterioară;
subţierea corneei şi sclerel or;
exacerbarea infecţiilor oftalmice de etiologie fungică sau virală.
Tulburări gastro -intestinale:
dispepsie, distensie abdominală şi vărsături;
ulcer peptic (cu risc de perforaţie şi hemoragie);
pancreatită acută;
candidoze oro- faringiene şi intestina le.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
întârzierea cicatrizării leziunilor;
atrofie cutanată;
vergeturi şi telangiectazii;
peteşii şi echimoze;
eritem;
hipersudoraţie;
acnee, purpură;
dermatite alergice, urticarie;
hipertricoză.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
infecţii la locul injecţiei: artrite etc; atrofii localizate în muşchi, ţesut subcutanat şi piele; ruptură de
tendón în cazul injectării directe în tendón; calcifican locale.
Tulburări cardiace
aritmie ;
insuficienţă cardiacă congestiva;
miocardiopatie.
Tulburări vasculare
hipertensiune arterială;
tromboembolism.
Insuficienţă corticosuprarenaliană acută (produsă de întreruperea bruscă a tratamentului): După un
tratament prelungit, reducerea bruscă a dozei de glucocorticoizi poate determina insuficienţă
corticosuprarenaliană acută, hipotensiune arterială, în cazurile severe putând să apară chiar decesul.
Sindromul de abstinenţă include: artralgii, conjuctivită, febră, mialgie, noduli cutanaţi dureroşi şi pruriginoşi,
rinită şi pierdere în greutate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
9
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Disp ozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Semnele tipice ale supradozajului sunt de aşteptat să corespundă profilului reacţiilor adverse
Tratament
Se recomandă tratament simptomatic şi de sus ţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB02.
Dexametazona (9 alfa -fluoro- 16 alfa-metil- prednisolon) este un gluc ocorticoid de sinteză cu potentă mare.
Efectul antiinflamator al unei doze de 0,75 mg este echivalent cu cel al unei doze de 5 mg prednison. Face
parte din categoria glucocorticoizilor cu efect antiinflamator marcat, lipsiţi de efect de retenţie hidro- salină.
De asemenea, are efect imunodepresiv, predominant asupra imunităţii mediate celular. Glucocorticoizii
inhibă eliberarea de către limfocitele T activate a interleukinei 2, interleukinei 1 şi a factorului de necroză
tumorală. Principala celulă ţintă este macrofagul. Sunt diminuate atât răspunsul primar, imediat, cât şi cel
secundar, tardiv al acestor celule. In afara macrofagelor, glucocorticoizii acţionează şi asupra altor celule
care intervin în inflamaţie (bazofile, limfocite, celule endoteliale, fibroblaşti) cărora le inhibă funcţiile.
Glucocorticoizii, mai ales în doză mare, au proprietăţi limfolitice. Ei scad numărul monocitete,
eozinofilelor şi bazofilelor din sânge, datorită redistribuirii tisulare.
Glucocorticoizii acţionează primar la nivelul unor receptori intracelulari specifici, de tip II. Complexul
glucocorticoid- receptor trece în nucleu şi se fixează de ADN, la nivelul unui situs specific, denumit element
care răspunde la glucocorticoid- GRE. Complexul hormon- receptor acționează ca factor de transcripție .
Instalarea lentă a efectelor glucocorticoizilor se explică prin timpul necesar intervenţiei la nivelul
mecanismelor care iniţiază sinteza proteinelor. Intervenţia în metabolismul proteic explică şi efectul durabil,
care nu corespunde timpul ui de înjumătăţire plasmática prin eliminare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare, dexametazona sodiu -fosfat se hidrolizează rapid în dexametazonă. După administrarea
intravenoasă a 20 mg dexametazonă maximul concentraţiei este at ins în primele 5 minute.
Distribuţie
Dexametazona se distribuie rapid în toate ţesuturile, traversează bariera feto -placentară şi este excretată în
cantităţi mici în laptele matern. Dexametazona este legată de proteinele plasmatice în proporţie de 77%, î n
principal de albumină. Este preluată în cantităţi mari de ficat, rinichi şi glandele suprarenale.
Metabolizare
Dexametazona se metabolizează în special la nivelul ficatului.
Eliminare
Se excretă în urină sub formă neconjugată.
Timpul de înjumătăţire plasmatica prin eliminare este de 3 ore. Timpul biologic de înjumătăţire al
dexametazonei este de 36 -54 ore, prin urmare este indicată a fi utilizată atunci când acţiunea
corticosteroizilor trebuie menţinută pe durate mai lungi. Această acţiune prelungită deprimă continuu funcţia
hipotalamo -hipofizo- corticosuprarenaliană, ceea ce face ca administrarea prelungită să nu fie recomandată,
datorită riscului mare de insuficienţă corticosuprarenaliană iatrogenă.
10
Grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi cu insufic ienţă hepatică şi/sau renală
Tulburarea funcţiei renale nu influenţează semnificativ eliminarea dexametazonei; tulburarea funcţiei
hepatice duce la acumulare, prin diminuarea metabolizării.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢ I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Creatinină
Citrat de sodiu
Metabisulfit de sodiu
Hidroxid de sodiu
Parahidroxibenzoat de metil
Parahidroxibenzoat de propil
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună a câte 2 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 100 fiole din sticlă brună a câte 2 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Se vor utiliza doar soluţiile clare. Soluţia poate fi diluată cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu sau soluţie
injectabilă de glucoza. Soluţia diluată trebuie utilizată în interval de 24 ore de la preparare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.C.O. MED S.R.L.
B -dul Unirii nr. 6, Bl. 8C sc.1, ap 9
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7220/2014/01- 02
11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
1. DENUMIREA COMERCIALĂ A MEDICAMENTULUI
Dexamethasone Sodium Phosphate 8 mg/2 ml soluţie injectabilă
2. COMPOZIŢIA CALITATIVĂ ŞI CANTITATIVĂ
Un ml soluţie injectabil ă conţine fosfat de dexametazonă 4 mg sub formă de fosfat disodic de dexametazonă
4,372 mg.
Excipienţi cu efect cunoscut : metabisulfit de sodiu 1,0 mg, parahidroxibenzoat de metil 1,5 mg şi
parahidroxibenzoat de propil 0,2 mg per ml , sodiu 3 mg/ml .
Pe ntru lista tuturor excipienţilor, vezi pct. 6.1.
3. FORMA FARMACEUTICĂ
Soluţie injectabilă.
Soluţie limpede şi incoloră până la slab gălbui.
4. DATE CLINICE
4.1 Indicaţii terapeutice
Administrare sistemică (i.v. sau i.m.)
Tulburări endocrine:
- insuf icienţa cortiocosuprarenală primară sau secundară (prima alegere este hidrocortizon sau
cortizon, dar analogii sintetici pot fi utilizaţi cu mineralocorticoizi);
- hiperplazie congenitală a glandei suprarenale.
Tulburări non- endocrine:
alergie sau anafilax ie (edem angioneurotic şi anafilaxie);
afecţiuni gastro- intestinale (boală Crohn, colită ulceroasă);
infecţii (tuberculoză miliară şi şoc endotoxic, numai în asociere cu tratament chimioterapic
adecvat);
tulburări neurologice (hipertensiune intracraniană s ecundară tumorilor cerebrale, convulsii la
copil);
afecţiuni respiratorii (astm bronşic, bronhopneumonie de aspiraţie); boli dermatologice
(necroliză epidermică toxică);
şoc (tratamentul adjuvant în doze mari, fiind indicat în tratamentul iniţial al şocului, deşi nu
influenţează rata globală de supravieţuire).
2
Administrare locală
Dexamethasone Sodium Phosphate se injectează intraarticular sau în ţesuturile moi, în următoarele afecţiuni:
sindrom de canal carpian;
tenosinovită;
poliartrită reumatoidă şi r eumatism degenerativ cu componentă inflamatorie;
administrare intralezională în afecţiuni ale pielii, de exemplu acneea vulgaris chistică, lichen
simplex localizat şi cicatrici cheloide.
4.2 Doze şi mod de administrare
Notă: dozele sunt exprimate în mg de dexametazonă fosfat, astfel 4 mg dexametazonă fosfat sunt echivalente
cu aproximativ 3,33 mg dexametazonă.
Dozajul glucocorticoizilor se adaptează în funcţie de răspunsul pacientului şi de gradul de severitate al
afecţiunii. In anumite condiţii (modifica rea stării clinice sau stres) este necesară suplimentarea dozei. Terapia
cu glucocorticoizi trebuie întreruptă, dacă nu se obţine răspuns favorabil în două zile de tratament.
Adulţi
Doza trebuie să fie individualizată în funcţie de răspunsul şi afecţiunea pacientului. Trebuie folosite cele mai
mici doze ce controlează afecţiunea.
Doza uzuală recomandată în administrare parenterală este 1/3-1/2 din doza administrată oral, la intervale de
12 ore.
Doza iniţială recomandată este de 0,5-20 mg dexametazonă fosfa t (0,125-5ml soluţie) pe zi; acesta doză
trebuie menţinută sau ajustată până când se obţine un răspuns satisfăcător. Când se obţine un efect favorabil,
doza de întreţinere trebuie să fie micşorată treptat, pentru a obţine un răspuns clinic satisfăcător cu cea mai
mică doză.
În administrare cronică, nu trebuie să se depăşească 0,5 mg dexametazonă pe zi (echivalent la 0,6 mg
dexametazonă fosfat şi 0,15 ml soluţie injectabilă). întreruperea tratamentului după mai multe zile de
administrare trebuie să se facă p rin scăderea treptată a dozei.
În şoc (chirurgical, traumatic sau hemoragie) se recomandă administrarea a 2-6 mg dexametazonă/kg, într -o
singură injecţie intravenoasă. Se poate repeta la 2-6 ore, dacă este necesar. Dozele mari se administrează
numai până c ând starea pacientului se stabilizează, de obicei nu mai mult de 48- 72 de ore.
În edem cerebral (asociat cu tumori cerebrale primare sau metastatice, pregătirea preoperatorie a pacienţilor
cu hipertensiune intracraniană secundară) se administrează iniţial 10 mg dexametazonă în injecţie
intravenoasă, urmate de 4 mg dexametazonă în injecţie intramusculară, la fiecare 6 ore, până la dispariţia
simptomatologiei. Răspunsul este de obicei obţinut în 12-24 de ore. Dozele pot fi menţinute 2-4 zile, după
care se scad gradat şi sunt întrerupte după 5- 7 zile.
Doze mari sunt recomandate pentru iniţierea tratamentului intensiv, de scurtă durată, în edemul cerebral
acut, care pune viaţa în pericol. Dozele se scad în interval de 7-10 zile (vezi mai jos). Când este necesară
terapia de întreţinere, se va continua administrarea pe cale orală.
Doze recomandate în edemul cerebral acut
Adulţi
Doza iniţială: 50 mg.
Ziua 1: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 2: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 3: 8 mg la fiecare 2 h.
Ziua 4: 4 mg la fiecare 2 h.
Zilele 5- 8: 4 mg la fiecare 4 h.
În continuare : scăderea dozei cu 4 mg pe zi
Copii (>35 kg)
Doza iniţială: 25 mg.
Ziua 1: 4 mg la fiecare 2 h.
Ziua 2: 4 mg la fiecare 2 h.
Ziua 3: 4 mg la fiecare 2 h.
3
Ziua 4: 4 mg la fiecare 4 h.
Zilele 5 -8: 4 mg la fiecare 6 h.
în continuare: scăderea dozei cu 2 mg pe zi.
Copii (<35 kg):
Doza iniţială: 20 mg.
Ziua 1: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 2: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 3: 4 mg la fiecare 3 h.
Ziua 4: 4 mg la fiecare 6 h.
Zilele 5 -8: 2 mg la fiecare 6 h.
în continuare: scăderea dozei cu 1 mg pe zi.
Doze recomandate în injectarea intraarticulară, intralezională sau în ţesuturile moi, dacă sunt afectate una sau
maxim două articulaţii
Articulaţie mare: 2 -4 mg (0,5- 1 ml) dexametazonă fosfat. Articulaţie
mică: 0 ,8-1 mg (0,2- 0,25 ml) dexametazonă fosfat. Burse: 2- 3 mg (0,5-
0,75 ml) dexametazonă fosfat.
Teci sinoviale: 0,4 -1 mg (0,1- 0,25 ml) dexametazonă fosfat. Ţesuturilor
moi: 2 -6 mg (0,5 -1,5 ml) dexametazonă fosfat.
Se administrează o injecţie la intervale de l a 3-5 zile până la 2 -3 săptămâni, în funcţie de răspunsul
pacientului.
Copii
Utilizarea ar trebui limitată la o doză unică(0.2 -0.4 mg/ kg/zi), repetată la intervale de 2 zile (terapie
alternantă), cu scopul de a reduce la minim supresia axului hipotalamo -hipofizo- corticosuprarenal şi retardul
creşterii.
Vârstnici
Tratamentul, în special cel de întreţinere, necesită o atentă supraveghere medicală, având în vedere riscul
reacţiilor adverse: osteoporoză, diabet zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută
la infecţii şi atrofie cutanată. Este necesară o urmărire foarte atentă. Odată obţinut controlul bolii, doza
trebuie redusă până la cea mai mică valoare la care este menţinută eficienţa.
Mod de administrare
Dexametazonă poate f i administrat intravenos, intramuscular, subcutanat sau injectare directă intralezională.
Mai poate fi administrată prin infiltraţii intrarectale.
În cazul administrării intravenoase trebuie respectate condiţiile de administrare cu privire la compatibilită ţile
de asociere.
Injectarea intravenoasă rapidă a unor doze masive de glucocorticoizi poate conduce la colaps cardiac. Prin
urmare injectarea se va face lent, pe durata mai multor minute.
Injectarea intraarticulară trebuie efectuată în condiţii de asep sie şi antisepsie.
4.3 Contraindicaţii
Hipersensibilitate la dexametazonă sau la oricare dintre excipienţi enumeraţi la pct. 6.1.
Infecţii sistemice, dacă nu se administrează terapie antiinfecţioasă adecvată.
Infecţii fungice sistemice.
Infecţii virale î n evoluţie (hepatite, herpes, varicelă, zona zoster).
Artritele septice (gonococice, tuberculoase) reprezintă o contraindicaţie pentru administrarea
intra -articulară.
Psihoze necontrolate prin tratament.
Ulcer gastro -duodenal şi diateză hemoragică.
Totuşi , dacă administrarea de glucocorticoizi este absolut necesară, aceste contraindicaţii nu vor fi
considerate absolute.
4
Vaccinarea în timpul corticoterapiei este contraindicată.
Administrarea locală este contraindicată în cazul existenţei unei infecţii la l ocul de injectare, de exemplu
atrită septică în cazul tuberculozei sau gonoreei.
4.4 Atenţionări şi precauţii speciale pentru utilizare
Pentru a reduce la minimum reacţiile adverse, se vor utiliza dozele cele mai mici, pentru perioade cât mai
scurte, pr ecum şi prin administrarea unei doze zilnice unice, dimineaţa sau a unei doze unice o dată la două
zile. Este necesară reevaluarea frecventă a răspunsului clinic.
În timpul tratamentului prelungit se produce atrofia corticosuprarenalei, care poate persist a ani de zile după
întreruperea tratamentului. De aceea, scăderea dozei se va face gradat (în săptămâni sau luni, în funcţie de
durata tratamentului şi de doza administrată), pentru a preveni insuficienţa acută corticosuprarenală.
În timpul tratamentului p relungit, orice infecţie intercurentă, intervenţie chirurgicală sau traumatism, necesită
creşterea temporară a dozei de dexametazonă.
Se recomandă ca pacienţii să poarte asupra lor o brăţară sau un bilet de atenţionare în care să fie înscrise:
medicamentul administrat, doza şi durata tratamentului.
Î n timpul tratamentului cu glucocorticoizi răspunsul imun este diminuat, as tfel încât este posibil să crească
susceptibilitatea la infecţii. Manifestarea clinică a infecţiilor poate fi atipică, astfel încât, boli
severe cum ar fi tuberculoza sau septicemia pot evolua fără semne evidente, fiind diagnosticate doar în stadii
avansate. De aceea, se recomandă asocierea tratamentului antibiotic adecvat, atunci când este necesar.
Varicela poate fi letală la pacienţii cu imunosupresie. De aceea, bolnavii trataţi cu glucocorticoizi, care nu au
avut varicela, trebuie sfătuiţi să evite contactul cu persoanele bolnave de varicela sau herpes. În caz de
expunere, pacienţii aflaţi în tratament sau cei care au urmat tratament cu g lucocorticoizi în ultimele trei luni
necesită imunizare pasivă în primele zece zile de la expunere. În cazul confirmării di agnosticului de varicela,
este necesară îngrijire urgentă de specialitate. Dacă apare varicela în timpul tratamentului, glucocorticoi zii nu
se întrerup din cauza riscului de insuficienţă suprarenaliană acută. Pacienţilor trataţi cu glucocorticoizi nu
trebuie să li se administreze vaccinuri cu tulpini vii atenuate deoarece răspunsul imunitar este redus.
În următoarele situaţii este neces ară o analiză atentă a raportului risc/beneficiu înainte de admini strare; dacă
se hotărăşte folosirea dexametazonei, pacienţii vor fi atent monitorizaţi în timpul tratamentului:
osteoporoză, în special la femeile post -menopauză;
existenţa sau antecedente d e tulburări afective severe, mai ales psihoză indusă de
glucocorticoizi;
glaucom sau antecedente familiale de glaucom
insuficienţa renală;
ulcer gastric în antecedente;
parazitoze, mai ales amoebiază;
Hipertensiune arterială sau insuficiență cardiacă con gestivă
diabet zaharat sau antecedente familiale de diabet
insuficienţa hepatică;
epilepsie;
migrenă;
miastenia gravis;
întârzierea dezvoltării fizice la copii, deoarece administrarea prelungită de glucocorticoizi
poate favoriza închiderea prematură a e pifizelor; este necesară monitorizarea atentă a creşterii
şi dezvoltării generale a copiilor aflaţi în tratament prelungit cu glucocorticoizi;
sindrom Cushing.
Se recomandă precauţie în administrarea de Dexamethasone Sodium Phosphate la pacienţii cu hipot iroidie
sau ciroză hepatică deoarece aceste categorii de pacienţi au un răspuns terapeutic exagerat la corticosteroizi.
La vârstnici, în tratamentul de întreţinere se vor alege dozele astfel încât să se evite apariţia reacţiilor
adverse: osteoporoză, diabe t zaharat, hipokaliemie, hipertensiune arterială, susceptibilitate crescută la infecţii
şi atrofie cutanată. Este necesară o supraveghere medicală atentă.
În tratamentul injectabil local, de exemplu în tendinite sau tenosinovite, trebuie să se injecteze î n spaţiul
dintre tendon şi teaca sinovială, deoarece s- au raportat cazuri de rupturi de tendoane.
5
La pacienţii cu tulburări de coagulare sau care primesc tratament anticoagulant, se recomandă evitarea
injectării intramusculare sau locale.
În special la p acienţii cu alergii în istoric, pot să apară reacţii anafilactoide grave în timpul administrării de
glucocorticoizi. Acestea includ: edem glotic, bronhospasm şi urticarie. Dacă aceste reacţii apar este
recomandat să se administreze imediat o injecţie intravenoasă de 0,1 -0,5 ml de soluţie de adrenalină 1:1000
(0,1 mg -0,5 mg adrenalină în funcţie de greutatea corporală), aminofilină intravenos şi respiraţie artificială
dacă este necesar.
Pacienţii sau însoţitorii acestora trebuie avertizaţi cu privire la reacţiile adverse potenţiale severe care pot să
apară pe durata tratamentului sistemic cu corticosteroizi. Simptomatologia apare de obicei la câteva zile sau
săptămâni de la debutul tratamentului. Riscul este mai mare în cazul dozelor mai mari şi în cazul
adm inistrării sistemice versus cea locală (vezi şi pct. 4.5). Valorile dozelor folosite nu permite totuşi o
predicţie a apariţiei reacţiilor adverse, a intensităţii şi duratei acestora. Majoritatea reacţiilor adverse dispar
după reducerea dozelor sau oprirea tratamentului dar unele dintre acestea pot necesita intervenţii terapeutice
specifice. Pacienţii sau însoţitorii acestuia trebuie încurajaţi să anunţe imediat medicul în cazul apariţiei unor
modificări psihiatrice, mai ales dacă este vorba despre depresie sau gânduri suicidare. De asemenea,
pacientul sau aparţinătorii acestuia trebuie informaţi cu privire la potenţialele modificări psihiatrice care pot
apărea la întreruperea tratamentului, deoarece aceste reacţii ale sindromului de întrerupere sunt rareori
raportate.
O atenţie specială trebuie acordată cazurilor de pacienţi la care se recomandă tratament cu dexametazonă şi
care au în antecedentele personale sau familiale afecţiuni severe psihiatrice de afectivitate – depresie,
sindrom bipolar sau psihoze la administrarea anterioară de corticosteroizi.
Efectele nedorite pot fi minimalizate prin utilizarea celor mai mici doze eficiente pe durate foarte scurte de
timp, de preferinţă prin administrarea unei singure doze zilnic dimineaţa sau chiar o doză unică la două zile.
Este necesară monitorizarea pacientului pentru evaluarea dozei minime eficiente.
Sindromul de sevraj la dexametazonă
Atrofia zonei corticale a glandei adrenale poate apare după terapii prelungite cu corticosteroizi şi poate
persista chiar ani de la întreruperea acesteia. Prin urmare, întreruperea tratamentului cu dexametazonă trebuie
făcută gradat, pentru a evita insuficienţa acută a corticosuprarenalei. Această întrerupere poate fi efectuată pe
durata a mai multe săptămâni şi chiar luni, în funcţie de doza utilizată şi durata tratamentului.
În cazul pacienţilor care au primit corticoterapie sistemică în doze mai mari decât cele fiziologice, pentru o
perioadă mai lungă de 3 săptămâni, oprirea medicaţiei trebuie făcută lent. Reducerea progresivă a dozei se va
face în funcţie de riscul de recidivă a bolii de bază la întreruperea tratamentului. Pe durata reducerii dozelor
este necesară evaluarea clinică a evoluţiei bolii care a necesitat tratament cu corticosteroizi.
Oprirea bruscă a terapiei sistemice cu corticosteroizi care a durat mai puţin de 3 săptămâni poate fi luată în
considerare doar în cazul în care riscul de recidivă a bolii este redus. Oprirea bruscă în cazul admi nistrării
unor doze zilnice de maxim 6 mg administrate mai puţin de 3 săptămâni este puţin probabil să genereze
insuficienţa axului hipotalamo -hipofizo- cortico-suprarenalian.
În cazul următoarelor categorii de pacienţi este necesară oprirea gradată a trat amentului cu corticosteroizi,
chiar dacă acesta a durat mai puţin de 3 săptămâni:
- pacienţi care au luat anterior corticoterapie sistemică cu durata mai mare de 3 săptămâni;
- pacienţi care au oprit un tratament de lungă durată (luni sau ani) cu corticosteroi zi şi care reiau în
primul an chiar şi o cură scurtă de corticoterapie;
- pacienţi care au un risc crescut de insuficienţă corticosuprarenaliană de alte cauze decât corticoterapia
sistemică;
- pacienţi care primesc doze zilnice de dexametazonă mai mari de 6 mg ;
- pacienţi care au luat primit tratamentul cu corticoterapie majoritar seara;
Excipienţii p -hidroxibenzoat de metil şi p- hidroxibenzoat de propil pot provoca reacţii alergice (chiar
întârziate) şi, în mod excepţional, bronhospasm.
Excipientul metabisulfit de sodiu poate provoca rar reacţii de hipersensibilitate grave şi bronhospasm. Acest
medicament face parte din categoria medicamentelor care pot pozitiva testele de control antidoping la
sportivii de performanţă.
Acest medicament conţine sodiu, <1 mmol ( 23 mg) pe doză, adicǎ practic „nu conţine sodiu”.
6
4.5 Interacţiuni cu alte medicamente şi alte forme de interacţiune
Următoarele medicamente cresc metabolizarea glucocorticoizilor, astfel încât efectul terapeutic al acestora
este scăzut: aminoglutetimidă , carbamazepină, efedrina, fenobarbital, fenilbutazonă, fenitoină, primidonă,
rifampicină.
Glucocorticoizii scad efectul terapeutic al medicaţiei antihipertensive, diureticelor, glicozidelor
cardiace şi medicamentelor hipoglicemiante (inclusiv insulina).
G lucocorticoizii potenţează efectul hipokalemiant al acetazolamidei, carbenoxolonei, diureticelor de
ansă şi diureticelor tiazidice.
Administrarea concomitentă de glucocorticoizi cu anticoagulante cumarinice poate intensifica efectul
anticoagulant, existând riscul sânger ărilor spontane. Este necesară monitorizarea INR sau a timpului de
protrombină.
Administrarea concomitentă cu heparina creşte riscul de accidente hemoragice la glucocorticoizi.
Glucocorticoizii cresc clearance- ul renal al salicilaţilor, astfel întreruperea administrării de glucocorticoizi
putând determina intoxicaţie cu salicilaţi.
Pacienţii trataţi concomitent cu antiinflamatorii nesteroidiene, necesită o atentă supraveghere clinică,
deoarece creşte riscul apariţiei ulcerului gastro -duodenal, precum şi severitatea acestuia. Administrarea
concomitentă cu praziquantel determină diminuarea concentraţiei plasmatice a praziquantel, cu risc de eşec
al tratamentului, datorită creşterii metabolizării hepatice a praziquantel de către dexametazonă.
Efec tul anticolinesterazelor este antagonizat de corticosteroizi în miastenia gravis.
Tratamentul cu corticosteroizi inhibă răspunsul imun. Administrarea concomitentă de vaccinuri care conţin
toxoizi sau virusuri atenuate duce la un răspuns postvaccinal nesati sfăcător. Adiţional, corticosteroizii pot
provoca proliferarea microorganismelor conţinute în vaccinurile diluate ducând la exacerbarea reacţiilor
adverse neurologice ale vaccinurilor.
În timpul tratamentului cu corticosteroizi este contraindicată vaccinar ea contra varicelei. Vaccinarea se
amână până când tratamentul cu corticosteroizi este în faza cu doze descrescătoare. Dacă vaccinarea este
absolut necesară se recomandă efectuarea unui titru de anticorpi pentru a evalua răspunsul imun obţinut.
4.6 Fertilitatea, sarcina şi alăptarea
In studiile la animale s- au evidenţiat întârzieri în creşterea intrauterină a fătului şi o uşoară creştere a riscului
de palatoschizis; de asemenea, la nou -născuţi pot să apară semne de insuficienţă suprarenală. La femeile
gra vide, cu sarcină normală, dacă tratamentul este absolut necesar, acesta se va administra în schema
obişnuită, după evaluarea raportului beneficiu terapeutic matern/risc potenţial la făt. Este necesară
supravegherea atentă pentru a evita retenţia hidro- electrolitică.
Femeile la care este necesar tratamentul cu glucocorticoizi în doze mari nu trebuie să alăpteze, deoarece
hormonii excretaţi în laptele matern pot afecta funcţia corticosuprarenalei sugarului; de asemenea, pot
întârzia sau opri creşterea.
4.7 Efecte asupra capacităţii de a conduce vehicule şi de a folosi utilaje
Nu au fost raportate modificări ale capacităţii de a conduce vehicule sau de a folosi utilaje.
4.8 Reacţii adverse
Frecvenţa reacţiilor adverse, inclusiv supresia axului hipotalamo -hipofizo- corticosuprarenal, este corelată cu
doza, eficacitatea medicamentului, frecvenţa administrării şi durata tratamentului (vezi pct. 4.4).
Pentru administrarea injectabilă s -au raportat reacţii adverse locale, iar prin injectări repetate intra- articulare
poate să apară deteriorarea cartilajului articular (similar cu artropatia Charcot). Riscul reacţiilor adverse
sistemice există şi în condiţiile injectării locale.
Reacţiile adverse sunt clasificate după cum urmează:
Foarte frecvente (>1/10),
7
Frecvente (>1/100 şi 1/1000 şi 1/10000, <1/1000),
Foarte rare (<1/10000)
Cu frecvenţă necunoscută (care nu poate fi estimată din datele disponibile).
În cadrul fiecărei grupe de frecvenţă, reacţiile adverse sunt pre zentate în ordinea descrescătoare a gravităţii.
Tulburări endocrine:
inhibarea axului hipotalamo- hipofizo-corticosuprarenal (hipocorticism endogen);
încetinirea creşterii la sugari/copii/adolescenţi, prin închidere prematură a epifizelor;
ciclu menstrua l neregulat şi amenoree;
facies cushingoid, hirsutism;
bufeuri vasomotorii;
Tulburări metabolice şi de nutriţie:
creşterea apetitului alimentar, creştere în greutate, scăderea toleranţei la glucide care p
determina necesitatea creşterii dozelor de medic amente hipoglicemiante;
negativarea balanţei proteice şi a calciului.
Tulburări ale sistemului imunitar:
susceptibilitate crescută la infecţii, reactivarea unei infecţii tuberculoase latente, infecţii cu
germeni oportunişti;
modificare a răspunsului la v accinuri şi la testele cutanate (vezi pct. 4.4);
reacţii de hipersensibilitate;
reacţii anafilactice.
Tulburări musculo -scheletice şi ale ţesutului conjunctiv:
osteoporoză;
fracturi ale oaselor lungi şi vertebrelor;
osteonecroză aseptică;
atrofie musculară;
închidere prematură a epifizelor osoase;
slăbiciune musculară;
tasări vertebrale;
ruptură de tendon şi miopatie.
Investigaţii diagnostice:
retenţie hidro -salină, cu posibilitatea apariţiei hipertensiunii arteriale;
hiperglicemie;
hipocalcemie;
posi bilă supresie a testărilor cutanate- răspunsuri fals pozitive sau fals negative;
hipokaliemie;
alcaloză hipokaliemică.
Tulburări hematologice şi limfatice:
leucocitoză.
Tulburări ale sistemului nervos:
convulsii;
cefalee, vertij;
singultus;
agravarea epilepsiei;
la copil, după administrarea medicamentului , poate creşte presiunea intracraniană, cu edem papilar.
Tulburări psihice:
8
Frecvente:
agravarea afecţiunilor psihice (schizofrenie),
tulburări psihice: euforie, manifestări psihotice;
accese maniacale;
stare confuzională;
insomnie, fenomene de excitaţie;
stări depresive la întreruperea tratamentului.
Tulburări oculare:
creşterea presiunii intraoculare: glaucom, edem papilar;
cataractă subcapsulară posterioară;
subţierea corneei şi sclerel or;
exacerbarea infecţiilor oftalmice de etiologie fungică sau virală.
Tulburări gastro -intestinale:
dispepsie, distensie abdominală şi vărsături;
ulcer peptic (cu risc de perforaţie şi hemoragie);
pancreatită acută;
candidoze oro- faringiene şi intestina le.
Afecţiuni cutanate şi ale ţesutului subcutanat:
întârzierea cicatrizării leziunilor;
atrofie cutanată;
vergeturi şi telangiectazii;
peteşii şi echimoze;
eritem;
hipersudoraţie;
acnee, purpură;
dermatite alergice, urticarie;
hipertricoză.
Tulburări generale şi la nivelul locului de administrare:
infecţii la locul injecţiei: artrite etc; atrofii localizate în muşchi, ţesut subcutanat şi piele; ruptură de
tendón în cazul injectării directe în tendón; calcifican locale.
Tulburări cardiace
aritmie ;
insuficienţă cardiacă congestiva;
miocardiopatie.
Tulburări vasculare
hipertensiune arterială;
tromboembolism.
Insuficienţă corticosuprarenaliană acută (produsă de întreruperea bruscă a tratamentului): După un
tratament prelungit, reducerea bruscă a dozei de glucocorticoizi poate determina insuficienţă
corticosuprarenaliană acută, hipotensiune arterială, în cazurile severe putând să apară chiar decesul.
Sindromul de abstinenţă include: artralgii, conjuctivită, febră, mialgie, noduli cutanaţi dureroşi şi pruriginoşi,
rinită şi pierdere în greutate.
Raportarea reacţiilor adverse suspectate
Raportarea reacţiilor adverse suspectate după autorizarea medicamentului este importantă. Acest lucru
permite monitorizarea continuă a raportului beneficiu/risc al medicamentului. Profesioniştii din domeniul
sănătăţii sunt rugaţi să raporteze orice reacţie adversă suspectată prin intermediul sistemului naţional de
9
raportare, ale cărui detalii sunt publicate pe web- site-ul Agenţiei Naţionale a Medicamentului şi a
Disp ozitivelor Medicale
http://www.anm.ro.
4.9 Supradozaj
Simptomatologie
Semnele tipice ale supradozajului sunt de aşteptat să corespundă profilului reacţiilor adverse
Tratament
Se recomandă tratament simptomatic şi de sus ţinere a funcţiilor vitale.
5. PROPRIETĂŢI FARMACOLOGICE
5.1 Proprietăţi farmacodinamice
Grupa farmacoterapeutică: corticosteroizi de uz sistemic, glucocorticoizi, codul ATC: H02AB02.
Dexametazona (9 alfa -fluoro- 16 alfa-metil- prednisolon) este un gluc ocorticoid de sinteză cu potentă mare.
Efectul antiinflamator al unei doze de 0,75 mg este echivalent cu cel al unei doze de 5 mg prednison. Face
parte din categoria glucocorticoizilor cu efect antiinflamator marcat, lipsiţi de efect de retenţie hidro- salină.
De asemenea, are efect imunodepresiv, predominant asupra imunităţii mediate celular. Glucocorticoizii
inhibă eliberarea de către limfocitele T activate a interleukinei 2, interleukinei 1 şi a factorului de necroză
tumorală. Principala celulă ţintă este macrofagul. Sunt diminuate atât răspunsul primar, imediat, cât şi cel
secundar, tardiv al acestor celule. In afara macrofagelor, glucocorticoizii acţionează şi asupra altor celule
care intervin în inflamaţie (bazofile, limfocite, celule endoteliale, fibroblaşti) cărora le inhibă funcţiile.
Glucocorticoizii, mai ales în doză mare, au proprietăţi limfolitice. Ei scad numărul monocitete,
eozinofilelor şi bazofilelor din sânge, datorită redistribuirii tisulare.
Glucocorticoizii acţionează primar la nivelul unor receptori intracelulari specifici, de tip II. Complexul
glucocorticoid- receptor trece în nucleu şi se fixează de ADN, la nivelul unui situs specific, denumit element
care răspunde la glucocorticoid- GRE. Complexul hormon- receptor acționează ca factor de transcripție .
Instalarea lentă a efectelor glucocorticoizilor se explică prin timpul necesar intervenţiei la nivelul
mecanismelor care iniţiază sinteza proteinelor. Intervenţia în metabolismul proteic explică şi efectul durabil,
care nu corespunde timpul ui de înjumătăţire plasmática prin eliminare.
5.2 Proprietăţi farmacocinetice
Absorbţie
După administrare, dexametazona sodiu -fosfat se hidrolizează rapid în dexametazonă. După administrarea
intravenoasă a 20 mg dexametazonă maximul concentraţiei este at ins în primele 5 minute.
Distribuţie
Dexametazona se distribuie rapid în toate ţesuturile, traversează bariera feto -placentară şi este excretată în
cantităţi mici în laptele matern. Dexametazona este legată de proteinele plasmatice în proporţie de 77%, î n
principal de albumină. Este preluată în cantităţi mari de ficat, rinichi şi glandele suprarenale.
Metabolizare
Dexametazona se metabolizează în special la nivelul ficatului.
Eliminare
Se excretă în urină sub formă neconjugată.
Timpul de înjumătăţire plasmatica prin eliminare este de 3 ore. Timpul biologic de înjumătăţire al
dexametazonei este de 36 -54 ore, prin urmare este indicată a fi utilizată atunci când acţiunea
corticosteroizilor trebuie menţinută pe durate mai lungi. Această acţiune prelungită deprimă continuu funcţia
hipotalamo -hipofizo- corticosuprarenaliană, ceea ce face ca administrarea prelungită să nu fie recomandată,
datorită riscului mare de insuficienţă corticosuprarenaliană iatrogenă.
10
Grupuri speciale de pacienţi
Pacienţi cu insufic ienţă hepatică şi/sau renală
Tulburarea funcţiei renale nu influenţează semnificativ eliminarea dexametazonei; tulburarea funcţiei
hepatice duce la acumulare, prin diminuarea metabolizării.
5.3 Date preclinice de siguranţă
Vezi pct. 4.6.
6. PROPRIETĂŢ I FARMACEUTICE
6.1 Lista excipienţilor
Creatinină
Citrat de sodiu
Metabisulfit de sodiu
Hidroxid de sodiu
Parahidroxibenzoat de metil
Parahidroxibenzoat de propil
Apă pentru preparate injectabile
6.2 Incompatibilităţi
Nu este cazul.
6.3 Perioada de valabilitate
3 ani
6.4 Precauţii speciale pentru păstrare
A se păstra la temperaturi sub 25°C, în ambalajul original.
6.5 Natura şi conţinutul ambalajului
Cutie cu 5 fiole din sticlă brună a câte 2 ml soluţie injectabilă.
Cutie cu 100 fiole din sticlă brună a câte 2 ml soluţie injectabilă.
6.6 Precauţii speciale pentru eliminarea reziduurilor
Fără cerinţe speciale.
Se vor utiliza doar soluţiile clare. Soluţia poate fi diluată cu soluţie injectabilă de clorură de sodiu sau soluţie
injectabilă de glucoza. Soluţia diluată trebuie utilizată în interval de 24 ore de la preparare.
7. DEŢINĂTORUL AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
E.I.P.I.C.O. MED S.R.L.
B -dul Unirii nr. 6, Bl. 8C sc.1, ap 9
Sector 4, Bucureşti, România
8. NUMĂRUL(ELE) AUTORIZAŢIEI DE PUNERE PE PIAŢĂ
7220/2014/01- 02
11
9. DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAŢIEI
Data ultimei reînnoiri a autorizaţiei : Decembrie 2014
10. DATA REVIZUIRII TEXTULUI
Decembrie 2014
